Încheierea penală nr. 610/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 610/R/2011
Ședința publică din 18 aprilie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
: A. D. L.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul F. A. V., împotriva încheierii penale nr.231/8 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T. M., inculpatul fiind cercetat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - B. T. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc fără drept prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr.
143/2000 și introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, prev.de art. 3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art. 33 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. A. V. aflat în stare de arest asistat de av.P.escu R. M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.Urcan I. Ciprian, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de Tribunalul Maramureș și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă cu consecința punerii inculpatului în libertate. Apreciază că în cauză nu există probe și indicii temeinice din care să rezultă că inculpatul ar fi deținut droguri sau că s-ar ocupa cu această activitate. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acest pericol trebuind dovedit și nu prezumat. Consideră că, raportat la persoana inculpatului, nu subzistă temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. și nu s-a făcut proba de către acuzare că ar exista cele patru riscuri menționate de C. în cazul lăsării în libertate a inculpatului, respectiv riscul de a nu se prezenta la proces, riscul de a influența părțile din dosar, riscul de a săvârși o nouă infracțiune și riscul de a influența buna desfășurare a procesului penal. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P.ui, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. În mod corect, instanța a apreciat că din probele administrate în cursul cercetării penale inculpatul se află în situația prev. de art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că există presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că în cauză există indicii temeinice și probe certe că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, în acest sens fiind procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante de la filele 30-36, declarațiile martorilor asistenți Voița I. și Kocserha Norbert Jozsef, constatarea Laboratorului de A. și P. al D. din care rezultă că proba înaintată pentru analiză este rezină de cannabis. În cauză există temerea că odată pus în libertate, inculpatul va părăsi țara pentru că acesta muncește de mult timp în Portugalia și că va încerca săvârșirea de noi infracțiuni având în vedere circumstanțele stării de fapt.
Inculpatul F. A. V., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate pentru a putea fi alături de soția lui care este însărcinată.
C U R T E A
Prin sesizarea adresată T. M., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - B. T. M. a solicitat, în temeiul art. 149 ind. 1 din Codul de procedură penală arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) până la (...), a inculpatului F. A. V. (CNP 1., fiul lui P. și P., născut la data de (...) în S. M., județul M., domiciliat în S. M., str. P., nr.1, județul M.) cercetat pentru infracțiunile de deținere de droguri de risc fără drept prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, prev.de art. 3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art. 33 lit.a C.penal.
În motivarea propunerii s-a arătat că sunt incidente disp. art. 1491 rap.la art. 143 și respectiv 148 lit. f din Codul de procedură penală, întrucât la dosar există indicii temeinice în sensul că acest inculpat, în luna martie
2011, întorcându-se din Portugalia, a introdus în țară cantitatea de 37,4 g rezină de cannabis pe care a deținut-o până la data de (...) când i-a fost ridicată de către organele poliției de frontieră.
Prin ordonanța dată în 8 aprilie 2011, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acest inculpat, pentru infracțiunile menționate mai sus și pentru care s-a început urmărirea penală prin rezoluția din (...).
Față de acest inculpat s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii pe o perioadă de 24 de ore prin ordonanța din 8 aprilie 2011 orele 225.
Examinând propunerea înaintată în raport de dispozițiile art. 143 și art. 148 din Codul de procedură penală, instanța a constatat următoarele:
În sarcina inculpatului F. A. V. s-a reținut că la data de 7 martie 2011, a fost surprins de către organele poliției de frontieră, iar cu ocazia percheziției corporale s-au găsit asupra sa niște pachete ambalate în folie de nylon, ulterior stabilindu-se că acele pachete deținute de inculpat conțineau cantitatea de 37,4 g rezină de cannabis, cantitate pe care în mod evident intenționa să o comercializeze, cu atât mai mult cu cât a declarat că nu este consumator de droguri.
În consecință, instanța a apreciat că din probele administrate în cursul cercetării penale inculpatul se află în situația prev. de art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod procedură penală în sensul că există presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit cu intenție infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea gradului de pericol social tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea în care acesta a acționat,consecințele acțiunilor sale, elemente care, coroborate cu dispozițiile art. 136 din Codul de procedură penală, care definește scopul arestării preventive, conduc instanța la concluzia că în acest moment procesual continuarea cercetărilor trebuie să se realizeze cu acest inculpat în stare de arest preventiv, în acest mod realizându-se în cele mai bune condiții scopul procesului penal.
Pentru că instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, s-a apreciat că în speța de față se impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte similare și pentru a se infirma orice dubiu cu privire la posibilitatea justiției de a acționa în mod ferm împotriva unor manifestări infracționale care prezintă un accentuat pericol social.
În ceea ce-l privește pe acest inculpat, instanța a apreciat că la acest moment procesual nu ar fi oportună luarea unei alte măsuri restrictive de libertate, drept pentru care cererea formulată în acest sens se va respinge ca fiind neîntemeiată.
În consecință, instanța a admis propunerea formulată de D. - B. T. M.
și a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. I. pe o durată de 29 de zile, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă pentru perioada (...)- (...).
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul F. A. V. solicitând casarea în întregime a încheierii atacate și rejudecând să se respingă propunerea de arestare preventivă deoarece în cauză nu există probe și indicii temeinice din care să rezulte că ar fi deținut droguri pe care ar fi intenționat să le comercializeze, iar pe de altă parte lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. La dosarul cauzei nu există probe din care să reiasă că odată lăsat în libertate inculpatul va încerca să se sustragă de la urmărire penală sau de la judecată sau va încerca să influențeze martorii din procesori buna desfășurare a procesului penal.
Analizând recursul declarat , din prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat până în acest moment și a dispozițiilor art.3856 alin.3
Cpp, Curtea , cu opinie majoritară , apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția din 07 aprilie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul F. A. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de deținere de droguri de risc fără drept prev. de art.2 alin.1 din Lg.143/2000 și introducerea în țară de droguri de risc, fără drept prevăzută de art.3 alin.1 din același act normativ constând în aceea că, în luna martie 2011 , întorcându-se din Portugalia , a introdus în țară cantitatea de 37 grame de rezină de cannabis pe care a deținut-o până la data de (...), când i-a fost ridicată de către organele de poliție de frontieră.
Prin ordonanța din 08 aprilie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile mai sus amintite și a fost reținut învinuitul F. A. V. pentru 24 de ore.
Cu ocazia audierilor inculpatul în mod constant a declarat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor care i sunt reținute în sarcină deoarece nu a introdus niciodată droguri în țară, nu este consumator de droguri și nici nu a oferit vreodată, cuiva droguri spre vânzare.
Pe lângă declarațiile inculpatului, până în acest moment al procesului penal au mai fost audiați martorii asistenți la prinderea în flagrant ainculpatului F., fișa de cazier a acestuia și rezultatul analizelor chimice de laborator din care reiese că proba înaintată este constituită din 37,4 grame rezină de cannabis ce face parte din tabelul anexă III din Lg.143/2000.
Tribunalul Maramureș a fost sesizat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - B. T. M. cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv pentru 29 de zile a inculpatului F. A. V. doar sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept prevăzută de art.2 alin.1 din Lg.143/2000 deși în descrierea stării de fapt se arată că acesta ar fi și introdus în țară, în cursul lunii martie, diverse cantități de rezină de cannabis prin PTF P. .
Se pune problema dacă este posibil de reținut, în contextul faptic prezentat și prin prisma infracțiunii pe care se prezumă că a comis-o inculpatul, existența indiciilor rezonabile.
Conform jurisprudenței C., privarea de libertate este admisă când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni sau există motive temeinice de a crede în necesitatea împiedicării săvârșirii de asemenea fapte antisociale ori există temei că această persoană s-ar sustrage urmăririi , după săvârșirea unei infracțiuni. În oricare dintre aceste situații, privarea de libertate are un scop precis, definit de art.5 paragrfa 1 lit. c :aducerea acestei persoane în fața autorității judiciare competente.
Vom face în continuare scurte considerații cu privire la prima situație prevăzută de art.5 parag.1 lit.c a C. deoarece își găsește aplicabilitatea în speța dedusă judecății. Astfel o persoană poate fi reținută o persoană când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o faptă incriminată de normele interne de drept penal . Instanța europeană a cercetat întotdeauna respectarea condiției existenței unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile, care să justifice arestarea unei persoane. Plauzibilitatea bănuielilor pe care are a se întemeia o arestare constituie un element esențial al protecției cuprinse în text împotriva unei privări arbitrare de libertate. Curtea a considerat că bănuielile astfel caracterizate presupun existența unor fapte sau a unor informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este arestată. Este adevărat că bănuielile în discuție nu trebuie să fie la același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări, dar nu trebuie pierdut din vedere că, pentru ca bănuielile să fie plauzibile, legitime, trebuie să existe fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
Din probele administrate până în acest moment instanța de recurs nu are convingerea că inculpatul F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost începută urmărirea penală respectiv cea prevăzută de art.2 alin.1 din Lg 143/2000 ce se referă la cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept sau de comiterea infracțiunii incriminate de art.4 alin.1 din același act normativ ce constă în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept. Diferențele de regim sancționator între cele două infracțiuni sunt semnificative. Astfel, persoana ce se face vinovată de deținerea de droguri de risc în vederea comercializării poate fi sancționată cu o pedeapsă între 3 și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi- art.2 alin.1, iar persoana cedeține droguri pentru consum propriu riscă o pedeapsă cu închisoarea între 6 luni și 2 ani sau amenda.
Din probele administrate până în acest moment instanța de recurs nu are convingerea că inculpatul F. A. V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost începută urmărirea penală respectiv cea prevăzută de art.2 alin.1 din Lg 143/2000 ce se referă la cultivarea,producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept sau de comitereainfracțiunii incriminate de art.4 alin.1 din același act normativ ce constă în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept. Diferențele de regim sancționator între cele două infracțiuni sunt semnificative. Astfel, persoana ce se face vinovată de deținerea de droguri de risc în vederea comercializării poate fi sancționată cu o pedeapsă între 3 și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi- art.2 alin.1, iar persoana ce deține droguri pentru consum propriu riscă o pedeapsă cu închisoarea între 6 luni și 2 ani sau amenda.
În condițiile în care, până la acest moment, nu există probe sau indicii temeinice ce nu întrunesc exigențele prevăzute de art.143 Cpp și de natura a convinge un observator obiectiv că inculpatul a comis fapta pentru care s-a cerut arestarea sa preventivă sau cea prevăzută de art.4 alin.1 din
LG.143/2000, instanța de recurs, cu opinie majoritară, va dispune luarea față de inculpat a unei măsuri preventive neprivative de libertate , aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. S-a apreciat că se impune luarea față de acest inculpat recurent a unei măsuri preventive deoarece există bănuieli legitime că acesta a comis o faptă prevăzută de legea penală , pentru a asigura buna desfășurare a urmăririi penale și a împiedica sustragerea inculpatului de la anchetă, în condițiile în care acesta are reședința pe teritoriul altui stat. inculpatului i-au fost impuse obligațiile prevăzute la art.145 alin11 lit.a-d și în plus, I s-a interzis să se apropie de martorii din prezenta cauză și să comunice cu aceștia direct sau indirect. Văzând și prevederile art.192 alin. 3 Cpp. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE: În baza art.38515 pct.2 lit. d Cpp admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de către inculpatul F. A. V., fiul lui P. și P., n. la (...) în S. M., CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale 231/ CC/(...) a T. M. pe care o desființează în întregime și rejudecând : Dispune luarea față de inculpatul F. A. V., fiul lui P. și P., n. la (...) în S. M., CNP 1., cetățean român , studii 11 clase, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, în prezent aflat în Arestul IPJ M., în conformitate cu prevederile art.145 Cpp, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea S. M. . În baza art.145 alin.1 1Cpp impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații : a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat;arme; b) să se prezinte la P. în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere întocmit de această instituție, ori de câte ori va fi chemat; c ) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Curții de A. C. d) să nu dețină , să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de e)să nu se apropie de martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.145 alin.22 Cpp cu privire la cazurile de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea S. M. cu măsura arestului preventiv, în condițiile legii, în caz de încălcare cu rea credință a mai sus menționatelor obligații. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului F. A. V. de sub puterea mandatului 22/U/(...) emis de către Tribunalul Maramureș, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art.189 Cpp dispune avansarea din FMJ a sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocațial cuvenit av. Urcan I. Ciprian. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, M. Ș. A.D. L. Cu opinie separata a d- rei judecător I. C. M. în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de catre inculpatul F. A. V. JUDECĂTOR I.C.M. MOT.EA OPINIEI SEPARATE Examinând probele dosarului , recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a procedat la o analiză obiectivă a temeiului de arestare a inculpatului care este cercetat în dosarul nr. 34/D/P/2011 al DIICOT -ST C. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și introducerea în țară de droguri de risc fără drept prev. de art.3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 33 lit. a) C.p. Arestarea preventivă se circumscrie disp. art. 143 C.p.p., adică există indicii că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală, fundamentate pe declarația inculpatului, procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale, raportul tehnico-științific preliminar . Sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise , urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate. În raport cu art. 5 din C. măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sauexistă motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor , desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice ale inculpatului adică conduita procesuală, situația familială , absența antecedentelor penale , vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345 C.p.p În contextul celor expuse mai sus, este inoportună luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara raportat și la disp. art. 145 Cp.p. și art. 145 indice 1 C.p.p., buna desfășurare a procesului penal fiind asigurată doar prin luarea măsurii arestării preventive a inculpatului . Ca atare în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) C.p.p. se impunea respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul F. A. -. împotriva încheierii penale nr. (...) a tribunalului M.. JUDECATOR I. -C. M.
| ← Decizia penală nr. 201/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1425/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
