Decizia penală nr. 188/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR.188/R/2011
Ședința publică din 15 februarie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE : C. I., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. M., împotriva încheierii penale din data de 09 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., prin care s-a admis cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul H. A. O.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. A. O. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.A. I., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul P.ui, solicită admiterea recursului pentru motivele depuse la dosar. D. prima condiție a art.160/2 C., formal este îndeplinită, în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că este îndeplinită condiția prev.de art.160/2 alin.2 C., respectiv că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și nici că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. D. în ceea ce privește existența unor date că inculpatul va săvârși noi infracțiuni, până în acest moment, ipotetic se poate admite că nu există aceste date, însă, în ceea ce privește temerea și datele că inculpatul va putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților sau a martorilor, aceste temeri există în continuare și că există date cu privire la faptul că această condiție negativă nu este îndeplinită. Din datele dosarului s-a dovedit atitudinea pe care inculpatul a avut-o față de părțile vătămate care au reușit cu mari eforturi să scape din situația degradantă de exploatare. Pe de altă parte, referitor la persoana inculpatului, există această temere întrucât în antecedentele inculpatului se regăsesc 7 infracțiuni cu violență. Toate acestea conduc la concluzia că în situația lăsării în libertate există posibilitatea să influențeze părțile vătămate și martorii cauzei.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță pentru că se întemeiază pe disp.art.160 C., cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar dar face referire și la 148 lit.f și art.136 C., considerând instanța de fond că scopul măsurii preventive poate fi atins și cu inculpatul în stare de libertate. I. a motivat admiterea cererii prin faptul că s-a scurs un timp lung de la data luării măsurii arestării. Au fost audiați inculpații precum șimajoritatea părților civile. În ceea ce privește durata procesului, face referire la art.5 paragraful 3 din CEDO unde se spune că dacă procesul nu se termină în termen rezonabil, inculpatul poate fi eliberat în cursul procedurii. C. că termenul rezonabil a fost depășit în cauză. Nu i se poate imputa inculpatului că este vorba despre o cauză complexă generată de acesta. C. că în acest moment, instanța de fond a apreciat corect că s-a atins un punct în care se poate admite o astfel de liberare provizorie. Nu există date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului ci este vorba doar de presupunerea bazată pe cazierul acestuia sau pe faptul că există o singură declarație a unei părți vătămate care afirmă ca s-ar fi exercitat violențe asupra ei de către inculpat. Nu există nici o posibilitate ca inculpatul să intre în legătură cu părțile vătămate pentru că i s-a menționat în mod expres în încheiere obligațiile impuse. D. ar fi dorit acest lucru, inculpatul ar fi avut posibilitatea să o facă chiar prin intermediul soției acestuia care nu a fost cercetată în stare de arest. În momentul de față măsura preventivă nu se mai justifică. Inculpatul nu va face nimic din ceea ce instanța i-a interzis. Se face referire în recursul DIICOT la art.148 lit d C., dar acest lucru a fost tranșat de Curtea de A. C. care a statuat că nu se mai poate reține acest articol. Subzistă temeiurile arestării dar legea permite ca inculpatul să fie cercetat în condiții restrânse de libertate.
Reprezentantul P.ui, în replică, arată că dispozițiile procedurale în privința liberării provizorii sub control judiciar nu fac nici o trimitere la durata arestării preventive considerând că astfel de argumente nu pot fi primite.
Inculpatul H. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului
DIICOT achiesând concluziilor puse de apărătorul său cu mențiunea că va respecta toate obligațiile impuse de prima instanță.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 9 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 1608a alin. 2 Cod procedură penală s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul H. A.-O., CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla - și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Conform art. 1602 alin. 3 și 31 Cod procedură penală, pe timpul liberării provizorii, a fost obligat inculpatul H. A.-O. să respecte următoarele obligații: a). să nu depășească limita teritorială a localității B. M., cu excepția cazurilor în care este solicitat de organele judiciare; b). să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c). să se prezinte la P. T. M. (organ de poliție desemnat cu supravegherea), ori de câte ori este chemat; d). să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus liberarea provizorie; e). să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;f). să nu se apropie de părțile civile M. O. M., F. V. D., R. I. D., C. V. I., B. S. L., M. C., S. G. C., S. I., G. C., G. V. T., B. N. R., Ș. R. G., Ș. P., Ș. V., Ș. C., Ș. M., B. T., G. S. F., D. C. D., L. I., S. V. Z., B. B., G. G., C. G. B., M. A., T. I. V., M. M., M. A., O. V. F., D. Z., H. R. V., M. M. L., părțile vătămate N. I., B. V. F., I. A. C., B. G., M. I., A. N., M. D. M., L. M. V., de membrii familiilor acestora și de martorii A. A. C., Ș. S., D. S., B. MIA V., V. A., S. G. M., K. I., D. Z., G.-H. E., P. C. M., F. F. I., C. I. D. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia; g). să nu conducă nici un vehicul. În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că , în cazul încălcării cu rea credință a obligațiilor stabilite de instanță, s-a luat față de acesta măsura arestării preventive . Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a admis propunerea formulată de DIICOT-B. T. M. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 februarie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/U din 14 ianuarie 2010. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, prin încheierea penală nr. 10/R/2010 pronunțată de Curtea de A. C. fiind respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. Prin încheierea penală nr.57 din 5 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului cu 30 de zile, începând cu data de 12 februarie 2010 și până la data de 13 martie 2010, inclusiv. Prin încheierea penală nr.137 din 5 martie 2010 dată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului cu 30 de zile, începând cu data de 14 martie 2010 și până la data de 12 aprilie 2010, inclusiv, încheiere ce a fost menținută prin încheierea penală nr.27/R/2010 din 09 martie 2010 a Curții de A. C. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, la termenul din 8 aprilie 2010, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură ce a fost menținută și prin încheierile penale din 03 iunie 2010, 29 iunie 2010, 19 august 2010, 13 octombrie 2010, 08 decembrie 2010 și 12 ianuarie 2011. În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea în Sicilia și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, inculpatul a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere. În conformitate cu dispozițiile art.5 Cod procedură penală și art.1601 Cod procedură penală, prin care se dă eficiență principiului garantării libertății persoanei, în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatularestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune. Sub aspectul condițiilor prev. de art.1602 al.1 și 2 Cod procedură penală, instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și nici că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Analizarea acestor condiții se impune a fi făcută în strânsă legătură cu scopul măsurilor preventive, așa cum rezultă din dispozițiile art.136 al.1 Cod procedură penală, conform cărora pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive. Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Pe de altă parte, liberarea provizorie este o măsură ce garantează punerea în libertate a persoanei arestate preventiv prin impunerea unor obligații, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, administrării probelor, ori împiedicării sustragerii inculpatului de la procedurile judiciare și care se poate dispune în cazurile în care privarea de libertate nu mai este necesară pentru a fi atinse scopurile măsurii arestării preventive. Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în cauză reținându-se că sunt indicii temeinice că a comis faptele penale pentru care este cercetat și în considerarea dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol apreciat ca fiind dat de gravitatea faptelor și rezonanța lor negativă în rândul ordinii publice. Independent de subzistența temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului și care au determinat o reacție promptă a organelor judiciare la acel moment prin dispunerea măsurii, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, privarea de libertate nu se mai justifică, iar scopul procesului penal poate fi realizat și în condițiile punerii de libertate sub control judiciar a inculpatului. S-a avut în vedere timpul scurs de la luarea măsurii, că în cauză s-a procedat la demararea cercetării judecătorești, fiind audiați inculpații și majoritatea părților civile, urmând a fi audiate celelalte părți vătămate și martorii și, nu în ultimul rând, că durata procedurilor judiciare nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele urmăririi penale nu mai justifică detenția celui în cauză pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigațiilor necesare. În plus, prin instituirea controlului judiciar asupra inculpatului, respectiv prin impunerea de obligații stricte, inclusiv de a nu lua legătura cu părțile și martorii din cauză, se asigură garanții pentru buna desfășurare a procesului penal. Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea formulată de inculpat și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar, cu respectarea obligațiilor conform dispozitivului încheierii. S-a atras atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea credință a obligațiilor stabilite de instanță, s-a luat față de acesta măsura arestării preventive. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T., B. T. M. solicitând casarea acesteia șir ejudecând, să se respingă cererea de liberar eprovizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. A. O. În motivarea recursului s-a arătat că privarea de liberare a inculpatului se impune și justifică în continuare întrucât inculpatul a avut o conduită de intimidare a unor părți vătămate în cursul urmăririi penale, a săvârșit o faptă care a implicat traficarea a 40 de părți vătămate deci, cu un grad de pericol social deosebit, are antecedente penale, iar timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent nu a depășit durata rezonabilă subzistând în continuare pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta. Analizând actele dosarului, Curtea reține că deși în mod corect instanța de fond a stabilit că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art.1602 alin.1 și 2 C.proc.pen., la analiza oportunității unei astfel de cereri nu a ținut cont de toate împrejurările care presupun asigurarea unor garanții suficiente că scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin luarea unei astfel de măsuri alternative și că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. Chiar dacă pentru a dispune asupra unei cereri provizorii de liberare sub control judiciar se presupune că temeiurile arestării preventive subzistă în continuare, punerea în libertate trebuie să se facă doar în acele situații în care se poate aprecia că buna desfășurare a procesului penal poate fi realizată și în această modalitate, iar prezența inculpatului în societate nu perturbă opinia publică. Având în vedere gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, împrejurarea că în raport de conduita sa în cursul urmăririi penale există riscul ca administrarea probelor să nu se efectueze în bune condiții, prin încercarea de intimidare sau influențare, că de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent nu s-a depășit durata rezonabilă a arestului preventiv, așa cum este ea apreciată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea constată că în acest moment procesual liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună ținându-se cont și de persoana sa, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale. Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen.recursul declarat în cauză de DIICOT va fi admis, încheierea atacată va fi casată în întregime dispunându-se respingerea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul H. A. Văzând și disp.art.192 alin.3 C.proc.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T., B. T. M., împotriva încheieriipenale din 9 februarie 2011 a T.ui M., pe care o casează cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar și rejudecând: Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. A. O., fiul lui G. și M., născut la 19 octombrie 1974, deținut în Penitenciarul Gherla, arestat preventiv în cauza ce formează obiectul dosarului nr.(...) al T.ui M.. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., C. I. L. H. I. M. L. S. Red.C.I./A.C. 3 ex.. - (...) Jud.fond.S. A.
| ← Decizia penală nr. 1903/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 850/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
