Decizia penală nr. 1983/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1983/R/2011

Ședința publică din 6 decembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător JUDECĂTORI : L. H.

: I. M. GREFIER : M. N.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-au luat spre pronunțarea recursurile declarate de inculpații B. S. și C. I. S. împotriva sentinței penale nr. 800 din 15 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C.-N., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni după cum urmează:

- ◄ inculpatul B. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g și i C.pen. cu aplic. art.37 lit. a C.pen.

- ◄ inculpatul C. I. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g și i C.pen. cu aplic. art.37 lit. b C.pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 29 noiembrie 2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 6 decembrie 2011.

C U R T E A :

Deliberând retine că prin sentința penală nr. 800 din 15 iunie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. I. S. ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. S. ca fiind neîntemeiată.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art. 37 lit. a, art. 74 lit. c, 76 și 80 din C.pen. a fost condamnat inculpatul B. S.- fiul lui I. și C., născut la data 12 iunie 1978 în C.-N., jud. C., CNP 1., domiciliat în comuna M., sat Z. de V., nr. 100, jud. C. f.f.l. în C.-N., P. Rât, f.n., jud. C., recidivist, fără ocupație, necăsătorit, studii 7 - clase, stagiul militar satisfăcut, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a descontopit pedeapsa rezlutantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9. decembrie 2009 definitivă prin neapelare la data de 20 ianuarie 2010 șis-au repus pedepsele de 2 an și 6 luni îcnhsioare și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/15 februarie 2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca în individualitatea lor.

S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/15 februarie

2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca.

În baza art. 61 din C.pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/15 februarie 2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, s-a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu restul de 420 de zile de închisoare, stabilește pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând să aplice inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că infracțiunea penateu care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită în condițiile concursului de infracțiuni cu infracțiunile pentru care a fost condamnat sentința penală nr. 9. decembrie 2009 definitivă prin neapelare la data de 20 ianuarie 2010.

În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedespsele de 2 ani închisoare, 2 an și 6 luni îchisoare și 3 ani închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 36 al. 3 din C.pen. s-a scăzut perioada executată din 10 aprilie

2007 până la data de 13 februarie 2009, când a fost liberat condiționat.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art. 37 lit. b, art. 74 lit. c, 76 și 80 din C.pen. a fost condamnat inculpatul C. I. S. - fiul lui N. și L., născut la data 25 martie 1978 în C.-N., jud. C., CNP 1., neșcolarizat, domiciliat în comuna P., sat D., jud. C. f.f.l. în C.-N., P. Rât, f.n., jud. C., recidivist, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57/9 februarie

1999 pronunțată de către Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 165/27 mai

1999 pronunțată de Curtea de A. C.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. a fost condamnat inculpatul L. S., cetățean român, fiul lui C. și M., născut la data de 10 februarie 1981 în localitatea H., jud. Sălaj, CNP 1., recidivist, domiciliat în comuna V., sat V., nr. 21, jud. C., fără studii, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 37 lit. b din C.pen. s-a constatat infracțiunea a fost săvârșită în condițiile recidivei mari postexecutorii raportat la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin s.p. 1. iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Gherla.

În baza art. 36 al. 1 din C.pen. rap. la art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 656/2 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

435/20 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Turda.

În baza art.36 al. 1 din C.pen. rap. la art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, s- a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. a fost condamnat inculpatul T.-L. M., cetățean roman, fiul lui T.-L. B. si B. V., nascut la data de 17 mai

1984 în C.-N., jud. C., CNP 1., recidivist, domiciliat în C.-N., str. S., nr. 1, ap. 36, jud. C., f.f.l. în C.-N., P. Rât, f.n. jud, C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 85 din C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepselor de

2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 897/10 decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 ianuarie

2010, 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9. decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie 2010, 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 267/24 februarie 2010 pronunțată de către Judecătoria Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 16 martie 2010.

S-a descontopit pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 9. decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie 2010 și repune în individualitatea lor pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare.

S-a constatat infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta hotărâre a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

897/10 decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 ianuarie 2010, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9. decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie 2010, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 367/24 februarie 2010 pronunțată de către Judecătoria Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 16 martie 2010 și cu infracțiunea de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 754/5 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 17 noiembrie 2009.

În baza art. 36 rap. la art. 34 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 36 al. 3 din C.pen. s-a dedus perioada arestării preventive din data de 3 octombrie 2009 până la data de 5 noiembrie 2009.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. a fost condamnat inculpatul E. K. L., cetățean roman, fiul lui C. si Ana, nascut la data de 25 februarie 1974 în C.-N., jud. C., CNP 1., recidivist, domiciliat în F., str. C., nr. 8A, jud. C., la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1760/21 decembrie

2006 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

171/14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.

S-a constatat că partea vătămată S. T. S. cu sediul în T.-Jiu, str. 1 D. 1918, jud. Gorj nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 al. 2 din C.p.p. a fost obligat fiercare inculpat la plata sumei de

100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

O. avocaților din oficiu, respectiv al d-nul S. C. V. de 200 lei, d-na ȘERBAN DORIS A. de 400 lei, d-na TURICU M. de 400 lei, d-na ȘOVAR S. de 400 lei, d-nul C. ALIN de 400 lei și d-nul ȚUȚU O.-G. de 400 lei, au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 27 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dos. nr. 5882/P/2009 au fost trimiși în judecată inculpații B. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., C. I. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., L. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., T. L. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.

1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. și E. K. L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.

În sarcina inculpaților s-a reținut că în noaptea de 1. iunie 2009 au pătruns fără drept, prin escaladarea gardului în incinta părții vătămate S. T. S. situată în zona gării CFR C.-N., de unde au sustras mai multe cabluri de cupru, cauzând un prejudiciu de

7040 lei.

La termenul de judecată din data de 24 mai 2011, inculpații B. și C., înainte de citirea actului de sesizare, au declarat că recunosc săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitat aplicarea disp. art. 320^1 din C.p.p..

La același termen de judecată a fost prezent și inculpatul T. care a declarat că iși menține declarațiile date în faza de urmărire penală și că nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

I. E. și L. nu au fost audiați întrcât aceltia nu au fost găsiți la adresele cunoscute, sustrăgându-se de la judecată, deși au fost audiați în cursul urmăririi penale, după aducerea la cunoștință a drepturilor procesuale, în legătură cu fapta pentru care au fost trimiși în judecată.

Toți inculpații au fost asistați sau reprezentați, după caz de avocați desemnați din oficiu.

Instanța i-a audiat pe inculpații B., C. și T. și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Declarațiile inculpaților B., C., E. și L., date în cursul urmăririi penale și a judecății se coroborează întru totul cu privire la următoarele împrejurări: în noaptea de

1. iunie 2009 cei cinci inculpați s-au întâlnit în P. R. unde locuiau provizoriu în locuințe improvizate. Toți au consumat alcool, iar în timpul nopții, datorită lipsei banilor pentru procurarea alimentelor și a băuturilor alcoolice la sugestia inculpatului L. (declarațiile inculpaților B., E. și C.) s-au hotărât să se deplaseze cu autoehiculul acestuia dinurmă până în zona gării din C.-N. pentru a sustrage cabluri din cupru, material pe care ulterior să îl valorifice.

S-au deplasat cu autovehiculul tip dubă, de culoarea albă, marca Citroen condus de inculpatul L., iar când au ajuns în spatele gării, după ce au parcat autovehiculul, inculpații au escaladat gardul de beton care împrejmuiește proprietatea CFR, au trecut liniile de cale ferată și au ajuns la un loc împrejmuit cu gard de sârmă în interiorul căruia au văzut mai multe suluri de sârmă. I. L. și E. au escaladat gardul de sârnă și au aruncat peste gard mai multe suluri de cablu care urmau să fie trasnportate la autovehicul de inculpații B., C. și T..

În timp ce duceau sulurile ce cântăreau aproximativ 30-41 de kg, au fost depistatați de martorii T. R. și T. R. S. care asigurau paza bunurilor părții vătămate. I. au alergat în direcții diferite, însă inculpatul E. a fost prins de către martori care au anunțat organele de poliție. I. B. și L. au reușit să fugă cu autovehiculul inculpatului L., fiind prinși când au intrat într-o benzinărie, iar inculpații C. și T. au fugit înapoi spre P. R., dar în drum au fost prinși de un echipaj al Poliției.

Declarațiile celor patru inculpați, respectiv B., C., L. și E. se coroborează cu declarațiile celor doi martori T. R. S. și T. R. și cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere.

Inculpatul T. a declarat că nu a participat la săvârșirea faptei, dar că îi cunoaște pe ceilalți patru inculpați, locuind împreună în P. R.. Totdată a precizat că în seara zilei de 1. iunie 2009 a stat împreună cu inculpatul coloji în P. R. și au consumat băuturi alcoolice, după care s-au deplasat în zona gării din C.-N., unde de asemenea au consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 24.00 după care au decis să se întoarcă înapoi în P. R., dar au fost opriți de un echipaj al Poliției. Declarația inculpatului T. este infirmată, pe de o parte de propriile declarații, acesta arătând că a fost tot timpul împreună cu inculpatul C., iar din probe rezultă că inculpatul C. a participat la săvârșirea infracțiunii, iar de de altă parte de declarațiile celor patru inculpați și de detaliul reținut de către inculpatul B. care a arătat că dintre toți, inculpatul T. era singurul care nu purta decât pantaloni. Această împrejurare se coroborează cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere, unde se distinge o persoană care nu poartă decât pantaloni.

S-a constatat că inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, grațiată, conform Legii 137/1997 prin sentința penală nr. 1614/7 noiembrie

1997 pronunțată de Judecătoria Gherla. U. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în condițiile art. 81, 82 din C.pen. prin sentința penală nr. 1578/22 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/15 februarie 2007 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, reținându-se doar starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată în condițiile art. 81, 82 din C.pen. prin sentința penală nr. 1578/22 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca. A fost arestat la data de 10 aprilie 2007 și liberat condiționat la data de 13 februarie 2009 cu un rest de 420 de zile de închisoare. P. art. 10 din Legea 137/1997 cei gratiati care, în decurs de 3 ani, savarsesc o infracțiune intenționată vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsa rămas neexecutat, ca urmare a aplicării prezentei legi. Grațierea inculpatului B. nu a fost revocată ceea ce înseamnă că în decurs de trei ani de la data aplicării grațierii nu a mai săvârșit altă faptă, astfel încât termenul de reabilitare de 3 ani (art. 134 din C.pen.) s-a împlinit la data de 6 noiembrie 2003. În aceste condiții cererea de a se reține și starea de recidivă postexecutorie este neîntemeiată.

S-a constatat că inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57/9 februarie 1999 pronunțată de către Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 165/27 mai 1999 pronunțată de Curtea de A. C. A fost arestat la data de 19 ianuarie 1998 și liberat condiționat la data de 12 iunie 2001 cu un rest de pedeapsă de 766 de zile de închisoare. T. de reabilitare de 6 ani și 6 luni, calculate în condițiile art. 135 al.1 lit. a din C.pen. și a RIL

3/2009, curge de la data de 18 iulie 2003 și se va fi împlinind la data de 17 ianuarie

2010. S-a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. a fost săvârșită la data de 16 iunie 2009, adică înainte de împlinirea termenului de reabilitare. În condițiile art.38 al. 2 la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care … s-a împlinit termenul de reabilitare. C. celor susținute de apărătorul inculpatului C., starea de recidivă se raportează la momentul săvârșirii faptei și nu de la momentul condamnării. Chiar dacă prin sintagma săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, folosită de art. 37 lit. b din C.pen. s-ar putea înțelege că a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune, totuși Codul P. folosește distincția dintre săvârșirea unei infracțiuni (art. 37 al. 1 lit. b) și nu a suferit o condamnare (art. 137 al.

1 lit. a), ceea ce înseamnă că prin sintagma folosită de art. 37 al. 1 lit. b din C.pen., care stabilește condițiile recidivei postexecutorii, momentul la care se va raporta existența stării de recidivă va fi întotdeauna momentul săvârșirii infracțiunii și nu la momentul condamnării. De aceea s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului C.

S-a constatat că inculpatul T. a fost condamnat la mai mullet pedepse cu închisoare, în condițiile art. 81, 82 din C.pen. respectiv 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 897/10 decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 ianuarie 2010, 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9. decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie 2010, 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 267/24 februarie 2010 pronunțată de către Judecătoria Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 16 martie 2010.

Inculpatul E. a suferit mai multe condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ultima condamnare fiind la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1760/21 decembrie 2006 pronunțată de către Judecătoria Cluj- Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 171/14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj.

Inculpatul L. a suferit mai multe condamnări, cele relevante fiind pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin s.p. 1. iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Gherla, pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 656/2 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 435/20 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Turda.

În drept, fapta inculpatului B. S. care, în termenul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/15 februarie 2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în noaptea de 1. iunie 2009, împreună cu inculpații C. I. S., L. S., T. L. M. și E. K. L. a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului în incinta părții văătmate S. T. S. situată în zona gării CFR C.-N., de unde au sustras mai multe cabluri de cupru, cauzând un prejudiciu de 7040 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt constă în fapta inculpatului de a lua mai multe bunuri mobile din posesia părților vătămate. Prin săvârșirea acestei acțiuni s-a adus atingere valorii sociale obiectivată de dreptul fiecărei persoane la protejarea patrimoniului său, urmarea constând în producerea unui prejudiciu părților vătămate, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, înre acesta și elementul material existând un raport de cauzalitate direct.

Sub aspectul laturii subiective fapta este comisă în forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - însușirea penedrept a bunurilor respective - și urmărind ca acesta să se producă, astfel cum cere art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:

1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, instanța a reținut că potrivit art. 209 alin. (2) C. pen. pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este închisoarea de la 3 la 15 ani, iar prin aplicarea disp. art. 320^1 din C.pen. limitele vor fi de la 2 ani la 10 ani închisoare.

2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite instanța a reținut că se află în prezența unui pericol social de intensitate medie. A., fapta săvârșită de către inculpat a produs un prejudiciu de valoare medie, însă pericolul este unul extrinsec, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea la scurt timp după ce a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse și în timp ce era judecat pentru fapte similare în dos. nr.(...) al Judecătoriei C.-N.

3. Referitor la persoana infractorului instanța a reținut că acesta are studii 7 clase, nu este căsătorit și nu are ocupație sau loc de muncă și nu are domiciliu stabil. Inculpatul a mai fost condamnat și în trecut pentru mai multe infracțiuni contra patrimoniului, inculpatul privind acest gen de fapte ca pe un mod de a își asigura existența.

Pe percursul urmăririi penale și al judecății a avut un comportament sincer, recunoscând de la început și în totalitate faptele comise. De asemenea, pe parcursul judecății a dat dovadă de bună credință, prezentându-se la fiecare termen de judecată. În întreg ansamblul stărilor agravante, s-au reținut aceste din urmă împrejurări ca și circumstanțe atenunate.

Pentru aceste motive în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art. 37 lit. a, art. 74 lit. c, 76 și 80 din C.pen. instanța a condamnat pe inculpatul B. S. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare a fost conopită în condițiile concursului de infracțiuni cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 9. decembrie 2009 definitivă prin neapelare la data de 20 ianuarie 2010, rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare. Cu această din urmă pedeapsă, infracțiunea care care face obiectul prezentei cause este săvârșită tot în condițiile concursului de infracțiuni. Cum o nouă condamnare, respectiv cea prin s.p. nr. 9. decembrie 2009 definitivă prin neapelare la data de 20 ianuarie 2010, nu poate să-i profite inculpatului prin înlăturarea tratamentului sancționator al recidivei, dar și pentru a putea scădea perioada deja executată de inculpat, reținând și starea de recidivă postcondamnatorie și concursul de infracțiuni, vom descontopi pedeapsa rezlutantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9. decembrie 2009 definitivă prin neapelare la data de

20 ianuarie 2010 și repune pedepsele de 2 an și 6 luni îcnhsioare și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/15 februarie 2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în individualitatea lor.

S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/15 februarie 2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca.

În baza art. 61 din C.pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/15 februarie 2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu restul de 420 de zile de închisoare, stabilește pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, urmând să aplice inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedespsele de 2 ani închisoare, 2 an și 6 luni îchisoare și 3 ani închisoare, stabilește pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 36 al. 3 din C.pen. s-a scăzut perioada executată din 10 aprilie

2007 până la data de 13 februarie 2009, când a fost liberat condiționat.

În drept, fapta inculpatului C. I. S. care, după executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57/9 februarie 1999 pronunțată de către Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 165/27 mai 1999 pronunțată de Curtea de A. C., în noaptea de 1. iunie 2009, împreună cu inculpații B. S., L. S., T. L. M. și E. K. L. a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului în incinta părții văătmate S. T. S. situată în zona gării CFR C.-N., de unde au sustras mai multe cabluri de cupru, cauzând un prejudiciu de 7040 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen..

Sub aspectul laturii subiective fapta este comisă în forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - însușirea pe nedrept a bunurilor respective - și urmărind ca acesta să se producă, astfel cum cere art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:

2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite instanța a reținut că se află în prezența unui pericol social de intensitate medie, raportat la împrejurarea că fapta inculpatului a produs un prejudiciu de valoare medie.

3. Referitor la persoana infractorului instanța a reținut că acesta nu este școlatizat, nu este căsătorit și nu are ocupație sau loc de muncă și nu are domiciliu stabil.

Pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut un comportament sincer, recunoscând de la început și în totalitate faptele comise. De asemenea, pe parcursul judecății a dat dovadă de bună credință, prezentându-se la fiecare termen de judecată. În întreg ansamblul stărilor agravante, s-au reținut aceste din urmă împrejurări ca și circumstanțe atenunate.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art. 37 lit. b, art. 74 lit. c, 76 și 80 din C.pen. a fost condamnat inculpatul C. I. S., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 57/9 februarie

1999 pronunțată de către Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 165/27 mai

1999 pronunțată de Curtea de A. C.

În drept, fapta inculpatului L. S. care, după executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin s.p. 1. iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Gherla, în noaptea de 1. iunie 2009, împreună cu inculpații B. S., C. I. S., T. L. M. și E. K. L. a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului în incinta părții văătmate S. T. S. situată în zona gării CFR C.-N., de unde au sustras mai multe cabluri de cupru, cauzând un prejudiciu de 7040 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen..

Sub aspectul laturii subiective fapta este comisă în forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - însușirea pe nedrept a bunurilor respective - și urmărind ca acesta să se producă, astfel cum cere art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:

2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite instanța a reținut că se află în prezența unui pericol social de intensitate medie. A., fapta săvârșită de către inculpat a produs un prejudiciu de valoare medie, însă pericolul este unul extrinsec, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea la scurt timp după ce era cercetat pentru săvârșirea ltor infracțiuni.

3. Referitor la persoana infractorului instanța a reținut că deși acesta nu este căsătorit și nu are ocupație sau loc de muncă și nu are domiciliu stabil. A fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, inculpatul privind acest gen de fapte ca pe un mod de a-și asigura existența

Pe parcursul urmăririi penale a avut un comportament sincer, recunoscând de la început și în totalitate faptele comise, ulterior sustrăgându-se atât de la urmărire penală, cât și de la judecată. S-a avut în vedere și faptul că inculpatul L. a fost artizanul panului infracțional și persoana cu cea mai mare contribuție, punând la dispoziție și mijlocul de transport pentru bunuri.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen. a condamnat pe inculpatul L. S. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Judecătoria Cluj-Napoca și 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

435/20 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Turda.

În baza art. 36 al. 1 din C.pen. rap. la art. 34 al. 1 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, s- a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, având în vedere propensiunea infracțională a inculpatului, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare în regim de detenție.

În drept, fapta inculpatului T. L. M. care, în noaptea de 1. iunie 2009, împreună cu inculpații B. S., C. I. S., L. S. și E. K. L. a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului în incinta părții vătămate S. T. S. situată în zona gării CFR C.-N., de unde au sustras mai multe cabluri de cupru, cauzând un prejudiciu de 7040 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen.

Sub aspectul laturii subiective fapta este comisă în forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - însușirea pe nedrept a bunurilor respective - și urmărind ca acesta să se producă, astfel cum cere art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:

2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite instanța a reținut că se află în prezența unui pericol social de intensitate medie. A., fapta săvârșită de către inculpat a produs un prejudiciu de valoare medie, însă pericolul este unul extrinsec, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea la scurt timp după ce era cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni.

3. Referitor la persoana infractorului instanța reține că deși acesta nu este căsătorit și nu are ocupație sau loc de muncă și nu are domiciliu stabil. A fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, inculpatul privind acest gen de fapte ca pe un mod de a-și asigura existența Pe parcursul urmăririi penale a avut un comportament nesincer, ulterior sustrăgându-se atât de la urmărire penală, cât și de la judecată..

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. a fost condamnat pe inculpatul T.-L. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 85 din C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepselor de

2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 897/10 decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 ianuarie

A fost descontopită pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.

9. decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie 2010 și repune în individualitatea lor pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an închisoare.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta hotărâre a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 897/10 decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 ianuarie 2010, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9. decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie 2010, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 367/24 februarie 2010 pronunțată de către Judecătoria Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 16 martie 2010 și cu infracțiunea de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 754/5 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 17 noiembrie 2009.

În baza art. 36 rap. la art. 34 lit. b din C.pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, având în vedere propensiunea infracțională a inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 36 al. 3 din C.pen. s-a dedus perioada arestării preventive din data de 3 octombrie 2009 până la data de 5 noiembrie 2009

În drept, fapta inculpatului E. K. L. care, după executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1760/21 decembrie 2006 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 171/14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, în noaptea de 1. iunie 2009, împreună cu inculpații B. S., C. I. S., T. L. M. și L. S. a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului în incinta părții văătmate S. T. S. situată în zona gării CFR C.-N., de unde au sustras mai multe cabluri de cupru, cauzând un prejudiciu de 7040 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i din C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.pen..

Sub aspectul laturii subiective fapta este comisă în forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - însușirea pe nedrept a bunurilor respective - și urmărind ca acesta să se producă, astfel cum cere art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:

2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite instanța a reținut că se aflăm în prezența unui pericol social de intensitate medie. A., fapta săvârșită de către inculpat a produs un prejudiciu de valoare medie, însă pericolul este unul extrinsec, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea la scurt timp după săvârșirea altor infracțiuni contra patrimoniului.

3. Referitor la persoana infractorului instanța a reținut că deși acesta este divorțat și nu are ocupație sau loc de muncă și nu are domiciliu stabil. A fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, inculpatul privind acest gen de fapte ca pe un mod de a-și asigura existența

S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1760/21 decembrie

2006 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

171/14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În ceea ce privește latura civilă, partea vătămată B. I. s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 200 de lei, iar partea vătămată P. F. s-a constituit parte civilă pentru suma de 1.500 de lei.

Art. 998 C. civ. prevede că orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Pentru a fi îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este necesar să existe o faptă ilicită, o culpă în săvârșirea acelei fapte, un prejudiciu și o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

În speță, fapta ilicită constă în fapta inculpatului de a sustrage gențile părților civile. În săvârșirea acestei fapte inculpatul a acționat cu intenție directă, fiind astfel îndeplinită condiția existenței unei culpe în sensul dreptului civil. P. constă în suma de

200 de lei pentru partea civilă B. I. și, respectiv, 1.500 de lei pentru partea civilă P. F., reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, între acesta și fapta ilicită existând o legătură de cauzalitate evidentă.

Pentru aceste motive instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 de lei în favoarea părții civile B. I. și a sumei de 1.500 de lei în favoarea părții civile P. F., cu titlu de daune materiale.

P. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția (...) cazului în care s-a dispus acordarea de asistență gratuită, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. O. avocatului desemnat din oficiu, respectiv al d-nei S. T., de 200 lei, a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatii B. S. si C. I. S., ambii criticând sentinta atacată ca fiind netemenică si nelegală.

Inculpatul C. I. S. a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, întrucât aceasta nu s-a consumat, rămânând în formă de tentativă. În subidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării dispozițiilor privind recidiva postexecutorie raportat la cele două condamnări anterioare, motivat de faptul că pentru primul termen al recidivei este îndeplinită condiția prevăzută de art. 38 alin.2 C.pen., respectiv s-a împlinit termenul de reabilitare sau a intervenit reabilitarea înainte de pronunțarea hotărârii prin care se constată starea de recidivă având în vedere că art. 38 Cod penal se referă la reabilitarea judecătorească. P. art. 137 alin.1 lit.a C.pen. termenul de reabilitare se întrerupe dacă inculpatul are o nouă condamnare în interiorul acestui termen, ori în speță până la data de 15 ianuarie 2010 nu a mai fost condamnat pentru comiterea altor infracțiuni față de cele reținute în fișa de cazier.

În final, se arată de apărătorul inculpatului solicită a se lua în considerare faptul că inculpatul este o persoană nevoiașă, are copii în întreținere.

Inculpatul B. S. solicită în principal, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit a rap. la art. 10 lit b^{1 C.proc. pen. În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g și i C.pen. cu aplic. art.37 lit. a C.pen. în tentativă la furt calificat.}

Ambii inculpati au solicitat si reducerea cuantumului pedepselor aplicate prin acordarea unei eficiente mai sporite efectelor circumstantelor atenuante si înlăturarea sporurilor de pedeapsă aplicate cu motivarea că au recunoscut faptele pentru care au fost trimisi în judecată, iar prejudiciul a fost recuperat.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea, sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatii recurenti au comis infracțiunile care fac obiectul cauzei, vinovăția acestora fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpati următoarele:

Cu privire la încadrarea juridică, Curtea observă că potrivit art. 20 C.pen. tentativă există atunci când punerea în executare a hotarârii de a savârsi infractiunea, a fost întrerupta sau nu si-a produs efectul, precum si în cazul în care consumareainfractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita împrejurarii ca în timpul când s-au savârsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla. De asemenea, nu exista tentativa atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea.

În cauză cerintele textului de lege mentionat nu sunt îndeplinite deoarece s-a probat faptul că infractiunea s-a consumat în integralitatea ei, inculpatii intrând în posesia bunurilor care au facut obiectul infractinii. Faptul că acestia au fost surprinsi în timp ce transportau bunurile la masina cu care veniseră ceea ce a determinat plecarea lor nu are caracterul unui act de întrerupere a executării în sensul art. 20

C.pen. dat fiind faptul că acestia au scos din patrimoniul victimei bunurile care au facut obiectul actului de sustragere, concomitent cu însusirea acestora de către inculpati.

În cauză nu se poate retine că faptele inculpatilor nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infractiuni.

Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.

Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.

De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.

A., în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.

Or, din probe rezultă că inculpatii au comis fapta în mod organizat, coordonându-si activitatea si executând fiecare sarcini diferite în vederea asigurării scopului urmărit si au cauzat un prejudiciu ridicat. Sub aspect personal fiecare recurent a mai suferit condamnări tot pentru infractiuni contra patrimoniului ceea ce probează că fată de acestia sanctiunea penală anterioară nu si-a atins scopul.

Critica inculpatului C. vizând retinerea de recidivă nu este însusită nici de către C. A., susnumitul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 57/9 februarie 1999 a T.ui C., definitivă prin decizia penală nr. 165/27 mai 1999 pronunțată de Curtea de A. C. A fost arestat la data de 19 ianuarie 1998 și liberat condiționat la data de 12 iunie 2001 cu un rest de pedeapsă de 766 de zile de închisoare. T. de reabilitare de 6 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 135 al.1 lit. a din C.pen. și a RIL 3/2009, curge de la data de 18 iulie 2003, respectiv de la data considerării ca executată a pedepsei si nu de la data liberării conditionate, împlinind-se la data de 17 ianuarie 2010.

Cum fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. a fost săvârșită la data de 16 iunie 2009, respectiv înainte de împlinirea termenului de reabilitare, cerinta stabilită în art. 38 al. 2 C.pen. nu este îndeplinită deoarece "; la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care … s-a împlinit termenul de reabilitare";. Totodatp, starea de recidivă se raportează la momentul săvârșirii faptei și nu de la momentul condamnării.

În final, sub aspectul individualizării pedepselor, Curte retine că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatilor, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatilor, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă care caracterizeaza fiecare dintre recurenti, ambii fiind condamnati definitiv prin mai multe sentinte penale pentru infracțiuni similare, dovedind astfel că reeducarea lor nu s-a realizat si au cauzat un prejudiciu extrem de ridicat.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpati au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la retinerea de circumstante atenuante si coborârea sancțiunilor sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatii au mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altor persoane. Din această perspectivă, reducerea într-o măsură mai mare a cuantumului pedepselor ar conduce la stabilirea unor sanctiuni în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al faptelor, cu consecinta eludării scopului stabilit de lege.

Este adevărat că fiecarui recurent i s-a stabilit câte o pedeapsă finală ridicată, însă acest fapt este consecinta operatiunilor juridice efectuate în raport de antecedenta penală a fiecăruia.

Referitor la aplicarea sporilor de pedeapsă, Curtea ca fiind justificate si judicios cuantificate prin prisma perseverenței infracționale a recurentilor, dar și a numărului ridicat de acte comise ceea ce impune o agravare a sancțiunii rezultante.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsele stabilite recurentilor de către instanța de fond sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatilor motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

P. art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. S. timpul executat, începând cu data de (...) și până la (...).

P. art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 450 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

P. art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului C. I. S. să plătească

450 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 150 lei onorar avocațial, iar pe inculpatul B. S. să plătească cu acelasi titlu suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii B. S. si C. I. S., împotriva sentintei penale nr. 800 din 15 iunie 2011 a Judecătoriei C. N.

P. articolului 88 Cod P. scade din pedeapsa aplicată inculpatului B. S. timpul executat, începând cu data de (...) și până la (...).

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 450 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpatul C. I. S. să plătească 450 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 150 lei onorar avocațial.

Obligă pe inculpatul B. S. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER, M. N.

Red.I.M/Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond: Mihăiță-L. M.

← Decizia penală nr. 890/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1321/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1983/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1983/2011, Curtea de Apel Cluj