Decizia penală nr. 1894/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1894/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : I. C. M.
M. R.
G. : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. :
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G. I. G. împotriva încheierii penale fără număr din 16 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al T.ui M., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. I. G., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Sumlas Silviu, din Baroul Satu Mare, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului G. I. G., av. C. A. M., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea constată încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu al inculpatului G. I. G.
Inculpatul G. I. G., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de formulat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului G. I. G. solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de menținere a stării de arest, care este nelegală și netemeinică și revocarea măsurii preventive, cu punerea inculpatului de îndată în stare de libertate, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să impună menținerea acestuia în stare de arest. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Apreciază că prezenta cauză este o premieră în justiție deoarece se reține că inculpatul este o persoană cu o activitate infracțională ce se rezumă la faptul că a cules cânepă sălbatică de pe câmp și a vândut-o. Arată că de-a lungul timpului au mai fost persoane cercetate pentru asemenea fapte, față de care s-a dispus în final achitarea de cele mai multe ori, deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru acest motive solicită a se avea în vedere practica judiciară și nu poziția exprimată de către procurorul de ședință din fața instanței de fond.
Curtea atrage atenția apărătorului inculpatului G. I. G. să pună concluzii cu privire la obiectul cauzei, respectiv la subzistența temeiurilor arestării preventive, starea de fapt fiind cunoscută de cître instanță.
Apărătorul inculpatului G. I. G. apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și că nu există nici temeiuri noi ce să impună privarea de libertate a inculpatului, astfel că măsura preventivă luată în cauză nu mai este necesar a fi menținută. În acest sens solicită se avea în vedere și punctul de vedere exprimat de către ministrul agriculturii, prin care se explică și se face diferență între cânepa sălbatică ce există în diferite zone.
Curtea atrage din nou atenția apărătorului inculpatului G. I. G. să se pronunțe cu privire la motivele de recurs, respectiv legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
Apărătorul inculpatului G. I. G. consideră că nu există niciun fel de indicii din care să rezulte că inculpatul a comis infracțiunile imputate, fiind de fapt vorba despre o gravă eroare judiciară. Consideră că instanța de fond a folosit un clișeu în motivarea încheierii atacate, reținând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că se justifică menținerea arestului prin prisma reacției ferme a justiției.
Raportat la probele administrate în faza de urmărire penală apreciază că în cauză nu se poate pronunța o soluție de condamnare a inculpatului, nefiind suficiente nici pentru menținerea stării de arest a acestuia.
Solicită a se avea în vedere și că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele imputate și nu contestă încadrarea juridică, precum și că în cauză urmărirea penală a fost finalizată, iar probele produse de acuzare sunt insuficiente pentru menținerea stării de arest. De asemenea, în cauză au mai fost cercetate alte șapte persoane, pentru complicitate la fapte similare, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că apreciază că în cauză judecată poate avea loc în bune condiții cu inculpatului în stare de libertate. C. dacă față de inculpat se impune luarea unei măsuri, consideră că nu se impune a fi una de privare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f C.pr.pen., care au determinat luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive, subzistă în continuare. În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că sunt întrunite, având în vedere că există indicii și probe, în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. Instanțele de fond și control judiciar s-au pronunțat asupra acestor indicii și probe cu ocazia judecării propunerii de arestare, prelungire și menținere a măsurii arestării preventive, indicii și probe, din care, în conformitate cu dispozițiile CEDO, trebuie să rezulte bănuiala rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, arată că inculpatul a fost surprins având asupra sa 76, 3 grame de muguri de cannabis, iar în urma raportului de constatare tehnico științifică s-a stabilit că substanța găsită conține substanță activă de tetrahidrocannabinol. De asemenea, la dosar există declarațiile martorilor, procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire și rapoartele de constatare tehnico științifică, din care rezultă vinovăția inculpatului. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsaprevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de patru ani închisoare. De asemenea, apreciază că și teza a II-a art. 148 lit. f C.pr.pen. este îndeplinită în cauză, întrucât dincolo de impactul negativ pe care asemenea fapte le au asupra opiniei publice, în comiterea infracțiunilor deduse judecății au fost implicate și părți vătămate minore. Apărătorul inculpatului G. I. G. solicită cuvântul în replică, instanța respingând solicitarea acestuia. Inculpatul G. I. G., având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptelor și solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate. C U R T E A : Prin sentința penală fără număr din data de 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive precum și cea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul G. I. G. prin apărător. În temeiul art. 160 rap. la art. 300 ind. 1 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. I. G., CNP 1., fiul lui I. J. și A. E., născut la (...) în C. județul Satu Mare, domiciliat în C. str. B. Petriceicu Hașdeu nr. 40 și f.f.l. în Satu Mare str. Ganea bloc CG-41 apt. 7 jud. Satu Mare, aflat în Arestul IPJ M. și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 93-D/P/2011 al DIICOT- Biroul T. M., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. I. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 14 lit. c și d din Legea nr. 143/2000 și cea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub numărul (...), primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 15 decembrie 2011. Prin încheierea penală nr. 528 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 40/U din (...). Inculpatul este cercetat întrucât, în cursul anului 2011, ar fi cultivat ilegal pe mai multe terenuri situate în apropierea municipiului C. - comuna F. jud. Satu Mare, plante de cannabis, drog de risc pe care l-ar fi recoltat, deținut, remis, oferit și vândut în mod repetat mai multor persoane consumatoare de pe raza județelor Satu Mare și M., inclusiv unor minori. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prevederile art. 160 raportat la art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, tribunalul a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în condițiile art. 143 Cod procedură penală, existând indicii care să justifice presupunerea că acesta a comis faptele ce i se rețin în sarcină. T. a constatat că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, dat fiind faptul că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzutede lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de către acesta și a pericolului social concret pentru ordinea publică. În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat este conformă și scopului măsurilor preventive în lumina dispozițiilor art. 136 Cod procedură penal, tribunalul apreciind că aceasta se impune în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal. În ceea ce privește argumentul apărătorului inculpatului conform căruia acesta nu are antecedente penale, s-a apreciat că nu poate constitui un motiv suficient pentru a se dispune la acest moment luarea altei măsuri sau revocarea arestării preventive, putând fi avut în vedere de instanță ca o eventuală circumstanță atenuantă, evident la alt moment procesual. Pentru aceste considerente, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiind respinse cererile de revocare a măsurii privative de libertate precum și cea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, potrivit dispozitivului. Împotriva acestei încheieri, inculpatul G. I. G. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și revocarea măsurii preventive, cu punereainculpatului de îndată în stare de libertate, deoarece în esență temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să impună menținerea acestuia în stare de arest. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, fiind reiterate motivele invocate în fața instanței de fond. Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că aceste este nefondat. Așa cum a reținut și prima instanță, motivele ce au determinat luarea și prelungirea acestei măsuri subzistă, în prezent putându-se vorbi chiar de existența probelor și nu doar a indiciilor în sensul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina lui, din moment ce s-a dispus trimiterea sa în judecată. C. dacă cercetarea și judecarea în stare de libertate reprezintă regula și nu excepția în procesul penal, raportat la datele concrete ale speței și la amploarea activității infracționale, văzând învinuirile concret aduse inculpatului prin actul de sesizare, Curtea apreciază că la acest moment procesual sunt în continuare incidente prevederile art. 148 lit. f C.pr.pen., în scopul bunei derulări a procesului penal cât și a motivelor invocate în cuprinsul încheierii recurate de către judecătorul fondului, neimpunându-se luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate. În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. I. G. împotriva încheierii penale f.nr. din 16 noiembrie 2011 a T.ui M.. Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. I. G. aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 16 noiembrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. D. L. I. C. M. M. R. T. G. G., Red.A.D.L./ (...) Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: S. L.R.M. .
| ← Decizia penală nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 935/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
