Decizia penală nr. 1897/2011, Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1897/R/2011
Ședința publică din 24 noiembrie 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE: M. B., judecător JUDECĂTORI: D. P.
V. G. GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul C. V. și P. de pe lângă Judecătoria Zalău, împotriva sentinței penale nr. 302 din 09 septembrie 2011 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr.(...), inculpații C. V. și B. M. fiind trimiși în judecată pentru: săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. cu aplicarea art. 13 Cod penal; complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 290 C. complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 288 alin.1 C. uz de fals prev. și ped. de art. 291 teza I C. cu aplicarea art. 33 lit.a C. (inc.C. V.) și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 C. raportat la art.215 alin.1-3 C., cu aplicarea art. 13 Cod penal; fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.290
C. fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art.288 alin.1 C. și complicitate la uz de fals prev. și ped. de art. 26 C. raportat la art.291 teza I C., cu aplicarea art.33 lit. a C. (inc.B. M.).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V., asistat de apărător ales, av.P.a Aurel, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar și apărătorul din oficiu al inculpatei B. M., av.Petriu A., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata B. M. și partea vătămată C. B. SA S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului C. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune și a inculpatei B. pentru complicitate la înșelăciune, apreciind că soluția instanței de fond este nelegală în ceea ce privește încetarea procesului penal în baza art.10 alin.1 lit.i/1 rap.la art.74/1 C.pen. Solicită a se reține că art.74/1 C.pen. a fost declarat neconstituțional prin decizia nr.573 din 03 mai 2011. A., nici la data achitării prejudiciului, nici la data adoptării soluției, această dispoziție nu mai era în vigoare. Prin urmare, soluția de încetare a procesului penal este nelegală și se impune condamnarea inculpaților și pentru înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune, iar achitarea prejudiciului poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă.
Apărătorul inculpatului C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției de încetare a procesului penal. R. ladata săvârșirii faptei, chiar dacă, între timp, a apărut decizia Curții Constituționale, ar exista o discriminare între cei care au ajuns să fie judecați definitiv și situația inculpaților din prezentul dosar. Aceștia trebuie să beneficieze de legea penală mai favorabilă.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, casarea sentinței și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art.10 lit.a C.pr.pen., pe motiv că fapta nu există, având în vedere că nu s-a dovedit latura subiectivă a infracțiunii și intenția de a înșela și nici nu este îndeplinită condiția creării prejudiciului cerut de textul legal pentru existența faptei. Inculpatul a ajuns să restituie creditul integral, astfel că nu se poate reține că a intenționat să prejudicieze banca. Cu privire la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, solicită, de asemenea, achitarea inculpatului, deoarece este evidentă lipsa intenției de prejudiciere, dar și lipsa de pericol social conform art.18/1 C.pen., astfel că se impune achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen.
În subsidiar, dacă se va reține infracțiunea de înșelăciune, solicită reducerea amenzii de 800 lei la minimul prevăzut de lege, având în vedere că există un tratament discriminatoriu față de coinculpata B., căreia i s-a aplicat suma de 400 lei, deși este principala vinovată pentru facilitarea obținerii creditului în condițiile încălcării atribuțiilor de serviciu.
Pentru celelalte infracțiuni, solicită reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. A., acesta are o societate, iar creditul a fost luat tocmai pentru a plăti salariile persoanelor angajate și nu pentru a păgubi banca.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpatul
C. ca nefondat, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale celor 2 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Apărătorul inculpatei B. M. solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat. În mod corect s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpată pentru complicitate la înșelăciune, în baza art.10 alin.1 lit.i/1 și art.74/1 C.pen. Solicită a se reține că inculpata nu are antecedente penale. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei.
Se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului C. V., av.M. M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.302 din 09 septembrie 2011 pronunțată de
Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza prevederilor art.11 alin.2 lit. b) C.p raportat la prevederile art. 10 alin.1 lit. i1) C. și la prevederile art. 741 C. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. p. cu aplicarea art. 13 alin.1 C. În baza art. 741 alin.2 teza II C. raportat la art. 91 lit. c) C. s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei. În baza art.26 C. raportat la art.290 C. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 lit.e) C. a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art.71 alin.1 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C., de la data rămânerii definitive a prezenteihotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. În baza art. 26 C. raportat la art. 288 alin.1 C., cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) și c) și art.76 lit. e) C. a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale. În baza art.71 alin.1 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. În baza art.291 teza I C. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 lit.e) C. a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art.71 alin.1 C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. În baza art.33 lit.a) C. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C. au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin prezenta hotărare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (una) lună închisoare. În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 1 lună, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 alin. 1 Cod penal. În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) Cod penal. În baza art.359 C. s-a atras atenția inculpatului C. V. asupra prevederilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza prevederilor art.11 alin.2 lit. b) C.p raportat la prevederile art. 10 alin.1 lit. i1) C. și la prevederile art. 741 C. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. p. cu aplicarea art. 13 alin.1 C. În baza art. 741 alin. 2 teza II C. raportat la art. 91 lit. c) C. s-a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 400 lei. În baza art.290 C. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 lit.e) C. a fost condamnată inculpata B. M. I. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art.71 alin.1 C. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. În baza art. 288 alin.1 C. cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) și c) și art.76 lit. e) C. a fost condamnată inculpata B. M. I. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. În baza art.71 alin.1 C. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. În baza art. 26 C. raportat la art.291 teza I C. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 lit.e) C. a fost condamnată inculpata B. M. I. la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. În baza art.71 alin.1 C. s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. În baza art.33 lit.a) C. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C. au fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatei prin prezenta hotărare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (două) luni închisoare. În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta. În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 2 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art.82 alin. 1 Cod penal. În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) Cod penal. În baza art.359 C. s-a atras atenția inculpatei B. M. I. asupra prevederilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art.14 și art.346 C. raportat la art.998-999 cod civil s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. B. SA S. Z. În baza art.14 alin.3 lit.a) și a art.348 C. s-au declarat false și s-a dispus desființarea totală a adeverinței de venit nr. 31/(...) (f.29) și desființarea mențiunii de la pct. 41 din copia carnetului de muncă seria Bb nr. 0262520 (f.37). În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. V. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata B. M. I. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av. Cubleșan R., a fost avansată din fondurile M.ui Justiției către Baroul de A. S. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpata B. M.-I. este administrator împreună cu martora C. M.-L. - prietenă cu inculpata - la S. „. I. S. Z. societate ce are ca obiect principal de activitate „. imobiliară"; și - în secundar - întocmirea dosarelor prin care se solicită un credit ipotecar, servicii tip xerox, traduceri autorizate e.t.c. Acestea își desfășurau activitatea la punctul de lucru situat în mun. Z., pe strada C. În apropierea sediului secundar al societății la care inculpata B. M. este administrator se află amplasat sediul S. „. D. S. administrată de către martora Ș. S. - M. În cursul anului 2008, una din salariatele S. „. D. S. a apelat la serviciile societății inculpatei, intenționând să achiziționeze un apartament prin intermediul unei unități bancare. Pentru întocmirea dosarului de credit era necesar, printre alte documente, și o adeverință de salariu emisă de unitatea angajatoare. A., salariata SC E. D. SRL a predat inculpatei o adeverință semnată și stampilată de către administratorulsocietății martora Ș. S. M., fără a fi completate celelalte rubrici ale adeverinței, însă ulterior a renunțat la achiziționarea imobilului și nu a mai folosit adeverința respectivă, în această situație, B. M.-I. a rămas în posesia unei adeverințe de salariu „în alb";. În cursul lunii iunie 2008, inculpatul C. V. a intrat în incinta agenției imobiliare pentru a xeroxa niște acte, ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata B. M.-I. cu care a intrat în vorbă. În timp ce se efectuau copiile xerox, învinuitul a văzut postat deasupra aparatului xerox un afiș conform căruia reprezentanții agenției se ocupau și de constituirea dosarelor pentru contractarea de credite imobiliare pentru un tarif de 10 milioane ROL . De precizat este faptul că anunțul era destinat clienților care doreau să cumpere un imobil pe care să-l achite în urma acordării unui credit ipotecar. Din discuțiile purtate în acel moment, C. V. a întrebat-o pe B. M.-I. dacă îl ajută să obțină un împrumut de nevoi personale. Inculpata s-a oferit să ii asigure servicii pentru contractarea unui credit de nevoi personale și în acest scop i-a solicitat să îi aducă o copie de pe actul de identitate și copie de pe cartea de muncă. A doua zi, inculpatul a revenit la biroul agenției imobiliare dar nu a găsit-o pe inculpată la birou și a lăsat documentele martorei C. M., fără a-i da detalii despre documentele lăsate și fără a lăsa vreo sumă de bani. D. câteva ore, B. M.-I. a venit la serviciu și văzând cartea de muncă a bărbatului a constatat că acesta nu este salariat la nici o unitate și că nu are venit. L-a contactat telefonic și l-a întrebat cum crede că poate să îl ajute în aceste condiții, inculpatul spunându-i că a avut convingerea că inculpata are cunoștințe la ITM sau bănci care i-ar acorda un credit în aceste condiții. Inculpata s-a gândit să îl ajute inițial prin a-l angaja pe societatea ei dar apoi și-a amintit de adeverința de salariu necompletată pe care ar putea-o folosi și l-a sunat pe inculpat pentru a se întâlni. Cei doi inculpați s-au întâlnit din nou, ocazie cu care B. M.-I. i-a spus lui C. V. că, pentru a-l ajuta în obținerea unui credit bancar, va completa în fals o adeverință de salariu conform căreia figurează ca angajat al S. „. D. S. Z., în calitate de gestionar cu o retribuție lunară netă de 1.350 lei. De asemenea, va scrie în fals pe copia cărții de muncă că este salariat și va insera pe copia xerox mențiunea conform cu originalul apoi va semna în numele angajatorului. C. V. a fost de acord cu propunerea făcută. Cei doi s-au înțeles că după acordarea creditului, inculpatul Ciș V. îi va plăti inculpatei B. M. suma de 1.000 lei, bani care aceasta urma să îi folosească în interes personal. În consecință, B. M. I. a falsificat adeverința de salariu nr. 31 din (...) completând-o cu datele inculpatului și semnând-o în fals precum și cartea de muncă seria Bb nr. 0262520, inserând pe copia cărții de muncă la poziția 41 cum că inculpatul este angajat al SC E. D. SRL, a ștampilat cu ștampila SC E. D. Srl (utilizând o xerocopie a ștampilei luată de pe adeverința de salariu ) și a semnat în numele administratorului Ș. S. sub mențiunea „conform cu originalul"; copia cărții de muncă astfel modificată, după care le-a înmânat inculpatului C. V. Cu aceste acte asupra sa, inculpatul s-a prezentat C. B.- S. Z. solicitând prin cererea din data de (...) un credit pentru nevoi personale în cuantum de 40.000 lei și depunând în susținerea cererii actele întocmite în fals de către inculpată. În data de (...), inculpatul C. V. a încheiat contractul de credit nr. R. în baza căruia a primit un împrumut de nevoi personale în sumă de 40.000 lei. Ulterior, nu a respectat înțelegerea conform căreia trebuia să plătească 1.000 lei lui B. M.-I. motivând că i-au fost reținute sume mari la bancă reprezentând comisioane și asigurare, iar restul de bani nu îi erau suficienți pentru achitarea datoriilor sale. Inițial inculpatul și-a achitat ratele lunare conform contractului de credit, dar la data de (...) acesta figura în baza de date a unității cu rate restante, adică cumulase o datorie de 619,81 lei, motiv pentru care unitatea bancară a trimis o notificare societății SC E. D. SRL, în acestecondiții s-a aflat că inculpatul nu a fost și nu este angajat la această societate și în consecință au fost sesizate organele de poliție care au efectuat cercetări în cauză. Ambii inculpați recunosc faptele reținute în sarcina lor și modul de comitere al acestora ca fiind cel descris anterior. În cauză, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice care a concluzionat faptul că inculpata B. M.-I. a completat și a semnat în fals adeverința de salariu nr. 31 din (...), a scris mențiunea de la poziția 41 de pe xerocopia cărții de muncă seria Bb nr. 0262520 și a efectuat semnătura de sub mențiunea „conform cu originalul"; de pe xerocopia cărții de muncă (f. 50). Din verificările făcute în baza de date a I. de M. T. S. a rezultat faptul că inculpatul C. V. nu a figurat niciodată ca fiind angajat al Sc. „. D. Srl Z. (f. 16), aspect confirmat atât de martora Ș. S. M., în calitate de administrator, cât și de martora M. A.-I., în calitate de contabil al societății. Prin adresele depuse la dosarul cauzei în data de (...) (f.162), (...) (f. 173), SC B. C. SA S. Z. a comunicat că inculpatul a achitat ratele lunare la zi neînregistrând restanțe, iar prin adresa nr. 6724/(...) confirmă faptul că inculpatul a lichidat în data de (...) creditul de 40 000 lei acordat acestuia. Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpații au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu. Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. În cauză, instanța a reținut că declarațiile date de inculpați pe parcursul procesului penal, prin care aceștia recunosc comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, respectiv cu declarațiilor martorilor audiați în cauză, cu raportul de constatare tehnico științifică și cu înscrisurile depuse la dosar. I. În drept, fapta inculpatului C. V. de a induce în eroare partea vătămată C. B. SA S. Z. prin prezentarea ca adevărat a faptului că este angajat și realizează venituri, prezentând în acest sens înscrisuri falsificate care constituie un mijloc fraudulos și determinând astfel partea vătămată să încheie un contract de credit, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, contract pe care partea vătămată nu l-ar fi încheiat, dacă ar fi cunoscut adevărata stare de fapt, urmată de prejudicierea băncii cu valoarea creditului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1,2 și 3 C. Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate cu privire la situația veniturilor sale financiare, utilizând în acest scop mijloace frauduloase, respectiv înscrisuri falsificate; acțiunea de inducere în eroare are loc cu prilejul încheierii contractului de credit fără această eroare partea vătămată nu ar fi încheiat contractul de credit, inculpatul neîndeplinind condițiile necesare pentru acordarea acestuia, nerealizând venituri. Scopul urmărit de inculpat este acordarea unui credit de nevoi personale în mod injust întrucât fără inducerea in eroare a unității bancare nu l-ar fi putut obține. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, constă în prejudiciul creat în patrimoniul unității bancare respectiv suma de 40 000 lei acordată inculpatului cu titlu de credit, sumă care nu ar fi fost scoasă din patrimoniul băncii și acordată inculpatului dacă se cunoștea situația reală de fapt; infracțiunea s-a consumat în momentul în care s-a încheiat contractul de credit și s-a dispus transferarea sumei din patrimoniul băncii în patrimoniulinculpatului, existând legătură de cauzalitate directă între acțiune și urmarea imediată.. aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal, având în vedere și scopul urmărit prin săvârșirea faptei sale. Din adresa nr. 6724/(...) emisă de partea civilă rezultă faptul că inculpatul C. V. a lichidat în data de (...) creditul de 40 000 lei acordat acestuia, astfel prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii (contravaloarea creditului de 40 000 lei), a fost achitat integral. Având în vedere faptul că după data săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prin L. 202 din 2010 prevederile Codului penal au fost completate cu art. 741 prin care se prevede că în cazul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, dacă în cursul urmăririi penale sau a judecății, până la soluționarea în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat iar prejudiciul este de până la 50 000 E., se aplică o sancțiune administrativă, și având în vedere și prevederile art. 13 alin.1 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, instanța constată ca fiind incidente în cauză prevederile art. 741 alin.1 și 2 teza II Cod penal raportat la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 C. săvârșită de inculpatul C. V. A., în temeiul prevederilor art.11 alin.2 lit. b) C.p raportat la prevederile art. 10 alin.1 lit. i1) C. și la prevederile art. 741 Cod penal instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. p. cu aplicarea art. 13 alin.1 C.p, iar în temeiul art. 741 alin.2 teza II Cod penal raportat la art. 91 lit. c) Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei. Pentru stabilirea cuantumului amenzii ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere împrejurările săvârșirii faptei motivate de inculpat prin necesitatea achitării unor datorii, faptul că inculpatul a achitat pe durata derulării contractului de credit ratele lunare, a făcut eforturi pentru lichidarea creditului, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului încă de la început; pornind de la aceste considerente instanța a apreciat că o amendă în cuantum de 800 lei va fi îndestulătoare pentru corijarea inculpatului. În drept, fapta inculpatului C. V. de a pune la dispoziția inculpatei B. M. I. a cărții sale de identitate în vederea întocmirii unei adeverințe de venit în fals (înscris sub semnătură privată) și de a-și exprima anterior acordul cu privire la falsificarea acestui înscris întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 290 C. Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în ajutorul acordat inculpatei B. M. I. prin predarea actului de identitate și prin susținerea acesteia în ducerea la îndeplinire a deciziei de a falsifica adeverința prin inserarea datelor personale ale inculpatului, în scopul de a utiliza ulterior actul astfel falsificat în vederea producerii de efecte juridice. Sub aspectul laturii subiective, având în vedere că inculpatul a urmărit un scop prin fapta sa și anume procurarea de mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare a unității bancare, rezultă că acesta a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal, a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, respectiv denaturarea adevărului pe care înscrisul respectiv trebuia să-l exprime. În drept, fapta inculpatului C. V. de a pune la dispoziția inculpatei B. M. I. copia carnetului său de muncă în vederea completării acestuia în fals și de a-și exprima adeziunea la falsificarea acestui înscris întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 288 alin 1 C. Având în vedereîntregul material probator administrat în cauză și recunoașterile inculpatului rezultă fără urmă de îndoială că fapta există este săvârșită cu intenție și că sunt întrunite toate elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective, ale infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 288 alin.1 C. Fapta inculpatului C. V. de a folosi adeverința și copia conformă cu originalul a carnetului său de muncă după ce acestea au fost falsificate de către inculpata B. M. I., în vederea inducerii în eroare a C. B. SA- S. Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza I C. Sub aspectul laturii obiective elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a depune documentele falsificate ca documente justificative ale veniturilor sale financiare la unitatea bancară, iar sub aspectul laturii subiective a urmărit scopul prevăzut de norma legală, respectiv producerea de consecințe juridice (probarea capacității sale financiare, acordarea creditului și semnarea contractului de credit), acționând astfel cu intenție directă. Din probatoriul administrat rezultă că sunt întrunite toate condițiile esențiale specifice elementelor obiective și subiective ale infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals așa cum sunt acestea prevăzute în normele de incriminare, aceste fapte prezentând și gradul de pericol social al unei infracțiuni. I. apreciază că în cauză nu pot fi aplicate prevederile art.181 Cod penal așa cum a solicitat inculpatul în apărare, faptele comise prezentând pericolul social al unei infracțiuni, ca trăsătură esențială a acesteia. Potrivit art.181 alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. În aprecierea pericolului social al faptelor instanța nu poate face abstracție de faptul că infracțiunile de complicitate la fals și uz de fals au fost săvârșite în scopul săvârșirii unei alte infracțiuni (au fost infracțiuni mijloc în raport de infracțiunea de înșelăciune săvârșită), scopul îndepărtat al săvârșirii acestor infracțiuni a fost atins fiind indusă în eroare și prejudiciată o unitate bancară chiar dacă aceasta în prezent și-a recuperat prejudiciul; modul și mijloacele de săvârșire au fost elaborate, unitatea bancară având, în vedere modul de realizare a falsurilor, fiind indusă în eroare. Prin faptele sale inculpatul a adus atingere relațiilor sociale privind încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale și a înscrisurilor sub semnătură privată, în adevărul pe care acestea trebuie să îl exprime, în situația dată neputând susține că această atingere este una minimă, lipsită în mod vădit de importanță, mai ales că înscrisurile falsificate sunt de natura celor care atestă relațiile de muncă și veniturile financiare ale persoanelor, înscrisuri cu o deosebită importanță în societate și cu multiple consecințe juridice. Reținând vinovăția inculpatului instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 C.p, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin 1 C. și uz de fals prev. de art. 291 teza I C. La individualizarea sancțiunii pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1, art.181 alin.2 Cod penal și art.52 Cod penal și a avut în vedere gradul de pericol socialconcret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege, iar gradul de pericol social concret va fi apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. În ce privește pericolul social concret al faptei, raportat la împrejurările săvârșirii faptelor - nevoia contractării unui credit pentru acoperirea datoriilor avute de inculpat, scopul săvârșirii faptei - obținere pe nedrept a unui credit dar fără ca inculpatul să aibă intenția de a nu achita ratele lunare ale creditului, acesta îndeplinindu-și această obligație, la faptul că a fost falsificată o copie a cărții de muncă și nu originalul, actele falsificate au fost folosite doar cu un singur prilej, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a apreciat că faptele inculpatului nu prezintă un pericol social foarte ridicat, fără a putea susține că faptele nu prezintă pericolul social specific unei infracțiuni, așa cum am arătat mai sus. La individualizarea pedepsei instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului, care este în vârstă de 53 de ani, divorțat, administrator al unei societăți comerciale, nu are antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea faptei, colaborând cu organele de cercetare penală în vederea aflării adevărului. Ținând cont de urmările reduse ca gravitate, de împrejurările în care au fost săvârșite faptele - sub presiunea problemelor de natură financiară, de intenția inculpatului încă de la început de a respecta prevederile contractului de credit prin plata ratelor lunare, lucru care s-a și întâmplat, iar ulterior a și achitat integral creditul, ținând cont de faptul că inculpatul a avut anterior o conduită bună - nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor (toate aceste împrejurări nu denotă un comportament antisocial al inculpatului sau o predilecție a acestuia în încălcarea și sfidarea normelor de drept) instanța apreciază că în cauză periculozitatea faptelor și a persoanei infractorului este redusă și în consecință este întemeiată reducerea pedepsei prin recunoașterea de circumstanțe atenuante. Față de cele expuse, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) și, făcând aplicarea dispozițiilor art.76 lit.e) Cod penal, va coborî pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege. Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și prevederile art. 74 alin. 1 lit. a) și c) C. rap. la art. 76 alin.1 lit. e) C., instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului C. V. la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 rap. la art. 290 C.p, 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin 1 C. și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza I C. În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a- II-a Cod penal (cu excepția dreptului de a vota) și lit.b) Cod, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. R. la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) tezaa-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. I. a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu s-a interzis exercițiul acestui drept. De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, și nu a fost săvârșită în exercitarea unei funcții sau profesii, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. c), lit.d) și e) Cod penal. La stabilirea pedepselor accesorii instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal. Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului C. V. prin prezenta sentință, 1 lună închisoare, 1 lună închisoare și 1 lună închisoare, acesta urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 1 lună închisoare. În baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care s-a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. În consecință, pedeapsa rezultantă a închisorii ce urmează să fie executată este de 1 lună închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.2 Cod penal. Inculpatul nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal. În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, având în vedere persoana și conduita inculpatului, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. E. unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de normele legale și regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia. Vârsta, experiența de viață a inculpatului, lipsa abaterilor comportamentale nu impun reeducarea acestuia prin izolare în regim de detenție, pierderile suferite și experiența procesului penal vor avea un rol inhibitor pentru comportamentul său viitor. Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 1 lună, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal. În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durataexecutării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.5 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. În drept, fapta inculpatei B. M. I. de a-l ajuta pe inculpatul C. V. în acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate C. B. - S. Z. în vederea obținerii unui credit prin acte de complicitate morală și materială ( punerea la dispoziție a adeverinței de venit întocmite în fals și a copiei falsificate a carnetului de muncă) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. raportat la art. 215 alin. 1,2 și 3 C. Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatei de a acorda ajutor inculpatului C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin inducerea în eroare a părții vătămate SC C. B. SA S. Z. cu privire la situația veniturilor sale financiare, utilizând în acest scop mijloace frauduloase, respectiv înscrisuri falsificate. Ajutorul acordat de inculpată constă în punerea la dispoziție a mijloacelor frauduloase folosite de inculpat pentru înșelăciune precum și în susținerea morală acordată inculpatului în ducerea la îndeplinire a hotărârii infracționale privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpata a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, și anume inducerea în eroare a băncii, obținerea unui folos material injust de către inculpatul C. V. și producerea unei pagube unității bancare. Întrucât prejudiciul cauzat părții civile SC C. B. SA S. Z. a fost acoperit integral, având în vedere prevederile art. 13 alin.1 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile și prevederile art. 741 Cod penal care prevăd o cauză de nepedepsire, instanța a constatat ca fiind incidente în cauză, raportat la infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 art. 215 alin. 1,2,3 C. săvârșită de inculpata B. M. I., prevederile art. 741 alin.1 și 2 teza II Cod penal. A., în temeiul prevederilor art.11 alin.2 lit. b) C.p raportat la prevederile art. 10 alin.1 lit. i1) C. și la prevederile art. 741 Cod penal instanța a dispus încetarea procesului penal față de inculpata B. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. p. cu aplicarea art. 13 alin.1 C.p, iar în temeiul art. 741 alin.2 teza II Cod penal raportat la art. 91 lit. c) Cod penal a aplicat inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 400 lei. Pentru stabilirea cuantumului amenzii ce a fost aplicată inculpatei instanța a avut în vedere contribuția acesteia, împrejurările săvârșirii faptei motivate de dorința inculpatei de a răspunde ajutorului solicitat de inculpat pentru contractarea unui credit, faptul că inculpata nu a obținut nici un beneficiu din săvârșirea infracțiunii, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului încă de la început; pornind de la aceste considerente instanța a apreciat că o amendă în cuantum de 400 lei va fi îndestulătoare pentru corijarea inculpatei. În drept, fapta inculpatei B. M. I. de a întocmi în fals o adeverință de venit pe numele inculpatului C. V. și de a o pune la dispoziție acestuia din urmă în vederea folosirii pentru obținerea unui credit bancar întrunește elementeleconstitutive ale infracțiunii de fals material înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. Sub aspectul laturii obiective inculpata a săvârșit infracțiune prin acțiunea de a completa adeverința cu date nereale și de a semna în fals actul, (respectiv a contrafăcut scrierea și subscrierea actului) și prin predarea actului astfel falsificat inculpatului C. V. pentru a-l folosi în vederea obținerii unui credit.. aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpata a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui: a conștientizat faptul că înscrisul întocmit nu corespunde realității și utilizarea lui ca document justificativ de către C. V. produce efecte juridice, ducând la producerea unui prejudiciu unității bancare și a unui avantaj patrimonial inculpatului C. V. În drept fapta inculpatei B. M. I. de a insera mențiuni în fals pe copia carnetului de muncă și de a semna în fals pentru conformitate cu originalul sub nume fictiv de ,,S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin 1 C. Sub aspectul laturii obiective inculpata a săvârșit infracțiune prin acțiunea de a completa pe copia carnetului de muncă al inculpatului C. V. mențiunile de la poziția 41 fără a avea acest drept și inserând date nereale precum și prin semnarea cu nume fictiv pe fiecare pagină a copiei cărții de muncă sub mențiunea „ conform cu originalul „ respectiv a alterat înscrisul și a contrafăcut subscrierea acestuia. Carnetul de muncă este un înscris oficial în înțelesul art. 150 alin.2 C. fiind verificat și certificat de către o instituție publică, legea stabilind condiții specifice de fond și formă privind întocmirea acestui înscris. Chiar dacă în situația dată inculpata a falsificat o copie înscrisului oficial, atâta timp cat copia a fost semnată și ștampilată de conformitate cu originalul, o asemenea copie a actului oficial are putere probatorie și este aptă a produce efecte juridice, în consecință falsificarea ei constituie infracțiunea prev. la art. 288 C. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpata a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui: a conștientizat faptul că înscrisul completat nu corespunde realității și utilizarea lui ca document justificativ de către C. V. produce efecte juridice, ducând la producerea unui prejudiciu unității bancare și a unui avantaj patrimonial inculpatului C. V. În drept fapta inculpatei B. M. I. de a pune la dispoziția copia conformă cu originalul a carnetului de muncă după ce în prealabil a inserat pe aceasta mențiuni în fals întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la uz de fals prev. de art 26 C. rap. la art. 291 teza I C. Inculpata cu intenție directă, a acordat inculpatului C. V. ajutor atât moral cât și material prin predarea unui înscris oficial cunoscând că este falsificat în vederea utilizării acestui înscris de către inculpat pentru producerea de consecințe juridice. Din probatoriul administrat rezultă că sunt întrunite toate condițiile esențiale specifice elementelor obiective și subiective ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, fals material în înscrisuri oficiale și complicitate la uz de fals așa cum sunt acestea prevăzute în normele de incriminare, aceste fapte prezentând și gradul de pericol social al unei infracțiuni. I. a apreciat că în cauză nu pot fi aplicate prevederile art.181 Cod penal așa cum a solicitat apărătorul inculpatei, faptele comise prezentând pericolul social al unei infracțiuni, ca trăsătură esențială a acesteia. Potrivit art.181 alin.1 și alin 2 Cod penal, în aprecierea pericolului social al faptelor instanța nu poate face abstracțiede faptul că infracțiunile de fals și complicitate la uz de fals au fost săvârșite în scopul săvârșirii unei alte infracțiuni (au fost infracțiuni mijloc în raport de infracțiunea de complicitate înșelăciune), scopul mediat al acestor infracțiuni a fost atins fiind indusă în eroare și prejudiciată o unitate bancară chiar dacă aceasta în prezent și-a recuperat prejudiciul; modul și mijloacele de săvârșire a falsurilor au fost elaborate inculpata reușind să creeze aparența unui înscris autentic ce corespunde adevăratei situații de fapt, unitatea bancară astfel fiind indusă în eroare. Prin faptele sale inculpata a adus atingere relațiilor sociale privind încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale și a înscrisurilor sub semnătură privată, în adevărul pe care acestea trebuie să îl exprime, în situația dată neputând susține că această atingere este una minimă, lipsită în mod vădit de importanță, mai ales că înscrisurile falsificate sunt de natura celor care atestă relațiile de muncă și veniturile financiare ale persoanelor, înscrisuri cu o deosebită importanță în societate și cu multiple consecințe juridice. Reținând vinovăția inculpatei instanța a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.p, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin 1 C. și complicitate la uz de fals prev. de art.26 rap. la art. 291 teza I C. La individualizarea sancțiunii pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1, art.181 alin.2 Cod penal și art.52 Cod penal și a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege, iar gradul de pericol social concret a fost apreciat în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatei. În ce privește pericolul social concret al faptei, raportat la împrejurările săvârșirii faptelor - decizia infracțională a fost luată în contextul solicitării ajutorului de către inculpatul C. V. pentru contractarea unui credit în condițiile în care acesta nu îndeplinea cerințele impuse de unitatea bancară -, la urmarea efectiv produsă și la faptul că unitatea bancară nu a suferit pierderi ratele lunare fiind achitate și în final acoperit integral prejudiciul, la faptul că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a apreciat că faptele acesteia nu prezintă un pericol social foarte ridicat, fără a putea susține însă că faptele nu prezintă pericolul social specific unei infracțiuni, așa cum am arătat mai sus. La individualizarea pedepsei instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatei, care este în vârstă de 35 de ani, este necăsătorită, are calitatea de asociat și administrator al unei societăți comerciale, nu are antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpata a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea faptei, colaborând cu organele de cercetare penală în vederea aflării adevărului. Ținând cont de urmările reduse ca gravitate, de împrejurările în care au fost săvârșite și de motivația inculpatei la momentul săvârșirii acestora, ținând cont de faptul că inculpata a avut anterior o conduită bună - nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor (toate aceste împrejurări nu denotă un comportament antisocial sau o predilecție a acesteia spre încălcarea și sfidarea normelor de drept) instanța a apreciat că în cauză periculozitatea faptelor și a persoanei inculpatei este redusă și în consecință este întemeiată reducerea pedepsei prin recunoașterea de circumstanțe atenuante. Față de cele expuse, instanța a reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) și, făcând aplicarea dispozițiilor art.76 lit.e) Cod penal, va coborî pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege. Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei limitele de pedeapsă prevăzute de lege și prevederile art. 74 alin. 1 lit.a) și c) C. rap. la art. 76 alin.1 lit. e) C., instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatei B. M. I. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.p, 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin 1 C. și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza I C. În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal (cu excepția dreptului de a vota) și lit.b) Cod, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei inchisorii aplicate prin aceasta. R. la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatei, apreciază că aceasta este nedemnă în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acesteia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității de stat. I. a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpată, aceasta nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept. De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatei care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, și nu a fost săvârșită în exercitarea unei funcții sau profesii, motiv pentru care nu i-a interzis drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. c), lit.d) și e) Cod penal. La stabilirea pedepselor accesorii instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu s-a făcut automat și a fost supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal. Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpată înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatei B. M. I. prin prezenta sentință, 2 luni închisoare, 2 luni închisoare și 1 lună închisoare, aceasta urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 luni închisoare. În baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. În consecință, pedeapsa rezultantă a închisorii ce urmează să fie executată este de 2 luni închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.2 Cod penal. Inculpata nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal. În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, având în vedere persoana și conduita inculpatei, instanța consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatei, întrucât acesteia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelorfaptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatei. E. unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a o determina pe inculpată să adopte în viitor o atitudine de respect față de normele legale și regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia. Mai mult având în vedere vârsta și activitatea profesională a inculpatei executarea pedepsei închisorii în loc de detenție ar putea avea un rol negativ în ce privește dezvoltarea vieții personale și profesionale precum și integrarea în societate. Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal. În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată SC C. B. SA S. Z. s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală în vederea reparării prejudiciului creat constând în creditul nerambursat de către inculpatul C. V., iar în fața instanței de judecată și-a precizat pretențiile civile la termenul de judecată din (...) ca fiind în sumă de 32 768,01 lei reprezentând credit rămas nerambursat din soldul inițial al creditului de nevoi personale acordat inculpatului de 40. 000 lei. Prin adresa nr. 6724/(...) partea civilă certifică faptul că inculpatul C. V. a lichidat în data de (...) creditul de 40 000 lei acordat acestuia în data de (...) și nu mai are credit de la această unitate bancară. Partea civilă nu a depus la dosarul cauzei un înscris prin care să renunțe la constituirea de parte civilă și la acțiunea civilă promovată. Art.998-999 Cod civil prevăd că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată (fiind dovedită vinovăția acestuia) și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Prejudiciul material suferit de către partea vătămată trebuie să fie de asemenea cert și nereparat. Prin lichidarea creditului inculpatul a achitat integral suma ce a rămas de rambursat din creditul acordat, precum și orice alte obligații ce decurg din contractul de credit, în consecință prejudiciul părții civile rezultă că este reparat. În aceste condiții, în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către partea civilă SC C. B. SA S. Z. În temeiul dispozițiilor art.14 alin.3 lit.a) Cod procedură penală, repararea pagubei se va face potrivit dispozițiilor legii civile: în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare, astfel încât, făcând aplicarea acestor prevederi, rap. și la prev. art. 348 C., instanța a dispus desființarea totală a adeverinței de venit nr. 31/(...) (f. 29) și desființarea mențiunii de la pct. 41 dincopia carnetului de muncă seria Bb nr. 0262520 (f. 37) urmând ca aceasta să se realizeze în conformitate cu prevederile art.445 alin.1 și 2 Cod procedură penală. I. a constatat că inculpatul C. V. a fost asistat în faza de judecată de către apărător ales av. P.a Aurel cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 115, iar inculpata B. M. I. a fost asistată de către apărător desemnat din oficiu av. Cubleșan R. cu împuternicire avocațială nr. 729/(...) ( f. 110). În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală instanța a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, pe inculpatul C. V. la plata sumei de 400 lei și pe inculpata B. M. I. la plata sumei de 700 lei, din care 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu av. Cubleșan R., a fost avansată din fondul M.ui justiției către Baroul de A. S. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul C. V. P. de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului C. V. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune și a inculpatei B. M. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, cu motivarea că soluția instanței de fond este nelegală în ceea ce privește încetarea procesului penal în baza art.10 alin.1 lit.i1 raportat la art.741 C. , întrucât dispozițiile art.741 C. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.573/3 mai 2011 a Curții Constituționale, astfel că nici la data achitării prejudiciului și nici la data adoptării soluției, aceste dispoziții nu mai erau în vigoare. Prin urmare soluția de încetare a procesului penal este nelegală și impune condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune, iar achitarea prejudiciului poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă. Inculpatul C. V. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea acestuia în baza art.10 lit.a C. pe motiv că fata nu există, întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii și intenția de a înșela, nefiind îndeplinită nici condiția creării prejudiciului cerut de textul legal pentru existența faptei. Inculpatul a restituit integral creditul acordat, astfel că nu se poate reține că a intenționat să prejudicieze banca. Cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și fals material în înscrisuri sub semnătură privată inculpatul a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C. pe motiv că lipsește pericolul social al infracțiunilor. În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea amenzii de 800 lei la minimul prevăzut de lege, având în vedere că există un tratament discriminatoriu față de coinculpata B. căreia i s-a aplicat o amendă în cuantum de 400 lei. Pentru celelalte infracțiuni inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia pe motiv că este administrator de societate comercială, iar creditul a fost luat pentru a plăti salariile persoanelor angajate și nu pentru a prejudicia banca. Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocatede P. de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul C. V. precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele: Soluția instanței de fond este nelegală în ceea ce privește încetarea procesului penal în baza art.10 alin.1 lit.i1 C. raportat la art.741 C. pentru următoarele motive: Față de inculpații C. V. și B. M. s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune în baza art.11 pct.2 lit.b C. raportat la art.10 alin.1 lit.i1 C. și art.741 C. cu aplicarea art.13 C. aplicându-se inculpaților câte o sancțiune administrativă de 800 lei și respectiv 400 lei. Acest principiu presupune ca de la data săvârșirii faptei și până la judecarea definitivă să intervină una sau mai multe legi penale mai favorabile. Art.741 C. a fost declarat neconstituțional prin decizia nr.573 din 3 mai 2011 a Curții Constituționale. Inculpatul C. V. a achitat creditul în cuantum de 40.000 lei la data de 27 mai 2011, așa cum rezultă din adresa nr.6724 din 27 mai 2011 a C. B. S. S. Z. Prin urmare nici la data achitării prejudiciului (27 mai 2011), nici la data soluționării cauzei (9 septembrie 2011) , această dispoziție legală nu mai era în vigoare , fiind neconstituțională . Ultraactivitatea unei legi sau ale unor articole din lege declarate neconstituționale, nu este admisă, o astfel de interpretare nu este în sensul art.13 C. sau al art.15 alin.2 din Constituție și excede principiului aplicării legii penale mai favorabile. O lege adoptată cu încălcarea normelor constituționale, poate produce efecte cel mult până la declararea ca neconstituțională. Interpretarea potrivit căreia efectele acesteia s-ar produce și după declararea ca fiind neconstituțională, ar duce la prejudicierea caracterului de lege supremă a Cnstituției. Având în vedere că în mod nelegal s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de înșelăciune și respectiv complicitate la înșelăciune, în baza art.38515 pct.2 lit.d C. recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.302 din 9 septembrie 2011 a Judecătoriei Z. urmează să fie admis, iar această sentință va fi casată cu privire la latura penală a cauzei și rejudecând în aceste limite va fi condamnat inculpatul C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. p. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 lit.c) C. la 4 luni închisoare . În baza art.33 lit.a) C. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C. urmează să fie contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin sentința penală nr.302/9 septembrie 2011 a Judecătoriei Z. cu pedeapsa de 4 luni aplicată prin prezenta decizie urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare. Potrivit art.71 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta. În baza art.81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni conform art.82 alin. 1 Cod penal. Potrivit art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii va fi suspendată și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) Cod penal. În baza art.359 C. se va atrage atenția inculpatului C. V. asupra prevederilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Inculpata B. M. I. va fi condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. p. cu aplicarea art.74 lit.a si c rap.la art.76 lit.c C.la pedeapsa de 3 luni închisoare În baza art.33 lit.a) C. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C. urmează să fie contopite pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatei prin sentința penala nr.302 din (...) a Judecătoriei Z. cu pedeapsa aplicata prin prezenta decizie de 3 luni închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) luni închisoare. Potrivit art.71 Cod penal vor fi interzise inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta. În baza art.81 Cod penal se va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art.82 alin. 1 Cod penal. Potrivit art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii va fi suspendată și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) Cod penal. În baza art.359 C. se va atrage atenția inculpatei B. M. I. asupra prevederilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute. Cu privire la recursul formulat de inculpatul C. V. se rețin următoarele: Solicitarea inculpatului de achitare a acestuia în baza art.10 lit.a C. pe motiv că fapta nu există, nu este întemeiată, întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul prin înșelăciune a obținut creditul de la partea vătămată. Inculpatul personal în declarația dată de acesta la instanța de fond a arătat că faptele reținute în rechizitoriu corespund realității, însă a dorit să facă anumite precizări, în sensul că după ce a primit documentația de la coinculpata B. M., care nu conținea aspecte reale s-a deplasat la C. B. unde a discutat cu o angajată, căreia i-a înmânat documentele. În acea perioadă se acordau credite fie în cuantum de 10.000 euro fie de 40.000 lei, iar creditul l-a obținut ca fiind angajat al S. E. D. SRL și că valoarea creditului a fost calculată în raport de veniturile din documentația prezentată de inculpat, documentație care nu corespundea realității, deoarece inculpatul nu era angajat la societatea menționată mai sus. Potrivit art.215 alin.1 și 3 C. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine, inclusiv din declarațiile inculpatului că acesta a prezentat o adeverință falsă, în sensul că ar fi angajat la S. E. D. SRL în baza căreia partea vătămată i-a acordat creditul, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 și 3 C. cu toate elementele specifice acestei infracțiuni respectiv latura obiectivă, subiectivă și legătura de cauzalitate dintre fapta comisă de inculpat și prejudiciul creat părții vătămate, motive pentru care nu se impune achitarea inculpatului în baza art.10 lit.a C. pe motiv că fapta nu există, așa cum solicită acesta în motivele de recurs. Nici solicitarea inculpatului referitoare la achitarea acestuia în baza art.181 C. pe motiv că lipsește pericolul social al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, nu este întemeiată. Inculpatul a prezentat părții vătămate o documentație falsă în baza căreia a obținut un credit bancar, fapte care prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale și fals material în înscrisuri subsemnătură privată, sens în care nu se impune achitarea inculpatului nici sub acest aspect. Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului amenzii de 800 lei, întrucât sub acest aspect a fost admis recursul P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău iar inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 și 3 C. la pedeapsa închisorii, sens în care acest motiv de recurs nu mai poate fi pus în discuție. Cu privire la reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante , solicitarea formulat în recurs de inculpat , instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C., care au fost menținute și în recurs și s-a aplicat inculpatului o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului C. V. în baza art.10 lit.a C. pe motiv că fapta nu există, nici achitarea în baza art.181 C. pe motiv că faptele nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracțiuni și nici reducerea cuantumului sancțiunii amenzii aplicate acestuia pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.302 din (...) a Judecătoriei Z. urmează să fie respins ca nefundat. În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 400 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu care va fi suportat din FMJ. Potrivit art.192 alin.2 C. inculpatul C. V. urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.302/9 septembrie 2011 a Judecătoriei Z. pe care o casează cu privire la latura penala a cauzei si rejudecând in aceste limite. Condamnă pe inculpatul C. V., fiul lui A. și Ana, născut la data de (...) în municipiul Z., jud. S., cetățean roman, divorțat, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., strada L., nr. 15, jud. S., CNP 1. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. p. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 lit.c) C. la 4 luni închisoare . În baza art.33 lit.a) C. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C. contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului prin sentința penală nr.302/9 septembrie 2011 a Judecătoriei Z. cu pedeapsa de 4 luni aplicată prin prezenta decizie urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare. În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta. În baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni conform art.82 alin. 1 Cod penal. În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) Cod penal. În baza art.359 C. atrage atenția inculpatului C. V. asupra prevederilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. II. Condamnă pe inculpata B. M. I., fiica lui V. D. și Z., născută la data de (...) în municipiul G. - G. Dej, jud. Bacău, cetățean roman, necăsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Z., strada Lt. Col T. M., bloc S31, ap. 2, jud. S., CNP 2. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. p. cu aplicarea art.74 lit.a si c rap.la art.76 lit.c C.la pedeapsa de 3 luni închisoare În baza art.33 lit.a) C. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C. contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatei prin sentința penala nr.302 din (...) a Judecătoriei Z. cu pedeapsa aplicata prin prezenta decizie de 3 luni închisoare, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) luni închisoare. În baza art.71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta. În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art.82 alin. 1 Cod penal. În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) Cod penal. În baza art.359 C. atrage atenția inculpatei B. M. I. asupra prevederilor art.83 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. III. Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul C. V. împotriva aceleași sentințe. Stabilește in favoarea Baroului de avocați C. suma de 400 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu,care va fi suportat din fondul F. M.J. Obliga pe inculpatul C. V. sa plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare,din care 100 lei onorariu avocațial. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. D. P. V. G. GREFIER D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.M. D.
← Decizia penală nr. 1914/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 213/2011, Curtea de Apel Cluj → |
---|