Decizia penală nr. 1914/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1914/R/2011
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către către P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 86/A din 12 martie 2011 a T.ui C., privind pe inculpații F. S., S. F. și T. O. G. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor:
1. F. S. - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 C.; complicitate la delapidare prev. de art. 26 rap. la art. 2151 alin. 1 C. cu aplic. art. 41 alin. 2 C., totul cu plicarea art. 33 lit. a C. 2. S. F. I. - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. 3. T. O. G. - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. și art. 13 C.; delapidare prev. de art. 2151 alin. 1 C. cu aplic. art. 41 alin. 2 C., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații F. S. și S. F. asistați de apărător ales, av. H. R. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. O. G., av. T. I., ambii avocați din cadrul Baroului de avocați C., cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul T. O. G. Procedura de citare este îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. F., av. B. D. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul F. S., av. B. J., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și solicită acordarea onorarilor parțiale pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță. Reprezentantul P.ui învederează instanței că în temeiul art. 369 alin. 3 Cod pr.pen. înțelege să retragă recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj. Apărătorul inculpaților F. S. și S. F., av. H. R. solicită să se ia act de retragerea recursului formulat de către parchet. Apărătorul inculpatului T. O. G., av. T. I. solicită să se ia act de retragerea recursului. Inculpații F. S. și S. F., având cuvântul, solicită să se ia act de retragerea recursului. C U R T E A : Prin sentința penală nr.145 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în temeiul art. 334 C. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de delapidare reținute în sarcina inculpaților F. S. și T. O. G., astfel: pentru inculpatul F. S. din complicitate la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 26 C. raportat la art. 215 indice 1 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., în complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 26 C., raportat la art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 13 C.; pentru inculpatul T. O. G. din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 indice 1 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., în infracțiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 13 C. 1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C., raportat la art. 13 alin. 1, 2 C., art. 10 lit. d C. a fost achitat inculpatul F. S., fiul lui C. și N., născut la data de (...), în Bârlad, jud. Vaslui, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, domiciliat în C. N., str. I., nr. 2, ap. 15, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății, prevăzută de art. 194, pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 13 C. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C., raportat la art. 13 alin. 1, 2 C., art. 10 lit. d C. a fost achitat inculpatul F. S., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății, prevăzută de art. 194, pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 13 C. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C., raportat la art. 13 alin. 1, 2 C., art. 10 lit. c C. a fost achitat inculpatul F. S., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. 2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C., raportat la art. 13 alin. 1, 2 C., art. 10 lit. d C. a fost achitat inculpatul Ș. F., fiul lui I. și I., născut la data de (...), în C. N., jud. C., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, domiciliat în comuna B., nr. 178, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditului societății, prevăzută de art. 194, pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 13 C. 3. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C., raportat la art. 10 lit. g C. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T. O. G., fiul lui E. și Ema, născut la data de (...), în C. N., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, domiciliat în C. N., str. Gr. A., nr. 38, ap. 11, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 13 C., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b C., raportat la art. 10 lit. g C. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T. O. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 13 C., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că părțile vătămate SC E. SA și SC G. SA, nu au formulat pretenții civile față de inculpați. În temeiul art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În temeiul art. 190 alin. 4, 5 C., coroborat cu art. 23 din O.G. nr. 2/2000, s-a dispus plata sumei de 2.460 lei în favoarea expertului contabil Necula Pompiliu din fondul special „C.anță și Expertize"; al M.ui Justiției. În temeiul art. 189 C. onorariul apărătorului din oficiu A. Steopan, pentru asistența juridică acordată inculpatului T. O. G. în sumă de 60 lei s-a avansat din FMJ. Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut în sarcina inculpatului F. S., în ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 al. 2 C., art. 13 C. că, în perioada 1994-1997, a folosit banii societăților pe care le administra în folos propriu sau pentru a favoriza alte societăți în care era interesat și i-a ajutat pe ceilalți inculpați să folosească sume de bani din aceste societăți în folos propriu. Instanța de fond a apreciat că în sarcina inculpatului F. S. nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății, atâta timp cât nu s-a stabilit cu certitudine în ce a constat activitatea infracțională a acestuia. Instanța de fond a apreciat că atâta timp cât din declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați a reieșit că societățile administrate de inculpați aveau angajate persoane care îndeplineau atribuții de contabilitate, organele de urmărire penală trebuiau să analizeze modul în care acestea își îndeplineau atribuțiile de serviciu. In privința inculpatului S. F. s-a reținut ca în calitate de director al SC E. SA, și-a însușit sume de bani din casieria societății, pe care le-a folosit în interes personal. Din cuprinsul raportului de expertiza, coroborata cu declarațiile inculpaților S. F. și F. S. și în absența altor mijloace de proba din care sa rezulte contrariul, nu s-a putut reține că inculpatul S. F. a folosit cu rea- credință creditul societății, astfel cum prevăd dispozițiile art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990. În privința inculpatului T. O. G., instanța de fond a constatat că prin actul de sesizare s-a reținut că, în perioada 1994 -1997, a folosit în interes personal banii SC E. SA, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, iar în perioada (...) - 1998 și-a însușit suma de 19.000.000 lei din casieria SC E. SA pe care a folosit-o în interes personal, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 indice 1 C. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpaților F. S., T. O. și S. F. Prin decizia penală nr.86/A din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în temeiul art. 379 pct. 1, lit.b C.pr.pen. s-a respins apelul declarat de către P. DE PE L. J. C.- N., sentința fiind menținută în totalitate. În temeiul art. 192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului din care suma de 300 lei reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al M.ui Justiției, Baroului C., în favoarea d-nei av. M. P.a M.. Analizând apelul declarat pe baza actelor de la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că judecătoria a reținut o corectă stare de fapt și de drept și a pronunțat o sentință penală legală și temeinic motivată. Astfel, pentru o parte din infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cele prev. de art.194 pct.5 din Legea nr.3/1990, cu aplicarea art.41 al.2 C. și art.13 C. respectiv art.40 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.41 al.2 C., pe parcursul judecării pe fond a cauzei, a intervenit prescripția răspunderii penale prev. de art.122 C. rap. la art.129 C. însă inculpații F. S. și S. F. au solicitat continuarea procesului penal conf. art.13 C., solicitare menținută și în fața instanței de apel. În sarcina inculpatului F. S. organele de urmărire penală au reținut comiterea de către acesta a infracțiunii prev. de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 al.2 C., art.13 C., arătându-se sub aspectul stării de fapt că în perioada august - septembrie 1996 ar fi ridicat din casieria SC G. SA al cărei administrator era, suma de 132.400.000 lei ca avansuri spre decontare, sumă de bani folosită în interes personal. De asemenea, s-a reținut că începând cu anul 1996, inculpatul F. S. a ridicat în nume personal suma de 92.256.135 li din casieria SC E. SA și că a dispus angajaților săi să întocmească dispoziții de plată pe numele martorului M. L. Cu privire la suma de bani ridicată din casieria SC G. SA, instanța de fond în mod corect a reținut față de probatoriul administrat, că în cauză nu există nici o dovadă că această sumă a fost folosită de către inculpat în interesul său personal iar teza avansată de către organele de urmărire penală, în sensul că a cumpărat pentru sine acțiunile SC G. SA deținute de către ceilalți acționari ai acestei societăți, de asemenea nu a putut fi reținută în condițiile în care acționarii, audiați în calitate de martori în cauză, au precizat că au primit de la inculpatul F. S. diverse sume de bani în contul acțiunilor deținute, anterior ridicării banilor de către inculpatul F. S. din SC G. SA, respectiv în perioada mai 1995 - martie 1996. Nu poate fi reținută susținerea apelantului din prezenta cauză, în sensul că este evident că banii ridicați din casieria SC E. SA au fost folosiți în interes personal atâta vreme cât s-au cumpărat acțiuni pentru sine de la o altă societatea - SC G. SA, deoarece, pe de o parte, respectivele acțiuni au fost cumpărate anterior (deși potrivit inculpatului F. S., banii achitați nu au fost pentru cumpărarea acțiunilor ci în contul acțiunilor deținute, urmare a lichidării SC G. SA, iar pe de altă parte, aceste sume din cadrul SC E. SA au fost ridicate în perioada februarie 1996 - martie 1997 ca și avansuri spre decontare și ulterior restituite integral, conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Împrejurarea că la restituirea sumelor ridicate ca și avansuri spre decontare nu s-a respectat termenul de 4 zile lucrătoare ori că pe perioada rămasă după expirarea acestui termen și până la efectiva restituire, aceste sume sunt purtătoare de penalități, nu sunt în măsură să dovedească în cauză scopul calificat cerut de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, respectiv acela al folosirii banilor în interes personal. În legătură cu dispoziția dată de inculpatul F. S. de întocmire a dispozițiilor de plată pe numele martorului M. L., bani pe care ulterior i-ar fi ridicat inculpatul, instanța de fond în mod corect a reținut că aceste aspecte nu au fost confirmate de nici un mijloc de probă. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.40 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.41 al.2 C., tribunalul a apreciat că nu pot fi reținute susținerile din memoriul cu motivele de apel, în sensul că, atâta vreme cât inculpații erau administratori și decideau cu privire la toate afacerile societății, este evident că inculpatul F. S. a dispus neînregistrarea în contabilitatea SC G. SA a sumei de 60.000.000 lei, întrucât societatea avea angajat personal însărcinat cu evidența contabilă iar din declarațiile martorilor audiați nu rezultă vreo astfel de dispoziție a inculpatului F. S. În ceea ce privește suma de 2500 USD, în legătură cu care s-a susținut că ar fi fost folosită în interes personal, față de susținerile în apărare ale inculpaților F. S. și S. F., coroborat cu înscrisurile depuse în cauză- contractul încheiat cu firma furnizoare din Ungaria și actele care atestau că aceasta din urmă a intrat în faliment, pe lista creditorilor figurând și SC E. SA-, corect s-areținut de către instanța de fond că învinuirea în raport cu aceste aspecte este nedovedită. În sarcina inculpatului S. F. s-a reținut de către organele de urmărire penală comiterea infracțiunii prev. de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 al.2, art.13 C. reținându-se în fapt că a ridicat bani din cadrul SC E. SA în vederea achiziționării de acțiuni în nume propriu de la SC F. SA. Împrejurarea că respectivele acțiuni la SC F. SA au fost cumpărate de inculpatul S. F. în numele său, nu a fost contestată intr-adevăr de inculpat, în fapt aceste acțiuni putând fi cumpărate doar de acest inculpat, în virtutea calității sale de fost angajat al SC F. SA. Față de apărarea acestui inculpat, în sensul că respectivele acțiuni urmau să revină la finalul procesului de privatizare în contul SC E. SA și că, după achitarea avansului de 20% către SC F. SA, pe măsura primirii dividendelor, banii ridicați inițial din SC E. SA au revenit parțial în contabilitatea acestei societăți, coroborat cu împrejurarea că, din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat că într-adevăr, în intervalul februarie 1996 - august 2008 inculpatul S. F. a restituit parțial avansurile spre decontare ridicate anterior , instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză este aplicabil principiul „in dubio pro reo";. Apărarea acestui inculpat, într-adevăr nu a fost verificată în totalitate, însă instanța de fond s-a aflat la momentul când s-a desfășurat cercetarea judecătorească în imposibilitatea obiectivă de a o face, acest aspect trebuia să fie lămurit în etapa urmăririi penale, cum corect a arătat instanța de fond, prin verificarea în paralel a contabilității celor două societăți - SC F. SA și SC E. SA - și constatarea sau nu a unei concordanțe între momentul încasării dividendelor de la SC F. SA și cel al depunerii sumelor (februarie 1996 - august 1998) în contabilitatea SC E. SA, de către inculpatul S. F. În ceea ce privește învinuirea adusă inculpatului T. O., față de dispozițiile art.124 C., instanța de fond în mod corect a reținut intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale și a dispus încetarea procesului penal. M.ivul de nelegalitate invocat în cauză, în raport cu greșita schimbare a încadrării juridice a învinuirii aduse acestui inculpat și, subsecvent, și a inculpatului F. S., nu poate fi reținut față de dispozițiile legale incidente în cauză și în vigoare la momentul desfășurării activităților reținute în învinuirea adusă inculpaților coroborat cu principiul aplicării legii penale mai favorabile. Împotriva mai sus menționatei decizii a declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă Tribunalul Cluj solicitând casarea deciziei atacate și a sentinței penale nr.145 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și pronunțarea unei noi hotărâri de încetarea procesului penal față de inculpații F. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C., art.13 C. prev. și ped. de art.26 C. rap. la art. 194 pct.5 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 alin.2 C., art.13 C., prev. și ped. de art.40 din Legea nr.82/1991 cu aplic. art.41 alin.2 C., S. F. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990 cu aplic. art.41 alin.2, art.13 C. și T. O. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.41 ali.2, art.13 C., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale și constatarea, în baza art.88 C. că inculpații F. S. și T. O. au fost arestați preventiv în perioada (...) - (...). La termenul de judecată fixat în cauză la data de 28 noiembrie 2011 reprezentantul M.ui P. a solicitat instanței de control judiciar să ia act, în baza dispozițiilor art. 385/4 alin.2 C. rap. la art.369 C., că își retrage recursul formulat împotriva deciziei 86/A/2010 a T.ui C. Instanța de recurs, raportat la această poziție procesuală exprimată și având în vedere că promovarea căilor de atac este guvernată de principiul disponibilității, participanții la procesul penal putând să renunțe sau să-și retragă calea de atac va lua act de această renunțare la recurs și va dispune conform dispozitivului. Vom constata totuși că P. de pe lângă Tribunalul Cluj a declarat recurs în termenul legal, recurs pe care însă l-a motivat cu o întârziere ce depășește termenele procedurale prevăzute de lege și în plus la solicitările instanței de fond de a restitui dosarul pentru a fi înaintat instanței de control judiciar nu a răspuns în mod favorabil deși avea această obligație potrivit Hotărârii 387/2005 a C.. În acest sens sunt adresele întocmite de B. de executări penale din cadrul T.ui C. la data de 9 nov.2010, 18 aug.2010, 28 iunie 2010, 7 dec.2010, 11 ian.2011, 8 febr.2011, 8 martie 2011, 27 aprilie 2011, 6 iunie 2011. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Ia act de retragerea recursului declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 86/A din 12 martie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 7. lei onorarii parțiale pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în prezentul recurs rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. M. ANA C. M. Ș. Red.MS Dact.SzM/3ex./(...) M. V.-G. GREFIER
| ← Decizia penală nr. 1862/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1897/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
