Decizia penală nr. 1934/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1934/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R.
JUDECĂTORI : C. V.
L. H.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : ANEM. CIRPEAP
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de
P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 203 din 20 iunie
2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., privind pe inculpatul T. L. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. L. M., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Waldraf D., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea vătămată R. S., partea civilă S. C. de U. P. D. O. F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea pune în vedere părților că în cauză s-a admis cererea formulată de către doamna judecător A. D. L., cauza urmând a se soluționa de completul format din judecătorii M. R., C. V. și L. H..
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul T. L. M. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P.ui arată că susține recursul declarat în cauză împotriva deciziei penale nr. 203/2011 a T.ui C. și împotriva sentinței penale nr. 256/2010 a Judecătoriei C.-N. conform dispozițiilor art. 3. pct. 10 și 14 C.pr.pen. și, conform memoriului scris, trimiterea cauzei spre rejudecare față de omisiunea de a se pronunța asupra cererii de contopire formulată de către procurorul de ședință și greșita individualizare a pedepsei aplicate. Apreciază că în cauză nu este întemeiat motivul de recurs prev. de art. 3. pct. 10 C.pr.pen.,, deoarece nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea operațiunilor de contopire, întrucât cu toate că solicitarea este justificată, conform dispozițiilor legale și având în vedere recursul în interesul legii al Î. C. de C. și Justiție instanța de apel nu se poate pronunța cu privire la contopirea unor pedepse fără ca instanța de fond să se pronunțe în acest sens. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are numeroase dosare pe rol, aflându-se în executarea unui mandat definitiv emis de Judecătoria Cluj-Napoca și existând și alte hotărâri judecătorești ce nu figurează în fișa de cazier a acestuia. În aceste condiții arată că înțelege să susțină doar motivul de recurs prev. de art. 3. pct. 14 C.pr.pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei atât din punct de vedere al cuantumului cât și din punct de vedere a modului de executare a acesteia. Astfel, solicită a se constata greșita reținere a prevederilor art. 74 lit. a și c C.pen., întrucât infracțiunea dedusă judecății este una ce prezintă un pericol concretridicat atât din punct de vedere al faptei cât și din punct de vedere al inculpatului. De asemenea, solicită a se avea în vedere că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond că este la prima confruntare cu legea penală, raportat la fișa de cazier judiciar a acestuia, nefiind incidente dispozițiile art. 74 lit. a C.pen., inculpatul neavând un comportament corespunzător. Mai mult, inculpatul a continuat în activitatea infracțională, existând în acest sens mai multe hotărâri de condamnare, toate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În aceste condiții, apreciază că se impune cu necesitate reconsiderarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, cu mențiunea că modalitatea de executare corespunzătoare gradului de pericol social concret este privarea de libertate.
Dacă prima instanță a dispus anularea suspendării condiționate aplicată prin sentințele penale nr. 8. și nr. 754/2009 ambele ale Judecătoriei C.-N., ulterior inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 267/2010 a
Judecătoriei Baia Mare. În temeiul art. 85 C.pen. solicită anularea suspendării condiționate, ca fiind nelegală, cu precizarea că, chiar apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului în concluziile din fața instanței de apel face referire la faptul că ar fi aplicabile în cauză prevederile art. 86/1 C.pen.. Mai mult, inculpatul a suferit mai multe condamnări și în aceste condiții nu pot fi primite mai multe modalități de executare a pedepsei pentru infracțiuni concurente, ci se impune a se aplica o pedeapsă în regim de detenție.
Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. solicită admiterea apelului, casarea sentinței penale și a deciziei penale pronunțate în cauză, reținerea cauzei spre rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante ca fiind greșit reținute și condamnarea inculpatului la o pedeapsă în limitele legale, fără reținerea de circumstanțe atenuante. De asemenea, solicită efectuarea operațiunilor de contopire și de anulare conform dispozițiilor art. 85 C.pen. a suspendărilor condiționate aplicate prin sentințele penale nr. 897/2009 și
754/2009 ambele ale Judecătoriei C.-N., urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție. T., solicită deducerea perioadei executate. Cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Apărătorul inculpatului T. L. M. în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b
C.pr.pen. solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Solicită a se avea în vedere că raportat la decizia nr. 7. a Î. C. de C. și Justiție instanța de control judiciar nu poate dispune contopirea pentru infracțiuni concurente, dacă aceste operațiuni nu au fost efectuate în primă instanță. În acest caz, consideră că instanța de apel a procedat corect, pentru că în caz contrar ar fi fără temei posibilitatea de verificare a modalității de contopire a pedepselor.
Referitor la susținerile că în mod greșit au fost reținute circumstanțe atenuante și s-a stabilit modalitatea de executare a pedepsei, solicită respingerea recursului și pentru aceste motive, considerând că prevederile art. 74 lit. a și c C.pr.pen. au fost reținute în mod corect, instanța ținând cont de prevedere art. 72 C.pen., de limitele de pedeapsă, de persoana inculpatului și de cazurile de agravare a răspunderii.
T., solicită a se reține că la momentul derulării cercetărilor în cauză inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine corespunzătoare, prin cuantumul pedepsei și modalitatea de executării a acesteia putând fi atins scopul pedepsei. Cu onorariu din F.
Inculpatul T. L. M., având ultimul cuvânt, solicită contopirea tuturor pedepselor aplicate.
C U R T E A Prin sentința penală nr.256 din (...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...) s-a dispus în temeiul art. 182 alin. 1 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, c C., art. 76 lit. d C. condamnarea inculpatului T. L. M. la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În temeiul art. 33 lit. a C.,s-a constatat că infracțiunea de vătămare corporală gravă pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre este concurentă cu infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr. 754/05 noiembrie 2009, pronunțată de J. C. N., definitivă prin neapelare la data de 17 noiembrie 2009 și cu infracțiunea de tentativă la furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 20 C., raportat la art. 208 al.1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 74 lit. a, c C., art. 76 lit. d C. pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de
1 an 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr.
935/(...) pronunțată de J. C. N., definitivă prin neapelare la data de 12 ianuarie
2010.
În temeiul art. 85 alin. 1 C., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.
754/05 noiembrie 2009, pronunțată de J. C. N. și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 935/(...) pronunțată de J. C. N.
S-a dispus descontopirea pedeapsei rezultante de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 935/(...) pronunțată de J. C. N., în pedepsele componente, astfel: 1 an închisoare aplicată prin această hotărâre și 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 754/05 noiembrie 2009, pronunțată de J. C. N.
În temeiul art. 85 alin. 1 C., raportat la art. 34 lit. b C.,s-a dispus contopirea pedepsei de 1 an 6 luni închisoare cu pedepsele de 1 an 6 luni închisoare și 1 an închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.,s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II -a C. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 85 alin. 3 C., raportat la art. 81 C.,s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit potrivit art. 82 C., care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a acordat anterior suspendarea condiționată, respectiv 17 noiembrie 2009.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.,s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C.,s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată, respectiv din data de 03 octombrie 2009 până în data de 05 noiembrie 2009.
In temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ.,a fost respinsă ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea vătămată R. S.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ.,inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.131,42 lei către partea civilă S. C. de U. „. D. O. F..
In temeiul art. 191 al.1 C.,inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
In temeiul art. 189 C. onorariul aparatorului din oficiu Borșan Violeta în suma de 200 lei s-a avansat din F.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că în data de 25 aprilie 2008, inculpatul i-a aplicat părții vătămate R. S. o lovitură cu pumnul în zona feței și o lovitură cu piciorul în zona gleznei drepte, cauzându- i leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca,solicitând desființarea sentinței penale atacate și în consecință pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție,deoarece instanța de fond în mod greșit a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a și c C.pr.pen.,pentru că o foaie albă de cazier nu reprezintă mare lucru, întrucât lipsa antecedentelor penale e o stare de normalitate.Î n ceea ce privește sinceritatea inculpatului, aceasta este relativă, astfel că nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului nici sub acest aspect. La soluționarea cauzei trebuie avute în vedere gravitatea faptei săvârșite de inculpat, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o serie de infracțiuni concurente.
Prin decizia penală nr.203 din 20 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art.379 pc.1 lit.b C.pr.pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.256 din (...) a Judecătoriei C.-N.
P. art.189 C.pr.pen.,onorariul avocațial din oficiu,av.I. A. I.,în sumă de 100 lei s-a suportat de la F.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen.,cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentului apel au rămas în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul analizând apelul declarat în cauză, a apreciat că este nefondat și în temeiul art.379 pc.1 lit.b C.pr.pen.,l-a respins. Aceasta deoarece prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele. Astfel s-a apreciat că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă asupra părții vătămate R. S. Inculpatul a recunoscut cu ocazia audierii că i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona feței fără a recunoaște că l-a lovit pe R. S. în zona piciorului. Cu toate acestea inculpatul a menționat că din cauza loviturii primite în zona feței partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, moment în care și-a luxat glezna stângă. Mecanismul de producere a leziunii de la nivelul piciorului a fost stabilit prin raportul de constatare medico-legală ca fiind torsionarea, care a survenit în urma actelor de agresiune exercitate de inculpat ce au determinat dezechilibrarea părții vătămate. C. dacă susținerea inculpatului în sensul că nu a lovit partea vătămată în picior ar fi reală
(declarația părții vătămate în sens contrar fiind confirmată de declarația martorei
C. M.), atâta timp cât dezechilibrarea părții vătămate urmată de căderea acesteia
și răsucirea piciorului a survenit în urma acțiunii inculpatului, acesta este răspunzător pentru toate leziunile suferite de partea vătămată cu acea ocazie.
În mod corect instanța nu a reținut starea de provocare în favoarea inculpatului T. L. M., deoarece din probele administrate nu a rezultat că partea vătămată a avut o atitudine necorespunzătoare față de acesta, constând în acte de violență, atingerea grava a demnității inculpatului sau altă faptă ilicită gravă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 73 lit. b C. (declarația martorului T. M. C. în sensul că partea vătămată l-ar fi lovit cu pumnul pe inculpat nu a putut fi luată în considerare atâta timp cât inculpatul nu a menționat acest aspect cu ocazia audierii, arătând doar că partea vătămată a încercat să-l lovească; martorul amenționat în cursul judecății că se afla în stare de ebrietate în ziua respectivă și nu a reținut exact evenimentele petrecute).
Fapta și vinovăția inculpatului au rezultat din următoarele mijloace de probă : declarația părții vătămate R. S. (f.7-8, 54), raport de constatare medico- legală (f.10-11), proces verbald e recunoaștere după planșa fotografică și declarațiile martorilor asistenți Coloji Gavril și Mureșan Alex B. (f.16-21), declarațiile martorei C. M. D. (f.22-23), declarațiile martorului T. C. (f.25,53 dos. inst.), declarațiile inculpatului (f.13-14).
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin.1 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În mod just a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, având în vedere că actele de agresiune exercitate au avut urmări grave asupra integrității corporale a părții vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare efectuarea unei intervenții chirurgicale la nivelul piciorului, aspect care i-a creat o perioadă lungă de timp dificultăți în deplasare. Cu privire la persoana inculpatului,s-a constatat faptul că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, iar referitor la conduita sa pe parcursul procesului penal s-a avut în vedere că în cursul urmăririi penale a avut o atitudine relativ sinceră,justificându-se astfel reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c C., fără ca pedeapsa să fie apropiată de limita minimă permisă de art. 76 lit. d C.Pe cale de consecință,pedeapsa aplicată este în măsură să contribuie la constrângerea și reeducarea acestui inculpat,respectiv să atingă cerințele art.52 C.penal.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei,în mod just instanța de fond a considerat că scopul preventiv și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, având în vedere persoana inculpatului care la data săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă nu era cunoscut cu antecedente penale, iar cu ocazia audierii a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Aceste elemente stau la baza deciziei instanței de apel care a considerat că sentința pronunțată nu comportă nici o corecție, și a fost păstrată în totalitate,prin respingerea apelului declarat. P. art.189 C.pr.pen.,onorariul avocațial din oficiu,av.I. A. I.,în sumă de 200 lei s-a suportat de la F.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen.,cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, P. de pe lângă
Tribunalul Cluj, criticând decizia ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este în cuantum mult prea redus raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta, la urmarea produsă, precum și la persoana inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională suferind un număr mare de condamnări.
Un alt aspect criticat de recurent se referă la modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, întrucât este evident că în acest caz, scopul pedepsei nu poate fi atns fără executarea efectivă a acesteia.
Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că în cauză nu s-a dispus contopirea tuturor pedepselor aplicate inculpatului prin hotărârile de condamnare ulterioare, se constată că acesta nu a mai fost susținut oral de către reprezentanta P.ui.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu, a interpretării corecte și detaliate a acestuia în cauză a fost reținută o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care în data de 25 aprilie 2008, i-a aplicat părții vătămate R. S. o lovitură cu pumnul în zona feței și o lovitură cu piciorul în zona gleznei drepte, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Curtea apreciază că instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 C., individualizând în mod judicios pedeapsa.
Pentru a conchide astfel s-au avut în vedere modalitatea și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, precum și persoana inculpatului, care la data comiterii faptei nu avea antecedente penale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, curtea apreciază că scopul acesteia nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție și aceasta raportat la conduita ulterioară a inculpatului, care a dat dovadă de o perseverență infracțională deosebită, suferind numeroase condamnări, fiind și în prezent arestat în altă cauză.
De altfel, inculpatul urmează ca pe calea contestației la executare reglementată de art.461 C. să solicite efectuarea tuturor operațiunilor de contopire ce se impun, acestea neputându-se realiza de către instanța de control judiciar conform deciziei în interesul legii nr.7. a Î. C. de C. și J.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C. va admite recursul promovat va casa decizia atacată împreună cu sentința penală nr. 256 din 8 martie 2010 a Judecătoriei C.-N., doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei si, rejudecând:
Va înlătura dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenție.
In temeiul art. 71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 al.1 teza a-II-a si lit.b Cod penal.
Va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu Waldraf D., ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva deciziei penale nr. 203 din 20 iunie 2011 a T.ui C., pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 256 din 8 martie 2010 a Judecătoriei C.-N., doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei si, rejudecând:
Înlătură dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare, urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenție.
In temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 al.1 teza a-II-a si lit.b Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu Waldraf D., ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. V. C. L. H.
T. G.
GREFIER Red.M.R./S.M.D.
5 ex./(...)
Jud.apel Ariana I./M. L.
| ← Decizia penală nr. 493/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2004/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
