Decizia penală nr. 2004/2011, Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.2004/R/2011

Ședința publică din 8 decembrie 2011

I. constituită din : PREȘEDINTE : M. B.-judecător JUDECĂTORI : V. G.

D. P. GREFIER : M. N.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

D. SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. N. și partea vătămată D. A. V. împotriva sentinței penale nr.1055 din (...) a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul C. E. E., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 1 din Codul penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat apărătorul ales, av.Hofnar G., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea vătămată D. A., asistată de apărător ales, av.Negru P.a L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.-

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar adeverință medicală pe seama inculpatului, din care reiese că, inculpatul este suferind de o hernie inghinală dreaptă recidivată operată, recomandându-i-se repaus la pat, precum și tratament cu antibiotic, pe o perioadă de 7 zile, justificând lipsa acestuia de la termenul de astăzi.

Se mai constată că s-a depus la dosarul cauzei, la data de 7 decembrie

2011, prin serviciul registratură din partea părții vătămate D. A. V. un înscris numit „. explicativă"; privind înscrisurile ce reprezintă daunele morale și materiale solicitate.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin caresă se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin 1 Cod penal la pedeapsa închisorii într- un cuantum sporit, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluția instanței de fond este netemeinică dat fiind cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta săvârșită și modalitatea de executare, apreciindu-se că în sarcina inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuante. Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu constituie prin el însuși o cauză de atenuare a pedepsei în cauză nefiind administrate probe care să conducă la concluzia unei conduite ireproșabile a inculpatului anterior comiterii faptei, buna conduită neputându-se presupune. Din cuprinsul prevederilor art. 52 Cod penal rezultăcă pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Având în vedere modalitatea de comitere a faptei și împrejurările în care a fost comisă se apreciază că, cuantumul pedepsei este redus în raport de pericolul extrem de ridicat al faptei comise.

De asemenea, nici leziunile cauzate părții vătămate ca urmare a acțiunii inculpatului nu sunt deloc de neglijat, din cuprinsul certificatului medico-legal rezultă că partea vătămată a suferit multiple leziuni ale părților osoase la nivelul maleolei externe dr. și la nivelul calcaneului. Se mai apreciază că, în consecință individualizarea pedepselor către un cuantum sporit, înlăturarea circumstanțelor atenuante și stabilirea unei pedepse corespunzătoare pentru infracțiunea comisă.

În final, se arată cu referire la modalitatea de executare stabilită de instanță în condițiile în care pe tot parcursul procesului penal inculpatul a negat comiterea faptei iar fapta a fost săvârșită în împrejurările menționate, se apreciază că pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptei și în scopul formării de către acesta a unei atitudini corecte față de ordinea de drept este necesar a se da eficiență dispozițiilor art.861 Cod penal dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, această modalitate răspunzând mult mai bine scopului pedepsei.

Cu privire la recursul părții civile solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea în parte ahotărârii atacate privind latura civilă a cauzei. În continuare se arată că, instanța de fond nu a luat în considerare toate documentele anexate la dosar prin care se atestă pierderi materiale maimari decât sumele acordate, neținând cont de imposibilitatea părții civile, din cauza agresiunii, de a lucra ulterior în plus, posibilitate de care partea civilă a beneficiat anterior agresiunii. Prin urmare, suma cerută de 10.730 lei este sub jumătate din ce ar fi putut câștiga dacă ar fi avut o normă întreagă la cumul, așa cum i s-a atribuit în mai 2008, ea neacoperind probabil decât cei 50 % pierduți din cauza agresiunii în anul universitar 2009-2010. Se mai arată că, transportul extern prevedea și benzina pentru deplasarea până la B. și înapoi suma de 50 euro care nu a fost luată în calcul de instanța de fond, iar cel intern (doar pentru sosirea la/plecarea de la O.); biletele de tren de la aeroport până la L. biletele de metrou de la gară la hotel și din nou la gară în drum spre O. biletele pentru autobusul de la gara din O. la hotel și apoi până la autogară, respectiv până la aeroportul din L., respectiv aceste cheltuieli se concretizau în suma de 180 euro cheltuieli cu mâncarea, iar suma de 130 euro cheltuieli cu transportul intern în Anglia.

Apărătorul părții civile consideră că suma de 870 euro ca fiind o pierdere materială evidentă pentru aceasta ce trebuie recuperată integral de la inculpat, împreună cu cei 998,29 euro cheltuiți pentru deplasarea fiicei sale în Anglia, la acestea trebuind să se adauge și pierderile profesionale, care presupun daune morale mai mari decât cele acordate. P. civilă a fost obligată de sistemul medical românesc să angajeze neoficial doi oameni care să o transporte la IML și la control. M. programării internării era necesară din două motive: redoarea (înțepenirea gleznei) de care suferă partea civilă datorită incidentului trebuia rezolvată repede ca să-și poată relua stilul de viață obișnuit și un concediu medical de numai două săptămâni în timpul anului universitar presupunea recuperarea tuturor cursurilor pierdute de studenți, ceea ce i-ar fi dublat numărul de ore de stat în picioare.

În final, se arată de apărătorul părții civile că, toate argumentele mai sus menționate, vin în sprijinul măririi cuantumului daunelor morale, alături defaptul că problemele de sănătate vor exista și în continuare. Solicită acordarea sumei de 10.370 lei ce constituie o mică diferență pentru cumulul integral la care a fost obligată să renunțe pe tot parcursul anului universitar 2008-2009-

Cu privire la recursul declarat de parchet, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor declarate încauză de parchet și partea civilă ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea concluziilor scrise de la dosar, se arată că, chiar dacă infracțiunea de vătămare corporală gravă prezintă un grad de pericol generic mai ridicat, în concret fapta nu prezintă un grad de pericol care să justifice majorarea pedepsei sau schimbarea modalității de executare. G. de pericol social scăzut al faptei săvârșite de inculpat reiese foarte limpede din circumstanțele cauzei, astfel: inculpatul a comis fapta printr-o simplă împingere, fără să se folosească de anumite instrumente, mijloace sau moduri de operare care să releve într-adevăr un anumit grad de pericol. D. împrejurărilor în care a fost comisă fapta, pare mai degrabă a fi un accident nedorit, decât o faptă care să justifice aplicarea unei pedepse.

Referitor la leziunile cauzate părții vătămate, acestea au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale, numărul mare de zile de îngrijiri medicale raportat la fapta comisă s-a datorat și vârstei precum și afecțiunilor de care suferea partea vătămată anterior producerii accidentului, în lipsa acestor afecțiuni în mod evident că durata îngrijirilor era cu certitudine mult mai redusă. Din actele medicale depuse de partea vătămată rezultă că aceasta suferea de o serie de afecțiuni care oricând și singure ar fi putut crea un dezechilibru urmat de o căzătură. Pedeapsa aplicată de instanța de fond, este suficientă pentru a atinge scopul sancționator și preventiv prev de art 52 Cod penal, o majorare a pedepsei nefiind necesară și proporțională cu fapta reținută în sarcina inculpatului, ținând în primul rând cont de împrejurările în care s-a întâmplat incidentul, mai exact doar printr-o împingere.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.1055 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul art. 182 alin. 1 C., cu aplicarea art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C. a fost condamnat inculpatul C. E., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În temeiul art. 71 alin. 1 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispuse suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. A. V., domiciliată în C.-N., str. G., nr. 12, bl. 21, sc. 2, ap. 25, jud. C. și obligat inculpatul la plata sumei de 545 E. (echivalent în lei la data plății) și 4.376,56 lei daune materiale și la plata sumei de 4.000 E. (echivalent în lei la data plății) daune morale.

În temeiul art. 191 al. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 380 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1.000 lei cheltuieli judiciare părții civile D. A. V.

În temeiul art. 189 C. onorariul apărătorului din oficiu Miklos Eva în sumă de 100 lei s-a avansat din FMJ.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de (...) partea vătămată D. A. V. însoțită de fiica sa mai mică D. C. R. s-a deplasat la locuința fiicei sale C. M. M. care este căsătorită cu fiul inculpatului. M. deplasării l-a constituit faptul că numita C. M. M. împreună cu soțul ei era plecată în concediu, iar partea vătămată urma să aibă grijă de flori în această perioadă. Locuința celor doi este situată în aceeași curte și în același imobil în care locuiește inculpatul C. E. E., prima scară de acces fiind comună. P. vătămată și fiica sa D. C. R. au intrat în curtea imobilului și au urcat în apartamentul numitei C. M. M., fără să anunțe membrii familiei inculpatului că au sosit în acel loc. Inculpatul a sesizat momentul în care cele două au urcat spre locuința fiului său și a fost deranjat de faptul că partea vătămată a intrat în curte și implicit în imobil fără să salute. Din acest motiv inculpatul a abordat-o pe partea vătămată D. A. V. în momentul în care aceasta se pregătea să plece, între cei doi izbucnind o ceartă.

Din declarațiile coroborate ale părților și ale martorelor C. N., V. M., D.

C. R. rezultă că în prima parte a discuțiilor contradictorii inculpatul s-a aflat la geamul din interiorul locuinței, reproșându-i părții vătămate faptul că a intrat fără să salute. A avut loc un schimb de replici între inculpat și partea vătămată, iar după ce inculpatul a făcut un gest din care rezulta că vrea să arunce un ghiveci cu flori spre partea vătămată acesta a ieșit din casă, discuțiile continuând pe platforma aflată înaintea scărilor din fața ușii locuinței.

Din acest moment al incidentului declarațiile părților referitoare la ceea ce s-a întâmplat diferă. A., partea vătămată a susținut că la un moment dat inculpatul s-a apropiat de ea și cu pumnul drept ridicat a strigat: „Te omor tu!";. Acest aspect este confirmat de martora D. C. R. care a arătat că în acel moment a intervenit fiica inculpatului V. M. R. care i-a spus tatălui său să se potolească și să nu o lovească pe mama ei. P. vătămată a declarat că în acel moment i-a spus inculpatului să dea afirmând că se vor vedea la tribunal, după care s-a întors cu fața spre scări pentru a pleca și a pune capăt discuției. P. vătămată a arătat că a simțit că cineva o împinge din spate, motiv pentru care s-a dezechilibrat și nu a reușit să se redreseze pe scări, căzând în fața ușii de la pivniță.

Inculpatul a susținut că după ce discuțiile contradictorii au continuat, partea vătămată s-a întors cu fața spre scări și după ce a coborât câteva trepte i s-a răsucit piciorul continuându-și deplasarea până la capătul scărilor unde s-a lăsat jos.

M. D. C. R. a menționat că a văzut momentul în care mama sa s-a întors cu fața spre trepte pentru a le coborî fiind „. după care împinsă de la spate de numitul C. E. E. (declarația din data de (...) (f.30). M. a arătat că ea se afla cu o treaptă mai sus față de treapta pe care era mama ei, iar din declarația dată în cursul judecății a rezultat că se afla în lateralul inculpatului, condiții în care a văzut gestul de împingere efectuat de acesta. M. a declarat că partea vătămată s-a dezechilibrat, a căzut pe scări oprindu-se la o distanță de cca 1 m de baza scărilor. M. a menționat că a început să plângă și i-a spus inculpatului că este nebun pentru ceea ce a făcut, iar după ce a ajuns lângă partea vătămatăaceasta i-a spus că nu se poate ridica deoarece o doare foarte rău glezna piciorului drept și i-a cerut să îl cheme pe vecinul care locuia peste drum.

M. D. C. R. l-a chemat pe martorul B. I. care a ajutat-o să se ridice pe partea vătămată, acesta confirmând cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în cursul judecății că partea vătămată i-a spus în momentul în care a ajutat-o să se ridice că a fost împinsă pe trepte de către inculpatul C. E. (f.45,115 dos.inst.). Martorul B. i-a relatat soției sale imediat după ce a ajuns acasă faptul că partea vătămată i-a spus că a fost împinsă de inculpatul C. E., aspect menționat de martora B. Ema cu ocazia audierii în ambele faze procesuale (f.47,137).

În cursul judecății a fost audiată și martora T. P. A., care în ziua respectivă urma să se întâlnească cu martora D. C. în cartierul G., aceasta declarând că prietena sa a apărut plângând și i-a spus că mama sa a fost împinsă pe scări de către inculpatul C. E. E., solicitându-i să o însoțească în locul respectiv. M. a arătat că a văzut-o pe partea vătămată care nu putea să se miște pentru că o durea un picior și a rămas cu martora D. C. până la venirea organelor de poliție și a echipajului de salvare (fila 133).

I. a apreciat că starea de fapt reținută în actul de sesizare și expusă anterior rezultă din mijloacele de probă administrate, susținerea părții vătămate în sensul că a fost împinsă de inculpatul C. E. E. fiind confirmată de declarațiile martorei D. C. R., B. I., B. Ema,T. P. A. I. a constatat că partea vătămată și martora D. C. R. au avut o atitudine constantă pe parcursul procesului penal; încă din momentul primelor audieri acestea au relatat împrejurările în care a avut loc incidentul și pentru a-și dovedi sinceritatea au fost de acord să se supună testării la poligraf în cursul urmăririi penale.

Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit cu ocazia efectuării testului poligraf rezultă că părții vătămate D. A. V. i-au fost adresate 3 întrebări relevante cauzei, respectiv: „. când spui că ai fost împinsă pe scări de către C. E. E. ?"; - R. : „. „Ai căzut datorită faptului că ai fost împinsă pe scări de către C. E. E. - R. „. „D-ta ai căzut pe scări pentru că te-ai dezechilibrat fără să te fi împins cineva?"; - R. „.. În concluziile raportului s-a menționat că pentru răspunsurile părții vătămate la întrebările relevante cauzei nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (f.37-40).

Din cuprinsul aceluiași raport rezultă că i-au fost adresate martorei D.

C. R. trei întrebări relevante cauzei respectiv: „. când spui că mama ta a fost împinsă pe scări de către C. E. E. - R. „. „. ta a căzut datorită faptului că a fost împinsă pe scări de către C. E. E. - R. „. „. ta a căzut pe scări pentru că s-a dezechilibrat fără să fi fost împinsă de cineva?"; - R. „.. S-a constatat că pentru răspunsurile părții vătămate la întrebările relevante cauzei nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat (f.37-40).

Au fost redate întrebările adresate părții vătămate și martorei pentru a se reliefa că la formularea acestora a fost avut în vedere aspectul invocat în apărare de către inculpat în sensul că partea vătămată a început să coboare scările după care s-a dezechilibrat și a căzut la baza acestora. Inculpatul a susținut același aspect cu ocazia audierii în ambele faze procesuale, în fața instanței arătând că în momentul în care partea vătămată i-a spus: „Dă mă și o să ne vedem la tribunal!";, s-a retras fără să o atingă în zona spatelui. Inculpatul a confirmat faptul că martora D. C. R. se afla în momentul în care partea vătămată a început să coboare pe una din treptele scării care urca în locuința băiatului său, menționând că aceasta nu se afla pe același postament cu el. Inculpatul a arătat că fetița putea să vadă momentul în care partea vătămată a început să coboare scările. Inculpatul a susținut că după ce partea vătămată a început să coboare și a ajuns între treapta a treia și a patra i s-arăsucit piciorul, dar a continuat coborârea până la capătul scărilor, după care s-a așezat în genunchi și s-a întins pe o parte. Inculpatul a menționat că a intrat în locuință imediat după ce partea vătămată a ajuns la capătul scărilor deoarece el nu era vinovat cu nimic de situația în care se afla partea vătămată atâta timp cât nu a împins-o și nu a auzit-o plângându-se că o doare ceva (f.107).

Poziția exprimată de inculpat a fost confirmată în cursul urmăririi penale și în cursul judecății de martorele V. M. R. - fiica inculpatului și H. A. C. - prietena acesteia, care au declarat că partea vătămată s-a dezechilibrat singură pe scări fără să fie împinsă de inculpat. M. H. A. C. i s-a solicitat în cursul urmăririi penale să se supună testării la poligraf și inițial a fost de acord, dar nu s-a prezentat la data programată, după care a comunicat organelor de poliție că nu dorește să fie testată fără să-și motiveze refuzul. În cursul judecății martora a susținut că și-a dat acordul inițial, dar ulterior s-a informat despre procedura de testare și a aflat că starea emotivă poate influența rezultatul, acesta fiind motivul pentru care a refuzat testarea.

I. a înlăturat declarațiile celor două martore având în vedere restul elementelor probatorii care întăresc declarațiile părții vătămate și ale martorei D. C. R., din care rezultă în mod cert că inculpatul a efectuat cel puțin un gest de împingere a părții vătămate care a determinat producerea leziunii suferite de aceasta la piciorul drept. Din certificatul medico-legal întocmit de IML C. rezultă că partea vătămată a fost diagnosticată cu fractură maleolă peronieră dr. fără deplasare și fractură mare tuberozitate calcaneu dr. fără deplasare. S-a concluzionat că leziunile corporale sau putut produce prin cădere și că necesită pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale (f.21).

I. a apreciat că vinovăția inculpatului C. E. E. în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă este dovedită. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorei D. C. R., singura dintre persoanele prezente la fața locului care se afla într-o poziție care îi permitea să vadă exact ce s-a întâmplat în momentul în care mama sa s-a întors cu fața spre scări pentru a coborî. Sunt relevante declarațiile martorilor B. I. și B. Ema, aceștia aflând de la partea vătămată imediat după momentul în care aceasta a căzut că a fost împinsă de inculpatul C. E. E. A rezultat din declarațiile părților că martora D. C. R. s-a speriat în momentul în care a văzut-o pe partea vătămată căzută și imediat după aceea l-a anunțat pe martorul B. I., fiind exclusă în acele momente o eventuală înțelegere intervenită între aceasta și mama sa de a-l acuza în mod nejustificat pe inculpat. S. părții vătămate și a martorei a fost verificată prin efectuarea testării la poligraf care a fost refuzată de martora H. C. A.

Fapta și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate D. A.-V. (f.8,15-20), proces verbal de cercetare la fața locului, având atașată planșă foto (f.9-14), copia certificatului medico-legal nr. 6147/I/a/1426 din data de (...), eliberat pe numele părții vătămate D. A.-V. (f.21), declarațiile inculpatului C. E. E. (f.22-

27), declarațiile martorilor D. C.-R. (f.28-32) B. I. (f.45-46), B. Emma (f.47), C.

N. (f.48-51), V. M. (f.52-55), H. A. (f.56-58,60-61).

ÎN DREPT:

Fapta inculpatului C. E. E. care, în data de (...), în timp ce se afla în curtea interioară a imobilului situat în C.-N., pe str. D., nr. 39, a împins-o pe partea vătămată D. A.-V. pe scări, aceasta suferind leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 1 C.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului. I. apreciază că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social destul de ridicat chiar dacă acțiunea inculpatului a constat doar în împingerea părții vătămate fără a fi vorba de acte de agresiune de intensitate ridicată, raportat la locul și poziția în care se afla partea vătămată în momentul împingerii, aceasta pregătindu-se să coboare 10 trepte de înclinație considerabilă, aspect care reiese din planșele fotografice; inculpatul putea să realizeze că partea vătămată era în pericol să sufere leziuni considerabile din cauza gestului de împingere. Cu toate acestea instanța va avea în vedere și aspectele pozitive care caracterizează persoana inculpatului cu referire la faptul că acesta a avut anterior o conduită bună nefiind cunoscut cu antecedente penale, urmând a fi reținută circumstanța atenuantă prev.de art. 74 lit. a C., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege potrivit art.76 lit. d C.

Raportat la cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatului C. E. E. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 C., cu aplicarea art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C., apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prev. de art. 52 C.

În temeiul art. 71 alin. 1 C. s-a interzit inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acesteia poate fi atins și fără executare în regim privativ de libertate. I. a îavut în vedere că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, este o persoană încadrată în societate în prezent fiind pensionar. Fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C. instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. se va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.

P. vătămată D. A. V. s-a constituit parte civilă cu sumele de 19.300 lei și

1.870 euro daune materiale, precum și cu suma de 10.000 euro daune morale.

În cuprinsul constituirii de parte civilă partea vătămată a arătat că în urma leziunilor suferite a fost nevoită să urmeze o serie de tratamente și medicamentație costisitoare, iar pentru că nu putea să folosească mașina personală a efectuat numeroase deplasări cu taximetrul, depunând în acest sens copiile bonurilor fiscale (f.41-52). P. vătămată a arătat că din cauza concediului medical i s-a reținut 2/3 din salariul de vară aferent lunii august și cumulul aferent lunii septembrie 2008. În cuantumul daunelor materiale partea vătămată a inclus suma de 1.870 euro, arătând că din cauza fracturii suferite a fost nevoită să renunțe la o deplasare organizată prin universitate la O. pentru care trebuia să primească suma de 870 euro, trimițând-o în locul său pe fiica ei D. C. și cheltuind suma de 1.000 euro. P. vătămată a arătat că a cheltuit suma de 1000 euro în loc să primească suma de 870 euro stabilită prin delegație.

P. vătămată a depus tabele care conțin defalcarea cheltuielilor efectuate la filele 53-57; de asemenea au fost depuse copiile bonurilor fiscale care atestă deplasările efectuate de partea vătămată cu taximetrul în perioada următoareagresiunii, fiind evident că raportat la fractura suferită la piciorul drept aceasta nu a avut posibilitatea să se deplaseze pe jos (filele 67-70); în legătură cu reținerea a 2/3 din salariul de vară aferent lunii august, aceasta rezultă din copiile înscrisurilor eliberate de U. B. - B. partea vătămată a primit suma de

2.744 lei avans concediu luna august, iar în luna septembrie i s-a reținut suma de 1.876 lei, din cauza concediului medical.

I. a apreciat ca fiind întemeiată și dovedită solicitarea de obligare a inculpatului la plata următoarelor sume, cu titlu de daune materiale: suma de

1.876 lei reținută părții vătămate raportat la perioada concediului medical de care a avut nevoie în luna august 2008; suma de 427,16 lei în care se includ cheltuielile expuse la fila 55 din dosar, justificate cu înscrisurile care atestă achiziționarea talonetelor, injecțiilor, cîrjelor, mânerului de sprijin în baie, plata taxei pentru eliberarea certificatului medico-legal; suma de 1.375,4 lei în care se includ cheltuielile expuse la fila 56 din dosar, justificate cu înscrisurile depuse la dosar - bonuri fiscale, facturi; suma de 437 lei în care se includ cheltuielile expuse la fila 57 din dosar justificate cu înscrisurile depuse la dosar - bonuri fiscale, facturi; suma de 261 lei, reprezentând valoarea totală a bonurilor fiscale depuse la filele 67-70 prin care se atestă sumele achitate pentru deplasările cu taximetrul. Trebuie menționat că instanța nu a inclus în cuantumul daunelor materiale acordate sumele de bani pentru care nu au existat înscrisuri doveditoare sau sumele despre care s-a menționat că au fost achitate pentru diferite cadouri oferite asistentelor sau medicilor.

În privința sumei de 1.870 E., instanța a constatat că susținerea părții vătămate în sensul că a fost împiedicată să participe la conferința organizată la

U. din O. unde trebuia să expună o lucrare de specialitate a fost confirmată de declarațiile martorei D. C. și rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Din adeverința depusă la fila 97 rezultă că cea mai mare parte a costurilor legate de această deplasare urma să fie suportată de U. B. - B., respectiv suma de 870

E. în care se includea: taxa de participare 140 E., 430 euro cheltuieli de deplasare, 230 E. cazare și 70 euro diurnă. De asemenea a fost dovedit faptul că în locul părții vătămate s-a deplasat la O. martora D. C., situație în care toate costurile legate de deplasare au fost suportate de partea vătămată. P. vătămată a susținut că în acest sens a cheltuit 1.000 euro, însă nu a făcut dovada achitării acestei sume; la dosar au fost depuse unele înscrisuri din care s-a putut deduce suma achitată pentru cazare, respectiv 86 GBP - fila 26 (obținută prin împărțirea totalului de 172 la doi, camera fiind rezervată pentru două persoane) și 142, 5 GBP -fila 29 (obținută prin împărțirea totalului de

285 GBP la doi, camera fiind rezervată pentru două persoane); de asemenea au fost depuse copiile biletului de avion B. - L. și retur din care rezultă că s-a achitat suma de 34.600 HUF - fila 92; în afara acestor cheltuieli se va aprecia ca fiind dovedită și plata taxei de participare în sumă de 140 E., cuantum care reiese din înscrisul eliberat de U. I. va proceda la stabilirea echivalentului în euro a sumelor achitate în lire sterline și forinți, rezultând: pentru suma de

228,5 GBP raportat la cursul lira/euro din anul 2008 - 1 lira = 1,25 E. rezultă

285 E.; pentru suma de 34.600 HUF, rezultă suma de 120 E. A., instanța va aprecia ca fiind dovedită suma de 545 E., din totalul de 1.000 E. daune materiale solicitate de partea vătămată pentru deplasarea la O. a fiicei sale în scopul expunerii unei lucrări de specialitate întocmite de ea. I. constată că nu este întemeiată solicitarea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata sumei de 870 E. care ar fi fost asigurată de facultate pentru deplasare, deoarece această sumă de bani urma a fi cheltuită pentru cazare, transport, taxă participare, etc. fără a fi vorba de o sumă de bani acordată cu titlu de recompensă sau premiu pentru lucrarea întocmită.

În privința daunelor morale solicitate de partea vătămată, instanța a apreciat că fapta inculpatului a fost de natură a-i crea acesteia un prejudiciu moral, constând în suferința de natură fizică și psihică aferentă leziunilor de la picior, pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr ridicat de zile de îngrijiri medicale; este evident că activitatea zilnică a părții vătămate a fost afectată atâta timp cât aceasta a fost împiedicată să se deplaseze din cauza fracturilor suferite, partea vătămată fiind afectată și din punct de vedere profesional atâta timp cât în calitate de lector la U. B.-B. - C. limbi moderne și comunicare a fost în imposibilitate să participe la conferința organizată de U. O. în scopul prezentării unei lucrări de specialitate. I. apreciază că se impune obligarea inculpatului la plata daunelor morale către partea vătămată, însă apreciind cuantumul daunelor solicitat de partea vătămată ca fiind prea ridicat raportat, urmează a-l reduce la suma de 4.000 E.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. A. V. și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 545 E. (echivalent în lei la data plății) și 4.376,56 lei daune materiale și la plata sumei de 4.000 E. (echivalent în lei la data plății) daune morale.

În temeiul art. 191 al. 1 C. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 380 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2 C. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare părții civile D. A. V.

În temeiul art. 189 C. onorariul apărătorului din oficiu Miklos Eva în sumă de 100 lei s-a avansat din FMJ.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria

Cluj-Napoca și partea civilă D. A. V.

P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea săvârșită de acesta la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În motivele de recurs s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond este netemeinică raportat la fapta săvârșită de aceasta și la modalitatea de executare a pedepsei, apreciindu-se că în sarcina inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante.

Faptul că inculpatul nu are antecedente penale nu constituie o condiție esențială de atenuare a pedepsei aplicate acestuia, întrucât nu au fost administrate probe care să conducă la concluzia că inculpatul a avut o conduită ireproșabilă anterior comiterii faptei.

Cu privire la leziunile cauzate părții vătămate ca urmare a agresiunii inculpatului s-a arătat că din cuprinsul certificatului medico-legal rezultă că aceasta a suferit multiple leziuni, sens în care se impune să fie aplicată inculpatului o pedeapsă într-un cuantum sporit, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

P. civilă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate cu privire la latura civilă a cauzei și admiterea în totalitate a pretențiilor civile pe care le-a solicitat la judecata în fond a cauzei.

În motivele de recurs partea civilă prin memoriul depus la dosar și concluziile orale ale avocatului acesteia a arătat că instanța de fond i-a acordat cu titlu de daune materiale sumele care au fost dovedite, mai puțin suma de 1000 euro pentru deplasarea la O. și suma de 870 euro sume care au fost analizate și stabilite eronat de către instanța de fond, apreciind că i secuvine doar suma de 545 euro din totalul sumei de 1870 euro, precum și suma de 4576 lei din totalul sumei de 19.300 lei.

P. civilă a mai arătat că în urma agresiunilor exercitate de inculpat asupra sa a suferit leziuni corporale , în urma cărora a fost nevoită să urmeze o serie de tratamente și să cumpere medicamente costisitoare, iar pe lângă această suferință a fost afectată pe plan material și profesional.

Pe lângă greutățile materiale pe care le-a suportat din veniturile proprii , pe perioada de vară i s-a reținut 2/3 din salariu cuvenit pe anul 2008, având în vedere perioada de concedii medicale.

Nici suma stabilită de instanța de fond cu titlu de daune morale nu a fost apreciată corect, raportat la suferințele care i-au fost cauzate.

Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și partea civilă, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nu esteîntemeiat pentru următoarele motive:

I. de fond a reținut în mod corect că la data de 17 august 2008 în timp ce partea vătămată D. A. V. se afla în interiorul imobilului situat în C.-N. str. D. nr.39, inculpatul C. E. a împins-o pe aceasta pe scări, partea vătămată în urma acestei agresiuni a căzut, suferind leziuni ale integrității corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.

Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 C., iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C., aplicându-i o pedeapsă de 1 an închisoare, care a fost suspendată condiționat potrivit art.81 și art.82 C. pe durata unui termen de încercare de 3 ani , atrăgându-i atenția asupra disp. art.83 C.

Solicitarea P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca referitoare la înlăturarea circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit este neîntemeiată, raportat la fapta comisă de inculpat, modalitatea de săvârșire a infracțiunii și la relațiile de rudenie în care se află părțile.

Potrivit declarațiilor inculpatului, acesta la data de 17 august 2008 se afla la geamul locuinței sale și a observat-o pe partea vătămată trecând prin curtea interioară la locuința alăturată celei în care se afla inculpatul și pe care personal a construit-o, fiind folosită de fiul acestuia și fiica părții vătămate, aceștia din urmă fiind căsătoriți, fără să-l salute pe inculpat, fapt care l-a deranjat pe acesta, ieșind din locuință, a întâlnit-o pe partea vătămată pe scări și i-a cerut explicații în legătură cu comportamentul acesteia, iar în urma unor discuții contradictorii inculpatul a împins-o pe partea vătămată, aceasta din urmă căzând pe scări, a suferit mai multe leziuni, care au fost constatate prin certificatul medico-legal.

Inculpatul nu are antecedente penale, are o vârstă înaintată, fiind pensionar, se află la prima confruntare cu legea penală, iar raportat la infracțiunea săvârșită de inculpat , modalitatea de săvârșire a infracțiunii și împrejurările în care aceasta a fost comisă, apreciem că instanța de fond în mod întemeiat a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa aplicată acestuia sub limita minimă prevăzută de lege.

Nici solicitarea P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca referitoare la schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul ca aceasta să fie suspendată sub supraveghere nu este întemeiată, raportat la vârsta inculpatului, la faptul că acesta nu are antecedente penale, la împrejurările încare s-a comis fapta, pe fondul unei stări de tensiune determinată de comportamentul părții vătămate, care a intrat în curtea imobilului inculpatului, fără să-l salute pe acesta, precum și a relațiilor de rudenie în care se află părțile motive pentru care apreciem că reeducarea inculpatului se poate realiza și sub forma simplă a suspendării executării pedepsei și că nu este necesar să se stabilească în sarcina acestuia anumite obligații pe care inculpatul să le îndeplinească pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cu privire la recursul formulat de partea civilă se rețin următoarele:

I. de fond în mod întemeiat a acordat părții vătămate despăgubiri civile în cuantum de 545 euro și 4376,56 lei, reprezentând daune materiale, având în vedere tabelele depuse de partea civilă la instanța de fond, precum și copiile bonurilor fiscale, care atestă deplasările efectuate de partea vătămată cu taxiul în perioada următoare leziunilor suferite de aceasta.

La fel a fost acordată și diferența de 2/3 dintre salariul cuvenit părții vătămate pe perioada lunilor august și septembrie 2008 de U. B. B. și suma primită de aceasta potrivit înscrisurilor eliberate de instituția de învățământ superior menționată mai sus.

Referitor la suma de 1870 euro solicitată de partea civilă pentru participarea acesteia la o conferință organizată la O., instanța de fond în mod întemeiat i-a acordat acesteia doar suma de 545 euro, întrucât potrivit actelor depuse la dosar doar această sumă a fost dovedită, fiind prezentate pe larg de către instanța de fond în considerentele sentinței penale atacate și asupra cărora nu vom reveni.

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile în sumă de 400 euro, și acestea au fost corect stabilite de instanța de fond, raportat la leziunile suferite de partea vătămată, numărul zilelor de îngrijiri medicale și împrejurărilor în care s-au produs aceste leziuni, motive pentru care apreciem că nu se impune majorarea cuantumului acestora.

Având în vedere că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, cu înlăturarea circumstanței atenuante reținute în favoarea acestuia de către instanța de fond, nici schimbarea modalității de executare a pedepsei sau majorarea despăgubirilor civile acordare părții vătămate și a daunelor morale stabilite în favoarea acesteia, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și partea civilă împotriva sentinței penale nr.1055 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei C.-N. urmează să fie respinse ca nefondate.

În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.

Potrivit art.192 alin.2 C. partea civilă urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare suportate de stat în recursul P.ui de pe lângă

Judecătoria Cluj-Napoca urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca si al părții civile D. A. V., împotriva sentinței penale nr.1055 din 26 septembrie 2011 a Judecătoriei C. N..

Stabilește in favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare in recursul P.ui rămân în sarcina statului.

Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 decembrie 2011 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. B. V. G. D. P.

GREFIER M. N.

Red.V.G./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud fond.A. P.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 2004/2011, Curtea de Apel Cluj