Decizia penală nr. 1943/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR. 1943/R/2011
Ședința publică din 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
P. : M. R.
JUDECĂTORI : C. V.
I. M.
GREFIER : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursurile declarate de inculpații M. V. G.,
P. N., A. C. F. si O. T. împotriva încheierii penale din data 24 noiembrie
2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații M. V. G., P. N. și A. C., toți aflați în stare de arest preventiv și toți asistați de apărător ales, av. Dairatani M. Din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar și inculpatul O. T., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. R. C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea pune în vedere părților că în cauză s-a formulat o cerere de abținere de către doamna judecător A. D.
L., întrucât soțul acesteia, judecător M. L., a pronunțat încheierea penală nr.
62/C/2011 prin care s-a soluționat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, fiind incidente dispozițiile art. 48 lit. e și art. 50 C. Cererea de abținere a fost admisă, completul de judecată a fost reîntregit cu un judecător de pe lista de permanență, respectiv cu judecător I. M., cauza urmând a fi soluționată de complet : P. - M. R. și judecători - C. V. și I. M..
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului M. V. G., av.
R. C., care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea constată încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu al inculpatului M. V. G., acesta fiind asistat de apărător ales.
Inculpatul O. T., întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, întrucât deși are angajat apărător ales acesta nu s-a prezentat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului O. T. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, considerând că la acest moment măsura arestului preventiv luată față de acesta este netemeinică și nelegală, cu consecința revocării măsurii preventive și punerii în libertate a inculpatului. A. că din probele administrate în cauză, constând în declarații de părți vătămate și martori, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei imputate inculpatului, astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestuluipreventiv la acest moment procesual nu mai subzistă. Pentru aceste motive solicită revocarea măsurii preventive dispusă față de inculpatul O. T. Cu onorariu din FMJ.
Apărătorul inculpaților M. V. G., P. N. și A. C. F. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților.
Constată că în cauză la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de cei trei inculpați s-au avut în vedere temeiurile prev. de art. 143 C. și 148
C. În ceea ce privește temeiul prev. de art. 143 C., instanța de fond reține că există probe și mijloace de probă, precum și indicii temeinice, din care se conturează activitatea infracțională desfășurată de inculpați. A., referitor la inculpatul M. se arată că împreună cu coinculpații P. și B. a transportat-o și găzduit-o pe partea vătămată A. A. C. în O., în scopul exploatării prin prostituție, dar cu ocazia audierii partea vătămată a arătat că nu are nimic împotriva inculpatului și nu s-a constituit parte vătămată. Mai mult, inculpatul nu avea unde să o găzduiască în O., ci doar a transportat-o acolo. De asemenea, s-a reținut că în perioada iunie 2010 - mai 2011 le-a recrutat pe numitele N. E. K., F. A. și F. C. în scopul practicării prostituției, dar cu ocazia audierii acestora au arătat că nu inculpatul M. nu le-a recrutat și propus să practice prostituția ci inculpatul C. S-a mai reținut că inculpatul M. le-a transportat pe numitele H. C. I., H. N., V. L. A. și M. C. în O., unde le-a supravegheat, dar și acestea, cu ocazia audierii au declarat că inculpatul A. a fost cel care le-a transportat, însă nu în scopul traficării acestora. Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul a beneficiat de foloase materiale de pe urma activităților desfășurate de numitele K. R. și A. A., însă întrucât numita K. nu a putut fi audiată consideră că nu se pot reține aceste aspecte.
În ceea ce-l privește pe inculpatul P. solicită a se avea în vedere că acesta a fost doar în mașină cu inculpatul M., când acesta din urmă a transportat-o pe numita A. A. în O., precum și că numita H. a declarat că inculpatul era iubitul său, deci nu a preluat-o în scopul obținerii de foloase din activitatea de prostituție desfășurată de aceasta. S-a mai reținut în sarcina inculpatului P. că împreună cu coinculpatul M. ar fi transportat diferite martore în O., în scopul traficării acestora, dar solicită a se constata că este vorba despre o confuzie, întrucât sunt persoane care nici nu-i cunosc pe inculpați și nu au legătură cu aceștia.
Referitor la inculpatul A. constată că dincolo de infracțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat, în sarcina acestuia se reține că a indus în eroare pe numita V. E., care nu a putut fi audiată cu privire la aceste aspecte. De asemenea, se are în vedere de către instanța de fond declarația coinculpatului S., care este cercetat în stare de libertate și care a dat declarații pentru a fi cercetat în stare de libertate, dar care nu a putut fi audiat în condiții de contradictorialitate în fața instanței de fond. În aceste condiții, apreciază că în cauză au fost încălcate prevederile art. 6 din CEDO. Mai mult, numita A. M. cu ocazia audierii sale a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul A. și că inculpații au stat în străinătate o săptămână și nu două luni cum în mod greșit s-a reținut prin actul de sesizare.
Neexistând părți vătămate în cauză, iar martorele audiate au declarat că nu au fost racolate de către inculpați, două dintre acestea afirmând că se prostituau dar nu erau constrânse în acest sens, consideră că nu există probe în sensul art. 143 C.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f .pr.pen., consideră că este vorba despre simple constatări făcute de instanță, care însă nu sunt suficiente. Consideră că în cauză nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce să impună menținerea acestora în stare de arest preventiv, iar instanța de fond nu disociază pericolul public de pericolul individual al fiecărui inculpat. A., totodată, că starea de arest a celor trei inculpați se bazează pe declarațiile inculpaților S. și R., ce nu pot fi identificați pentru fi audiați în fața instanței și că instanța de fond nu oferă explicații de ce punerea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nefăcându-se referiri sau distincții concrete.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. B C. reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul A., consideră că acesta nu mai este de actualitate, deoarece martora M. C. a fost audiată, astfel că acest temei nu mai există. De asemenea, din marea majoritate a probelor testimoniale administrate în cauză, rezultă că martorele nu au fost constrânse de inculpați, aceștia putând fi cercetați în stare de libertate.
Reprezentantul P.ui în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv disp.art.143 și 148 lit. f și b C.. A., în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 C., în sensul că există indicii și probe că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare și prevederile art. 148 lit. f C., respectiv că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt mai mari decât 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai mult, temeiurile prev. de art. 143 C. au fost verificate atât instanța de fond, cât și Curtea de A. C. în repetate rânduri, constatându-se existența indiciilor și probelor cu privire la săvârșirea faptelor imputate celor patru inculpați. S. a se avea în vedere și jurisprudența CEDO, care a statuat că atunci când se discută de menținerea măsurii arestării preventive, aceste indicii nu trebuie să conducă la condamnarea persoanei, ci la bănuiala că a comis infracțiunea.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen, constată că prima condiție cea referitoare la cuantumul pedepsei va fi îndeplinită până la finalizarea dosarului. Referitor la cea de-a doua condiție a art. 148 lit. f C., solicită a se reține că pe lângă gravitatea infracțiunilor deduse judecății, care au fost comise atât în România cât și în străinătate, acestea au avut un impact negativ asupra comunității și ordinii publice. Mai mult, inculpații M., P. și A. mai sunt cercetați în alte dosare și nu se află la prima confruntare cu legea penală, inculpatul M. fiind condamnat pentru comiterea unor fapte de violență. Totodată, învederează și împrejurarea că pe tot parcursul anchetei inculpații care un încercat influențarea prin orice mijloace a persoanelor care au legătură cu cauza.
Inculpatul O. T., având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor imputate și nu consideră că prezintă pericol pentru ordinea publică. Dacă va fi cercetat în stare de libertate învederează instanței că nu va pune în pericol desfășurarea anchetei, deoarece nu cunoaște martorii și persoanele din dosar. Singura persoană pe care o cunoaște din dosar este viitoarea sa soție.
Inculpatul P. N., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că se află la prima confruntare cu legea penală și că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul M. V. G., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și pentru egalitate de tratament cu inculpații S. și A.
Inculpatul A. C. F., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, cu mențiunea că a fost achitat pentru fapta pentru care a fost cercetat în alt dosar. S. a i se da o șansă pentru a se reabilita, întrucât este arestat de 7 luni. Arată, totodată, că din dosar cunoaște doar două persoane, dintre care una este iubita sa.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art.300/2 rap. la art.160/b C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă anterior față de inculpații O. T., M. V. G., P. N., A. C. F., și C. I. toți deținuți în prezent în
Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută în continuare.
Au fost respinse cererile subsidiare formulate de inculpați de înlocuire a măsuri arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpații O.
T., M. V. G., P. N. și A. C. F. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul
DIICOT- S. T. C. din data de (...), fiecare dintre ei pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 al. 2 C.pen. și proxenetism, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I cu art. 41 al. 2 C.pen., în privința inculpatului O. T. fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a C.pen. privind recidiva postcondamnatorie iar în privința inculpatului M. V. G. s-au reținut cele referitoare la recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen.
Cei patru inculpați au fost arestați succesiv prin încheierile penale nr.
53/C/2011, 56/C/2011 și 60/C/2011 ale T.ui C., apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f C. în privința inculpaților O. T., P. N. și M. V. G., respectiv cele prevăzute de art. 143 C. și art. 148 lit. b,d și f
C. în privința inculpatului A. C. F.
Inculpatul C. I. a fost trimis în judecată prin același rechizitoriu pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism prev.de art.329 alin.1, alin.2 teza I C.pen., cu art.41 alin.2 C.pen. și trafic de persoane prev.de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. iar prin încheierea penală nr.305/(...) a T.ui C. s-a admis cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C. și în temeiul art.145 al.3 C. rap. la art.148 lit.a/1 C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. I.
Sub aspectul stării de fapt, pe scurt se reține în actul de sesizare, în privința inculpatului O. T. aceea că, începând cu luna iunie 2010 a constituit împreună cu inculpații M. V. G., P. N., A. C. F. și S. P. D. și învinuiții B. I. P., L. S. A., A. S. M. și C. I., condus de inculpatul B. R. D. cu scopul exploatării activității de prostituție a numitelor H. C. I., H. N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., V. L. A., M. C. A., K. R. C., F. M. R. iar în perioada iunie 2010-mai 2011 a racolat-o, transportat-o și găzduit-o pe martora H. C. I. în O. în scopul exploatării prin prostituție, supunând-o unor amenințări și violențe pentru a determina creșterea sumelor obținute de la aceasta din activitatea de prostituție precum și supravegherea părții vătămate A. A. C., amenințarea acesteia pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B. R.
D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. În același timp, se reține în sarcina acestui inculpat faptul că în perioada martie 2010- mai 2011 le-a recrutat pe H. C. I. și H. N. în vederea practicări prostituției, a înlesnit practicarea de către acestea a prostituției și a beneficiat de foloase materiale de pe urma activității acestora.
În privința inculpatului M. V. G. se reține, în afara activității de inițiere sau constituire a unui grup infracțional (astfel cum a fost descrisă mai sus), și aceea că, împreună cu inculpații P. N. și B. R. D. în perioada iunie-august 2010 a transportat-o și găzduit-o pe partea vătămată A. A. C. în O. în scopul exploatări prin prostituție, împreună cu ceilalți membrii ai grupului infracțional a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activități și împreună cu aceștia a căutat-o atunci când partea vătămată a fugit și a amenințat-o pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B. R. D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției iar în perioada iunie 20101-mai 2011 le-a recrutat pe numitele N. E. K., F. A., F. C. în scopul practicării prostituției în beneficul lui, le-a transportat pe numitele H. C. I., H. N., V. L. A., M. C. A. în O., le-a supravegheat pe acestea din urmă, precum și pe K. R. P. și A. A. C. pe durata practicări prostituției și a beneficiat de foloase materiale de pe urma activității lor.
Referitor la inculpatul P. N. se reține sub aspectul stării de fapt activitatea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat și în plus, aceea că împreună cu inculpații M. V. G. și B. R. D., în perioada iunie- august 2010 a transportat-o și găzduit-o pe partea vătămată A. A. C. în O. în scopul exploatări prin prostituție, împreună cu ceilalți membrii ai grupului infracțional a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activități și împreună cu aceștia a căutat-o atunci când partea vătămată a fugit și a amenințat-o pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B. R. D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției iar în cursul lunii iunie 2011 a preluat-o pe numita H. N. de la inculpatul O. T. în scopul obținerii de beneficii din activitatea acesteia de prostituție, împreună cu inculpatul M. V. G. le-a transportat pe numitele H. C. I. și H. N. în O., împreună cu ceilalți inculpați în perioada iunie-octombrie 20110 le-a supravegheat pe numitele H. C. I., H. N., V. L. A., M. C. A.,K. R. P. și A. A. C. pe durata practicării prostituției, în perioada iunie 20101-mai 2011 a beneficiat de sume de bani și foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de H. N. și în cursul lunii aprilie 2011 împreună cu inculpatul M. V. G. le-a recrutat pe N. E. K., F. A., F. C. în vederea transportării lor în O. în scopul practicării prostituției.
În privința inculpatului A. C. F., dincolo de activitatea infracțională constând în inițierea sau constituirea unui grup infracțional se reține că în cursul unii iunie 2010 prin inducere în eroare, prin oferirea unui loc de muncă de dansatoare, a racolat-o și transportat-o pe V. L. A. în scopul exploatării prin practicarea prostituției și împreună cu ceilalți inculpați, în perioada iunie-august 2010 le-a supravegheat pe partea vătămată A. A. C. și V. L. A. pe durata practicării prostituției, împreună cu aceștia căutat-o pe partea vătămată A. A. C. atunci când aceasta a fugit și a amenințat-o pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B. R. D. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției. Pe de altă parte, se impută inculpatului A. faptul că în luna iunie 2010 a recrutat-op M. C. A., a transportat-o în O. și a beneficiat de foloase materiale de pe urma activității de prostituție a acesteia desfășurată în perioada iunie 20101-martie 2011, iar în perioada iunie-octombrie 2010 împreună cu ceilalți inculpați a sprijinit activitatea deprostituție desfășurată de numitele H. C. I., H. N., V. L. A., K. R. P. și A. A. C. și în perioada decembrie 2010-ianuarie 2011 a beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de C. N.
Totodată , în ceea ce îl privește pe inculpatul C. I. s-a reținut sub aspectul stării de fapt, aceea că, în perioada dintre sfârșitul anului 2010 - mai 2011 a sprijinit activitatea de prostituție desfășurată de către F. C., iar în perioada cuprinsă între toamna anului 2010 - mai 2011 activitatea de prostituție desfășurată de către F. A., prin găsirea unor clienți, negocierea tarifului, asigurarea transportului acestora sau a clienților, beneficiind de foloase materiale, iar în cursul lunilor aprilie - mai 2011, împreună cu inculpații M. V. G. și P. N. le-a racolat pe F. C. și F. A. în vederea transportării lor în O. pentru practicarea prostituției; în cursul lunii aprilie
2011 a racolat-o pe martora B. O. M., prin inducere în eroare, promițându-i obținerea unui loc de muncă în calitate de damă de companie în G., urmărind în realitate să o transporte împreună cu inculpatul M. V. G. în O. și să o predea acesteia în scopul practicării prostituției.
Conform art. 300/2 C., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b C., adică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Procedând în consecință, la acest moment procesual, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă în continuare și impun menținerea în stare de arest a inculpaților.
Potrivit art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 143 C. și există vreunul dintre cazurile prevăzute de acest text de lege iar conform art. 143 C. trebuie să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În aceeași ordine de idei, conform art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din această perspectivă, consideră că luarea măsurii arestului preventiv s-a făcut în mod temeinic și cu respectarea cerințelor legale, fiind îndeplinite condițiile art. 143 C.pen., în sensul că există probe și indicii temeinice ale săvârșirii infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină inculpaților.
Relevante sunt sub acest aspect, probele și mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală, dar și cele administrate în faza cercetării judecătorești, instanța procedând până la acest moment la audierea părților vătămate și a mai multor martori, declarațiile acestora fiind în sensul susținerii învinuirii și chiar dacă unii dintre aceștia și-au nuanțat oarecum declarațiile, nu există motive a aprecia că nu mai subzistă temeiul reglementat de art. 143 C..
În plus, s-a precizat faptul că inculpații în declarațiile date pe parcursul procesului penal au negat acuzațiile care li se aduc, însă în ciuda acestui fapt, aceste declarații permit conturarea ideii că nici unul dintre aceștia nu este străin de activitatea de prostituție desfășurată în O. și care a fost descrisă succint mai sus, iar probele la care face referire rechizitoriul, verificate în faza cercetării judecătorești confirmă legăturile apropiate ale inculpaților cu învinuitul B. R. D. zis Vanilla, precum și implicarea acestora în activitățile de racolare a tinerelor pentru transport și exploatare în O.,rezolvarea actelor necesare în acest scop, supravegherea lor și nu în ultimul rând, tragerea de foloase de pe urma activității de prostituție desfășurate.
S-a apreciat așadar că mijloacele de probă administrate până la acest moment, conturează activitatea infracțională desfășurată de inculpați, în contradicție cu poziția procesuală adoptată de aceștia în prezenta cauză.
Drept urmare, tribunalul a apreciat că se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, fiind de reținut jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate.
Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit).
T. a reținut în continuare, că în privința inculpaților O. T., P. N., M. V. G. și A. C. F. s-a reținut incidența art. 148 lit. f C., instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, ceea ce face ca prima teză a acestui text de lege să fie îndeplinită.
În ceea ce privește cea de a doua condiție cuprinsă în același text de lege, s-a apreciat că și aceasta subzistă, dacă ne raportăm la natura faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și care prezintă un grad ridicat de pericol social.
Pe de altă parte, față de înțelesul dat noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, respectiv reacția colectivă față de anumite stări de lucruri, reacții care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu destulă fermitate, considerăm că circumstanțele concrete în care acestea s-au comis, numărul persoanelor atrase în aceste activități, consecințele produse asupra victimelor unor asemenea fapte, sunt de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit asemenea fapte antisociale de o gravitate sporită ar fi lăsați în libertate.
Dacă avem în vedere situația concretă, s-a constatat că faptele pentru care inculpații sunt cercetați sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane minore sau majore după caz, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru a-și asigura astfel obținerea de venituri, în contextul în care acest fenomen infracțional, cu consecințe grave asupra dezvoltării ulterioare, fizice și psihice a victimelor înregistrează o amploare deosebită.
Drept urmare, instanța a constatat subzistența temeiurilor de fapt și de drept ce au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților O. T., P. N., M. V. G. și A. C. F., iar circumstanțele personale ale acestora, concret antecedentele penale, (inculpații O. T. și M. V. G. fiind recidiviști) și atitudinea lor după descoperirea faptelor, acea denegare a oricărei contribuții infracționale, constituie tot atâtea argumente pentru respingerea cererii lor de cercetare în stare de libertate.
Pe de altă parte, în privința inculpatului A. C. F. subzistă temeiurile de arestare prevăzute de art. 148 lit. b și d C., pentru motivele dezbătute cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului în condițiile art. 300/1 și 300/2 C., care sunt de actualitate.
Inculpatul C. I. a fost arestat preventiv urmare a admiterii cererii parchetului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a arestului, în condițiile în care acesta a încălcat cu rea credință măsura impusă și obligațiile impuse pe durata acestei măsuri, fiind incident cazul reglementat de art. 148 lit. a/1 C.
Concret, prin ordonanța din 17 mai 2011 a DIICOT C. s-a luat față de inculpatul C. I. măsura obligării de a nu părăsi localitatea C. N., măsură prelungită prin ordonanțele din 15 iunie 2011 și 14 iulie 2011, prin care i s- au stabilit inculpatului o serie de obligații, printre care aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea procurorului și de a nu lua legătura direct sau indirect cu niciuna dintre părțile vătămate, martori, învinuiți, inculpați sau suspecți, inculpatul luând cunoștință de aceste obligații.
Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice a reieșit însă că inculpatul s-ar fi deplasat în 28 mai 2011 în localitățile R. și A. în interes personal, fără a i se permite de către procuror să părăsească localitatea C.- N., luând totodată legătura cu martorele F. A., F. C. și B. O. M. în scopul de a le cere să îi diminueze răspunderea pentru faptele pentru care este cercetat.
Pe de altă parte, și în privința sa există indicii temeinice în sensul art.68/1 C. și chiar probe în sensul art.63 C., care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a săvârșit pretinsele fapte reținute în sarcina lui, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C., în acest sens fiind de observat mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv, declarațiile martorelor amintite mai sus F. A., F. S. și B. O. M., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj, depozițiile celorlalți inculpați și nu în ultimul rând, chiar declarațiile inculpatului care nuanțat, recunoaște legătura sa, în special cu inculpatul M. V. G. și relațiile stabile cu martorele F. și F. despre care știa că practicau prostituția. În plus, în faza cercetării judecătorești martorele au fost audiate, confirmând declarațiile anterioare.
Pe cale de consecință, în baza art. 300/2 rap. la art.160 lit. b C. instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, dispuse anterior și a menținut această măsură cu privire la fiecare dintre cei cinci inculpați, respingând implicit cererile subsidiare de înlocuire a acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen legal inculpații O. T., M. V. G., P. N., A. C. F., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul O. T. a învederat faptul că din probele administrate până în prezent, nemijlocit de către instanța de fond nu rezultă existența unor indicii temeinice care să conducă la concluzia că acesta s-ar face vinovat de comiterea vreunei fapte penale, astfel că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive numai subzistă.
În motivarea recursurilor lor, inculpații M., P. și A. au arătat de asemenea că din declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați rezultă doar că inculpații doar le-au transportat pe părțile vătămate, nu le-au agresat, nu le-au găzduit și nici nu le-au obligat în vreun fel să practice prostituția, astfel că nu există indicii temeinice că inculpații ar fi comis faptele imputate.
În ceea ce privește temeiul arestării prev. de art.148 lit.f C.p.p., inculpații au criticat hotărârea primei instanțe, care nu a arăta de ce se impune în continuare lipsirea de libertate a inculpaților și care sunt probele din care să rezulte că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce-l privește pe inculpatul A., temeiul prev. de art.148 lit.b C.p.p. nu mai este de actualitate întrucât în cauză a fost audiată martora M. C.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Inculpații recurenți au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul DIICOT- S. T. C. întocmit la data de (...), reținându-se în sarcina lor și în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală comiterea unor infracțiuni de un ericol social deosebit de ridicat și anume fiecare dintre ei pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 al. 2 C.pen. și proxenetism, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I cu art. 41 al. 2 C.pen., în privința inculpatului O. T. fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a C.pen. privind recidiva postcondamnatorie iar în privința inculpatului M. V. G. s-au reținut cele referitoare la recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.pen.
După sesizarea instanței de fond s-a demarat cercetarea judecătorească, au fost audiați inculpații, a părților vătămate și a unei părți din martorii încuviințați, cauza amânându-se din motive obiective în vederea aducerii în fața instanței a celorlalți martori propuși și încuviințați.
În considerentele hotărârii atacate se arată pe scurt și concis fără a antama fondul cauzei, indiciile temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Mai mult, instanța de fond a precizat pentru fiecare inculpat în parte infracțiunile pentru care este cercetat și participația de care este bănuit.
De altfel, jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt. Așa fiind, critica adusă hotărârii atacate este nefondată, instanța de fond apreciind în mod corect că indiciile temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. și art.5 din CEDO existând în continuare.
Apoi, în acord cu reglementările europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive, legea română a introdus garanții suplimentare menite a înlătura arbitrariul.
În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C.p.p., caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de
4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe.
Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Sentimentul de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni. Toate aceste aspecte se regăsesc în speța de față, mai ales că în sarcina inculpaților s-a reținut prin actul de inculpare că ar fi acționat organizat, sunt bănuiți de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, ce aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante. Conduita inculpaților a fost una de negare a activității infracționale și se mai poate observa că inculpații O. și M. sunt recidiviști, nefiind la prima confruntare cu legea penală, în plus în cazul inculpatului A. subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.b și d C.p.p.
Față de cele de mai sus, curtea va constata legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe cale de consecință în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b
C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile formulate.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. R. C..
Va obliga pe inculpații P. N. si A. C. F. să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Va obliga pe inculpatul O. T. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial, iar pe inculpatul M. V. G. să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei onorariu parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. V. G., P. N., A. C. F. si O. T., arestați in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 24 noiembrie 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av.
R. C..
Obligă pe inculpații P. N. si A. C. F. să plătească statului suma de câte
100 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul O. T. să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial, iar pe inculpatul M. V. G. să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei onorariu parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 2011 .
P. JUDECĂTORI
M. R. V. C. I. M.
T. G.
GREFIER Red.M.R./S.M.D.
6 ex./(...)
Jud.fond.A. Ț.
| ← Decizia penală nr. 939/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 471/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
