Decizia penală nr. 939/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.939/R/2011
Ședința publică din 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. M., împotriva sentinței penale nr.128/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al J.ecătoriei S. M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 și 2 C.pen. cu aplic.art.37 alin.1 lit.a C.pen.; lovire, prev.de art.180 alin.2 C.pen., cu aplic.37 alin.1lit.a C.pen. (parte vătămată J. M.); lovire, prev.de art.180 alin.2 C.pen., cu aplic.37 alin.1lit.a C.pen. (parte vătămată I. I.) cu aplic.art.33 lit.a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.C. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul M. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru celelalte două infracțiuni de lovire, solicită, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen., întrucât fapta nu există iar în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. d C.pr.pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are trei copii minori în întreținere, părțile vătămate din cauză nu s-au constituit părți civile, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor arătând că el doar a ripostat. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Apreciază că din probele administrate în cauză starea de fapt și vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită. De reținut este faptul că inculpatul este recidivist.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 128/(...) a J.ecătoriei S. M., pronunțată în dosarul nr.
(...), în temeiul art.345 alin.2 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul:
M. M. , născut la data de (...) în S. M. ,jud. Maramureș, fiul lui I. și M., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, recidivist , posesor al CI seria MM nr. 4., eliberat de P. M. S. M. , CNP 1., domiciliat în S. M., str. I. bl. 18 , apt. 63 , jud. Maramureș, fără forme legale în S. M. str. E. nr. 26/A, jud. Maramureș, la familia M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 37 al. 1 lit.a Cp la pedeapsa de 3 ani închisoare
- lovire prev. de art. 180 al. 2 Cp cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cp la pedeapsa de 6 luni închisoare
- lovire prev. de art. 180 al. 2 Cp cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cp la pedeapsa de 6 luni închisoare În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a și b
În temeiul art. 61 Cpen. instanța a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1697 zile, rămasă neexecutată din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 87/(...), pronunțată în dosar nr. 1306/1997 al Tribunalului Baia Mare care se contopește cu pedeapsa din prezenta cauză , inculpatul urmând să execute 1697 zile, cu consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a , b, Cpen.
S-a constatat că părțile vătămate J. M. domiciliată în S. M., str. I. nr. 17/1, jud. Maramureș și I. I. domiciliat în S. M., str. Dealu C. nr. 62, jud. Maramureș nu au formulat pretenții civile
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu pentru avocat C. R.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației nr. 4. din data de (...) înregistrat la Judecătoria Sighetu Marmației sub nr. (...) din data de (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. M., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în S. M., jud. Maramureș, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, recidivist, posesor C.I., seria MM, nr. 4., eliberat de P. M. S. M., CNP - 1., domiciliat în S. M., str. I., bl. 18, apartament 63, jud. Maramureș, fără forme legale în S. M., str. E., nr. 26/A, jud. Maramureș, la familia M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.; lovire, prev. de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.; lovire, prev. de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. „a"; C.pen..
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul M. M., în data de (...), în jurul orei 23,00 a pătruns fără drept, în locuința părților vătămate J. M. și I. I. T., același inculpat, la aceeași dată a lovit părțile vătămate J. M. și I. I., cauzându-le leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale. Din actele de la dosar, instanța a reținut următoarele: Inculpatul M. M., fostul ginere al părții vătămate J. M. care trăiește în concubinaj cu partea vătămată I. I. La data de (...), în jurul orei 23, 00 inculpatul s-a deplasat la locuința părților vătămate situată în S. M., str. D. C., nr. 62, jud. Maramureș și la refuzul acestora de a-i permite intrarea în casă, cu un par de lemn a spart geamurile ușii de acces, a intrat în casă și a lovit părțile vătămate, cu acest obiect. Partea vătămată J. M. a necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri, potrivit certificatului medico-legal nr. 126/(...). Partea vătămată I. I. a necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 125/(...). Starea de fapt expusă a fost dovedită prin: plângerea părții vătămate J. M. (fila 4); declarațiile părții vătămate (fila 5-6); plângerea părții vătămate I. I. (fila 8), declarațiile părții vătămate (fila 9-10), certificatele medico-legale nr. 126/(...) și 125/(...) (filele 7-11), declarația martorului R. G. (fila 22), declarația inculpatului M. M. (fila 19), declarația de prezentare a materialului de urmărire penală nr. 0651310 din (...) (fila 29. În drept fapta inculpatului M. I. care pe timp de noapte la data de (...), în jurul orelor 23,00 a pătruns fără drept, prin efracție în locuința părților vătămate J. M. și I. I., constituie infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.. Faptele aceluiași inculpat, care la aceeași dată, a lovit părțile vătămate J. M. și I. I., cauzându-le leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunilede lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.. Cu privire la persoană inculpatului instanța menționează că acesta este în vârstă de 49 de ani, divorțat, cu trei copii minori, fără ocupație și loc de muncă, recidivist și nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Starea de fapt expusă în rechizitoriu este dovedită și în faza cercetării judecătorești cu declarațiile părților vătămate J. M. (fila 14) și I. I. (fila 15), a inculpatului M. M. (fila 16) coroborat cu declarația martorului R. G. (fila 20) întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa. Ambele părți vătămate au declarat că inculpatul a cerut să i se dea drumul în locuința acestora din S. M., str. D. C., nr. 62, jud. Maramureș, în caz contrar, amenințând că îi va omorî. În acel moment, M. M. a început să lovească în geamul de la ușa de acces cu tot ce a găsit, după care a lovit pe J. M. și pe I. I. I s-a cerut inculpatului să părăsească locuința dar nu a plecat. Martorul R. G. învederează faptul că în data de (...), în jurul orei 01-02 noaptea au venit la el J. M. și I. I. plini de sânge. D-na J. M. a spus că au fost bătuți de fostul ginere. După 3 - 4 zile, martorul a fost la bătrâni acasă și a văzut ușa de la intrare spartă. Îl știe pe inculpat ca fiind o persoană violentă pe fondul stării provocate de consumul de alcool. Inculpatul a susținut că s-a deplasat la locuința lui J. M. și I. I. din S. M., str. D. C. de la nr. 62, jud. Maramureș pentru că a dorit să le ceară ajutorul. A fost contactat de o doamnă de la C. de plasament care i-a solicitat să dea o declarație în legătura cu nepoțica M. D.. I-a căutat pe J. M. și I. I. pentru că ei o cunoșteau pe fetiță. Inculpatul recunoaște că a spart geamul de la ușa de acces de la imobil dar susține că nu i-a lovit pe bătrâni. B. i-au cerut să plece dar a părăsit locuința, după aproximativ 5 minute, după ce a obținut informațiile solicitate. Cu privire la latura civilă a cauzei menționează că părțile vătămate J. M. și I. I. nu s-au constituit părți civile. Instanța, a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de: - violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare; - lovire, prev. de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare; - lovire, prev. de art. 180 alin. 2 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare cu consecințele prev. de art. 71 și art. 64 lit. a, b C.pen.. În temeiul art. 61 C.pen., instanța, a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă rămasă neexecutată din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin S. penală nr. 87/(...) pronunțată în dosarul nr. 1306/1997 al Tribunalului Baia Mare, care s- a contopit cu pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul, urmând să execute 1697 zile cu consecințele prev. de art. 71 și art. 64 lit. a, b C.pen.. Instanța, a constatat că părțile vătămate J. M. și I. I. nu au formulat pretenții civile. Inculpatul, a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocatul din oficiu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul M. M., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemenică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.proc.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru celelalte două infracțiuni de lovire, a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.proc.pen., întrucât fapta nu există, iar însubsidiar, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit. d C.proc.pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. A invocat faptul că are trei copii minori în întreținere, părțile vătămate din cauză nu s-au constituit părți civile, și că el doar a ripostat la agresiunea exercitată de către părțile vătămate. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul este autorul infracțiunilor care fac obiectul cauzei. Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ). Argumentația inculpatului potrivit căreia faptele nu prezintă gradul concret de pericol social al unor infracțiuni sau că faptele de lovire nu s-ar fi consumat ori că nu îndeplinesc elementele constitutive nu poate fi însușită de către C. Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului. Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse. De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el. Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta. Astfel cum corect a reținut instanța de fond, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că în noaptea de (...), în jurul orelor 23,00, inculpatul, înarmat cu o bâtă, a pătruns fără drept, în locuința părților vătămate J. M. și I. I. și a refuzat părăsirea acestui imobil la solicitarea expresă a victimelor după care, cu acea bâtă, a aplicat lovituri ambelor părți vătămate cauzându-le leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale (f.7, 11 dos.u.p.). Potrivit concluziilor expuse în certificatele medico-legale eliberate victimelor, leziunile constatate erau situate la nivelul capului și feței (respectiv, regiunea zigomatică stg., periorbital stg., regiunea frontală stg., regiunea urechii stg.) și s-au produs prin lovituri active și repetate cu corp dur, posibil capăt de lemn. Victimele au apelat imediat după incident la ajutorul martorului R. G. care personal a văzut că acestea prezentau leziuni, afirmând că cei doi „erau plini de sânge"; și că partea vătămată J. M. i-a spus că au fost bătuți de fostul ginere. Martorul mai arată că după 3 - 4 zile a fost la victime acasă și a văzut ușa de la intrare spartă. Toate acestea evidențiază că inculpatul este autorul actelor de agresiune și că a acționat cu intenție directă, neputând fi primit argumentul potrivit căruia infracțiunile de lovire nu ar exista sau că le-ar lipsi elementele constitutive. Având în vedere că inculpatul, înarmat fiind, a pătruns fără drept în locuința victimelor la o oră târzie din noapte și, apoi, la cererea expresă a acestora, a refuzat să părăsească imobilul, că această acțiune a fost însoțită de acte de agresionare a victimelor și de distrugere a geamurilor, față de vârsta înaintată a părților vătămate, gravitatea faptelor apare cu puterea evidenței, neputând fi caracterizate ca vădit lipsite de importanță. Cu privire la persoana inculpatului, se constată că nu a dat dovadă de sinceritate și a încercat să-și atenueze răspunderea penală prin declarații neveridice. Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de o gravitate ridicată, îndreptate tot împotriva persoanei (viol și omor -f. 20 u.p.). Aceasta, coroborat cu caracterizarea martorului R. G. potrivit căreia îl știe pe inculpat ca fiind o persoană violentă pe fondul consumului de alcool evidențiază periculozitatea persoanei inculpatului și, pe cale de consecință, a faptelor și demonstrează că starea de temere reclamată de părțile vătămate a fost pe deplin justificată. Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare. În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postcondamnatorie, dar și faptul că a comis mai multe infracțiuni în concurs în cursul liberării condiționate dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat. Așa fiind, Curtea consideră că pedeapsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor fapte lor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului. Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, Curtea constată că procesul de alegere și nominalizare a pedepsei accesorii impune cercetarea criteriilor legale în raport de care instanța de judecată va efectua o astfel de individualizare. A. criterii sunt prevăzute de art. 71 alin. (3) C.pen., cu titlu general, și se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului. Criteriile enunțate sunt supuse controlului instanței de judecată, dar în considerarea următoarelor limite: interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.pen.)] intervine de drept, conform dispozițiilor art. 71 alin. (2) C.pen., ceea ce înseamnă că această componentă a pedepsei accesorii se aplică automat, prin voința legiuitorului și fără control judecătoresc, ori de câte ori pedeapsa principală aplicată este detenția pe viață sau închisoarea; interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 64 lC.pen., este supusă, în toate cazurile controlului exercitat de instanța de judecată, fiind exclus automatismul legii penale. Evaluând criteriile de individualizare a acestor din urmă componente ale pedepsei accesorii, deci și interzicerea dreptului de a alege și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat (art. 64 lit. a, teza I, lit. b C.pen.), Curtea reține că în raport de aceste criterii, precum și de tipul infracțiunilor săvârșite de către inculpat și persoana acestuia, interzicerea acestor drepturi se impune cu motivarea că severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional este justificată și se află în legătură directă cu tipul infracțiunilor reținute în cauză deoarece inculpatul, dovedind că nu este în măsură să respecte drepturi elementare a altora, precum inviolabilitatea persoanei și a domiciliului, nu prezintă garanții că poate decide corespunzător asupra modului în care poate fi condusă societatea. Așa fiind,, Curtea concluzionează că aplicarea, alături de pedeapsa închisorii, și pedeapselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen. se impune. Această interdicție se va aplica de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei închisorii sau, după caz, până la grațierea totală sau arestului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Pentru toate aceste motive Curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate ca atare, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M. Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 128 din 14 martie 2011 a J.ecătoriei S. M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H. G., LEUNȚA S. Dact.L.H./Dact.S.M 3 ex./(...) J..fond.V.G.C.
| ← Decizia penală nr. 1010/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1943/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
