Decizia penală nr. 350/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 350/R/2011

Ședința publică din 15 martie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător

JUDECĂTORI : L. H.

: C. I. GREFIER : L. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva deciziei penale nr.6/2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., privind pe inculpatul A. B. P., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. Ș. S., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208, art.209 alin.1 lit.a,g,i C. cu aplic.art.41 alin.2 C. și art.99 alin.3 C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Torok P. E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul A. B. P., părțile responsabile civilmente A. V., A. F., părțile civile PF T. M. prin administrator T. M., SC I. B. SRL prin administrator M. F., G. C., S. G., M. F., autoritatea tutelară C. Local C. și S. d eP. de pe lângă Tribunalul Sălaj. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul P., susține recursul așa cum a fost formulat solicitând admiterea lui, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului minor la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu reținerea de circumstanțe atenuante. Inițial, parchetul a declarat apel în cauză pentru reducerea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul minor precum și pentru faptul că măsura educativă a libertății supravegheate a fost încredințată S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, ceea ce este nelegal. În timpul judecării apelului în prima fază, procurorul de ședință a afirmat că nu mai susține nelegalitatea hotărârii ci doar cu privire la reducerea cheltuielilor și instanța s-a pronunțat în acest sens. Cauza s-a trimis spre rejudecarea apelului în întregime. În al doilea ciclu procesual, procurorul a solicitat aplicarea unei pedepse față de inculpat. E. adevărat că potrivit art.372 C.pr.pen., apelul declarat de parchet în favoarea unei părți nu poate duce la îngreunarea situației acesteia însă se pune problema dacă problema vizată în apelul parchetului era sau nu în favoarea inculpatului. În rejudecare, în apel, procurorul a solicitat completarea motivelor și cu privire la nelegalitate și aplicarea unei pedepse. Celelalte motive nu le poate susține, respectiv că părțile civile nu au fost citate, având în vedere obiectul cauzei în apel, precum și cu privire la încadrarea juridică, fiind evident că este o omisiune a instanței de apel uitându-se să se consemneze art.99 C..

Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Sălaj. A. că măsura educativă a mustrării constituie o soluție legală. Cele patru furturi s-au comis într-o perioadă de timp scurtă, prejudiciile au fost recuperate în cea mai mare parte, inculpatul s-a aflat în dificultate pentru că nu a găsit înțelegere din partea părinților. Inculpatul nu a mai comis anterior sau ulterior fapte de natură penală. Cu onorar din FMJ.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.12/(...) a Judecătoriei Ș. S., în baza art. 208, 209 al. 1 lit. a, g, i C., cu aplicarea art. 42 al. 2 C. și art. 99 al. 2 C., raportat la art. 103 al. 1 C., s-a aplicat inculpatului A. B. P., fiul lui V. - G. și F., născut la data de 5 octombrie 1993 în Ș. S., jud. S., CNP 1., cetățean român, elev, necunoscut cu antecedente penale, cu domiciliul în C., nr. 98, jud. S., măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

În baza art. 103 al. 2 C. s-a pus în vedere S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj să vegheze îndeaproape asupra inculpatului, în scopul îndreptării lui și să înștiințeze de îndată instanța dacă inculpatul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are rele purtări ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 al. 4 C. s-a atras atenția inculpatului cu privire la prevederile art. 103 al. 6 C., și anume că dacă înăuntrul termenului de libertate supravegheată se va sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui, sau va avea rele purtări ori va săvârși o faptă prevăzută de legea penală, instanța va revoca libertatea supravegheată și va lua față de acesta măsura internării într-un centru de reeducare.

În baza art. 14 C. raportat la art. 346 C., coroborat cu art. 998-999 cod civil și art. 1000 al. 2 Cod civil inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente A. F. la despăgubiri civile către părțile civile S. I. B. SRL și S. T. M. SRL în cuantum de câte 150 lei pentru fiecare.

În baza art. 191 al. 1 C. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente A. F. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1000 lei, din care onorariile apărătorilor din oficiu, de 400 lei în faza de urmărire penală pentru av. P. M. Luiza și de 200 lei în faza de judecată pentru av. Biro Pacsa Kinga, vor fi avansate din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești.

P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă J. S. S. înregistrat pe rolul instanței la (...) sub nr.(...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor A. B. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev.de art.208, art.209 alin.1 lit.a,g,i din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 C. și art.99 alin.2 C.. pentru următoarele fapte:

1. La începutul lunii iulie 2008 inculpatul împreună cu martorul G. C. s-au deplasat la barul aparținând PF T. M. din C. și observând că un geam era deschis, G. C. a pătruns înăuntru prin escaladarea zidului în timp ce inculpatul A. B. P. a rămas afară de pază. Dinăuntru G. C. a sustras suma de 150 lei, pe care ulteior a împărțit-o cu inculpatul A. B. P., prejudiciul nefiind recuperat.

2. La data de (...) inculpatul A. B. P. împreună cu M. M. G. s-au deplasat la B. O. din C., unde inculpatul a pătruns înăuntru prin forțarea sticlei dintr-un geam în timp ce M. M. G. a rămas afară de pază. Inculpatul a sustras din altar o sumă de bani pe care ulterior i-a împărțit cu M. M. G.. Ulterior, în cursul aceleiași zile cei doi au revenit în biserică, de această dată pătrunzând amândoi înăuntru și au sustras o sumă de bai și o cruce de culoare galbenă.

In total, cei doi au sustras suma de 1000 lei și crucea în valoare de 700 lei.

Pe parcursul urmăririi penale crucea și banii au fost restituiți, astfel încât preotul nu se constituie parte civilă.

3. In noaptea de 12/(...) inculpatul A. B.-P. împreună cu M. M. G. s-au deplasat la magazinul aparținând S. B. SRL din localitatea C., unde au înlăturat șipcile dintr-un geam și au pătruns în interior. Aici cei doi au sustras câte un cartuș cu țigări LM și o pungă de zahăr, după care au fugit deoarece s-a declanșat sistemul de alarmă a magazinului, prejudiciul în cuantum de 150 lei, nefiind recuperat.

4. La data de (...) înculpatul A. B. P. s-a deplasat la locuința părții vătămate C. F. din C., unde a văzut că este așezată mătura în ușă și dându-și seama că nu este nimeni acasă a pătruns în curte unde a găsit cheile de la intrare și a pătruns înăuntru.

Aici, inculpatul nu a reușit să sustragă nici un bun deoarece a fost surprins de apariția părții vătămate și a fugit pe o fereastră deschisă.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă : declarațiile inculpatului, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor S. G. și M. F., dovezile de ridicare și predare a unor bunuri, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de reconstituire, raport de expertiză medico-legală psihiatrică.

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.19 dosar urmărire penală). Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei (f.29), au fost ascultați martorii G. C. și S. G. (f.30,31), iar partea responsabilă civilmente A. F. a depus biletul de ieșire din spital al iculpatului, în cadrul probei cu înscrisuri (f.49).

În baza art.482 C., instanța a dispus efectuarea referatului de evaluare de către

S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, privind persoana inculpatului minor (f.35-39).

Analizând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt următoarele :

1. La începutul lunii iulie 2008 inculpatul A. B. P. s-a deplasat împreună cu martorul G. C. la barul aparținând părții civile PF T. M. din C., iar martorul G. C. a pătruns printr-un geam deschis, prin escaladarea zidului, în bar, în timp ce inculpatul a rămas afară, de pază. Din bar a fost sustrasă suma de 150 lei împărțită între cei doi. Prejudiciul de 150 lei nu a fost recuperat iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 150 lei în faza urmăririi penale.

2. La data de (...) inculpatul împreună cu faptuitorul M. M. G. s-au deplasat la B. O. din C., unde inculpatul a pătruns în interior prin îndepărtarea sticlei dintr-un geam, în timp ce M. M. G. a rămas afară, de pază. Ulterior, în cursul aceleiași zile cei doi au revenit în biserică, unde au pătruns amândoi. Prejudiciul total cauzat a fost de 1700 lei constând în suma de 1000 lei și o cruce din metal în valoare de 700 lei, care a fost restituit integral în cursul urmăririi penale, motiv pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

3. In noaptea de 12/(...) inculpatul împreună cu M. M. G. s-au deplasat la magazinul S. B. SRL din loc.C., au înlăturat șipcile dintr-un geam și au pătruns în interiorul magazinului, de unde au sustras două cartușe de țigări LM și o pungă de zahăr. P. că s-a declanșat sistemul de alarmă, cei doi au fugit. Prejudiciul cauzat părții civile a fost de 150 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în faza urmăririi penale.

4. La data de (...), inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate C. F. din loc.C. și observând că nu este nimeni acasă, a intrat în locuință cu cheile găsite în curte, însă nu a reușit să sustragă bunuri, fiind suprins de partea vătămată.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză : declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, coroborate cu declarația părții vătămate C. F., a părților civile S. M. SRL și S. B. SRL, declarațiile martorilor G. C. și S. G., cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, concluziile raportului de epxertiză medico-legală psihiatrică de stabilire a discernământului inculpatului, dovezile de predare și primire a bunurilor.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului minor A. B. P., care la intervale mici de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin același mod de operare - noaptea, prin efracție și escaladare, împreună cu alte persoane - a sustras și a ajutat la sustragerea mai multor bunuri mobile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1, lit.a,g,i C., cu aplicarea art.42 alin.2

C. și art.99 alin.2 C..

In consecință, în baza art.103 alin.1 C., instanța a aplicat inculpatului măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

La alegerea și individualizarea sancțiunii pe care a aplicat-o inculpatului minor, instanța a ținut seama, potrivit art.100 C., de gradul de pericol social concret al fapteisăvârșite, așa cum a rezultat din modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și din urmările produse, de persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu atitudine sinceră în cursul procesului, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, de comportamentul lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit.

Astfel, potrivit referatului de evaluare (f.35-39) inculpatul provine din relația mamei sale cu numitul A. V. G., relație întreruptă când minorul avea vârsta de 2 ani. In urmă cu 12 ani mama inculpatului s-a căsătorit cu A. I., iar în urma acestei căsătorii s- au născut minorii A. S. și A. R. în vârstă de 10, respectiv 7 ani.

Minorul are vârsta de 16 ani iar copilăria i-a fost marcată de grave probleme de sănătate, prezentând de la naștere afecțiunea ";megacolon congenital"; fiind operat doar la vârsta de 8 ani, cu șanse minime de supraviețuire după operație și perioade lungi de spitalizare, în care a fost privat de mediul familial și de prezența mamei și în care a dobândit dependență de calmante. A. împrejurări l-au determinat să fie mai retras, anxios și introvertit. Inculpatul este elev în clasa a X-a la G. Ș. I. S., la profilul matematică-informatică, frecventând cu regularitate cursurile școlare.

Se mai arată în același referat că minorul este respins de părinți, fiind pasat de la un părinte la altul și se simte nedorit și respins de aceștia, astfel că în februarie 2009 mama inculpatului a solicitat primăriei luarea unei măsuri de plasament într-o instituție. Primăria a găsit o măsură pe plan local, inculpatul fiind lăsat să locuiască timp de o lună în camera de oaspeți a primăriei.

Toate sursele intervievate de către S. de probațiune au apreciat că inculpatul a ajuns să comită infracțiuni după ce și-a petrecut o săptămână din vacanța de vară 2007 cu tatăl său. Se mai arată că mama inculpatului nu este încrezătoare în planurile de viitor ale inculpatului, de a urma o calificare și a obține venituri proprii în perioada vacanțelor și că nu își asumă nici o responsabilitate pentru supravegherea minorului în viitor.

Perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului sunt medii, în condițiile în care prezintă interes pentru continuarea studiilor și obținerea unei calificări profesionale, dar nu beneficiază de protecție și sprijin din partea familiei.

Deși partea responsabilă civilmente, mama inculpatului, a arătat la termenul de judecată din (...) că se obligă să îl supravegheze pe minor, din referatul de evaluare rezultă că nu își asumă responsabilitatea supravegherii minorului (f.38).

Instanța a considerat că mama inculpatului nu poate asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, în familie inculpatul negăsind înțelegere și sprijin pentru depășirea situației în care se află (f.38).

Potrivit disp.art.103 alin.1 C., dacă părinții nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța va dispune încredințarea supravegherii minorului unei persoane de încredere, de preferință unei rude apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor. In cauză, nici o astfel de persoană nu a solicitat încredințarea supravegherii minorului.

În consecință, instanța a încredințat supravegherea inculpatului minor S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, punându-i în vedere să vegheze îndeaproape asupra inculpatului, în scopul îndreptării lui și să înștiințeze de îndată instanța dacă inculpatul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are rele purtări ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 al. 4 C. s-a atras atenția inculpatului cu privire la prevederile art. 103 al. 6 C., și anume că dacă înăuntrul termenului de libertate supravegheată se va sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui, sau va avea rele purtări ori va săvârși o faptă prevăzută de legea penală, instanța va revocat libertatea supravegheată și av lua față de acesta măsura internării într-un centru de reeducare.

În baza art. 14 C. raportat la art. 346 C., coroborat cu art. 998-999 Cod civil și art. 1000 al. 2 Cod civil inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente A. F., la despăgubiri civile către părțile civile S. I. B. SRL și S. T. M. SRL, în cuantum de câte 150 lei pentru fiecare.

În baza art. 191 al. 1 C. inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente A. F., la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1000 lei, din care onorariile apărătorilor din oficiu, de 400 lei în faza de urmărire penală pentru av. P. M. Luiza și de 200 lei în faza de judecată pentru av. Biro Pacsa Kinga, vor fi avansate din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Zalău, susținând în motivele de apel că hotărârea pronunțată este nelegală pentru următoarele considerente:

Aplicarea față de inculpatul A. B. a măsurii educative a libertății supravegheate pe timp de un an sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj nu este legală.

Serviciile de probațiune sunt instituții înființate pe lângă fiecare tribunal, dar nu sunt subordonate acestora ci M.ui Justiției prin D. de P.

Conform art.11 din OG nr.92/2000 aprobată prin L. nr.129/2001 serviciile de probațiune, printre alte activități, supraveghează executarea obligațiilor impuse minorului de către instanță, prevăzute de art.103 alin.3 lit.a-c C., supraveghează respectarea de către persoana condamnată a măsurilor prevăzute de art.86/3 alin.1 lit.a-d C., supraveghează executarea obligațiilor impuse condamnaților de către instanță prevăzute de art.86/3 lit.a-f C. și colaborează cu instituțiile publice în vederea executării măsurii obligării minorului la prestarea unei activități nerenumerate într-o instituție de interes public.

Conform art.17 din Hotărârea nr.1239 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor OG nr.92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de probațiune. P. supuse supravegherii în comunitate de către serviciile de probațiune sunt: a) persoanele condamnate, cărora instanța de judecată le- a impus respectarea măsurilor prevăzute de art.86/3 alin.1 C.; b) persoanele condamnate, cărora instanța de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute de art.86/3 alin.3 din Codul penal; c) minorii cărora instanța de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute de art.103 alin.3 din Codul penal.

Coroborând dispozițiile legii penale respectiv art.103 alin.3 lit.a-c C. cu dispozițiile legislației privind organizarea și funcționarea serviciilor de probațiune respectiv art.11 lit.c din OG nr.92/2000 și art.17 lit.c din Hotărârea nr.1239 din 29 noiembrie 2000 rezultă că serviciile de probațiune supraveghează executarea obligațiilor impuse minorului de către instanță, acestea nefiind „. legal însărcinate cu supravegherea minorilor";.

Supravegherea exercitată de serviciul de probațiune nu privește comportarea în ansamblu a minorului pe durata libertății supravegheate, ci se limitează la verificarea îndeplinirii obligațiilor stabilite de instanță cu privire la interdicția frecventării anumitor locații, interdicția de a lua legătura cu anumite persoane sau obligația de a presta activități nerenumerate în instituții de interes public, obligații care nu au fost impuse minorului din prezenta cauză.

În concluzie, se arată că nu se poate încredința supravegherea minorului serviciilor de probațiune, dar în măsura în care minorului i se stabilește să execute vreuna din obligațiile prevăzute de art.103 alin.3 C., executarea acestora va fi supravegheată de serviciul de probațiune competent.

Prin urmare măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj nu este legală.

În motivarea apelului se mai arată că în mod nelegal prin sentința penală nr.12/(...), inculpatul A. B. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, atât la achitarea onorariului apărătorului său din oficiu cât și la achitarea onorariului apărătorului din oficiu al învinuitului G. C. din faza de urmărire penală.

Prin decizia penală nr.6 din 24 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.

8824/2010 al T.ui S., a fost admis apelul declarat de P. DE PE L. J. ȘIMLEU S. împotriva sentinței penale nr.12 din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Ș. S. pe care o desființează în privința măsurii educative luate și a stabilirii cheltuielilor judiciare, în sarcina inculpatului A. B. P.

Judecând din nou cauza în fond sub aceste aspecte:

În baza art.208, 209 alin.1 lit.a,g,i C. cu aplicarea art.42 alin.2 și art.100 C., raportat la art.101 lit.a C., a aplicat inculpatului minor A. B. P., măsura educativă MUSTRARE, ce se va executa conform art.102 C..

A fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul alături de partea responsabilă civilmente A. F., de la 1.000 lei la 665 lei.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare în sumă de 400 lei reprezentând asistența juridică obligatorie acordată inculpatului în apel, a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. și au rămas în sarcina statului

P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia penală nr.63/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a admis apelul declarat de P. DE PE L. J. ȘIMLEU S. în privința stabilirii cheltuielilor judiciare în sarcina inculpatului A. B. P., s-a desființat hotărârea atacată și judecând în fond cauza sub aceste limite s-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, inculpatul alături de partea responsabilă civilmente de la

1.000 lei la 665 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ reiterând practic motivele invocate de P. DE PE L. J. ȘIMLEU S., în apel, cu privire la nelegalitatea instituirii măsurii educative a libertății supravegheate a inculpatului minor, pe timp de un an, sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, motive la care reprezentantul parchetului a renunțat în ședința publică din (...), în fața instanței de apel.

Prin decizia penală nr.799/R/(...) pronunțată de Curtea de A.- C. s-a constatat că în apel nu au fost citați, în afară de părți, S. de probațiune de la domiciliul minorului, părinții acestuia sau, după caz, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul, în conformitate cu prev. art.484 alin.2 C., fiind prezent astfel motivul de casare prev. de art.385^{15 pct.2 lit.c C., astfel că s-a admis recursul, s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, Tribunalul Sălaj, pentru înlăturarea acestor lipsuri de ordin procedural. T., având în vedere că inculpatul minor este lipsit de ocrotire părintească, instanța de control judiciar a statuat că în rejudecarea apelului instanța va pune în discuție necesitatea instituirii tutelei față de acesta.}

T. rejudecând cauza în apel, în conformitate cu cele stabilite prin hotărârea instanței de control judiciar, potrivit art.385^{18 C., a constatat mai întâi că starea de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului, mai puțin în ce privește persoana și situația inculpatului minor, care, în prezent, a depășit vârsta de 17 ani și se află în îngrijirea mamei sale, partea responsabilă civilmente A. F., urmând cursurile școlare, împrejurări față de care, în ședința de azi, reprezentantul parchetului, apărătorul inculpatului minor și mama acestuia, partea responsabilă civilmente A. F., au apreciat că nu se impune instituirea tutelei, față de inculpatul minor, A. B. P. În altă ordine de idei, tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și de drept, în baza probatoriului administrat în cursul procesului, așa încât nu se mai impune reiterarea acesteia de către instanța de apel.}

În schimb, tribunalul reexaminând cauza prin prisma motivelor de apel și de recurs, precum și din oficiu, a reținut ca relevante următoarele aspecte de fapt și de drept:

Potrivit art.100 C., „față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsura educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală

și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului";.

Față de aceste prevederi legale, prima instanță a făcut o corectă apreciere, aplicând față de inculpatul minor A. B., măsura educativă a libertății supravegheate, pe timp de un an, prevăzută de art.101lit.b C., însă greșit a stabilit că această măsură să fie încredințată S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, această instituție nefiind exclusiv însărcinată cu ocrotirea și supravegherea minorilor, în sensul prevăzut de art.103 alin.(1) teza III-a C., după cum bine s-a motivat de către parchet și mai apoi, chiar de către această instituție, pe calea recursului.

Oricum, în prezent, această măsură educativă nu mai poate fi menținută sau înlocuită de instanță, în ce privește în ce privește încredințarea supravegherii, deoarece inculpatul minor a depășit deja vârsta de 17 ani iar potrivit art.103 alin.(1) teza I C., care nu lasă loc de interpretare „. educativă a libertății supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită";

În același timp, nici o măsură educativă mai severă, din cele prevăzute de art.101 lit.c și d C. și cu atât mai mult (a fortiori) o pedeapsă prevăzută de normele de drept penal încălcate, nu se poate aplica inculpatului minor, întrucât s-ar încălca principiul (non reformatio in pejus), al neagravării situației în propria cale de atac sau în lipsa unei căi de atac (din oficiu).

Acest principiu este reglementat de art.372 C., care prevede următoarele: „instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel. De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia";.

Complementar, art.385 alin.(2) C., spune „dacă hotărârea a fost desființată în apelul procurorului, declarat in defavoarea inculpatului sau în apelul părții vătămate, instanța care rejudecă poate pronunța și o pedeapsă mai grea decât cea arătată în art. 372 alin. 2 și art. 373";.

În speță, nu se poate reține că apelul declarat de parchet a fost în defavoarea inculpatului ci, dimpotrivă, a fost declarat în favoarea acestuia, mai ales că s-a renunțat la primul motiv de apel, privind nelegalitatea încredințării măsurii educative a libertății supravegheate iar în ce privește recursul serviciului de probațiune, este, desigur, irelevant în această privință.

Prin urmare singura soluție legală care se poate adopta de instanță în acest moment, raportat la circumstanțele cauzei, este cea propusă de apărătorul inculpatului minor, respectiv aplicarea măsurii educative „mustrare"; perv. de art.101 lit.a C. și care, de altfel, este în concordanță și cu gravitatea faptelor respectiv persoana inculpatului minor, analizate prin prisma criteriilor stabilite de art.100 alin.(1) teza II C., mai sus evocate.

Astfel, este bine de observat că cele patru furturi s-au comis într-o perioadă de timp scurtă( circa trei săptămâni) prejudiciile cauzate sunt relativ reduse și sunt în cea mai mare parte recuperate iar minorul în acea perioadă s-a aflat în dificultate prin aceea că nu a găsit înțelegere nici din partea părinților și nici din partea autorităților, cu atribuții de protecție și ocrotire socială a copilului. Oricum, este relevant faptul că inculpatul minor nu a comis anterior și nici ulterior fapte de natură penală, care să evidențieze un profil psihologic antisocial astfel că, ar putea fi vorba doar de un episod deviant pasager, pe fondul unei lipse de maturitate în gândire și de supraveghere din partea celor în drept.

În schimb, motivul de apel în ce privește suportarea cheltuielilor judiciare este cu totul întemeiat, prima instanță obligând în mod eronat inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei totale de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, fără a observa faptul că în suma de 700 lei cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale sunt incluse sumele de 200 lei onorariu avocat din oficiu și respectiv 135 lei, contravaloare raport de expertiză, privind pe învinuitul G. C., deci în total suma de 335lei, ce trebuie scăzută din suma globală de 1000 lei, rezultând suma de 665 lei cheltuieli judiciare, ce poate fi reținută în sarcina inculpatului minor și a părții responsabile civilmente.

În concluzie, tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a C., a admis apelul declarat de P. DE PE L. J. ȘIMLEU S. împotriva sentinței penale nr.12 din 11 februarie 2010 a Judecătoriei Ș. S. care a fost desființată în privința măsurii educative luate și a stabilirii cheltuielilor judiciare, în sarcina inculpatului A. B. P. și a părții responsabile civilmente A. F.

Judecând din nou cauza în fond sub aceste aspecte, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, în baza art.208, 209 alin.1 lit.a,g,i C. cu aplicarea art.42 alin.2 și art.100 C., raportat la art.101 lit.a C., a aplicat inculpatului minor A. B. P., măsura educativă MUSTRARE, ce se va executa conform art.102 C. și totodată a redus cuantumul cheltuielilor judiciare, la care a fost obligat inculpatul alături de partea responsabilă civilmente A. F., de la 1.000 lei la 665 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței penale.

Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs P. DE PE L. T. S., critciând hotărârile atacate ca fiind netemeinice și a solicitat casarea acestora și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului minor la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu reținerea de circumstanțe atenuante.

Recursul a fost motivat arătându-se că inițial, parchetul a declarat apel în cauză pentru reducerea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul minor precum și pentru faptul că măsura educativă a libertății supravegheate a fost încredințată S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, ceea ce este nelegal. În timpul judecării apelului în prima fază, procurorul de ședință a afirmat că nu mai susține nelegalitatea hotărârii ci doar cu privire la reducerea cheltuielilor și instanța s-a pronunțat în acest sens. Cauza s-a trimis spre rejudecarea apelului în întregime. În al doilea ciclu procesual, procurorul a solicitat aplicarea unei pedepse față de inculpat. E. adevărat că potrivit art.372 C.pr.pen., apelul declarat de parchet în favoarea unei părți nu poate duce la îngreunarea situației acesteia însă în apel, procurorul a solicitat completarea motivelor și cu privire la nelegalitate și aplicarea unei pedepse.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este nefundat.

Astfel, prin sentința penală nr.12/(...) a Judecătoriei Ș. S., în baza art. 208, 209 al. 1 lit. a, g, i C., cu aplicarea art. 42 al. 2 C. și art. 99 al. 2 C., raportat la art. 103 al. 1

C., s-a aplicat inculpatului A. B. P., fiul lui V. - G. și F., născut la data de 5 octombrie

1993 în Ș. S., jud. S., CNP 1., cetățean român, elev, necunoscut cu antecedente penale, cu domiciliul în C., nr. 98, jud. S., măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, sub supravegherea S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Împotriva acestei soluții de declarat apel P. de pe lângă J. Ș. S. care, în fața instnaței de apel, a criticat sentința atacată doar cu privire la grețita stabilire în sarcina inculpatului și a cheltuielilor judiciare datorate de persoana scoasă de urmărire penală, numitul G. C., apelul fiind admis ca atare prin decizia penală nr. 63/(...) a T.ui S.

Examinarea conținutului motivelor de apel astfel cum au fost susținute în fața T.ui atestă faptul că această cale de atac a fost promovată în favoarea inculpatului.

Decizia penală nr. 63/(...) a T.ui S. a fost recurată de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj care a criticat această soluție doar sub aspectul obligației de supraveghere a minorului cu motivarea că, potrivit legii, acest serviciu supraveghează doar executarea obligațiilor impuse minorului și nu minorul.

Curtea de A. C., prin decizia penală nr. 799/R/(...) a admis recursul S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj și a casat decizia tribunalului reținând incidența cazului prev. de art. 3..al. 1 pct. 21 C., respectiv că decizia a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 484 al. 2 C. cu referire la omisiunea citării serviciului de probațiune având în vedere că inculpatul era minor la data comiterii faptei.

Potrivit art.372 C. și art. 385 al. 2 C. la care face trimitere art. 385/8 alin. (1) C. proc. pen., care prevede următoarele: „instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel. De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia";.

În același sens sunt și dispozițiile art.385/8 al. 1 al. 2 C. potrivit cărora în recursul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de recurs nu poate agrava situația acesteia.

Rejudecând cauza, instanțele care s-au pronunțat ulterior erau obligate să țină seama de regula neagravării situației inculpatului în calea de atac promovată de procuror în favoarea acestuia deoarece această prevedere legală își produce efecte în cadrul oricărei activități procesuale ulterioare admiterii căii de atac.

În acest sens s-a pronunțat instanța supremă prin deciziile nr.1385/(...) și nr.5749/(...).

Așa fiind, rejudecând cauza în al doilea ciclu procesual, în calea de atac declanșată de procuror în favoarea inculpatului, instanțele nu puteau stabili o sancțiune având o natură mai severă și, implicit, nu puteau statua asupra unei situații juridice mai grele pentru inculpat. T., pentru a respecta și principiul legalității sancțiunii, singura soluție posibilă în cauză era cea adoptată de către tribunal deoarece inculpatul a depășit vârsta de 17 ani, iar sancțiunea inițial stabilită, aplicabilă numai minorilor, se poate dispune pe durata fixă de 1 an.

P. toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. T. S. împotriva deciziei penale nr. 6 din 5 ianuarie 2011 a T.ui S.

Inculpatului i s-a stabilit apărător din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 al. 3 cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

P. A. MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. T. S. împotriva deciziei penale nr. 6 din 5 ianuarie 2011 a T.ui S.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. L. H. C. I.

GREFIER, LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

3 ex./(...) Jud.fond.A.S. Jud.apel.S.M. și R.M.P.

← Decizia penală nr. 933/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1967/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 350/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 350/2011, Curtea de Apel Cluj