Decizia penală nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 195/R/2011

Ședința publică din 16 februarie 2011

I. constituită din: PREȘEDINTE : ANA C. - judecător JUDECĂTORI : M. R.

L. M. GREFIER : M. N.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații L. L. și H. L. împotriva deciziei penale nr. 476/A din 13 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ului C., inculpații fiind trimiși în judecată astfel :

- inculpatul H. L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i, al.4 C.

- inculpatul L. L. pentru complicitate la furt calificat cu consecințe deosebit de grave prev. de art.26 rap. la art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i, al.4 C.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul L. L. în stare de arest, asistat de apărătorul ales - avocat C. A. D., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu - avocat I. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și inculpatul H. L. în stare de arest, asistat de apărătorul ales - avocat M. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu - avocat I. I. A., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpații arată că își mențin recursurile declarate în cauză.

Apărătorii desemnați din oficiu depun referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.

Întrucât inculpații au apărători aleși, mandatele apărătorilor din oficiu încetează prin prezentarea apărătorilor aleși în fața instanței.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpatului L. L. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței judecătoriei, în temeiul art.385^{15 pct. 2 lit. d și art.385^{17 Cod procedură penală și rejudecând, prin schimbarea încadrării juridice a faptei sub aspectul căreia a fost condamnat, să se rețină săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. i}}

și art. 210 din Codul penal, să se reducă pedeapsa aplicată în raport de dispoz. art. 28 alin.1, art. 74 lit. a, b și c și art. 76 alin. 2 Cod penal, și să se dispună executarea acesteia într-un regim neprivativ de libertate.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, sub următoarele aspecte:

1. încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului este una greșită, din două motive:

- în primul rând, în mod greșit, atât instanța de apel, cât și instanța de fond au reținut în cazul inculpatului circumstanța agravantă a consecințelor deosebit de grave, în condițiile în care acest inculpat nu știa exact suma de bani ce urma să o sustragă, astfel că, este inacceptabil a se susține că instigatul comite o infracțiune mai gravă decât cea la care a fost instigat; s-au încălcat astfel dispozițiile art. 28 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut;

- în al doilea rând, nu s-au reținut dispoz. art.210 C., deși din probele dosarului rezultă că inculpatul locuia cu partea vătămată sau cel puțin, a fost găzduit de aceasta.

2. în ceea ce privește individualizarea juridică a pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că:

- în mod greșit nu i s-a reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b și c Cod penal, atât timp cât, recuperarea prejudiciului s-a datorat conduitei inculpatului, care a indicat autorul furtului și tot el a achitat exclusiv, diferența nerecuperată de 1050 E. și 900 lei. De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a contribuit la identificarea autorului furtului și, deci la scurtarea duratei procesului și la recuperarea prejudiciului.

- în mod greșit, instanțele nu au făcut aplicarea dispoz. art.320/1

C.pr.pen., deși inculpatul a recunoscut faptele, iar legea penală nouă - L. nr.202/2010 cuprinzând și dispoziții de drept penal substanțial mai favorabile, poate fi aplicată retroactiv.

Apărătorul inculpatului H. L. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței judecătoriei în temeiul art.385^{15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și, rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208, art.209 alin.1 lit.i C., prin înlăturarea alin.4 al art.209 C., a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub 4 ani, iar ca modalitate de executare - suspendarea sub supraveghere.}

Se arată în motivarea recursului că, de la data săvârșirii infracțiunii - 22 iulie 2010, și până la recuperarea prejudiciului - 26 iulie 2010 au trecut doar câteva zile, iar acest lucru s-a datorat exclusiv atitudinii cooperante a inculpatului H. L.

Inculpatul nu știa ce se află în conținutul celor două plicuri, însă că ceea ce ar putea determina instanța să tragă concluzia că acesta ar fi știut ce se află în plicuri, este faptul că pe acestea, erau făcute anumite mențiuni exterioare cu privire la conținutul lor.

Solicită a se avea în vedere atât atitudinea sinceră a inculpatului, acesta recunoscând și regretând săvârșirea faptei, cât și faptul că recuperarea în totalitate a prejudiciului se datorează activității inculpatului.

Se mai arată că inculpatul este o persoană tânără, fără antecedente penale, care urma cursurile unui liceu și care dorește să își întemeieze o familie. De asemenea, acesta a făcut o serie de împrumuturi bancare de care avea nevoie pentru căsătorie, iar într-un moment de disperare, când s-a văzut în imposibilitatea de a achita acele împrumuturi, a acceptat să pătrundă în locuința părților vătămate.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați ca nefondate în temeiul art. 385^{15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală , cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.}

Cu privire la inculpatul H. L., arată că acesta știa că în plicurile respective se afla o sumă mare de euro. De asemenea, consideră că instanța de fond a dat o eficiență corectă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia.

Cu privire la inculpatul L. L., arată că afirmația conform căreia mama părții vătămate ar fi fost de acord cu multiplicarea cheii, a fost infirmată de către aceasta.

Pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de recurs invocate de cei doi inculpați, se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.

I. de fond a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, prin interpretarea judicioasă și interdependentă a tuturor probelor de la dosar.

De asemenea, instanța a reținut corect toate circumstanțele atenuante aplicabile în speță, apreciind că simpla lipsă a antecedentelor penale nu se circumscrie obligatoriu prevederilor art. 74 alin.1 lit. a Cod penal.

Prejudiciul nu a fost recuperat prin voința și capacitatea inculpaților, ci doar ca urmare a atitudinii sincere a acestora, atitudine ce a fost valorificată ca atare, în condițiile art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit. a Cod penal.

Inculpatul L. L. având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziileapărătorului său.

Inculpatul H. L. având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.729/(...) a Judecătoriei C.-Napoca s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. L. formulată de către apărătorul său, respectiv din complicitate la furt calificat prev. de art. 26 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen. în complicitate la furt calificat prev. de art. 26 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i din C. pen., ca fiind neîntemeiată;

- s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H. L. formulată de către apărătorul său, respectiv din furt calificat prev. art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din

C. pen. în furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i din C. pen., ca fiind neîntemeiată;

- în baza art. 334 din C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. L., pusă în discuție din oficiu, din infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen. în infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 25 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen.;

- în baza art. 25 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din

C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. a din C. a fost condamnat inculpatul L. L., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat;

- în baza art. 71 al. 1 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe toată perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.;

- în baza art. 209 al. 4 rap. la art. 65 al. 2 și 53 pct. 2 lit. a din C. s-au interzis inculpatului L. L. drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 66 din C.;

- în temeiul art. 350 al. 1 din C.p.p. văzând și disp. art. 5 par. 1 lit. a din Convenția E.peană a Drepturilor Omului, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului L. L.

- în baza art. 88 din C. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului L. L. începând cu data de 26 iulie 2010 și până la zi;

- în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. a din C. a fost condamnat inculpatul H. L., la pedeapsa de

4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;

- în baza art. 71 al. 1 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe toată perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.;

- în baza art. 209 al. 4 rap. la art. 65 al. 2 și 53 pct. 2 lit. a din C. s-au interzis inculpatului H. L. drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 66 din C.;

- în temeiul art. 350 al. 1 din C.p.p. văzând și disp. art. 5 par. 1 lit. a din

Convenția E.peană a Drepturilor Omului, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H. L.

- în baza art. 88 din C. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului H. L. începând cu data de 26 iulie 2010 și până la zi;

- în temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. rap. la art. 998-999 din C.civ. s-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea civilă V. R. cu domiciliul în

C.-Napoca, str. D., nr. 15, ap.5, jud. C. nu mai are pretenții civile;

- în temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. rap. la art. 998-999 din C.civ. s-a constatat că partea vătămată V. C. cu domiciliul în C.-Napoca, str. D., nr. 15, ap.5, jud. C. nu s-a constituit parte civilă;

- în baza art. 191 al. 2 din C.p.p. au fost obligați inculpații L. L. și H. L. la plata sumei de 300 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată;

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 22 iulie 2010 organele judiciare au fost sesizate de către V. C. cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orei 7.30 - 14.30 persoane necunoscute au pătruns în locuința sa din C.-Napoca, str. D. nr. 15, ap.5, jud. C. de unde au sustras suma de 54140 euro.

Urmare a cercetării la fața locului s-a stabilit perimetrul infracțional, s-a constatat că ușa de la intrare nu prezenta urme de forțare, s-a descoperit un bilet pe care era scris nu mă judecați pentru faptele mele; am doi copii și am rămas fără loc de muncă, precum și faptul că la parterul imobilului se află o agenție a Băncii Transilvania care avea o cameră de supraveghere orientată spre bancomatul din exteriorul băncii, iar martorul C. D. I., care locuiește în același imobil, la ap. 3, a declarat că în jurul orei 10.00 - 10.15 a sunat la interfon un bărbat care s-a prezentat ca fiind de la poștă. La data de 23 iulie

2010 au fost vizionate înregistrările camerei de supraveghere și s-a stabilit că la ora 10.23 o persoană de sex masculin, îmbrăcată cu o flanelă cu mâneca lungă, pantaloni până la genunchi, sandale și o șapcă de baseball de culoarea albastră a intrat în imobil.

Partea vătămată C. V. a declarat că și-a dat seama că în locuința sa au intrat persoane străine în momentul în care a găsit biletul arătat mai sus, iar după aceea a constatat că i-a dispărut suma de 54.000 euro. T. a arătat căîncepând cu data de 19 iulie 2010 a primit apeluri pe telefonul fix, însă persoana care o apela nu spunea nimic. În declarațiile ulterioare partea vătămată a arătat că suma de bani sustrasă provenea din economiile mamei sale, partea vătămată V. R. și că au fost retrași de la banca M. B. la datele de

26 iunie 2010 și 4 iulie 2010. Între inculpatul L. L. și partea vătămată V. R. era o relație de prietenie, inculpatul aflându-se de mai multe ori în locuința părții vătămate în acea perioadă și a auzit discuțiile purtate de către părțile vătămate cu privire la bani și scopul pentru care au fost retrași de la bancă. În intervalul

19-22 iulie 2010 inculpatul L. nu obișnuia să stea în locuința părților vătămate decât duminica spre luni și marți spre miercuri, iar la sfârșitul săptămânii partea vătămată V. C. și inculpatul L. stăteau fie la locuința părții vătămate, fie la locuința inculpatului din comuna F. D. apelurilor telefonice suspecte primite de către partea vătămată, aceasta i-a cerut inculpatului L. să rămână la locuința sa începând cu data de 20 iulie 2010 pentru restul săptămânii.

După ce partea vătămată a sesizat organele judiciare inculpatul L. a însoțit-o la efectuarea actelor procesuale și astfel a aflat și văzut înregistrările camerei de supraveghere, precum și persoana care, la data de 22 iulie 2010 a intrat în imobilul în care locuiesc părțile vătămate, în jurul orei 10.23. În fața organelor judiciare l-a desemnat pe martorul M. A. ca fiind o persoană care poate da relații cu privire la identitatea persoanei care apare în înregistrări, manifestând astfel disponibilitate pentru a ajuta demersului procesual.

La data de 26 iulie 2010 martorul M. A. l-a identificat fără ezitare pe inculpatul H. L. ca fiind persoana care apare în imagini și a arătat că îl cunoaște de aproximativ 4 ani, întrucât au lucrat împreună.

Încă de la prima declarație dată la data de 26 iulie 2010, inculpatul H. L. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul L. de aproximativ un an de zile, iar la data de 19 iulie 2010 acesta din urmă l-a contactat telefonic pentru a se întâlni. Cu acea ocazie inculpatul L. L. i-a propus să intre în locuința părților vătămate de unde să sustragă o sumă de bani în euro, promițându-i că poate păstra suma de 5000 euro. Fiind de acord cu propunerea inculpatului L., a doua zi s-au întâlnit din nou, iar inculpatul L. i-a predat inculpatului H. trei chei, dintre care două de la ușa de acces în locuința părților vătămate. Cu aceeași ocazie, inculpatul L. l-a condus cu mașina pe inculpatul H. până la locuința părții vătămate, arătându-i imobilul din trecere, i-a dat indicații pe care parte a imobilului să intre, având în vedere camera de supraveghere de la parter și i-a spus că a făcut un mulaj din plastilină pentru cheia originală, după care a realizat un duplicat. Urmare a telefonului primit de la inculpatul L. prin care a fost anunțat că poate intra în apartamentul părților vătămate la data de 22 iulie 2010, ora 10.00, inculpatul a așteptat confirmarea în apropierea locuinței părților vătămate în ziua și la ora stabilită, iar după ce a fost sunat de către inculpatul L. a sunat la apartamentul nr. 3 al imobilului spunând că este poștașul și solicitând să i se permită accesul în imobil. Conform indicațiilor date de către inculpatul L., inculpatul H. a sustras din cele două dormitoare două plicuri ce conțineau sume în euro, fără să ia alte bunuri sau alte valori pe care le-a găsit. Tot la indicațiile inculpatului L. a scris biletul aflat la fila 16 din dosarul de urmărire penală. La data de 24 iulie 2010 a fost contactat de către inculpatul L., iar la întâlnirea dintre cei doi, inculpatul H. a fost înștiințat că a fost fotografiat când a intrat în imobilul unde locuiesc părțile vătămate la data de 22 iulie 2010, i s-a spus să ascundă restul banilor după ce își va lua cei

5000 de euro și să părăsească teritoriul țării. La solicitarea inculpatului L., inculpatul H. a luat cei 5000 de euro pe care i-a ascuns la locuința sa din C.- Napoca, str. Breaza nr. 39, jud. C., iar suma de 49.000 euro a dus-o la un prieten comun pe str. O. nr. 38, ap.12, C.-N. Inculpatul H. a condus organelejudiciare la cele două adrese și a predat sumele de 49.000 euro și respectiv

6850 euro, bani ce au fost numărați în prezența martorilor asistenți Botez

Alexandru și Codor D., rezultând suma de 55.850 euro.

În fața probelor administrate inculpatul L. L. a recunoscut săvârșirea faptei arătând că știa despre sumele de bani pe care le dețineau părțile vătămate, că a hotărât să sustragă banii, iar în acest sens a făcut copii după cheile de la intrarea în locuința părților vătămate la un atelier din incinta hipermarket-ului C., fără ca părțile vătămate să știe, după care a luat legătura cu inculpatul H., pe care l-a convins să sustragă banii promițându-i suma de

5000 euro. A profitat de perioada în care a lipsit de la domiciliu partea vătămată V. R., iar în dimineața de 22 iulie 2010 l-a sunat pe inculpatul H. spunându-i că poate intra în locuință întrucât nu era nimeni acasă. Într-o declarație ulterioară, la data de 27 iulie 2010, inculpatul L. a arătat că anterior săvârșirii faptei de sustragere a sumei de bani de către inculpatul H. i-ar fi spus acestuia să nu mai comită fapta, însă este improbabil ca inculpatul H. să fi trecut la săvârșirea faptei fără solicitarea expresă și neechivocă a inculpatului L. și fără asigurarea că în locuință nu era nicio persoană. T., instanța a rețiut că inculpatul L. a contribuit numai formal la identificarea inculpatului H. după înregistrările camerei de supraveghere indicând pe martorul ca fiind persoana care poate să-l identifice pe inculpatul H., deoarece spera ca între timp inculpatul H. să fi părăsit teritoriul țării.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor celor doi inculpați, instanța a reținut dintru început, din toate declarațiile inculpatului H. date în cursul urmăririi penale, că acesta a știut exact ce sume de bani sustrage întrucât cuantumul sumelor aflate în cele două plicuri erau menționate pe plicuri, fiind scrise de către funcționarul de la bancă odată cu eliberarea banilor. Din declarațiile părții vătămate V. C. și a părții civile V. R. dată în faza de urmărire penală, s-a reținut că inculpatul L. știa că cel puțin una dintre părțile vătămate a retras o sumă oarecare în euro de la o bancă. Inculpatul L. a arătat că nu cunoștea cuantumul sumelor de bani din cele două plicuri și a solicitat să fie înlăturat al. 4 al art. 209 din C. Locuința părților vătămate nu prezenta urme vizibile de răvășire. T., s-a reținut că nu este rezonabil de crezut ca o persoană care ar fi intrat în locuința părților vătămate și ar fi găsit primul plic, pus într- un sertar, într-o mapă, cu o sumă de 27000 euro, să mai fi căutat cu precizie și altă sumă de bani pusă într-un plic, într-o altă cameră, într-un dulap închis. Singura explicație rezonabilă este aceea că inculpatul H. știa încă de la început despre cele două locuri unde să caute banii. Din declarația părții vătămate V. C. s-a reținut că aceasta nu i-ar fi spus textual inculpatului L. sumele de bani pe care le avea în casă și cu atât ai puțin locurile unde se aflau. Inculpatul H. nu putea ști locurile unde sunt bani, decât dacă i-ar fi spus inculpatul L., acesta arătând că a intrat în apartament și conform descrierii făcute de L. L. a intrat prima dată în living, aflat în dreapta ușii de la intrare. Or, atâta vreme cât inculpatul L. știa unde se află cele două sume de bani, dar nu aflase acest amănunt de la partea vătămată V., nu se poate concluziona decât că a văzut el însuși unde sunt puse cele două plicuri. În continuarea raționamentului, văzând plicurile, știa ce sume sunt scrise pe cele două plicuri încât, nu poate susține că nu cunoștea această împrejurare și implicit că nu i se poate reține circumstanța reală a consecințelor deosebit de grave. B. lăsat în urmă de către inculpatul H., la solicitarea inculpatului L., are un scop precis: acela de a plasa momentul sustragerii banilor la data de 22 iulie 2010, între ora plecării părții vătămate V. C. la serviciu, respectiv ora 7.30 și ora sosirii ei, respectiv ora

14.30, adică intervalul orar în care inculpatul L., asupra căruia ar fi planat prima suspiciune, era de asemenea plecat la serviciu. C., dacă nu ar fi găsitbiletul lăsat la vedere, partea vătămată nu ar fi putut determina nici măcar aproximativ spațiul temporal când au fost sustrași banii, deoarece, în mod rezonabil, partea vătămată nu s-ar fi asigurat în fiecare zi dacă banii sunt sau nu la locul lor și astfel, inculpatul L. ar fi fost suspectat de săvârșirea furtului.

De altfel, din declarația inculpatului L. din data de 27 iulie 2010 rezultă că scopul sustragerii banilor a fost de a-și cumpăra un apartament, ceea ce implică faptul că știa că va sustrage o sumă mare de bani.

Raportat la activitatea infracțională a inculpatului L. L., instanța de fond a reținut, așa cum a fost descrisă și fapta în rechizitoriu, că inculpatul L. l-a determinat pe inculpatul H. să săvârșească fapta prin promisiunea obținerii sumei de 5000 de euro, după care i-a oferit informațiile necesare și cheile de la apartamentul părților vătămate. C. două activități infracționale corespund formelor de instigare și complicitate. Cum instigarea absoarbe forma de participație penală a complicității s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L. L. din infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen. în infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 25 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen.

Astfel, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului L. L. care, la data de 19 iulie 2010 l-a determinat pe inculpatul H. L. să sustragă suma de 55850 euro (suma de bani ridicată de la locul unde au fost ascunși de către inculpatul H.), echivalent a 237.921 lei (cursul BNR din data de 22 iulie 2010), prin promisiunea că va primi suma de 5000 euro și prin asigurările date, inclusiv prin predarea unor chei potrivite de la intrarea în locuința părților vătămate, convingându-l astfel pe inculpatul H., care a pus în executare rezoluția infracțională comună la data de 22 iulie 2010 în jurul orei 10.23, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la furt calificat prev. de art. 25 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72 din C., și a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la minuțiozitatea conceperii planului infracțional, la colaborarea duplicitară cu organele judiciare, la încercarea inculpatului de a minimaliza rolul său, arătând în mod nereal că i-ar fi spus coinculpatului H. să nu mai pună în executare planul infracțional, precum și de tentativa frauduloasă de a o determina pe partea vătămată V. C. să-și retragă plângerea. I. de fond a avut în vedere totodată și rolul decisiv pe care l-a avut inculpatul L., atât la conceperea planului infracțional de unul singur, ingeniozitatea atragerii în câmpul infracțional a unei persoane străine de familia părților vătămate pentru a asigura anonimatul faptelor, cât și împrejurarea că a pus la dispoziția coinculpatului H. toate informațiile și mijloacele materiale necesare săvârșirii faptei. T. instanța de fond nu a ignorat nici faptul că inculpatul are studii superioare și a avut o conduită bună, fiind întreținătorul unei familii, fiind apreciat atât în cadrul facultății pe care a absolvit-o cât și în comunitate. În baza art. 25 din C. rap. la art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. a din C. l-a condamnat pe inculpatul L. L. la pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 71 al. 2 din C. i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.,

ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală șijuridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 350 al. 1 din C.p.p. văzând și disp. art. 5 par. 1 lit. a din

Convenția E.peană a Drepturilor Omului, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului L. L.

În baza art. 88 din C.penn. a dedus perioada reținerii și a arestării inculpatului L. L. începând cu data de 26 iulie 2010 și până la zi.

Fapta inculpatului H. L. care, la data de 22 iulie 2010, în jurul orei

10.23, în urma înțelegerii cu inculpatul L. L. care i-a promis suma de 5000 de euro și i-a predat chei potrivite de la locuința părților vătămate, a intrat în locuința părților vătămate de unde a sustras în scopul însușirii pe nedrept suma de 55850 euro (suma de bani ridicată de la locul unde au fost ascunși de către inculpatul H.), echivalent a 237.921 lei (cursul BNR din data de 22 iulie

2010), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, de minuțiozitatea planului infracțional și de modalitatea de săvârșire a faptei, împrejurări care au făcut atractivă ideea infracțională expusă de către inculpatul L., precum și de ușurința cu care s-a lăsat convins coinculpatul H. I. de fond a avut în vedere și conduita sinceră a inculpatului imediat după descoperirea sa, declarațiile sale detaliate conducând la descoperirea principalului participant și la recuperarea celei mai mari părți din banii sustrași. În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. i și al. 4 din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. a din C. L-a condamnat pe inculpatul H. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din C. i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 350 al. 1 din C.p.p. văzând și disp. art. 5 par. 1 lit. a din Convenția E.peană a Drepturilor Omului, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului H. L.

În baza art. 88 din C.penn. a dedus perioada reținerii și a arestării inculpatului H. L. începând cu data de 26 iulie 2010 și până la zi.

În temeiul art. 14 și 346 din C.p.p. cu aplicarea art. 998-999 din C.civ. instanța de fond a constatat că prejudiciul a fost acoperit, iar partea vătămată

V. R. nu mai are pretenții de la inculpați, iar partea vătămată V. C. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri au promovat apel inculpații H. L. și L. L.

În motivarea apelului, inculpatul H. L. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost judecat în primă instanță prin înlăturarea prevederilor al. 4 ale art. 209 Cod P., deoarece inculpatul nu a cunoscut despre ce sumă de bani este vorba în momentul sustragerii banilor. T. a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a și b Cod P. și eficientizarea acestor circumstanțe prin coborârea pedepsei mult sub limita impusă de textul legal de incriminare și aplicarea unei modalități de executare cu suspendare condiționată sau cu suspendarea sub supraveghere.

În motivarea apelului inculpatul L. L. a criticat soluția primei instanțe atât sub aspectul nelegalității, prin prisma greșitei încadrări juridice ca urmare a reținerii aliniatului 4 al art. 209 Cod P., cât și prin reținerea unei unități de infracțiune, în condițiile în care ar fi vorba despre două infracțiuni diferite de furt calificat și ar fi aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod P.

În altă ordine de idei mai arată că soluția este greșită și pentru că partea vătămată și inculpatul L. locuiau împreună, astfel că ar fi fost nevoie de plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru pedepsirea acestei infracțiuni. Hotărârea instanței de fond este și netemeinică, pedeapsa aplicată fiind dozată injust în raport de împrejurările concrete ale cauzei.

Prin decizia penală nr.467/A din 13 decembrie 2010 pronunțată în dosarulnr. (...) al T.ului C. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații L. L. și H. L. împotriva sentinței penale nr. 729/(...) a Judecătoriei C.-N.

I. de apel, verificându hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate de cei doi inculpați, a apreciat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Astfel, instanța de fond a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, prin interpretarea judicioasă și interdependentă a tuturor probelor de la dosar. Așa cum cu temei a arătat instanța de fond, inculpații știau în linii mari, despre ce sumă era vorba, în contextul în care, așa cum a declarat și în fața instanței de apel, inculpatul L. intenționa să își cumpere o locuință cu banii respectivi, în care să locuiască împreună cu partea vătămată V. C., ori este de notorietate că prețul unui apartament este de câteva zeci de mii de euro. Din suma respectivă, trebuia să-i dea și inculpatului H. suma de 5.000 de euro promisă, pentru situația în care ar comite fapta. I. de fond a mai reținut corect, astfel cum rezultă din planșele foto aferente procesului verbal de cercetare la fața locului, că lucrurile din apartament nu au fost răvășite, ceea ce semnifică că inculpatul H. a mers direct la locurile în care știa că sunt cele două plicuri cu bani. Mai trebuie precizat că, pe plicuri erau trecute sumele de bani ce le conțineau, ori dacă inculpatul H. nu ar fi știut de la început unde sunt plicurile și ce sumă conține fiecare din ele, după ce a găsit primul plic, voluminos, după exprimarea proprie a inculpatului, ar fi trebuit să se declare mulțumit de rezultat și să nu mai persevereze în căutarea celui de al doilea plic.

S-a apreciat că instanța a reținut corect toate circumstanțele atenuante aplicabile în speță, apreciind că simpla lipsă a antecedentelor penale nu se circumscrie prevederilor art. 74 al. 1 lit. a Cod P. Prejudiciul nu a fost recuperat prin voința și capacitatea inculpatului, ci doar ca urmare a atitudinii sincere a acestuia, atitudine ce a fost valorificată ca atare, în condițiile art. 74 al. 1 lit. c și art. 76 al. 1 lit. a Cod P.

În privința inculpatului L. L., nu a putut fi reținută apărarea acestuia în sensul că infracțiunea săvârșită este dintre cele pedepsite la plângerea prealabilă, ca urmare a faptului că locuia cu partea vătămată, în conformitate cu art. 210 Cod P. E. real că fostul T. Suprem a arătat că, în înțelesul acestui text, a locui împreună înseamnă a folosi aceiași locuință, în întregime sau parțial, permanent sau pe o durată de timp limitată, dar având totuși o durată care să imprime caracter de stabilitate, dar în același sens, literatura de specialitate a stabilit că pentru a fi aplicabil art. 210 Cod P., este necesară o coabitare efectivă, gospodărirea în comun, ducerea vieții domestice împreună, cu toate consecințele legate de această împrejurare. Ori din probele de la dosar, în special declarația părții vătămate V. C. nu a rezultat nici o clipă că ar fivorba de o conviețuire efectivă, ci doar de faptul că cei doi pur și simplul înnoptau unul la celălalt, fără ca acest aspect să aibă un caracter de permanență ori de stabilitate.

În cauză nu a putut fi vorba nici de aplicarea art. 33 lit. a Cod P., așa cum a solicitat apărarea inculpatului L., în sensul că prin fapta sa inculpatul a afectat două patrimonii, a celor două părți vătămate, V. R. și V. C., deoarece, din modul de acționare, în aceeași locuință, modalitatea de comitere a faptei, care a implicat aceleași mijloace, faptul că inculpatul H. cunoștea de la inculpatul L. că în apartamentul respectiv locuiesc cele două părți vătămate, rezultă o rezoluție infracțională unică, inculpatul acceptând ideea că prin fapta sa poate afecta două patrimonii, ca și unul singur. În practica judiciară s-a acreditat opinia că în situația în care prejudiciul cumulat rezultat din toate actele materiale ce au compus fapta comisă în baza rezoluției infracționale unice depășește limita impusă de art. 146 Cod P., încadrarea juridică corectă a faptei este cea prev. de art. 209 al. 4 Cod P. E. real că prin actul de sesizare nu se reține art. 41 al. 2 Cod P., însă acest aspect nu s-a discutat în fața instanței de fond, iar în apel instanța nu ar putea reține aplicabilitatea acestui text de lege, deoarece forma continuată a infracțiunii reprezintă o circumstanță de agravare a răspunderii penale, care nu poate fi luată în considerare în propria cale de atac a inculpaților, deoarece s-ar ajunge la o înrăutățire a situației lor.

Nu a putut fi înlăturată din încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului nici litera i a art. 209 Cod P., deoarece din declarațiile părților vătămate rezultă că inculpatului nu i-a fost îngăduit de către cele două părți vătămate să-și confecționeze copie de pe cheia de intrare în apartamentul de pe strada D. nr.15, ap. 5. De altfel, la data de (...), inculpatul L. fiind audiat de procuror în calitate de inculpat a recunoscut că și-a făcut fără drept, copii de pe cele trei chei de intrare în apartamentul celor două părți vătămate, fără acordul expres ori tacit al acestora.

S-a apreciat, că din modul în care inculpații au comis fapta, în special inculpatul L. care a profitat de relația de prietenie „cu perspective"; cu partea vătămată V. C., au elaborat un plan minuțios, încercând să îndepărteze de persoana lor orice bănuială, și astfel să fie excluși din cercul suspecților, inculpatul L. construindu-și chiar în fața organelor de urmărire penală rolul

„eroului"; care va ajuta la prinderea făptuitorilor, dar de fapt, încercând să-i orienteze pe piste false, nu poate fi vorba de altă modalitate de executare a pedepselor decât cea aplicată de prima instanță. E. evident că acțiunea concertată a inculpaților, cu efecte patrimoniale nefaste, trebuie să atragă o anumită aflictivitate, reeducarea lor fiind posibilă numai în condițiile în care pedepsele vor fi executate efectiv în detenție.

Împotriva deciziei T.ului C., în termen legal, au declarat recurs inculpații L. L. și H. L., solicitând casarea deciziei atacate și a sentinței judecătoriei, în temeiul art.385^{15 pct. 2 lit. d și art.385^{17 Cod procedură penală și rejudecând,}}

- pentru inculpatul L. L. - schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. i și art. 210 din Codul penal, prin înlăturarea alin.4 din art.209 C. și reținerea art.210 C.; să se reducă pedeapsa aplicată în raport de dispoz. art. 28 alin.1, art. 74 lit. a, b și c și art. 76 alin. 2 Cod penal, și să se dispună executarea acesteia într-un regim neprivativ de libertate.

- pentru inculpatul H. L. - schimbarea încadrării juridice a fapteireținute în sarcina inculpatului în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208, art.209 alin.1 lit.i C., prin înlăturarea alin.4 al art.209 C., a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, cu consecința reduceriipedepsei aplicate sub 4 ani, iar ca modalitate de executare - suspendarea sub supraveghere.

În motivele de recurs, inculpatul L. L. a criticat hotărârile atacate ca nelegale și netemeinice, sub următoarele aspecte:

1. încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului este una greșită, din două motive:

- în al doilea rând, nu s-au reținut dispoz. art.210 C., deși din probele dosarului rezultă că inculpatul locuia cu partea vătămată sau cel puțin, a fost găzduit de aceasta.

2. în ceea ce privește individualizarea juridică a pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că:

- în mod greșit, instanțele nu au făcut aplicarea dispoz. art.320/1

C.pr.pen., deși inculpatul a recunoscut faptele, iar legea penală nouă - L. nr.202/2010 cuprinzând și dispoziții de drept penal substanțial mai favorabile, poate fi aplicată retroactiv.

Inculpatul H. L. a arătat în motivarea recursului că, nu știa suma exactă ce se află în conținutul celor două plicuri, așa încât nu se justific reținerea formei agravante a furtului cu consecințe deosebit de grave.

Pe de altă parte, în mod nejustificat, instanțele nu au reținut toate circumstanțele favorabile existente în cauză și nu au dat o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, atât timp cât, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, recuperarea în totalitate a prejudiciului s-a datorat atitudinii acestuia, este o persoană tânără, fără antecedente penale, care urma cursurile unui liceu și care dorește să își întemeieze o familie.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată , în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea constată următoarele: Fără a reitera în integralitate motivarea instanței de apel cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în sensul înlăturării dispoz. alin.4 din art.209 C. - pentru ambii inculpați și, respectiv, în sensul reținerii dispoz. art.210 C. - pentru inculpatul L. L. - motivare completă și pertinentă, cu care Curtea este de acord și și-o însușește, arătăm pe scurt, doar că sunt neîntemeiate criticile sub aceste aspecte, nu-și găsesc susținerea în probele administrate în cauză.

Astfel, inculpatul H. L. cu certitudine a știut exact ce sume de bani sustrage, deoarece pe plicuri, așa cum el însuși a menționat, erau trecute sumele de bani, neavând relevanță așadar, dacă coinculpatul L. i-a spus saunu suma totală ce urma să o sustragă ori dacă a verificat sau nu, conținutul plicurilor, esențială pentru reținerea furtului cu consecințe deosebit de grave, fiind suma efectiv sustrasă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul L. L., de asemenea, probele de la dosar dovedesc că și acesta cunoștea suma de bani din cele două plicuri, în condițiile în care, a indicat cu precizie coinculpatului H. ce traseu trebuie să urmeze în apartament pentru a găsi plicurile și, cum s-a dovedit că despre existența plicurilor nu știa de la partea vătămată, rezultă logic că, L. însuși a văzut plicurile și, pe cale de consecință, și ce sume erau înscrise pe ele. Dar chiar și în ipoteza în care Inculpatul nu ar fi cunoscut cuantumul sumei, simplul fapt că l-a instigat pe coinculpatul H. să sustragă banii, întrunește condițiile instigării la furt, legea necondiționând existența infracțiunii în această formă, de cunoașterea obiectului faptei ilicite, esențială fiind determinarea la comiterea faptei penale.

Așa cum corect a arătat și instanța de apel, nu sunt dovezi în cauză că inculpatul L. a avut o coabitare efectivă, s-a gospodărit în comun cu partea vătămată, că ar fi dus o viață împreună, cu toate consecințele legate de această împrejurare, din declarațiile părții vătămate V. C. rezultând că cei doi pur și simplul înnoptau unul la celălalt, fără ca acest aspect să aibă un caracter de permanență ori de stabilitate. În acest context, nu se poate susține nici ideea de „. a inculpatului de către partea vătămată, idee ce s-a încercat a fi acreditată, în ipoteza în care nu s-ar primi primul argument, al „locuirii împreună cu partea vătămată";. Aceasta deoarece, potrivit practicii judiciare, găzduirea presupune a acorda adăpost, ospitalitate unei persoane, în virtutea încrederii în aceea persoană, pentru o anumită perioadă. Ori, relațiile între inculpat și partea vătămată erau de cu totul altă natură, presupuneau întinderea încrederii pe o durată mai mare, nedeterminată, aceștia fiind prieteni de aproximativ 1 an și jumătate și nu doar, temporar, cât ar dura o „..

Cât privește aplicabilitatea în speță a dispoz. art.320/1 C.pr.pen. - privind judecata și pedeapsa în cazul recunoașterii vinovăției - introduse prin

L. nr.202/2010, se constată nefondată critica inculpaților.

În primul rând, acestea sunt dispoziții procesual penale care sunt de imediată aplicare, respectiv, se aplică doar actelor înfăptuite în timpul cât ele sunt în vigoare și nicidecum, nu retroactivează și nici nu ultraactivează. Ori, în cauză, hotărârea de condamnare a celor doi inculpați s-a pronunțat la 16 septembrie 2010, anterior intrării în vigoare a noii legi - 26 noiembrie 2010. E. vorba așadar, de o confuzie a apărării, privind legea penală mai favorabilă, dispozițiile legale în discuție fiind de procedură penală și nu de drept substanțial, pentru a face incidente dispozițiile art.13 C.

În al doilea rând, chiar dacă judecarea inculpaților s-ar fi făcut în timpul și sub imperiul legii noi, dispozițiile art.320/1 C.pr.pen. nu ar fi fost aplicabile, deoarece, legea prevede că recunoașterea faptelor se face necondiționat, iar inculpații solicită a fi judecați în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Curtea constată însă fondate recursurile inculpaților, sub aspectul cuantumului pedepselor ce le-au fost aplicate.

Sunt absolut pertinente și edificatoare toate elementele de individualizare a pedepsei, menționate și analizate minuțios de instanța fondului și, nu considerăm că se impune reținerea și a altor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, pentru motivele arătate de cele două instanțe, în contextul ansamblului cauzei și nici o altă modalitate de executare a pedepselor, cea cu executare în regim de detenție fiind, în condițiile specificeprezentei spețe, cea mai în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C.

Apreciem însă că - raportat la conduita generală a inculpaților, care

(ceea ce este esențial, în cele din urmă) a dus la recuperarea integrală a prejudiciului și, la împrejurarea că ambii se află la prima confruntare cu legea penală - se poate da o eficiență mai largă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor și, pe cale de consecință, se pot reduce pedepsele aplicate.

Așa fiind, față de considerentele mai sus menționate, în baza art.385¹⁵ pct.2 lit.d C.pr.penală se vor admite recursurile declarate de către inculpații L. L. H. L. împotriva deciziei penale nr.467/A din data de 13 decembrie 2010 a T.ului C., care va fi casată în parte, împreună cu sentința penală nr.729 din data de 16 septembrie 2010 a Judecătoriei C.-Napoca, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților.

Rejudecând în limitele de mai sus, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului L. L. de la 6 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție și pedeapsa aplicată inculpatului H. L. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul detenției preventive începând cu data de 26 iulie 2010 la zi.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În baza art.189 C.pr.penală se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 75 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, sume ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

În baza art.385^{15 pct.2 lit.d C.pr.penală admite recursurile declarate de către inculpații L. L. (fiul lui G. și S., născut la 4 iulie 1978) și H. L. ( fiul lui M., născut la 26 august 1987), aflați în Penitenciarul Gherla - împotriva deciziei penale nr.467/A din 13 decembrie 2010 a T.ului C., pe care o casează în parte, împreună cu sentința penală nr.729 din 16 septembrie 2010 a}

Judecătoriei C.-Napoca, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților.

Rejudecând în limitele de mai sus, reduce pedeapsa aplicată inculpatului

L. L. de la 6 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim

de detenție și reduce pedeapsa aplicată inculpatului H. L. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție .

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul detenției preventive începând cu data de 26 iulie 2010 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În baza art.189 C.pr.penală stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 75 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, sume ce se vor plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. R. L. M.

GREFIER M. N.

Red.A.C./Dact.A.C.

6 ex./(...)

Jud. apel: L. Cociș/R. Mornăilă

Jud. fond: L.M. M.

← Decizia penală nr. 1067/2011, Curtea de Apel Cluj		Încheierea penală nr. 789/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj