Decizia penală nr. 639/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 639/R/2011

Ședința publică din 26 aprilie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE :I. MOLDOVA

JUDECĂTORI :L. H., judecător

:V. V. A. GREFIER : L. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin

PROCUROR : S. DOBRESCU

S-au luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. C., împotriva deciziei penale nr.79/A/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ului C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. C. personal asistat de apărător ales, av.V. R.a, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.

În instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. I. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C. Apreciază că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală întrucât s-a avut în vedere motivele de apel formulate de parchet fără a se reține criteriile de individualizare a pedepsei prev.de art.72 C. Solicită a se avea în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și anume pe timp de noapte și cu trafic redus, ceea ce imprimă faptei un grad de pericol social redus. Din declarațiile inculpatului și ale martorilor, reiese că distanța parcursă de inculpat nu a fost de 68 km, inculpatul conducând autoturismul pe ruta R. C. - C. din cauza faptului că fratele acestuia adormise la volan. Inculpatul nu prezenta o stare avansată de ebrietate și nici de oboseală, aceste susțineri fiind contrazise de buletinul de examinare clinică.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind temeinică, legală și bine motivată. Nu se poate reține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni așa cum s-a reținut de către prima instanță.

Inculpatul B. C., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că are doi copii minori în întreținere.

C U R T E A Deliberând reține că prin sentința penală nr. 943/(...) a Judecătoriei C.-N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. b1 din C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului B. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R;

- în baza art. 181 din C. rap. la art. 91 din C. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 500 lei;

- în baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată;

- onorariul avocatului din oficiu, d-na Lefticariu R. S. de 200 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 10 noiembrie 2009, fiind confirmată de către procuror la data de 10 noiembrie 2010.

Conform procesului verbal de la fila 4 din dos.up, în noaptea de 2. august 2009, la ora 1.55, un echipaj al Poliției aflat în misiune ordonată de îndrumare și control al traficului rutier au trecut la oprirea în trafic a autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare 9. condus de către inculpatul B. C. la intersecția str. Oașului cu b-dul Muncii, întrucât autovehiculul a schimbat brusc direcția de mers. În mașină se afla și B. L., fratele inculpatului care era pe bancheta din spate.

Întrucât inculpatul emana miros specific consumului de alcool a fost testat cu aparatul alcootest în prezența martorului asistent Pălăceanu Dorin, rezultând o valoare de 0,50 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul declarând că a consumat două halbe de bere. A fost condus la UPU unde s-au recoltat inculpatului două probe de sânge. Din buletinul de examinare clinică s-a reținut că nu era vizibil că inculpatul s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice, avea o vorbire clară, comportare ordonată, era orientat temporalo-spațial, avea atenția concentrată și era coerent.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 6316/IX/a/2394 din data de 1 septembrie 2009 rezultă că la prima probă, la ora 2.50 inculpatul avea o alcoolemie de

0,90g %o, iar la a doua probă, la ora 3.50 o alcoolemie de 0,8. S-a dispus din oficiu efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei iar concluzia raportului a fost aceea că la momentul opririi în trafic inculpatul putea avea o alcoolemie cu valoare teoretică de 0,9.

Inculpatul nu a contestat alcoolemia teoretică stabilită prin raportul de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei. În fața instanței inculpatul a declarat că în seara zilei de 22 august 2009, în jurul orei 21.00, a consumat aproximativ două sau trei beri cu alcool în contextual în care cu o seară înainte a băut o cantitate mai mare de alcool. A fost sunat de către fratele său B. L. care se întorcea dintr-o cursă din Austria și care i-a cerut să conducă o mașină până în R. C.. Inculpatul a declarat că a refuzat, deoarece consumase alcool, dar a fost de acord să-l însoțească pe fratele său în mașină. La întoarcere, din cauza oboselii fratele său a ațipit și atunci a decis să-l lase pe B. L. pe bancheta din spate să se odihnească și a urcat la volan. C. este că, la momentul opririi în trafic, B. L. stătea pe bancheta din spate în condițiile în care în mașină mai era doar inculpatul, împrejurare care face verosimilă declarația inculpatului.

Încă de la început inculpatul a manifestat un comportament sincer colaborând cu organele judiciare, oferind chiar informații suplimentare care nu au fost în beneficiul său, respectiv traseul pe care a condus autovehiculul. A. împrejurare a fost considerată ca o măsură a sincerității sale. Inculpatul era la data săvârșirii faptei șofer profesionist.

Din probe rezultă că în seara zilei de 22 august 2009 inculpatul a consumat băuturi alcoolice după care a condus un autovehicul pe drumurile publice din C.-N. având o alcoolemie peste limita legală.

Instanța de fond a reținut însă împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, respectiv inculpatul a condus autovehiculul pe timp de noapte, în jurul orei 1.55,când traficul rutier era redus și a fost oprit exclusiv pentru un control de rutină, adică fără să se fi constatat vreo abatere de la normele rutiere, manevra de schimbare bruscă a direcției de mers nefiind considerată ilicită. Gradul alcoolemiei rezultat în urma probei științifice relevă un consum moderat de alcool. A. împrejurare obiectivă coroborată cu faptul că în mașină se mai afla fratele său pe bancheta din spate, fac verosimilă împrejurarea că inculpatul a condus autovehiculul exclusiv datorită faptului că fratele său era obosit. Desigur această împrejurare singură, nu este în măsură să-i înlăture răspunderea penală, însă raportat la faptul că era șofer profesionist și știa care sunt consecințele juridice ale conducerii unui autovehicul ulterior consumului de alcool, face ca fapta să aibă un caracter accidental.

Conform art. 18^1 al. 1 și 2 din C. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Pe lângă împrejurările de fapt reținute mai sus care au condus spre concluzia caracterului fortuit al faptei sale, instanța de fond a reținut că inculpatul este o persoană care a înțeles încă de la început consecințele faptelor sale și care a manifestat o conduită demnă și sinceră în raport cu organele judiciare.

Întreg acest context, pe fondul depășirii pragului alcoolemiei cu foarte puțin, fără ca medicul să poate identifica semne că ar fi sub influența băuturilor alcoolice, în condițiile în care inculpatul era șofer profesionist și avea îndemânare și cunoștințe suficiente pentru a nu pune în pericol traficul rutier la o oră la care era oricum foarte redus, face ca fapta inculpatului, în concret și raportat la persoana acestuia, să prezinte un foarte redus grad de pericol social.

Așa fiind, instanța de fond a considerat că o pedeapsă penală ar fi excesivă, caracterul represiv al faptei fiind suplinit de conduita și participarea inculpatului la procedurile penale desfășurate până la acest punct procesual.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. b1 din C.p.p. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 al. 1 din OUG

195/2002, R.

În baza art. 181 din C. rap. la art. 91 din C. a aplicat inculpatului amenda administrativă de 800 lei, considerând că acest cuantum este suficient și asigură o proporționalitate rezonabilă între fapta săvârșită și consecințele ei.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, declarația fiind înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca, la data de (...).

În motivarea apelului este criticată soluția pronunțată de către instanța de fond ca nelegală, deoarece din toate probele de la dosar și care conturează un grad de pericol social destul de ridicat, nu se putea trage concluzia că fapta este în mod vădit lipsită de importanță. Prin urmare este necesar să se pronunțe o soluție de condamnare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr.97 din (...) a T.ului C., în temeiul art. 379 pct.2 lit.a C. s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, împotriva sentinței penale nr. 943/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care a desființat-o cu privire la soluția dată laturii penale a cauzei și cu privire la temeiul de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul B. C., fiul lui B. N. I. și M. V., n. la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP 1., cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, studii 12 clase, necăsătorit, are în întreținere 2 copii minori, fără antecedente penale, dom. în C.- N., str. Poet Grigore Alexandrescu nr. 45, ap. 16, jud. C., În temeiul art. 87 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.74 al.1 lit. a și art. 76 al.1 lit. d C., la pedeapsa de:

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art. 71 al. 1 și 2 C. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a C..

În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. și anume acela de 2 ani și 8 luni.

În baza art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C..

În temeiul art. 71 al. 5 C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale apelate referitoare la acordarea onorariului avocațial doamnei av. Lefticariu R. S., care 1-a asistat pe inculpat din oficiu în fața primei instanțe.

În baza art. 191 al. 1 C. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În temeiul art. 192 al.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că apelul a fost promovat în termenul de 10 zile prev. de art. 363 al. 1 C., termen ce a curs pentru reprezentantul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca de la data pronunțării soluției apelate, și anume (...), în conformitate cu prevederile art. 363 al. 2 C..

Verificându-se hotărârea atacată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor de apel invocate prin memoriul de la dosar, s-a apreciat că în mod nejustificat instanța de judecată, reținând vinovăția inculpatului, a considerat că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere circumstanțele în care inculpatul a comis fapta precum și gradul ridicat al alcoolemiei acestuia.

În justificarea acestei concluzii, instanța de fond a arătat faptul că inculpatul a condus autovehiculul pe timp de noapte, în jurul orei 1,55, oră la care traficul rutier era redus, fiind oprit exclusiv pentru un control de rutină. De asemenea, gradul de alcoolemie relevă un consum moderat de alcool, iar inculpatul a condus autovehiculul exclusiv pentru că fratele său era obosit. Mai reține instanța și faptul că inculpatul a înțeles de la început consecințele faptei sale, a avut o conduită sinceră iar fapta săvârșită a avut un caracter fortuit. Inculpatul, fiind șofer profesionist, avea îndemânare și cunoștințe suficiente pentru a nu pune în pericol traficul rutier la o oră la care era oricum foarte redus

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi excesivă, motiv pentru care a dispus achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 18 ind.1

C.pen, aplicându-i acestuia o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.

Însă, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002, republicată, este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, acest pericol constând în aceea că, aflarea pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care se afla sub influența băuturilor alcoolice are, întotdeauna, ca rezultat, o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Acest pericol este inseparabil de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta. Este vorba despre un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc comitereafaptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.

Conducerea pe drumurile publice a unor autovehicule de către persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice, generează o stare periculoasă pentru siguranța circulației rutiere prin aceea că aceștia nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor, fiindu-le afectate echilibrul funcțiilor fizice, respectiv puterea de concentrare și prevedere precum și atenția necesară conducerii în siguranță a unui autovehicul.

Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că instanța de fond nu putea conchide că fapta inculpatului care a condus autovehiculul pe drumurile publice cu o alcoolemie de 0,99 g%o, este, în mod vădit, lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din textul art. 181 C. pen. a rezultat că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, trebuie avute în vedere mai multe criterii, printre care modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, persoana și conduita făptuitorului.

Astfel, în ceea ce privește împrejurările în care fapta a fost comisă, din probele administrate în cauză, a rezultat faptul că, la data de 2. august 2009, între orele 23,00-

1,55, inculpatul, după ce a consumat 2-3 halbe de bere cu alcool, de 0,5 1 fiecare, conform propriilor susțineri, atât din faza de urmărire penală cât și din fața instanței de fond, la o terasă din cart. Mănăștur, între orele 19,00-21,00, a condus autoutilitara marca Ford, cu nr. de înmatriculare 9954 CNC, proprietatea fratelui său, B. L.-I., până în comuna R.-C. și retur. De-asemenea, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, și anume declarația inculpatului și declarația martorului B. L.-I., aproximativ de pe raza com. Chinteni, jud. C., observând că fratele său era obosit, inculpatul s-a urcat la volanul autoutilitarei pe care a condus-o până în com. R.-C. și retur, deși anterior consumase băuturi alcoolice.

Întrucât distanța până în com. R.-C., calculată din centrul mun. C.-N., este de

39 km., putem concluziona că inculpatul a condus autovehiculul o distanță considerabilă, de aproximativ 68 de Km, scăzând drumul parcurs din C.-N. până în loc. Chinteni, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice.

De-asemenea, chiar dacă inculpatul a condus pe timp de noapte, când traficul este, în general, mai redus, nu se poate aprecia că această împrejurare conferă faptei un pericol social scăzut, câtă vreme conducerea pe timp de noapte, pe un fond evident de oboseală, coroborat și cu consumul de băuturi alcoolice, poate determina producerea unor accidente, cum de-altfel, se întâmplă în mod frecvent, soldate cu victime și cu importante pagube materiale, accidente în care nu este obligatoriu să fie implicați și alți participanți la trafic, fiind suficient să fie implicat autovehiculul condus de persoane aflate sub influență băuturilor alcoolice.

De-asemenea, s-a apreciat ca nu se poate reține că gradul de alcoolemie este unul scăzut întrucât limita legală a fost depășită cu foarte puțin, câtă vreme limita legală a fost depășită cu cea. 0,20 g%o, fiind consecința unui consum ridicat de băuturi alcoolice, respectiv 2-3 beri de 0,5 1, conform susținerilor inculpatului. De-altfel se poate observa că inculpatul, tot conform propriilor susțineri, a consumat, cu o seară înainte, cantități mari de alcool fiindu-i rău în acea zi. Prin urmare, starea în care se afla inculpatul în acea zi nu era corespunzătoare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, acesta consumând cantități suplimentare de alcool, împrejurare care însă nu 1-a împiedicat să urce la volanul autovehiculului și să -1 conducă pe drumurile publice.

De-altfel, inculpatul, la momentul depistării în trafic, prezenta halenă alcoolică, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare și din buletinul de examinare clinică, iar faptul că nu prezenta alte semne exterioare vizibile ale consumului de alcool, nu înseamnă că funcțiile sale psihice nu erau afectate sau, în orice caz, că erau corespunzătoare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice.

Trebuie subliniată și precizarea experților din raportul de expertiză medico- legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, aceștia constatând o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță rezultând dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

Mai mult, s-a reținut că din împrejurările comiterii faptei, a rezultat că inculpatul a putut, cel puțin anticipa, faptul că ar putea fi pus în situația de a conduce autovehiculul, întrucât fratele său îi spusese încă din moment ul în care s-a pus problema plecării spre localitatea R. C. că era foarte obosit din cauza drumului lung efectuat anterior și, cu toate acestea, a fost de acord să-1 însoțească, la ore înaintate din noapte, urmând să se deplaseze o distanță apreciabilă.

Oricum susținerile inculpatului nu sunt în măsură a acoperi condițiile impuse de starea de necesitate, ca și cauză ce face ca fapta să nu fie infracțiune, conform art. 45

C., cu atât mai puțin fiind îndeplinite condițiile cazului fortuit prev. de art. 47 C..

În plus, faptul că inculpatul era șofer profesionist, imprimă faptei săvârșite un pericol social sporit, întrucât în calitatea sa trebuia să aibă o conduită mai responsabilă și în acord cu dispozițiile legale, cunoscând consecințele juridice ale conducerii unui autovehicul după ce anterior consumase alcool.

Că este așa o denotă și împrejurarea că inculpatul, ajuns în mun. C. -N. și observând organele de poliție, a efectuat o manevră de schimbare bruscă a direcției de mers, cu intenția evidentă de a se sustrage controlului, știind faptul că anterior consumase cantități însemnate de băuturi alcoolice și că va trebui să suporte consecințele legale ale faptei sale.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a C., tribunalul a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, împotriva sentinței penale nr. 943/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care a desființat-o cu privire la soluția dată laturii penale a cauzei și cu privire la temeiul de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul B. C., în temeiul art. 87 al.1 din O.U.G. nr.

195/2002, cu aplicarea art.74 al.1 lit. a și art. 76 al.1 lit. d C., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

La stabilirea acestei pedepse instanța de apel a avut în vedere considerațiile de mai sus, care vorbesc despre gradul de pericol social al faptei, și persoana inculpatului care a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând comiterea infracțiunii, ceea ce constituie o circumstanță atenuantă în sensul art. 74 al. 1 lit. a C., și a fost eficientizată în conformitate cu prevederile art. 76 al. 1 lit. d C..

În baza art. 71 al. 1 și 2 C. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a C..

În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. și anume acela de 2 ani și 8 luni.

În baza art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C..

În temeiul art. 71 al. 5 C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

S-au menținut dispozițiile sentinței penale apelate referitoare la acordarea onorariului avocațial doamnei av. Lefticariu R. S., care 1-a asistat pe inculpat din oficiu în fața primei instanțe.

În baza art. 191 al. 1 C. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În temeiul art. 192 al.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B. C., criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se mențină sentința instanței de fond. În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că instanța de apel nu a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și anume pe timp de noapte și cu trafic redus, ceea ce imprimă faptei un grad de pericol social redus, că Inculpatul nu prezenta o stare avansată de ebrietate și nici de oboseală, aceste susțineri fiind contrazise de buletinul de examinare clinică. Referitor la individualizarea sancțiunii penale inculpatul a arătat că s-a stabilit o sancțiune penală fără a se reține criteriile de individualizare a pedepsei prev.de art.72 C.

Procedînd la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate ți pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

T.ul a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea si sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauză, ajungând în final în mod corect la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:

Instanța de apel în mod corect a concluzionat că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia fapta inculpatului nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni.

Referitor la aplicarea art.18/1 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.

Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse, după cum nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.

Infracțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002, fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte, pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri. În aceste condiții, este lipsită de relevanță împrejurarea că ora la care s-a săvârșit fapta era târzie și că traficul era redus. În cauză, faptul că la ora identificării în trafic a recurentului riscul producerii unui eveniment rutier era mai scăzut, ține de domeniul hazardului, al norocului și este un risc pe care societatea civilă nu și-l poate asuma.

Totodată, în cazul unor astfel de infracțiuni instanța apreciază că nu prezintă relevanță distanța parcursă deoarece nu este de natura a diminua ori înlătura pericolul pentru siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, în cauză probele dosarului evidențiază că inculpatul a condus autovehiculul o distanță considerabilă, de aproximativ 68 de Km, deși prezenta o alcoolemie peste limita legală, pe timp de noapte, evident pe fond de oboseală, ceea ce conduce la concluzia diminuării aptitudinilor recurentului în exercitarea acestei activități, sporind astfel riscul pentru siguranța traficului rutier.

De asemenea, mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operațiade individualizare judiciară a sancțiunii. În orice împrejurare însă chiar dacă aserțiunea recurentului ar fi reală, respectiv aceea că a înțeles să acorde ajutor fratelui său, tot nu se justifică săvârșirea infracțiunii de către acesta.

În final, nu poate fi omis faptul că inculpatul, șofer profesionist, este în măsură să aprecize în mai mare măsură riscurile conducerii unui autovehicul după ce anterior consumase alcool, atât cele juridice, cât și cele ale punerii în pericol a siguranței circulației rutiere, dovadă fiind și atitudinea sa inițială de a se sustrage controlului atunci când, observând organele de poliție, a efectuat o manevră de schimbare bruscă a direcției de mers.

Așa fiind, Curtea concluionează că în mod corect T.ul a reținut că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni și a dispus condamnarea recurentului pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al.1 din O.U.G. nr.

195/2002.

Referitor la individualizarea sancțiounii penale, Curtea constată că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu s-a omis faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o alcoolemie destul de apropriată de limita legală și a manifestat regret, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere și urmărilor faptei din perspectiva punerii în pericol a siguranței circulației rutiere.

Raționamentul instanței de apel care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. În cauză, încă de la început inculpatul a manifestat un comportament sincer colaborând cu organele judiciare, oferind chiar informații suplimentare care nu au fost în beneficiul său, această împrejurare fiind o dovadă a sincerității sale astfel că sancțiunea pedepsei de 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar decizia atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189

C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C., împotriva deciziei penale nr. 79 din 14 aprilie 2011 a T.ului C..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

GREFIER,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. A.Țopan/L.Cociș

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 639/2011, Curtea de Apel Cluj