Decizia penală nr. 197/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 197/R/2011
Ședința publică din data de 16 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : ANA C.- judecător JUDECĂTORI : M. R.
L. M. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații M. C. I. și S. M. N. împotriva încheierii penale f.n. din 9 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. C. I. în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat M. M. R., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, inculpatul S. M. N., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat T. O., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebați fiind de către instanță inculpații arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului M. C. I. solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Nu se mai impune menținerea stării de arest, întrucât nu existăindicii noi, iar temeiurile inițiale nu mai subzistă.
Pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică și care exista la data luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul având o conduită bună, nu are cazier judiciar și s-a prezentat la organele de poliție. Inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a suprima viața părții vătămate, încadrarea juridică dată faptei este greșită. Învederează instanței faptul că această faptă este o excepție de comportament din partea inculpatului și dorește ca această cauză să fie analizată în amănunt, arătând că măsura arestării este o măsură gravă.
Apărătorul inculpatului S. M.-N. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestului preventiv cu punerea în libertate a inculpatului.
Inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, deoarece, nu există date că lăsarea în stare de libertate al acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Temeiurile care au stat la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă iar altele noi nu au apărut. Inculpatul a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale și poate fi cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate deinculpați, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, astfel din probele administrate până în prezent în cauză respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto aferente; dovezi de ridicare; concluziile preliminare, precum și raportul de constatare medico- legală întocmite de IML C., rezultă indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.681 C.pr.penală și chiar probe potrivit art.143 C.pr.penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpații au comis pretinsele fapte pentru care au fost trimiși în judecată. Infracțiunea pentru care este cercetat fiecare inculpat este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar probele certe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptelor deduse judecății, fiind vorba de fapte îndreptate împotriva vieții, din modul și împrejurările concrete de comitere a acestora, di urmările grave produse asupra sănătății și integrității corporale a părții vătămate, aspect ce reiese din toate înscrisurile medicale existente în dosarul de urmărire penală. Inculpatul M. C. I., având ultimul cuvânt arată că își însușește cele susținute de apărătorul său și solicită cercetarea sa în stare de libertate. Inculpatul S. M.-N., având ultimul cuvânt arată că solicită cercetarea sa în stare de libertate. C U R T E A Prin încheierea penală fără număr din data de (...) a T.ui C. în baza art.3001 rap. la art.160b al.3 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații M. C. I., fiul lui Ș. și I., ns. la (...) în loc. Târgoviște, jud. Dâmbovița și S. M. N., fiul lui N. și N., ns. la (...) în loc. Ileanda, jud. Sălaj, ambii deținuți în prezent în Arestul I.P.J.C., pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestului preventiv față de inculpații M. C. I. și S. M. N., prin prisma dispozițiilor art.143 și 148 lit.f C.pr.pen., a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive față de fiecare inculpat; astfel, din probele administrate până în prezent în cauză (respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto aferente; dovezi de ridicare; concluziile preliminare, precum și raportul de constatare medico-legală întocmite de IML C. declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu cele de recunoaștere date de inculpați) rezultă indicii temeinice în sensul disp. art.681 C. și chiar probe potrivit art.143 C., care fac rezonabilă presupunerea că inculpații au comis pretinsele fapte pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul 1. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj, întocmit la data de (...); totodată, infracțiunea pentru care este cercetat fiecare inculpat este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar probele certe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptelor deduse judecății, fiind vorba de fapte îndreptate împotriva vieții; din modul și împrejurările concrete de comitere a acestora; din urmările grave produse asupra sănătății și integrității corporale a părții vătămate, aspect ce reiese din toate înscrisurile medicale existente în dosarul de urmărire penală; nu în ultimul rând, din sentimentul de insecuritate creat membrilor comunității în situația în care organelejudiciare nu iau măsuri drastice împotriva persoanelor ce săvârșesc fapte cu grad ridicat de pericol social; rezultă că cerințele art.148 lit.f C., sunt îndeplinite. Față de cele arătate, întrucât nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art.3001 rap. la art.160b al.3 C., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații M. C. I. și S. M. N. prin Î. penală nr.149/C/(...) a Trib. C., pe care a menținut-o. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs în termen legal inculpații M. C.-I. și S. M.-N., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 16 februarie 2011, prin apărător ales, inculpatul M. C.-I. a solicitat admiterea recursului, cu consecința revocării măsurii arestării și punerea de îndată în libertate. S-a arătat că în altercația care a avut loc între părți, inculpatul a fost provocat de partea vătămată, existând suspiciunea că aceasta i-a sustras un telefon mobil. Partea vătămată l-a atacat pe inculpat, iar acesta din urmă a ripostat, fără a avea intenția să suprime viața părții vătămate. Ca urmare s-a apreciat că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și fără privarea de libertate. Se poate lua o altă măsură neprivativă de libertate raportat la infracțiunea comisă, la persoana inculpatului și la circumstanțele în care s-a comis fapta, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea. Inculpatul S. M.-N. prin apărător din oficiu a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestului, aceasta fiind netemeinică și nelegală. S-a arătat că nu a fost dovedită intenția inculpatului de a suprima viața victimei și s-a ajuns la acel incident ca urmare a provocării din partea victimei. Inculpatul este o persoană tânără, fără antecedente penale, astfel că nu este necesară privarea de libertate pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind suficient să se ia față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauei, conform art.38514 C.pr.peală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că inculpații recurenți M. C.-I. și S. M.-N. au fost cercetați în dosarul nr.1. al P. de pe lângă Tribunalul Cluj și trimiși în judecată sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor prev.de art.20 C. rap. la art.174 C., constând în aceea că în cursul nopții de 14/(...), în timp ce se aflau la locuința inculpatului M. C.-I. din localitatea F., str. Florilor nr.10, jud. C., i-ar fi aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele, cu o intensitate deosebită, în special în zona capului, părții vătămate F. G., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare peste 60zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia (victima fiind internară de urgență la C. de N. C.-N., cu diagnostic de traumatism cranio-cerebral acut închis, hematon subdural supraacut fronto-temporo-parietal drept, comă gradul IV, edem cerebral posttraumatic, și fiind supusă unei intervenții chirurgicale de îndată. În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpații sunt autorii faptei pentru care au fost trimiși în judecată, după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto f.2-23, dovezi de ridicare f.24-25, concluziile provizorii formulate de I. C.-N. f.37-38, proces-verbal f.39, raport de constatare medico legală f.123- 125, declarația părții vătămate f.161, declarațiile martorilor D. I. V. f.69, M. I. S. f.70, B. L. f.71, S. S. f.104-105, T. S. O. f.103, coroborate cu declarațiile datede cei doi inculpați f.28-29, 30-34, 35-36, 42-49, 53-63, care recunosc comiterea faptei în materialitatea ei. Măsura arestării preventive a fost luată și menținută față de inculpații recurenți în baza art.148 lit.f C.pr.penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora sunt suspectați este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei, persoana inculpaților, rezonanța socială și sentimentul de insecuritate inerent creat în comunitate. Curtea reține că în mod corect a fost reținută incidența art.148 lit.f C.pr.penală față de inculpații recurenți. În ceea ce privește prima condiție cerută de art.148 lit.f C.pr.penală, aceasta este îndeplinită, fapta pentru care se efectuează cercetări fiind sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Referitor la cerința ca inculpații să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, curtea constată că și aceasta este îndeplinită, din actele de la dosar rezultând că inculpații sunt suspectați de comiterea unei fapte deosebit de grave, cu ecou în comunitatea în care a avut loc, lăsarea lor în libertate fiind de natură a perturba ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică cerut de art.148 lit.f C.pr.penală este înțeles și ca risc de creștere a faptelor de violență în situația în care nu se iau măsuri ferme împotriva celor suspectați de comiterea lor. Conduita anterioară bună a inculpaților rezultată din fișele de cazier judiciar nu i-a împiedicat se pare pe aceștia să recurgă la mijloace lipsite de onestitate, prezentând o altă stare de fapt, respectiv că l-au surprins pe partea vătămată în locuința inculpatului M. C.-I. în timp ce încerca să sustragă bunuri și de aceea l-au agresat, în acest sens inculpatul M. formulând și o plângere la organele de cercetare penală în încercarea de a-și diminua răspunderea penală. Această atitudine a inculpaților permite curții a conchide că riscul de a influența cursul anchetei este unul actual în cazul dat. Incidența sau neincidența în cauză a scuzei provocării este o chestiune care ține de fondul cauzei și constituie o circumstanță atenuată legală având ca efect coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, nefiind un argument esențial pentru cercetarea inculpaților în stare de libertate. Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman curtea constată că măsura arestării preventive a inculpaților recurenți reprezintă cel mai adecvat răspuns alarmei create în rândul opiniei publice, neexistând garanția că aflați în libertate aceștia nu vor mai consuma alcool pe fondul căruia ar putea comite noi fapte antisociale, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu riscă decât pedeapsa cea mai grea pentru faptele comise. Inculpații locuiesc fără forme legale în localitatea F. și până la acest moment nu s-au depus acte din care să rezulte că au o ocupație și o sursă licită de venituri, astfel că nu este oportună luarea față de aceștia a unei măsuri preventive neprivative de libertate. Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată. În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, inculpații fiind trimiși în judecată, însă aceasta nu are doar o semnificație formală, fiind necesară audierea inculpaților în fața instanței, pentru care s-a fixat prin repartizare aleatorie termen la data de 3 martie 2011. Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. C. I., fiul lui S. si I., nasc.la 14 august 1980 si S. M. N., fiul lui N., nasc.la 5 noiembrie 1988, aflați in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 9 februarie 2011 a T.ui C.. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat T. O. (inc. S.). În baza art.192 alin.2 C.pr.penală vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. C. I., fiul lui S. si I., nasc.la (...) si S. M. N., fiul lui N., născ.la (...), aflați in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 9 februarie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat T. O. (inc. S.). Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER ANA C. M. R. L. M. M. N. Red.L.M./C.A.N. 4 ex./(...) Jud.fond: I.N.B.
| ← Decizia penală nr. 626/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1875/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
