Decizia penală nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.76/2011
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. - judecător JUDECĂTORI : V. G.
M. B.
G. : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : D. S.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații Ț. I. și M. V. V. împotriva încheierii penale f.n. din 13 ianuarie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.I. M. și inculpatul M. V., în stare de arest, asistat de apărător oficiu av.Chilea M. Irina, ambii avocați din cadrul Baroului C. cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebați fiind de către instanță, inculpații arată că își mențin recursurile declarate și sunt de acord să fie asistat de apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului T. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și cercetarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Mai mult, din actele și lucrările dosarului nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului. S. a se reține prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul și starea de sănătate precară, având nevoie de o operație chirurgicală.
Consideră că cercetarea în libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestării preventive ar fi mult mai eficientă, în cauză nefăcându-se dovada pericolului concret pentru ordinea publică. S. acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Apărătorul inculpatului M. V. V., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia. In subsidiar, solicită, în baza art.145, 1451
C.pr.pen., înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursului arată că nu au apărut indicii noi care să justifice starea de arest a inculpatului, iar prevederile art.148 lit.f C.pr.pen. nu mai subzistă în cauză.
S. a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că era minor la data săvârșirii faptei, iar cercetarea sa în stare de libertate nu ar împieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedepse de câte 14 ani și respectiv 8 ani închisoare. Față de această împrejurare apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuare menținerea inculpaților în stare de arest.
Inculpatul M. V. V., având ultimul cuvânt susține că este vinovat și regretă fapta comisă.
Inculpatul T. I. având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 1 an și 4 luni, nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, are 3 copii în întreținere și trebuie să se supună unei operații chirurgicale.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 240 din 14 mai 2010 a T.ui M. s-a dispus condamnarea inculpatului Ț. I. la pedeapsa de 14 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II- a și lit.b C.pen. pentru infracțiunea de omor prev.de art. 174 alin.1 C.pen. cu aplic.art. 75 lit.c C.pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev.de art. 175 alin.1 lit.i C.pen. cu aplic.art.
75 lit.c C.pen.
S-a dispus, de asemenea, condamnarea și a inculpatului M. V. V. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de omor prev.de art. 174 alin.1 C.pen. cu aplic.art. 99 și urm. C.pen. după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev.de art. 175 alin.1 lit.i C.pen. cu aplic.art. 99 și urm. C.pen.
În baza art. 71 C.pen., li s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
Acestora li s-a menținut starea de arest preventiv și li s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv (1 octombrie 2009 la zi).
Inculpații au fost obligați în solidar (inculpatul M. V. V. în solidar și cu partea civilă responsabilă M. I.) la plata de despăgubiri civile în favoarea următoarelor părți civile: Ș. M. - 8.000 lei - despăgubiri pentru daune materiale cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a sentinței și până la plata debitului;.- Ș. M. în nume propriu și în reprezentarea minorului Ș. P. I.
- 100.000 lei - despăgubiri pentru daune morale cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a sentinței până la plata debitului;- minorului Ș. P. I. prin reprezentant legal - partea civilă Ș. M. 350 lei lunar - despăgubiri periodice începând cu data de 25 septembrie 2009 până la majorat sau noi dispoziții.
S-a dispus confiscarea corpului delict aflat la poziția 3. în registrul de corpuri delicte al tribunalului.
Inculpații au fost obligați la plata de cheltuieli judiciare către stat și în favoarea părții civile Ș. M. (inculpatul M. V. V. în solidar cu partea civilmente responsabilă).
Prin decizia penală nr. 130/A/2010 a Curții de A. C. s-a desființat integral această sentință, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe cu motivarea, în esență, că la ultimul termen de judecată partea civilmente responsabilă M. I. nu a fost legal citată. S-a menținut, de asemenea, starea de arest preventiv a celor doi inculpați.
În rejudecare la această instanță s-a format dosarul nr. (...), cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, în temeiul art. 3002, 1. C.pr.pen., precum și la examinarea cererii inculpatului M. V. V. de revocare a acestei măsuri și a cererii inculpatului Ț. I. de a se înlocui această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi țara, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 512 din 1 octombrie 2009 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor M. V. V. pe o perioadă de
19 zile (1 octombrie 2009 - 19 octombrie 2009 inclusiv) pentru infracțiunea de omor calificat prev.de art. 175 alin.1 lit.i C.pen. cu aplic.art. 99 și urm.C.pen., în temeiul art. 148 lit.f C.pr.pen.
S-a reținut, în esență, faptul că există la dosar indicii și probe temeinice în sensul că în data de 25 septembrie 2009 acesta împreună cu unchiul său - inculpatul Ț. I. a suprimat viața victimei Ș. G. prin multiple lovituri de mare intensitate în timp ce se aflau pe terenul de la locul numit
„. din hotarul comunei C., județul M..
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr.
129/R/2009 a Curții de A. C.
Prin încheierea penală nr. 513 din 1 octombrie 2009 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Ț. I. pe o perioadă de 29 de zile (1 octombrie 2009 - 29 octombrie 2009) pentru infracțiunea de omor calificat prev.de art. 175 alin.1 lit.i C.pen. cu aplic.art. 75 lit.c C.pen., în baza art. 148 lit.f C.pr.pen.
În considerentele acestei încheieri s-a reținut aceeași faptă ca și prin încheierea penală nr. 512/2009 a T.ui M..
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr.
130/R/2009 a Curții de A. C.
Prin încheierea penală nr. 2/A/(...) a Curții de A. C. s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatul M. V. cu măsura arestării preventive, reținându-se, în esență, că prin încheierea penală din 3 septembrie 2010 a aceleiași instanțe s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive a acestuia, dispunându-se punerea sa de îndată în libertate și s-a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea C. cu excepția datelor stabilite pentru judecarea cauzei. Curtea de A. C. a apreciat că inculpatul și-a încălcat cu rea-credință obligațiile de a nu se apropia și de a nu lua legătura cu membrii familiei victimei, amenințând-o pe soția acesteia - partea civilă Ș. M.
Această încheiere a fost menținută cu majoritate de voturi de I. prin decizia penală nr. 3497 din 6 octombrie 2010.
Prin Încheierea penală din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul M. V. V.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul Ț. I.
În temeiul art. 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive ainculpaților Ț. I. și M. V. V. și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a apreciat că și în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului Ț. I. și cel pentru care s-a înlocuit față de inculpatul M. V. V. măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării sale preventive și se impune a se menține în continuare starea de arest preventiv. Întrucât cei doi inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați de tribunal în cadrul primului ciclu procesual pentru presupusele fapte pentru care au fost arestați preventiv, instanța a apreciat că sunt îndeplinite în continuare cerințele prev.de art. 143 C.pr.pen., existând indicii care să justifice presupunerea că în data de 25 septembrie 2009 aceștia ar fi suprimat viața victimei Ș. G. prin aplicarea de multiple lovituri. O analiză în detaliu a probelor aflate la dosar nu este posibilă în această fază a procesului penal (când cercetarea penală este, în principiu, finalizată) fără ca instanța să se antepronunțe. Pedepsele prevăzute de lege pentru presupusele fapte sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și din gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitate în care se prezumă că au fost comise - prin aplicarea de multiple lovituri care au dus la decesul victimei). In raport de gradul ridicat de pericol social al inculpatului Ț. I., măsura obligării de a nu părăsi țara nu este suficientă. De asemenea, tribunalul a reținut faptul că inculpatul M. V. V. și-a încălcat cu rea-credință obligațiile stabilite prin încheierea penală din 3 septembrie 2010 a Curții de A. C. astfel că în privința acestuia se impune a i se menține starea de arest preventiv și pentru acest considerent. Durata arestării preventive a acestora se încadrează și în prezent în limitele unui termen rezonabil chiar și în cazul inculpatului M. V. V. care este minor având în vedere faptul că acesta a fost rearestat urmare a încălcării obligațiilor stabilite de instanță. Întrucât măsura arestării preventive și a rearestării inculpatului M. V. V. s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiurile care au stat la baza înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a arestării preventive se mențin, s-a respins cererea acestui inculpat de a i se revoca măsura arestării preventive, cerințele prev.de art. 139 alin.2 C.pr.pen. nefiind îndeplinite. Apărarea formulată de inculpatul T. I. cu privire la problemele la care a făcut trimitere acesta (afecțiune oculară care necesită o intervenție chirurgicală și necesitatea de a purta un aparat auditiv) nu a fost primită având în vedere prevederile art. 1391 C.pr.pen. (potrivit cărora în cazul în care persoana arestată preventiv suferă de o boală ce nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P., administrația locului de deținere are obligația de a dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua sanitară a M.ui Sănătății) și împrejurarea că art. 139 alin.34 C.pr.pen. a fost abrogat (acest text legal permitea revocarea măsurii arestării preventive în cazul în care cel arestat suferea de o boală ce nu putea fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P.). Pentru toate aceste motive s-a menținut starea de arest preventiv a celor doi inculpați. Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în termen legal inculpații T. I. și M. V. V. În susținerea recursului primul inculpat a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, deoarece din actele și lucrările de la dosar nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului. A învederat că se impune lăsarea sa în libertate pentru că are nevoie de o intervenție chirurgicală. Inculpatul M. V. V. a arătat că nu au apărut indicii noi care să justifice starea de arest preventiv, a fost sincer, era minor la data comiterii faptei iar cercetarea sa în stare de libertate nu ar împieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Examinând recursul declarat prin perspectiva motivelor invocate Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a constatat că cei doi recurenți sunt judecați pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 alin.1 lit.i C.p. (inculpatul M. V.) și pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin.1 C.p. cu aplic. art.75 lit.c C.p. (inculpatul Ț. I.) constând în aceea că în data de (...) au aplicat mai multe lovituri victimei S. G. în locul numit „. din hotarul comunei C., jud. M. cauzând decesul acesteia. În mod justificat s-a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților, fiindcă lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică; într-adevăr lăsarea în libertate a inculpaților ar fi de natură să tulbure ordinea din comunitatea locală având în vedere animozitățile dintre familia inculpaților și familia victimei. Susținerile recurenților că s-au modificat temeiurile arestării preventive și a trecut o perioadă suficientă de timp de la luarea arestării preventive nu pot fi primite deoarece față de inculpatul M. V. s-a înlocuit în (...) măsura preventivă cu obligarea de a nu părăsi localitatea însă acesta și- a încălcat cu rea-credință obligațiile stabilite de instanță și a amenințat-o pe soția victimei, astfel încât persistă riscul adoptării unui comportament similar dacă s-ar dispune înlocuirea arestării. Situația personală a inculpatului T. I. care a precizat că are trei copii minori și suferă de o afecțiune oculară ce necesită o intervenție chirurgicală nu este de natură să ducă la revocarea arestării preventive, prima instanță arătând că legea dispune tratarea persoanei arestate fie în rețeaua sanitară a penitenciarelor fie în cea a M.ui Sănătății sub pază. Așa fiind, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate. Văzând și disp. art. 192 alin.2 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I DE : Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T. I. și M. V. V., împotriva încheierii penale f. nr. din 13 ianuarie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. V. C. V. G. M. B. M. B. Red.CV Dact.SzM/4ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1875/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
