Decizia penală nr. 1973/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1973/R/2011
Ședința publică din data de 5 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
G. : M. B.
V. T.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații D. I., M. A. M. și V. D. M. - împotriva încheierii penale nr.616 din 25 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr.
(...) a T.ui M., având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. I., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Borz B., din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar, inculpatul M. A. M., în stare de arest, asistat de către apărător ales av.Sumlaș Silviu din cadrul Baroului Satu M. cu delegație la dosar, inculpatul V. D. M., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av. I. M. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărător ales av. A.cuț Florin din cadrul Baroului M. cu delegația la dosar, inculpatul B. D. asistat de către apărător ales av.Marozsan Raluca, din cadrul Baroului M. cu delegația la dosar, inculpata R. C. V. asistată de către apărător ales av. Jurj V. din cadrul Baroului M. cu delegația la dosar, inculpatul H. V. C. asistat de apărător ales av.Luțaș H. și inculpatul B. D. M. asistat de către apărător ales av.Fărcaș Mădălina E. din cadrul Baroului M. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. D. M. - av. I. M. solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebați fiind de către instanță, inculpații D. I., M. A. M. și V. D. M. arată că își menține recursurile formulate.
La întrebarea instanței, inculpații R. C. V., H. V., B. D. M., M. A. M. și B. D. arată că își mențin declarațiile date în fața instanței de fond, nu mai au de făcut completări sau precizări la acestea și nu doresc să mai dea declarație și în fața instanței de recurs.
Inculpații V. D. M. și D. I. arată că doresc să dea declarații în fața instanței de recurs, motiv pentru care instanța procedează la audierea inculpaților, depozițiile acestora fiind consemnate în procesele verbale aflate la filele 62-64 dosar.
Apărătorul inculpatului H. V. C. depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P. susține recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, așa cum a fost formulat în scris. S. admiterea acestuia, considerând că soluția pronunțată de prima instanță este parțialincorectă, respectiv cu privire la soluția dată de instanță în ceea ce privește pe inculpații B. D., R. C. V., H. V. C. și B. D. M., cu privire la care consideră că se impune casarea parțială a soluției atacate, înlăturarea dispoziției de respingere a propunerii de arestare preventivă și respectiv, de luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, și să se dispună arestarea preventivă a acestora.
C. că în ceea ce privește motivarea acestei solicitări, există o identitate de rațiune cu motivele, de altfel arătate de prima instanță, pentru inculpații față de care a admis propunerea parchetului.
Deoarece, pe de o parte, s-au depus motivele de recurs in extenso, iar pe de altă parte, acestea reiterează în proporție covârșitoare argumentația din fața primei instanțe, nu va relua toată starea de fapt și argumentația colegilor săi. De altfel, instanța se referă doar într-o singură frază în motivarea respingerii propunerii de arestare, respectiv a considerat că subzistă indicii temeinice de vinovăție care pot sta la baza luării unei măsuri preventive față de cei patru inculpați, raportat la actele materiale pe care se presupune că le-ar fi comis și valoarea prejudiciului, apreciindu-se însă că măsura preventivă a arestării ar fi mult prea drastică și prin urmare, s-a luat față de aceștia o altă măsură prev. de art.1. C.
De altfel, având în vedere soluția instanței, consideră că nu mai este cazul să învedereze de ce parchetul apreciază că există indicii temeinice de vinovăție, care pot sta la baza măsurilor preventive. C. că aserțiunea instanței trebuie avută în vedere de instanța de control judiciar ca fiind una netemeinică, respectiv care nu reflectă în mod judicios situația dosarului cauzei. Astfel, este vădit că în cauză cercetările penale efectuate sunt deja în fază substanțial avansată. Majoritatea actelor pretins infracționale la care se referă propunerea sunt și recunoscute în materialitatea lor de către inculpați. De altfel, acestea sunt deduse sub aspectul indiciilor de comitere, din coroborarea declarațiilor inculpaților și datele rezultate în urma constatărilor organelor financiare până în prezent, declarații de martori, date rezultate în urma perchezițiilor, documente contabile falsificate sau care reflectă o activitate nereală din punct de vedere, fie comercial, fie în raport cu statul român, prin prisma obligațiilor bugetare neduse la îndeplinire de către inculpați.
Prin urmare, sub acest aspect, consideră că instanța ar fi trebuit să evalueze întreg materialul probator pentru că, simplul fapt că unii dintre inculpați sunt încadrați juridic prin prisma dispoziției complicității prev. de art.26 C., nu face ca activitatea lor să fie mai puțin importantă. Prin urmare, aserțiunea instanței este neavenită, devreme ce activitatea infracțională trebuie privită în ansamblul său. Așa fiind, nu vede de ce complicii ar putea fi tratați sub aspectul pericolului pentru ordinea publică diferit, doar pentru simplul fapt al existenței acestei împrejurări, întrucât art.26 C. nu schimbă starea de fapt în materialitatea sa. Din acest punct de vedere, învederează că
și față de acești inculpați sunt valabile aceleași aserțiuni ca pentru ceilalți inculpați arestați.
Din dosarul cauzei rezultă până în prezent din probațiunea complexă administrată, că toți inculpații au contribuit cu acte necesare la o activitate infracțională, la derularea de activități comerciale în scopul vădit și pus în practică, ca atare în mod intenționat și premeditat, pentru obținerea unor sume de bani datorate Statului Român, pentru inducerea în eroare a unor parteneri de afaceri.
De asemenea, activitățile au continuat în diferite forme și după ce s-a adus la cunoștința inculpaților învinuiți punerea sub acuzare și începerea urmăririi penale. Rezultă din dosarul cauzei și evoluția în timp a activităților derulate de organele de cercetare penale și organele fiscale, că cel puțin pentru inculpații care au fost lăsați în libertate, o parte din activitatea infracțională s-a derulat și după ce s-a procedat la începerea urmăririi penale, fapt cunoscut de către inculpați.
Nu în ultimul rând, nu există nici o îndoială că cel puțin o parte dintre inculpați, respectiv R. și B., au antecedente penale.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat, susține că, în mod evident până în prezent nu s-a defalcat prejudiciul pe inculpați, dar, în opinia sa nici nu se va face așa ceva niciodată pentru că rezultă din descrierea amănunțită a propunerii de arestare, că organele fiscale au făcut controale și organele de urmărire penală au făcut cercetări, aceștia urmând să răspundă în solidar sub aspectul prejudiciului.
Tocmai nescoțând din context activitatea unora sau altora dintre inculpați, putem spune că prejudiciile sunt semnificative, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul afectării unor terțe persoane, care s-au constituit părți civile.
Prin urmare, consideră că această vastă activitate infracțională ce privește și pe inculpații la care se referă în prezentul recurs, prin modul în care a fost concepută și pusă în practică, urmările produse și atitudinea inculpaților după inițierea cercetărilor în cauză, justifică solicitarea de a dispune și arestarea acestora, pericolul pentru ordinea publică fiind vădit și rezultând chiar din hotărârea instanței de fond.
Apărătorul inculpatului D. I. solicită admiterea recursului formulat deinculpat în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.149/1 pct.13 C., respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de către parchet și în consecință, inculpatul să fie pus de îndată în libertate, iar în subsidiar, așa cum s-a solicitat și la instanța de fond de către apărătorul inculpatului, să se ia o măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 C.
În susținerea recursului, arată că s-a solicitat și s-a luat măsura preventivă în baza art.148 lit.f și d C., instanța de fond însușindu-și motivarea în drept propusă de parchet.
În ceea ce privește art.148 lit.f teza I C., susține că într-adevăr, infracțiunea principală reținută în sarcina inculpatului D. I. este sancționată cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare. Se referă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 al.1-5 C., însă solicită a se observa că deocamdată în această fază a procesului penal, este prematur a se considera îndeplinită ondiția prev. de alin.5 a art.215 C. Prinurmare, încadrarea în drept nu este una definitivă și raportat la cele arătate de către inculpat în declarația sa, faptul că valoarea prejudiciului reținut, ori este prea mare, ori nu există acest prejudiciu, dânsul nefiind administratorul societăților în cauză în perioada în care s-a constatat existența vreunui prejudiciu, dar nu în ultimul rând, consideră că și în lumina noului cod penal, pedeapsa pentru săvârșirea unei astfel de infracțiuni scade considerabil. Se pune practic accent pe funcția reparatorie a procesului penal, astfel încât maximul special devine de 5 ani față de 20 de ani cât este în actualul Cod penal.
În ce privește teza II-a a art.148 lit.f C. consideră că dacă inculpatul D.
I. ar fi cercetat în stare de libertate, nu ar prezenta nici un pericol concret pentru ordinea public, câtă vreme a recunoscut săvârșirea faptelor, a avut o atitudine de totală sinceritate, contribuind la aflarea adevărului, aspect de altfel reținut chiar de către parchet în dosarul de urmărire penală, la fila 21 dosar regăsindu-se aceste constatări.
Subliniază că a fost chiar singurul inculpat, care a avut o astfel de atitudine. S-a reținut în dosarul de urmărire penală că inculpatului D. i s-au oferit niște sume derizorii pentru a săvârși acte materiale ce constituie latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune. S-a referit parchetul la suma de 2.000 lei pentru a prelua toate cele patru societăți comerciale, sau că i s-ar fi asigurat un spațiu de locuit. P., în opina sa, s-a profitat de starea materială precară a inculpatului, fiind transformat de ceilalți inculpați într-o veritabilă unealtă. Dovadă în acest sens este și nivelul său scăzut de trai. R. pentru atitudinea sa sinceră și colaborarea cu organele de urmărire penală, a fost admiterea propunerii de arestare preventivă.
In ceea ce privește art.148 lit.d C., instanța face referire în motivarea soluției că în privința inculpatului D. sunt incidente prev.art.148 lit.d C., pentru că a comis cu intenție o nouă infracțiune raportat la fișa de cazier. Nu se arată că ar mai fi comis o nouă infracțiune acum recent, ci doar raportat la fișa de cazier, care într-adevăr este puțin mai cuprinzătoare, inculpatul are antecedente penale, de-a lungul timpul i-au fost aplicate câteva amenzi administrative și ultima condamnare a fost de 1 an închisoare cu suspendare condiționată, condamnare rămasă definitivă în (...). Ori, consideră că în cauza de față raportat la faptul că acțiunea penală s-a pus în mișcare la data de (...), după această dată ar fi trebuit ca inculpatul să săvârșească o nouă infracțiune. Referirile parchetului în propunere și de către instanță în motivarea hotărârii sunt elemente de care trebuie să se țină seama la soluționarea cauzei pe fond și nicidecum nu constituie un motiv pentru luarea măsurii arestului preventiv.
Prin urmare, solicită ca raportat la motivele invocate, să fie admis recursul inculpatului. C. că acesta, odată lăsat în libertate nu ar avea cum să influențeze în mod negativ buna desfășurare a procesului penal, nu are interes să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată, iar raportat la atitudinea sa sinceră în fața organelor de urmărire penală, consideră că dezideratele prev. de art.136 C., ar fi îndeplinite chiar dacă inculpatul ar fi judecat în stare de libertate.
În subsidiar, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea
și nu în ultimul rând, consideră că inculpatul ar trebui lăsat în libertate șipentru egalitate de tratament față de ceilalți coinculpați care sunt liberi, respingându-se propunerea de arestare preventivă.
S. acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul inculpatului M. A. M. solicită admiterea recursului promovatde către inculpat, casarea hotărârii prin care s-a luat măsura arestării preventive și respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, în măsura în care se va considera necesar, luarea unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate.
Reprezentantul M.ui P. a suplinit motivele care există în propunerea de arestare preventivă și încheierea de luare a măsurii arestării preventive, prezentând situația care ar fi trebuit să fie cuprinsă în aceste acte, dar care nu a fost cuprinsă și anume, nu s-a făcut o decelare de prejudicii, în ceea ce privește fiecare inculpat în parte. Ceea ce nu s-a făcut este tocmai această prezentare a activității fiecăruia și explicarea în mod clar și concret, coerent, a rolului pe care l-a avut fiecare în tot acest angrenaj. A menționat și în fața T.ui M., faptul că nu s-a explicat sub nici o formă cauza de conexitate sau indivizibilitate, care justifică prezența inculpatului în acest dosar, în calitate de inculpat alături de ceilalți șase inculpați aflați azi în instanță.
Ceea ce a fost avut în vedere și ceea ce este consemnat în încheierea de arestare preventivă, sens în care o critică, este faptul că la evaluarea în concret a pericolului pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul M. A. s-a avut în vedere strict prejudiciul, pe care acesta se afirmă că l-ar fi cauzat. Ceea ce este cu adevărat grav, este că se folosește sintagma „părere rezonabilă"; respectiv, instanța și-a format o părere rezonabilă despre faptul că inculpatul M. A. M. ar fi cauzat prejudiciul de care este acuzat prin actul de sesizare al parchetului.
Apreciază că evaluarea unui prejudiciu de ordin fiscal prezintă nete deosebiri față de alte tipuri de prejudicii care se discută în cursul soluționării dosarelor penale. În principal, prin aceea că un prejudiciu fiscal se constată printr-o decizie de impunere fiscală și nu printr-un raport de inspecție fiscală, așa cum a fost prezentat de către P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș.
În încheiere se folosește strict cuvântul „prejudiciu"; egal „pericolul concret pentru ordinea publică";, lucru pe care încearcă să-l demonteze raportându-se la art.10 din Legea nr.241/2005 - legea evaziunii fiscale, care prevede că dacă inculpatul până la primul termen de judecată achită prejudiciul stabilit în sarcina sa, i se aplică, în funcție de cuantumul acestui prejudiciu, o sancțiune administrativă. Coroborând acest articol cu art.136 al.6 C., care spune că, în măsura în care legea prevede pentru infracțiune, alternativ pedeapsa închisorii cu pedeapsa amenzii, nu poate fi luată măsura preventivă a arestului.
La baza actului de inculpare a cărei motivare se regăsește în propunerea de arestare, inculpatul este acuzat de două infracțiuni. Prima, prev. de art.7 din Legea nr.241/2005 și cea prev. de art.9 pct.b din aceeași lege.
În ce privește prima infracțiune, raportat la acuzele care i se aduc - faptul că a manipulat facturi fiscale fictive - este evident că nu se poate reține această infracțiune. Nu putem vorbi de facturi fiscale ca fiind instrumente fiscale cu regim special. E. acuzat că nu a înregistrat încontabilitate facturi și prin aceasta a cauzat un prejudiciu. Susține că este înțeles total greșit fenomenul economic. Nu cel care emite facturi cauzează direct un prejudiciu bugetului de stat, ci beneficiarul acestor facturi fiscale care-și diminuează baza impozabilă și cuantumul sumei care urmează să fie plătită cu titlu de TV, cauzând un prejudiciu. Dacă a emis facturi pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, trebuie căutate persoanele care le-au înregistrat în contabilitate și prin aceasta, și-au diminuat baza impozabilă.
De la această împrejurare, s-a ajuns la o arestare nelegală.
Același principiu al egalității de tratament a fost prezentat, dar în sens invers. Nu se impunea pentru motivele enunțate, luarea acestei măsuri preventive a arestului, nu este nici o probă clară care-l implică, toate facturile care se afirmă că le-ar fi emis în calitate de administrator se regăsesc în contabilitatea acestei firme, unde a deținut calitatea de administrator până în anul 2009, iar dacă există facturi neînregistrate în contabilitatea beneficiarilor acestor facturi, acest lucru poate fi stabilit doar în urma unui control încrucișat al finanțelor publice și urmează ca un eventual prejudiciu, să fie stabilit printr-o decizie de impunere.
În lipsa acestui act, nu se poate vorbi azi de un prejudiciu.
Mai mult, vorbim despre o activitate infracțională care este urmărită din anul 2009. Nu poate să nu-și exprime mirarea, cum atâta timp inculpatul a beneficiat de clemența organelor de urmărire penală care nu au considerat necesară și oportună luarea unei măsuri preventive împotriva sa.
Prin încheierea atacată se deschide un element nou în practica instanțelor, care stabilește că momentul luării măsurii arestării preventive este dat de cuantumul prejudiciului, fără o altă justificare.
Apărătorul inculpatului V. D. M., în susținerea recursului declarat deinculpat, solicită a se observa că în sarcina inculpatului se reține un concurs de trei infracțiuni și se referă strict la infracțiunea de natură economică, fără a discuta de infracțiunea de înșelăciune.
Face o trimitere la cele patru motive de arestare preventivă și se referă la faptul că inculpatul în accepțiunea parchetului, s-a înțeles cu inculpatul
B. D., în vederea comercializării unei părți din marfa achiziționată de către
S. F. de la S., potrivit declarației martorului N. N.
Al doilea motiv pentru care parchetul a înțeles să solicite propunerea arestării preventive se referă la faptul că inculpatul D. a vândut un număr de 61 facturi și chitanțe fiscale, acestea fiind completate și înmânate inculpatului V.
Al treilea motiv se referă la faptul că, cu ocazia inspecției fiscale efectuate la S. s-au găsit înregistrate în contabilitatea acestei societăți, aceste facturi. Cu privire la acestea, inculpatul a declarat că le-a completat
și le-a predat inculpatului V.
Cel de-al patrulea motiv se referă la faptul că, cu ocazia percheziției efectuată la domiciliul inculpatului s-au identificat mai multe ordine de plată privind diverse sume de bani, între inculpatul V. și H. I. administrată de P. O.
I se pare dubioasă această conexitate în ce-i privește pe cei șapte inculpați și nu va încerca să arate diferențele de natură fiscală. P. nu poate analiza în momentul de față o valoare a prejudiciului defalcat pe fiecare inculpat în parte, datorită faptului că nu există acea decizie fiscală.
Discutăm de o infracțiune la modul general cu șapte inculpați, care parte dintre ei nici măcar nu se cunosc, lucru care-l certifică chiar parchetul în propunerea de arestare preventivă. Se întreabă ce fel de răspundere ar trebui să incumbe fiecărui inculpat în parte.
De asemenea, ceea ce prezintă parchetul în propunerea de arestare preventivă intră în contradicție cu motivarea pe care aceeași instituție o face referitor la pericolul concret pentru ordinea publică. Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, se reține faptul că acesta rezidă din aceea că infracțiunea de evaziune fiscală a fost comisă în mai multe forme, prin care inculpații au urmărit preluarea de părți sociale a unor societăți comerciale de către persoane insolvabile, au stabilit în mod fictiv sediul comercial și au desfășurat activități comerciale.
Se acceptă ideea în faza de urmărire penală că acele facturi la care nu se știe numărul exact, au fost completate de către inculpatul D. Ori, a reține ca pericol social în sarcina inculpatului faptul că ar fi pus în circulație aceste facturi sau că le-ar fi completat, intră în contradicție cu restul argumentației.
De asemenea, instanța reține că inculpatul V. D. M. împreună cu inculpatul D. I. au folosit documente falsificate, respectiv facturi fiscale. Sub nici o formă ceea ce se susține nu concordă cu realitatea. Face trimitere la f.127-128, unde inculpatul B. D. declară că nici nu-l cunoaște pe inculpatul V. Ori, a reține faptul că inculpatul V. împreună cu inculpatul B. D., ar fi efectuat vânzări de mărfuri ale societății S.";A. F.S. către alte societăți comerciale și că în baza unei rezoluții infracționale unice nu au mai plătit această marfă, respectiv faptul că au încheiat facturi fiscale fictive - i se pare, fie o lipsă de comunicare, fie o probațiune făcută la repezeală. Nu știe ce a determinat acest lucru, mai ales raportat la faptul că tot parchetul în motivarea privind pericolul concret menționează că există un dosar penal care privește societatea inculpatului, dacă din anul 2009 nu au fost luate măsuri împotriva acestuia, la (...), inculpatul prezintă pericol concret în ce privește ordinea publică și lăsarea lui în libertate prezintă pericol public.
Mai precizează că instanța a preluat ideea parchetului, cum că inculpatul V. D. M. ar fi primit sume de bani de la S. C. pentru serviciile care i-ar fi fost aduse, în speță pentru faptul că i-ar fi emis sau procurat acele facturi.
Tocmai în procesul verbal de percheziție din (...), se arată în partea finală, chitanțier cuprinzând un număr de 51 chitanțe dintre care o parte completate, că acele sume de bani au fost trimise unei persoane fizice, inculpatul explicând că nu a putut încasa acele sume de bani în numele societății, având firmele blocate.
Cauza este de o complexitate mare și aceasta nu va putea fi soluționată într-un timp scurt, dar cu atât mai mult, de maniera în care această propunere de arestare a venit în bloc, fără a se putea disjunge fiecare participație pe care a avut-o oricare inculpat din cauză, consideră că în atare situație dosarul a fost lucrat la repezeală, iar în ce privește motivarea instanței, aceasta nu este aplicabilă inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta nu are antecedente penale.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar solicită aplicarea art.145 C., respectiv art.1. C., dacă se va considera că această măsură este necesară.
Apărătorul inculpatei R. C. V., referitor la recursul declarat de parchet,solicită a se observa o scădere a prejudiciului de la 1.700.000 la 850.000 lei.
A. lucru este o recunoaștere a unei anumite activități defectuoase efectuate de organul de urmărire penală pe o durată de aproximativ 2 ani de zile, nereușindu-se a stabili o anumită stare de fapt și un anumit grad de inculpare a inculpaților, de o responsabilitate personală, și atunci, revenind la recursul parchetului, solicită a se observa că două au fost cazurle invocate și anume art.148 lit.d și f C. în ce o privește pe inculpată.
Jurisprudența Curții de A. este unanimă în a susține că atâta vreme cât există o condamnare definitivă și s-a tranșat definitiv un raport juridic de drept penal, acea condamnare nu mai poate constitui un temei al reținerii motivului de arestare prev. de art.148 lit.d C.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, solicită a se observa perioada infracțională imputată inculpatei, respectiv
21.10 - (...), dacă așa este. Revenind la tehnica prevăzută la art.143 C., art.136 al.8 și art.148 lit.c C., solicită a se observa că legiuitorul cere probe sau indicii temeinice. Susține că singurele probe sunt declarațiile inculpatului D. A contabilizat valoarea operațiunilor comerciale derulate între inculpatul D. și a ajuns la 35.000-40.000 lei. Intr-o asemenea situație, nu ar fi lipsit de importanță să se discute despre încadrarea juridică,pentru că înșelăciunea este infracțiune de rezultat, iar valoarea prejudiciului dă tonul pentru încadrarea juridică. Dacă așa stau lucrurile și actele depuse la dosar sunt de netăgăduit, atunci această încadrare comportă serioase discuții.
Apreciază că există justa presupunere rezonabilă că nu s-au comis nicidecum că s-au comis fapte penale. Începerea urmăririi penale a survenit în (...), a fost confirmată în 23.11. iar în (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Curtea, în decizii de speță a statuat că datele rezultând din actele premergătoare efectuate anterior începerii urmăririi penale nu sunt indicii temeinice pentru a discuta despre comiterea unei infracțiuni.
Pentru a se lua măsura arestării preventive, nu trebuie să scăpăm din atenție disp.art.136 C., pentru că măsura arestării preventive se ia pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, etc. A.e chestiuni nu ar trebui să rămână la o simplă afirmație, ci ar trebui să rezulte din probe. Nu există vreo probă la dosar, din care să rezulte că din anul 2009, inculpata a participat la activitatea infracțională.
S. a se mai observa ce susține partea civilă prin plângerea penală demarată. Inclusiv partea civilă recunoaște, nu inducerea în eroare, ci faptul că s-au lăsat garanții niște mijloace de plată.
Toate încadrările juridice în această cauză sunt defectuoase, toate încadrările juridice nu sunt precise și ca atare, nu pot sta la baza luării unei măsuri a arestării preventive.
S. respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.
Apărătorul inculpatului H. V. C. solicită respingerea recursului declaratde parchet ca fiind nefondat. În ceea ce îl privește pe inculpat, solicită a seavea în vedere că propunerea s-a făcut pe disp.art.148 lit.f C., și acesta nu are antecedente penale. I se aduc cinci acuzații : odată că ar fi comis infracțiunea de complicitate la înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave, dar solicită a se observa că atât în declarația dată de către inculpatul D. în vol.II u.p., fila 93, aceste susțineri ale parchetului sunt contrazise de declarația inculpatului H.
S. a se observa și faptul că înafara relațiilor dintre fiecare dintre inculpați din dosar cu inculpatul D. I., ceilalți inculpați nu se cunosc. Atunci cum se poate susține că au comis împreună vreo infracțiune cu consecințe deosebit de grave, consecințe care sunt așa cum sunt?
S. a se observa faptul că inculpatul H. V. a emis factură pentru marfa achiziționată, în valoare de 2.315 lei, care se află la dosarul cauzei și se impută un prejudiciu de 276.000 lei. Pentru a crea un astfel de prejudiciu, inculpatul D. trebuia să transporte aproximativ 20-30 de TIR-uri de marfă, participația pe care a avut-o inculpatul H. nefiind nicidecum adusă în preajma valorii acestui prejudiciu.
La fila 14 din motivele de recurs formulate de către parchet se arată faptul că organele gărzii financiare au identificat în contabilitatea S.";M. I."; administrată de către inculpatul H. o factură fiscală în valoare de 23.369 lei. A verificat întreg dosarul, nu există o asemenea factură. Se susține în mod nereal că ar fi avut o contribuție la săvârșirea infracțiunii comise de către inculpatul D. I., în sensul că l-ar fi ajutat pe acesta să-și înregistreze în evidențele fiscale facturi cuprinzând date nereale. Nu este adevărat.
Nu subzistă pericolul social al infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpatul D. I. pentru că acesta în primul rând a avut o participație foarte mică, nu l-a ajutat să-și constituie societăți comerciale, nu a avut nici o participație în sensul stabilirii unor sedii fictive așa cum sunt acuzați ceilalți inculpați, nu a avut nici o participație nici în ceea ce privește predarea unor ștampile sau cotoare de facturi. Mai mult, societatea administrată de inculpatul H. V. C. desfășoară activitate, este o societate care produce bani bugetului de stat, plătește taxe și impozite lunar și are un credit bancar pe care trebuie să-l achite. A arătat și în fața instanței de fond că luarea unor eventuale măsuri preventive mai grave ar afecta atât chestiunea recuperării prejudiciului, cât și chestiunea patrimonială a societății, care asltfel, nu-și va putea plăti creditele.
Apărătorul inculpatului B. D. M. solicită respingerea recursului declaratde parchet ca fiind nefondat.
Apreciază întru totul că încheierea penală este legală și temeinică motiv pentru care solicită menținerea acesteia.
În primul rând, s-a formulat propunerea de arestare cu privire la lit.d a art.148 C. În această privință solicită a se observa că într-adevăr, în ce-l privește pe inculpat există o hotărâre de condamnare din Germania, însă acea hotărâre vizează o amendă penală echivalent a 180 zile de închisoare. E. o condamnare din anul 2005, însă consideră că în momentul în care inculpatul va face demersurile necesare, se va putea constata faptul că a intervenit reabilitarea, în ceea ce privește acea condamnare.
Pe de altă parte, este cercetat într-un dosar al Judecătoriei Sighetu
Marmației, dosar având ca obiect contrabandă, însă consideră că până lamomentul intervenirii unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare ar trebui avută în vedere prezumția de nevinovăție.
Din aceste puncte de vedere, nu consideră că poate fi reținută lit.d a art.148 C.
În ce privește temeiul de la lit.f a art.148 C.care vizează pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul, arată că acesta ar trebui apreciat atât prin prisma faptelor care se rețin în sarcina inculpatului, cât și prin prisma aprecierii calităților și atributelor făptuitorului. În ceea ce privește pericolul social, solicită a se observa că inculpatul nu a avut niciodată calitatea de asociat sau administrator a vreunei societăți comerciale arătate în întreg dosarul, singura probă care îl incriminează este declarația coinculpatului D. I., declarație pe care solicită a fi apreciată cu prudență, în condițiile în care între cei doi inculpați există o veche „prietenie"; în sensul unei rivalități, întrucât aceștia au avut o legătură cu aceeași tânără. De asemenea, solicită a se observa faptul că se reține de către Ministerul Public că martorul audiat în cauză a confirmat cele reținute în propunerea de arestare. A. declarație nu se coroborează cu declarația inculpatului D. I., dimpotrivă confirmă poziția procesuală a inculpatului pe care-l reprezintă. De asemenea, se mai face referire la declarația unei contabile. Și aceasta, într-adevăr face anumite referiri la o persoană, dar arată că nu știe numele și practic nu-l individualizează în nici mod pe inculpatul B.
Se mai face referire că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului. C. că acest temei a fost formulat abia în fața instanței de recurs, și nu poate fi avut în vedere în condițiile în care se face referire la un anumit martor pe care inculpatul l-ar fi amenințat, respectiv C. C. A. martor are calitatea de învinuit în două dosare penale aflate pe rolul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, dosare în care inculpatul a avut calitatea de martor, declarația sa dată în acele dosare a avut o înrâurire negativă în ceea ce privește situația juridică a inculpatului D. I., aspecte pe care nu le poate dovedi, ci doar invocându-le, urmând ca inculpatul să depună la dosar dovezi în acest sens.
În esență, apreciază că din toate aceste considerente, precum și din faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a fost implicat în acest dosar doar prin anumite legături de circumstanță și nu legături infracționale dovedite, încheierea atacată este legală și temeinică.
Mai mult decât atât, s-a reținut în sarcina sa complicitate, ori pentru a reține această formă de participație trebuie să existe o legătură subiectivă între inculpați, legătură care nu a fost dovedită până la acest moment.
S. a se reține și faptul că la percheziție au fost într-adevăr identificate anumite contracte de vânzare - cumpărare auto și alte acte care dovedesc proprietatea inculpatului. Cu privire la anumite imobile însă, din aceste contracte nu se poate deduce faptul că a existat o înțelegere cu privire la săvârșirea de infracțiuni, ci la faptul că a avut anumite relații comerciale cu o societate al cărei administrator este inculpatul G. E. A.
In raport de toate aceste considerente, consideră că încheierea atacată este temeinică și legală.
Apărătorul inculpatului B. D. solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca temeinică
și legală, raportat la împrejurarea că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.d și f C.
S. a se reține concluziile formulate de antevorbitorii săi.
Cu privire la motivele pentru care apreciază că nu se impune a se dispune arestarea preventivă, arată că se reține în sarcina inculpatului că acesta l-ar fi ajutat pe inculpatul D. I. să comercializeze și să depoziteze marfa, fapt ce ar justifica existența infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală și înșelăciune.
Din declarația inculpatului și din celelalte acte existente la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul a fost administratorul SC";C. Go C.SRL, societate prin intermediul căreia a desfășurat activități comerciale atât cu SC";C. Go C., iar ulterior prin S. F. S. activitate în ce privește activitatea S. F. a fost că inculpatul B. D. l-a prezentat pe inculpatul D. I., în vederea achiziționării de mărfuri. De asemenea, se arată că inculpatul nu are nici un fel de calitate, nu a semnat acte care să oblige într-un fel cele două societăți. Totodată, nu a promis în numele celor două societăți, achiziționarea unor mărfuri. In aceste condiții, apreciază că între inculpatul D. I. și inculpatul B. D. nu a existat o înțelegere prealabilă ori o determinare a acestuia de a nu evidenția în contabilitate operațiunile fiscale și nici nu a promis sume de bani societăților de la care inculpatul D. I. urma să achiziționeze astfel de mărfuri.
S. a se avea în vedere faptul că urmărirea penală a început la data de (...), și singurul act efectuat după acest moment a fost percheziția domiciliară când, într-adevăr au fost ridicate de la domiciliul acestuia diverse acte, însă nici unul dintre acestea nu vizau nici una dintre cele două societăți comerciale.
Față de aceste împrejurări, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile care să justifice luarea față de acesta a măsurii arestării preventive, apreciind că măsura luată de către Tribunalul Maramureș este suficientă pentru ca urmărirea penală să se desfășoare în bune condiții.
Face trimitere la declarațiile inculpatului de la fila 113 vol.III u.p., care este destul de neclară, dar în care arată că inculpatului B. D. nu i-au fost predate nici facturi, nici chitanțiere în alb sau completate, emise de către cele două societăți comerciale.
S. a se avea în vedere și acest aspect și să se respingă recursul declarat de parchet.
Reprezentantul M.ui P., față de recursurile inculpaților D. I., M. A. M. și V. D. M. solicită respingerea acestora din considerente principiale legate de motivația din recursul parchetului cu privire la necesitatea arestării și a celorlalți patru inculpați.
Apreciază că în această cauză s-a realizat o sinteză a situației dosarului, defalcată pentru fiecare act considerat infracțiune și pentru fiecare inculpat în parte.
Pe de altă parte, consideră că nu există nici un aspect care să conducă la concluzia vreunui motiv de nulitate a soluției. E. adevărat că motivarea făcută de prima instanță nu este una dincolo de orice critică.
Sub aspectul încadrării juridice nu se poate aduce nici modificare. Pe de altă parte, problemele legate de administrarea probelor nu comportă nici o discuție.
In ce privește valoarea de probă a mijloacelor de probă administrate până în prezent, nu apreciază că este vreo problemă nici măcar din perspectiva codului fiscal, pentru că suntem în cadrul procesului penal unde prejudiciul poate fi stabilit în final printr-o expertiză contabilă și nu printr-o decizie de impunere.
Prin urmare, consideră că în cauză soluția cu privire la inculpații față de care s-a dispus arestarea preventivă este legală și temeinică și solicită a fi menținută ca atare, neexistând nici un raționament pentru care acești inculpați să fie puși în libertate.
Inculpatul D. I., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic deadăugat. S. să fie cercetat în libertate.
Inculpatul M. A. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă la apreciereainstanței soluționarea recursului, însă solicită cercetarea în libertate. Susține că dacă se va stabili un prejudiciu, îl va plăti.
Inculpatul V. D. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă la apreciereainstanței soluționarea recursurilor. S. cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpata R. C. V., având ultimul cuvânt, solicită respingerearecursului declarat de parchet. A. la concluziile apărătorului său.
Inculpatul H. V., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursuluideclarat de parchet.
Inculpatul B. D. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerearecursului formulat de parchet.
Inculpatul B. D., având ultimul cuvânt, de asemenea solicitărespingerea recursului declarat de parchet.
C U R T E A Prin încheiere a pen al ă nr.616 d in 25 no ie mbr ie 2011 pro nunț ată în dosar nr.(...) al T.ui M., s-a respins cererea inculpatului D. I. de a se lua măsura obligării de a nu părăsi țara, precum și cererile inculpaților M. A. M. și V. D. M. de a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
1. D. I. (CNP 1., fiul lui T. și M., născut la (...) în Vișeu de Sus, județul M., domiciliat în Săcel nr.1216, județul M., cu reședința în B. M., B- dul Unirii nr.10/23, județul M. sau B. M., str. Bucovinei nr.4A/3, județul
M.) ;
2. M. A. M. (CNP 1., fiul lui I. și E. Ana, născut la data de (...) în B. M., județul M., domiciliat în B. M., B-dul București, nr.34A/9, județul M., fără forme legale în B. M., str. Florilor nr.4A/8, județul M.) și
3. V. D. M. (CNP 1., fiul lui I. și L., născut la data de (...) în B. M., județul M., domiciliat în B. M., str. Macului, nr.1/52, județul M.) - pe timp de 29 zile cu începere de la 25 noiembrie 2011 până la 23 decembrie 2011 inclusiv.
S-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș cu privire la inculpații B. D. (CNP 1., fiul lui C. și C., născut la data de (...) în Băile Borșa, județul M., domiciliat în S., nr.139C/3, județul M.); R. C. V. (CNP 2., fiica lui V. și F., născută la data de
(...) în Vima Mică, jud. M., domiciliată în B. M., B. R., nr.76/11, județul M., cu reședința în C., str. Șuiorului nr.2A, județul M.); H. V. C. (CNP 1., fiul lui V. și M., născut la data de (...) în B. M., județul M., domiciliat în B. M., str. G., nr.49, județul M.) și B. D. M. (CNP 1., fiul lui D. și M., născut la (...) în B. M., județul M., domiciliat în B. M., P-ța R., nr.6/39, județul M., cu reședința în B. M., str. Sebeșului nr.1, județul M.).
În baza art. 1451 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.11 , 12 Cod procedură penală s-a luat față de inculpații B. D., R. C. V., H. V. C. și B. D. M. măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile (25 noiembrie 2011 - 24 decembrie 2011 inclusiv) și s-a impus acestora ca pe durata luării acestei măsuri să respecte următoarele obligații: 1. să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; 2. să se prezinte la P. S. (inculpatul B. D.) și P. B. M. (inculpații R. C. V., H. V. C. și B. D. M.), conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați: 3. să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; 4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. 5. să nu se apropie de inculpații din acest dosar și să nu comunice între ei în mod direct sau indirect. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin.22 Cod procedură penală cu privire la consecințele nerespectării obligațiilor impuse. Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținuturmătoarele: Prin propunerea formulată în prezenta cauză P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat arestarea preventivă a inculpaților D. I., M. A. M., B. D., R. C. V., H. V. C., V. D. M., B. D. M. pe o perioadă de 29 de zile (25 noiembrie 2011-23 decembrie 2011) și a inculpatului G. E. A. în lipsă pentru aceeași perioadă (în ședința din camera de consiliu din data de 25 noiembrie 2011 reprezentantul parchetului a precizat faptul că solicită ca acest din urmă inculpat să fie arestat pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului), în baza art.148 lit.d,f Cod procedură penală (pentru inculpații D. I., B. D., R. C. V. și B. D. M.) și a art.148 lit.f Cod procedură penală (pentru inculpatul M. A. M., H. V. C. și V. D.). S-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului D. I. pentru următoarele infracțiuni: înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.a Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal SC A. F. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legeanr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.a Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. S-a cerut arestarea inculpatului M. A. M. pentru infracțiunile următoare: evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. F. SRL, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. P. a solicitat arestarea inculpatului B. D. pentru: complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Arestarea inculpatei R. C. V. s-a solicitat pentru complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. S-a cerut arestarea inculpatului H. V. C. pentru complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 în legătură cu SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legeanr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC C. GO C. SRL, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Pentru inculpatul V. D. M. s-a solicitat arestarea preventivă pentru complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, SC C. F. SRL, SC ARTD. C. T. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.a Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, SC C. F. SRL, SC ARTD. C. T. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.75 lit.a Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, SC C. F. SRL, SC ARTD. C. T. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC G. V. SRL, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. P. a cerut arestarea preventivă a inculpatului B. D. M. pentru evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL și SC C. GO C. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL și SC C. GO C. SRL, complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL și SC C. GO C. SRL, cu aplicarea art.33 lit.a și art.75 lit.a Cod penal. Cu privire la inculpatul G. E. A. s-a indicat faptul că se solicită a fi arestat pentru următoarele infracțiuni: evaziune fiscală prevăzută de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL, SC C. GO C. SRL, SC REPEAT STYLE SRL și SC SERVICE LOOK SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL și SC C. GO C. SRL, evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în legătură cu SC A. F. SRL și SC C. GO C. SRL, cu aplicarea art.33 lit.a și art.75 lit.a Cod penal. În motivarea propunerii sale parchetul a arătat, în esență, că dosarul are ca obiect cercetarea inculpaților D. I., M. A. M., B. D., R. C. V., B. D. M. care în urma unor înțelegeri prealabile, în perioada 2009-2011 au desfășurat activități economice, producătoare de venituri (operațiuni de vânzare- cumpărare marfă și vânzare contra cost de documente utilizate în domeniul fiscal) prin intermediul mai multor societăți comerciale, ori folosindu-se de acestea, cauzând prejudicii atât bugetului de stat, prin neînregistrarea, nedeclararea și neachitarea obligațiilor fiscale, cât și partenerilor de afaceri, prin refuzul instrumentelor de plată emise pentru achitarea mărfii. Societățile folosite în activitatea infracțională, ale căror părți sociale au fost achiziționate de regulă de inculpatul D. I., persoană fără un domiciliu stabil, fără surse de venit și insolvabil, într-o perioadă scurtă de timp din anul 2009 sunt: SC A. F. SRL, J(...), CUI 18848012; SC C. GO C. SRL, J(...), CUI 24968781; SC ARTD. C. T. SRL, J(...), CUI 21619990; SC C. F. SRL, J(...), CUI 19209718; SC G. SRL, J(...), CUI 18218823. După achiziționarea părților sociale ale firmelor arătate mai sus, inculpații stabileau sedii sociale la adrese unde acestea nu funcționau niciodată, îngreunând astfel efectuarea unor verificări financiar fiscale. La activitatea infracțională a inculpaților mai sus arătați, pe parcurs au aderat și alte persoane ca G. E. A., administrator al SC W. C. I. SRL, H. V. C., administrator al SC M. I. SRL, P. O. V., administrator al SC E. SRL, care au primit de la ceilalți inculpați și acceptat înregistrarea în evidențele contabile a unor facturi fiscale, completate cu date nereale, purtând mențiunile societăților arătate mai sus, în scopul compensării (regularizării prin decont), fără drept a sumelor, reprezentând TVA aferent achizițiilor, precum și al diminuării profitului impozabil. În cursul anului 2009, inculpatul D. I., având probleme atât cu societatea pe care o administra la acea vreme, SC PREPELIȚA COM SRL, cât și cu imobilul în care locuia situat în Săcel nr.1216, jud. M., la înțelegere cu T. D. A. și inculpatul M. A. M., au hotărât achiziționarea părților sociale ale unor societăți comerciale cu „o situație financiară bună";. Din cercetările efectuate a rezultat faptul că societățile ce urmau a fi achiziționate au fost identificate de numitul T. D. A. (persoană care nu a putut fi găsită), iar persoana care urma să preia părțile sociale și să devină administrator era inculpatul D. I., persoană fără un domiciliu stabil, fără surse de venit și insolvabil. Astfel, s-a hotărât preluarea părților sociale ale SC TDA C. SRL, SC A. F. SRL, SC C. GO C. SRL, SC C. F. SRL, toate cesionările de părți sociale fiind realizate în perioada (...)-(...). E. de precizat faptul că SC TDA C. SRL a fost administrată în drept de numitul T. D. A., iar SC A. F. SRL a fost administrată de inculpatul M. A. M. De altfel, inculpatul M. A. M., după cesionarea societății, continua să încaseze importante sume de bani, prin virament bancar, ca urmare a unor operațiuni de vânzare a unor produse, neînregistrate în evidențele contabile ale SC A. F. SRL, din perioada când administra societatea. Pentru achiziționarea părților sociale ale societăților, inculpatul D. I. a primit de la numitul T. D. A. suma de 2.000 lei. Întrucât legislația în vigoare nu permitea ca o persoană să fie asociat unic și administrator la mai multe firme, D. I., a cooptat pentru a se asocia cu el pe mama lui, numita T. M., ce a devenit administrator al SC ARTD. C. T. SRL, fost SC TDA C. SRL și pe prietena sa, G. I. ce a devenit asociat în cadrul SC C. GO C. SRL, iar cele două urmau să îndeplinească atât calitatea de administrator cât și cea de asociat la SC G. S. În realitate cele două persoane nu au desfășurat nici un fel de activitate în numele societăților a căror asociați sau administratori sunt. Față de inculpații D. I., B. D., R. C. V. și B. D. M. sunt incidente prevederile art.148 li t.d Cod procedură p enală, întrucât au comis cu intenție o nouă infracțiune - condiție îndeplinită raportat la datele înscrise în cazierele judiciare ale acestora (inculpatul D. I. a fost cercetat pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere și de înșelăciune, pentru care a fost sancționat cu amenzi administrative și a suferit mai multe condamnări, ultima fiind de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru infracțiunea de înșelăciune prin sentința penalănr.10/(...) a Judecătoriei Dragomirești - definitivă prin decizia penală nr.446/R/(...) a Curții de A. C. inculpatul B. D. a suferit mai multe condamnări la pedeapsa amenzii și i s-au aplicat și sancțiuni administrative, iar în anul 1997 a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar la 10 noiembrie 2009 în dosarul nr.46/P/2009 DNA Cluj a pus în mișcare acțiunea penală pentru mai multe infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.8 alin.1,2 și art.9 lit.c din Legea nr.241/2005; inculpata R. C. V. a fost cercetată de mai multe ori pentru infracțiuni prev. de art.84 din Legea nr.59/1934 - emitere de file CEC fără acoperire, într-un dosar fiind achitată, iar în celălalt dosar a fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 2 ani 3 luni prin sentința penală nr.358/2009 a Judecătoriei R. - definitivă prin decizia penală nr.516/(...) a Curții de A. O. inculpatul B. D. M. a fost condamnat în Germania pentru infracțiunea de evaziune fiscală, iar în prezent este cercetat în dosarul penal nr.(...) al Judecătoriei Sighetu Marmației pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă). În cauză sunt aplicabile prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de evaziune fiscală, complicitate la evaziune fiscală și înșelăciune este închisoare mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din indiciile și probele oferite de urmărirea penală până în prezent pornind de la gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele de pedeapsă. S-a făcut trimitere la împrejurările comiterii infracțiunii, la persoana inculpatului care nu pot fi disociate. De asemenea, s-a făcut trimitere și la decizia nr.1435/(...) a fostei C.S.J.-Secția penală. Din indiciile oferite până în prezent rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis aceste infracțiuni. Deși până acum nu au fost lămurite pe deplin împrejurările și condițiile în care s-a comis infracțiunea, aceasta nu împietează asupra luării măsurii preventive. C.E.D.O. a statuat, de altfel, în acest sens, arătând că pentru ca o arestare să fie justificată nu sunt necesare probe suficiente pentru a aduce acuzații, ci doar unele de natură să convingă un observator obiectiv că persoana acuzată a comis infracțiunea - împrejurare care există în această cauză. În ședința din camera de consiliu din data de 25 noiembrie 2011cauza s-a disjuns cu privire la inculpatul G. E. A. Examinând propunerea parchetului, tribunalul a reținut următoarele: Din probele administrate până în prezent în cauză rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că în anul 2009 inculpatul D. I. pentru a-și putea continua activitățile comerciale în condițiile în care avea probleme la S. „. S. a decis să preia mai multe societăți comerciale cu o situație financiară bună. astfel că a preluat S. „TDA C., S. „. F. S., S. „. Go C. S., S. „. F. S. se presupune că a fost preluată de la inculpatul M. A. M. (fost angajat al inculpatului D. I. la S. „. S.). Inculpatul D. I. a desfășurat operațiuni comerciale în numele S. „. Go C. S. fără a le evidenția în contabilitate. Potrivit procesului - verbal încheiat la 20 ianuarie 2011 de Garda Financiară M. cu privire la controlul efectuat la această societate comercială,la această firmă s-a constatat că în perioada 2009-2010 prejudiciul cauzat este de 245.680 lei. De asemenea, se presupune că și inculpatul M. A. M. a desfășurat operațiuni comerciale și în numele S. „. F. S. fără a le evidenția în contabilitate sau a înregistrat operațiuni nereale, din procesul-verbal încheiat la 8 iulie 2010 de Garda Financiară M. rezultând existența unor indicii în sensul existenței unui prejudiciu de 342.288 lei în perioada iunie 2008-martie 2010 (până în 17 iunie 2009 societatea l-a avut ca și administrator pe inculpatul M. A. M., iar după această dată pe inculpatul D. I.). Din acest prejudiciu suma de 292.635 lei se presupune că s-a produs în perioada august 2008-septembrie 2008 (când administrator era inculpatul M. A. M.) vizavi de S. „. C. S. Inculpatul D. I. se presupune că a emis mai multe facturi fiscale pentru operațiuni nereale în numele S. „. F. S. pentru S. „CosMari"; S., fiind prezent și inculpatul B. D., iar la cererea inculpatului B. D. se presupune că a emis chitanțe, facturi pentru operațiuni nereale pentru S. „Repeat Style"; S. De asemenea, a emis chitanțe, facturi și pentru S. „Service Look"; S. pentru operațiuni nereale. Inculpatul V. D. i-a solicitat inculpatului D. I. să îi emită facturi pentru suma de 350.000 lei în numele S. „. F. S. către S. „Hypericum"; S. și S. „E.";, iar acesta din urmă le-a și emis fără a reflecta operațiuni reale și le-a predat inculpatului V. D. Inculpatul B. D. în calitate de administrator la S. „. C. a achiziționat marfă de la inculpatul D. I. în parte fără documente legale. La cererea inculpatului H. V. C., inculpatul D. I. i-a completat în anul 2010 pentru S. „M. I."; S. o factură pentru suma de 2.315 lei, iar restul de marfă achiziționată („până la contravaloarea unui tir";) nu s-a facturat. Inculpatul D. I. a achiziționat marfă de la S. „. M. S. T. din care a vândut inculpatei R. C. marfă în valoare de 80.000 lei pe care nu a facturat- o. Față de cele de mai sus, tribunalul apreciază că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.143 Cod procedură penală față de cei 7 inculpați, însă în raport de actele materiale pe care se presupune că le-au comis și de valoarea prejudiciului produs prezintă pericol pentru societate și se justifică a fi arestați doar inculpații D. I., M. A. M. și V. D. M. Apărarea formulată în sensul că măsura arestării preventive nu poate fi luată întrucât se poate beneficia de o amendă administrativă dacă se va achita prejudiciul, nu a fost primită de instanță, întrucât aceasta nu înseamnă că pedeapsa prevăzută de lege este alternativă cu amenda în sensul art.136 alin.6 Cod procedură penală. Cei trei inculpați , a mai reținut instanța, au posibilitatea de a beneficia de această circumstanță dacă vor achita presupusul prejudiciu și doar într-o atare situație. Față de inculpatul D. I. sunt aplicabile prevederile art.148 lit.d Cod procedură penală întrucât se presupune că a comis cu intenție noi infracțiuni (anterior a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru infracțiuni la legea circulației prin sentința penală nr.33/2008 a Judecătoriei Dragomirești, la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendare pentru infracțiuni deînșelăciune prin sentința penală nr.10/(...) a Judecătoriei Dragomirești - definitivă prin decizia penală nr.446/R/(...) a Curții de A. C.). Față de inculpații D. I., M. A. M. și V. D. M. sunt aplicabile prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceasta rezultând din modalitatea în care se presupune că au comis faptele și valoarea prejudiciului pe care se presupune că l-au produs (iar în cazul inculpatului D. I. și din perseverența sa infracțională), măsura obligării de a nu părăsi țara (față de inculpatul D. I.) și măsura obligării de a nu părăsi localitatea, țara (față de inculpații M. A. M. și V. D.) nefiind suficientă. Prin urmare, inculpații D. I., M. A. M. și V. D. M. au fost arestați pe o perioadă de 29 de zile (25 noiembrie 2011-23 decembrie 2011 inclusiv). Raportat la faptele comise de ceilalți inculpați, s-a considerat că aceștia nu prezintă un pericol social atât de ridicat, încât să se justifice arestarea lor preventivă chiar dacă unii au antecedente penale (inculpatul B. D. a fost condamnat la pedeapsa de 90.000 lei amendă pentru infracțiunea de conducere fără permis prin sentința penală nr.1453/1993 a Judecătoriei B. M. și de 1 an închisoare cu suspendare condiționată pentru infracțiunea de furt calificat prin sentința penală nr.2026/1997 a aceleiași judecătorii, iar la 10 noiembrie 2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr.46/P/2009 de DNA Cluj pentru infracțiunile de rambursări nelegale de TVA, evaziune fiscală și fals la legea contabilității; inculpata R. C. V. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru emitere de file CEC fără acoperire prin sentința penală nr.358/(...) a Judecătoriei R. definitivă prin decizia penală nr.516/(...) a Curții de A. B. inculpatul H. V. C. nu are antecedente penale; inculpatul B. D. M. a fost condamnat la echivalentul a 180 lei amendă penală a câte 2 euro/zi pentru infracțiuni de evaziune fiscală prin sentința penală din (...) pronunțată în dosarul nr.1121(...) în Munchen, iar în dosarul nr.67/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. M. s-a pus în mișcare acțiunea penală la (...) pentru complicitate la contrabandă). Pentru acest motiv măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpații B. D., R. C. V., H. V. C. și B. D. M. s-a considerat a fi suficientă, aceasta fiind luată pe o perioadă de 30 de zile ((...)- (...) inclusiv), cu impunerea unor obligații precizate în dispozitivul încheierii. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, auformulat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații D. I., M. A. M. și V. D. M. P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat casarea în parte, a încheierii atacate și rejudecând, admiterea propunerii parchetului și, pe cale de consecință, arestarea preventivă pentru 29 de zile și a celorlalți patruinculpați: B. D., R. C. V., H. V. C. și B. D. M. S-au invocat în motivele scrise de recurs, aceleași aspecte arătate și în propunerea de arestare, practic, a fost reiterată starea de fapt descrisă în propunere, în aceeași modalitate confuză, deloc coerentă, trecându-se, în această descriere, de la faptele unui inculpat legate de o societate comercială, la faptele altui inculpat, legate de altă societate comercială, fără a indica concret criticile aduse încheierii atacate, fără a arăta de ce aceasta este considerată nelegală sau netemeinică. În susținerea orală a recursului de către procurorul de ședință, s-a arătat însă că, în mod netemeinic și fără o motivare concretă, instanța a apreciat că doar lăsarea în libertate a inculpaților recurenți D. I., M. A. M. și V. D. M. prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu a și a celorlalți inculpați intimați, în condițiile în care, din probele dosarului rezultă că aceștia au cooperat în realizarea activității infracționale de ansamblu, trei dintre inculpații lăsați în libertate au și ei antecedente penale - B. D., R. C. V. și B. D. M., iar natura și gravitatea faptelor comise, amploarea și complexitatea activității infracționale, valoarea estimativă a prejudiciilor cauzate prin faptele lor - sunt suficiente elemente care caracterizează pericolul pentru ordinea publică a lăsării lor în libertate. Inculpatul D. I. a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând, înprincipal, respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de către parchet și în consecință, inculpatul să fie pus de îndată în libertate, iar în subsidiar, luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictivă, respectivobligarea de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 C. În susținerea recursului, s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, respectiv a îndeplinirii condițiilor prev. de art.148 lit.f teza II C. A., în condițiile în care, sunt nelămurite multe chestiuni, legate de încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fiind prematur a se considera că este îndeplinită condiția prev. de alin.5 a art.215 C. S-a apreciat că dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, nu ar prezenta nici un pericol concret pentru ordinea publică, câtă vreme a recunoscut săvârșirea faptelor, a avut o atitudine de totală sinceritate, contribuind la aflarea adevărului, aspect de altfel reținut chiar de către parchet; a fost chiar singurul inculpat, care a avut o astfel de atitudine. În ceea ce privește condiția prev. de art.148 lit.d C., se apreciază că aceasta nu este îndeplinită deoarece, într-adevăr, inculpatul are antecedente penale, de-a lungul timpul i-au fost aplicate câteva amenzi administrative, însă ultima condamnare a fost de 1 an închisoare cu suspendare condiționată, condamnare rămasă definitivă în (...), iar în cauza de față acțiunea penală s-a pus în mișcare la data de (...), astfel că, pentru a fi incident acest caz de arestare, era necesar ca după punerea în mișcare a acțiunii penale în acest dosar inculpatul să fi săvârșit o nouă infracțiune sau activitatea din prezentul dosar să fi fost comisă în timp ce inculpatul era cercetat pentru alte fapte. Odată lăsat în libertate, inculpatul nu ar avea cum să influențeze în mod negativ buna desfășurare a procesului penal, nu are interes să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată, iar raportat la atitudinea sa sinceră în fața organelor de urmărire penală, dezideratele prev. de art.136 C., pot fi atinse și cu inculpatul în stare de libertate. Inculpatul M. A. M. a solicitat casarea hotărârii atacate și,rejudecând, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate. S-a arătat în motivarea recursului că prin încheierea atacată nu s-a făcut o decelare a prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională afiecărui inculpat, nu s-a prezentat activitatea fiecăruia, rolul pe care l-a avut fiecare în tot acest angrenaj. În mod greșit, la evaluarea în concret a pericolului pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul M. A. s-a avut în vedere strict prejudiciul, pe care se afirmă că l-ar fi cauzat, în condițiile în care valoarea acestuia nu a fost stabilită cu caracter de certitudine până la acest moment, conform legislației fiscale. Mai mult, prin prisma dispoz. art.10 din Legea nr.241/2005 - legea evaziunii fiscale - coroborat cu art.136 al.6 C. - nici nu ar putea fi luată măsura arestării preventive față de inculpat. De asemenea, s-a considerat că în cauză nu există probe clare care să susțină acuzațiile ce i se impută inculpatului, iar pentru egalitate de tratament, se impune ca și acest inculpat să fie cercetat în stare de libertate. Inculpatul V. D. M. a solicitat casarea hotărârii atacate și,rejudecând, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, luarea unei alte măsuri preventive, neprivativă de libertate. În motivarea recursului s-a arătat că instanța a făcut prezentarea confuză a unei presupuse activități infracționale a celor șapte inculpați, fără a arăta de unde rezultă conexiunile dintre aceștia sau, care ar fi valoarea prejudiciului cauzat prin aportul fiecăruia dintre ei, pentru a se putea stabili gradul de implicare și gravitatea faptelor reținute în sarcina fiecăruia. Nu s-a dovedit pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, afirmându-se doar că acest pericol rezultă din modul în care s-ar fi comis infracțiunea de evaziune fiscală în mai multe forme; este de asemenea de neînțeles, cum organele de urmărire penală au considerat că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică abia în noiembrie 2011, deși se afirmă că este în lucru un dosar penal privind societatea inculpatului, încă din 2009. Inculpatul nu are antecedente penale, nu există dovezi că va împieta în vreun fel mersul anchetei și, în condițiile în care aceasta se anunță a fi una complexă, de durată, nu se justifică față de inculpat o măsură privativă de libertate, mai ales în maniera în care s-a propus această măsură - în bloc, fără a se putea disjunge participația fiecărui inculpat, gradul de implicare - o măsură mai puțin severă fiind suficientă pentru atingerea scopului unei măsuri preventive. V erif ic ân d în ch eie re a a tac a tă, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor înmaterie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondate recursurile promovate în cauză, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art.148 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 C. (adică, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ) și există vreunul din cazurile prevăzute la lit. a-f ale art.148 C. A. În cauză, judecătorul învestit cu propunerea de arestare preventivă a celor 7 inculpați, în mod întemeiat a constatat, chiar dacă cu o motivare deficitară (aspect care, însă, poate fi remediat de instanța de control judiciar), că există indicii temeinice în accepțiunea legii - art.68/1 C. - respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar ficomis infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a formulat propunerea de arestare. Rezultă aceste indicii din materialul de urmărire penală, respectiv din probele administrate până la momentul formulării propunerii de arestare : plângerile părților vătămate și declarațiile reprezentanților acestora; rapoartele de inspecție fiscală; procesele - verbale întocmite de comisarii G. F. M. procese-verbale de recunoaștere din fotografii; rapoarte de constatare tehnico- științifică; procesele-verbele de percheziție domiciliară; documente contabile; declarații martori și, parțial, declarațiile inculpați - și care, conturează presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi autorii faptelor de care sunt acuzați, după cum urmează: 1.INCULPATUL D. I. I. În ceea ce privește S. A. F. S.: - evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate -faptă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea arte 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC A. F. SRL S., jud. M. în perioada 2009-2010, în baza aceleași rezoluții infracționale, a efectuat cu intenție operațiuni comerciale având ca obiect vânzări-cumpărări de materiale de construcții, cu SC E. SRL, SC D. SRL, SC P. SRL, SC E. SRL, SC S. P. COM SRL, SC A. SRL, SC O. & CO SRL fără ca veniturile astfel obținute să fie înregistrate în evidențele contabile și declarate organelor fiscale, sustrăgându-se de Ia plata impozitelor si taxelor datorate bugetului consolidat al statului. - complicitate la evaziune fiscală, în forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive - faptă prevăzută de arte 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea arte 41 alin. 2 și arte 75 lit. a Cod penal, întrucât în cursul anului 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale și în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuiții B. D., B. D. și G. E. A., a înlesnit cu intenție, prin predarea unor cotoare de facturi fiscale semnate si stampilate, evidențierea de cheltuieli fictive în evidentele contabile ale SC COS FLORI MAL SRL, SC COS MARI D. SRL, SC W. C. INDUSTRIE SRL, SC REPEAT STYLE SRL, SC SERVICE LOOK SRL, în scopul diminuării profitului impozabil. - evaziune fiscală, în forma punerii în circulație, cu știință, de formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate - faptă prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în calitate de administrator al SC A. F. SRL S., în baza aceleași rezoluții infracționale și în urma unor înțelegeri prealabile cu învinuitul V. D., cu știință, a completat cu date nereale mai multe facturi fiscale, reprezentând livrări de materiale de construcții de la societatea administrată de acesta către SC E. SRL și SC BEBONIX G. SRL, documentele utilizate în domeniul fiscal fiind predate beneficiarilor de către învinuitul V. D., în scopul diminuării obligațiilor fiscale. - înșelăciune, prevăzută de arte 215 alin. 1,2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal, constând în aceea că, în urma unei înțelegeri prealabile cu învinuitul B. D., în perioada decembrie 2009-ianuarie 2010, în calitate de administrator al SC A. F. SRL a achiziționat marfă, înmod repetat de la SC E. SRL B. M., pentru plata căreia a emis bilete la ordin refuzate la plata pentru lipsa disponibil, cu consecința cauzării unui prejudiciu de 38.539 lei. - evaziune fiscală, în forma refuzului de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, prevăzută de arte 4 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator de drept al SC A. F A. SRL, a refuzat, prezentarea (punerea la dispoziție) la organele de control din cadrul G. F. M. a documentele de evidenta contabila primară ( facturi fiscale, documente de plata, note contabile, registre jurnal), în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale. Se reține că prin faptele, mai sus descrise, inculpatul D. I. ar fi cauzat un prejudiciu de: - 749.626 lei, prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, reprezentând 215.878 lei impozit pe profit, 256.528 lei TVA și 277.220 lei majorări și penalități, - 38.539 lei prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. II. În ceea ce privește S. C. GO C. S.: - evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, in actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de arte 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea arte 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC C. GO C. SRL B. M., în perioada 2009 - 2010, în baza aceleași rezoluții infracționale, cu intenție, a efectuat operațiuni comerciale având ca obiect, pe de o parte, achiziții de materiale de construcții (adezivi pentru polistiren, plăci ceramice, mortar pentru tencuieli), de la SC B. M. SA T., iar pe de altă parte, comercializări către SC CLD & DDD B. SRL, SC ALL-BY-DDD SRL, SC R. C. SRL, SC M. I. SRL, fără ca veniturile astfel obținute să fie înregistrate în evidențele contabile și declarate organelor fiscale, sustrăgându-se de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului consolidat al statului. - evaziune fiscală, în forma punerii in circulație, cu știință, de formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea arte 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în calitate de administrator al SC C. GO C. SRL S., în baza aceleași rezoluții infracționale și în urma unor înțelegeri prealabile cu învinuiții R. C., H. C. V., B. D. și G. E. A., cu știință, a completat cu date nereale mai multe facturi fiscale, reprezentând livrări de materiale de construcții de la societatea administrată de acesta către SC ELCRON VIBO SRL, SC EX-CON-PRO SRL, SC INTERCITY BIT SRL, SC LENAROB SRL, SC ELECTROD.I C. SRL, SC ART TRADITION & P.UCTION SRL, SC SERVICE LOOK SRL, SC SCICO SRL, documente utilizate în domeniul fiscal, care au fost predate beneficiarilor de învinuiții R. C., H. C. V., B. D. și G. E. A., în scopul diminuării obligațiilor fiscale. - complicitate la evaziune fiscală, în forma evidențierii, in actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive prevăzută de arte 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea arte 41 alin. 2 și arte 75 lit. a Cod penal, constând în aceea că, încursul anului 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale și în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuiții H. C. V., B. D. și G. E. A., a înlesnit cu intenție, prin predarea unor cotoare de facturi fiscale semnate și stampilate, evidențierea de cheltuieli fictive în evidentele contabile ale SC W. C. INDUSTRIE SRL, precum și prin completarea cu date nereale și predarea unor facturi fiscale direct beneficiarilor, prin evidențierea de cheltuieli fictive în evidențele contabile ale SC MELOV A I. SRL, în scopul diminuării profitului impozabil. - evaziune fiscală, în forma refuzului de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, in scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator de drept al SC C. GO C. SRL, a refuzat, prezentarea (punerea la dispoziție) la organele de control din cadrul G. F. M., documentele de evidență contabilă primară (facturi fiscale, documente de plată, note contabile, registre jurnal), în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale. - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.215 alin.1,2,3,5 C., constând în aceea că, în perioada octombrie -noiembrie 2009, în calitate de administrator la SC C. GO C. SRL B. -., a achiziționat marfă în mod repetat de la S.C B. M. I. S. - T. pentru plata căreia a emis 7 bilete la ordin refuzate la plată pentru lipsă disponibil, cu consecința unui prejudiciu de 276.096,62 lei. Prin faptele de evaziune fiscală descrise la pct. 2, se reține că inculpatul D. I. ar fi cauzat un prejudiciu în sumă de 575.468 lei, reprezentând : 201.946 lei - impozit pe profit, 175.974 lei - TV A și 197.548 lei, majorări și penalități. 2. INCULPATUL M. A. M. : I. În ceea ce privește SC A. F. SRL: - evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC A. F. SRL, în perioada august - septembrie 2008, nu a înregistrat operațiunile comerciale derulate cu SC D. CONST SRL, reflectate într-un număr de 8 facturi, iar după cesionarea părților sociale ale societății, la (...), a încasat veniturile obținute ca urmare a operațiunilor economice desfășurate cu SC D. CONST SRL și SC CICEU SRL, fără ca acestea să fie înregistrate în evidențele contabile ale societății, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, estimat de organele fiscale, în cuantum 292.635 lei. II. In ceea ce privește SC C. GO C. SRL: - evaziune fiscală, în forma punerii în circulație, fără drept, a formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în luna octombrie 2009, fără a avea nici o calitate în cadrul SC C. GO C. SRL, a pus in circulație un număr de patru facturi fiscale, în numele acestei societăți, pentru a justifica livrările demărfuri către SC DOER I. SRL, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. III. In ceea ce privește SC C. F. SRL: - evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC C. F. SRL, în perioada iulie 2010-septembrie 2011 a efectuat operațiuni economice cu S.VALLOR I. SRL București, S. CAMDORE TRADE SRL București, S.D. CONST SRL Negrești Oaș, S. CICEU SRL Negrești Oaș - fără ca acestea să fie înregistrate în evidențele contabile ale societății, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate la bugetul statului, cauzând un prejudiciu estimat la 2.200.659 lei. 3. INCULPATUL B. D.: I. În ceea ce privește SC A. F. SRL: - evaziune fiscală, în forma punerii în circulație, cu știință, de formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în baza aceleași rezoluții infracționale și în urma unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., administrator al SC A. F. SRL S., cu știință, au pus în circulație documente utilizate în domeniul fiscal, respectiv facturi fiscale, reprezentând livrări de materiale de construcții de la societatea administrată de acesta către SC COS FLORIMAL SRL și SC COS MARI D. SRL, în scopul diminuării obligațiilor fiscale. - complicitate la evaziune fiscală, în forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în cursul anului 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale și în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., a ajutat cu intenție, prin predarea unui număr de 8 facturi și chitanțe fiscale, semnate și stampilate, la evidențierea de cheltuieli fictive în evidențele contabile ale SC COS FLORIMAL SRL și SC COS MARI D. SRL în scopul diminuării profitului impozabil, cauzând un prejudiciu de 11.764 lei. - complicitate la evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea arte 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010, în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., cu intenție, a ajutat la efectuarea unor operațiuni comerciale de către SC A. F. SRL, având ca obiect vânzări-cumpărări de materiale electrice de la SC E. SRL, fără ca veniturile obținute să fie înregistrate în evidențele contabile și declarate organelor fiscale, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului. - înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în urma uneiînțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010, prezentându-se ca fiind reprezentant al SC A. F. SRL, fapt neadevărat, a achiziționat marfă, în mod repetat de la SC E. SRL B. M., pentru plata căreia a emis bilete la ordin refuzate la plată pentru lipsa disponibil, cu consecința unui prejudiciu de 38.539 Iei. II. În ceea ce privește SC C. GO CONSTRUC SRL: - complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în perioada octombrie - noiembrie 2009, în baza unei înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., cu intenție, a înlesnit activitatea infracțională a acestuia prin depozitarea, preluarea și ulterior comercializarea, fără documente legale, a mărfii achiziționate de la SC B. M. I. SA T. în baza unor instrumente de plată fără acoperire, cu consecința cauzării unui prejudiciu de 276.096 lei. - complicitate la evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în semestrul II 2009, în calitate de administrator al SC R. C. SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale și în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., cu intenție, a ajutat la efectuarea unor operațiuni comerciale de către SC C. GO C. SRL, având ca obiect vânzări-cumpărări de materiale de construcții (adezivi pentru polistiren, plăci ceramice, mortar pentru tencuieli, achiziționate de la SC B. M. SA T.), fără ca veniturile obținute să fie înregistrate în evidențele contabile și declarate organelor fiscale, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, calculat de organele fiscale, în cu antum 1.137 lei. 4. INCULPATA R. C. V. - în legătură cu SC C. GO C. SRL, societate administrată de inculpatul D. I. - complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - constând în aceea că, în perioada octombrie - noiembrie 2009, în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., cu intenție a înlesnit activitatea infracțională a acestuia prin identificarea furnizorului, depozitarea, preluarea și ulterior comercializarea, fără documente legale, a mărfii achiziționată de la SC B. M. I. SA T. în baza unor instrumente de plată fără acoperire, cu consecința unui prejudiciu de 276.096 lei. - complicitate la evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - constând în aceea că, în perioada octombrie-noiembrie 2009 în calitate de administrator al SC CLD & DDD B. SRL, SC ALL-BY-DDD SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale și în baza unor înțelegeri prealabile cu D. I., cu intenție, a ajutat la efectuarea unor operațiuni comerciale de către SC C. GO C. SRL, având ca obiect vânzări-cumpărări de materiale de construcții (adezivi pentru polistiren, plăci ceramice, mortar pentru tencuieli,achiziționate de la SC B. M. SA T.), fără ca veniturile astfel obținute să fie înregistrate în evidențele contabile și declarate organelor fiscale, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, calculat de organele fiscale, în cuantum 7.015 lei. - evaziune fiscală, în forma punerii în circulație, cu știință, de formulare tipizate, utilizate În domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în baza aceleași rezoluții infracționale și în urma unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I. administrator al SC C. GO C. SRL S., cu știință, au pus în circulație documente utilizate în domeniul fiscal, respectiv facturi fiscale, reprezentând livrări de materiale de construcții de la societatea administrată de acesta către SC ELCRON VIBO SRL, SC EX-CON-PRO SRL, SC INTERCITY BIT SRL, SC LENAROB SRL, SC ELECTROD.I C. SRL, în scopul diminuării obligațiilor fiscale. 5. INCULPATUL H. V. C. - în legătură cu SC C. GO C. SRL, societatea administrată de inculpatul D. I. : - complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în perioada octombrie - noiembrie 2009, în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., cu intenție a înlesnit activitatea infracțională a acestuia prin depozitarea, preluarea și ulterior comercializarea, fără documente legale, a mărfii achiziționate de la SC B. M. I. SA T. în baza unor instrumente de plată fără acoperire, cu consecința cauzării unui prejudiciu în sumă de 276.096 lei. - complicitate la evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2009 - 2010, în calitate de administrator al SC M. I. SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale și în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., cu intenție, a ajutat la efectuarea unor operațiuni comerciale de către SC C. GO C. SRL, având ca obiect vânzări-cumpărări de materiale de construcții (adezivi pentru polistiren, plăci ceramice, mortar pentru tencuieli, achiziționate de la SC B. M. SA T.), fără ca veniturile obținute să fie înregistrate în evidențele contabile și declarate organelor fiscale, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului consolidat al statului, cauzând un prejudiciu bugetului de stat. - evaziune fiscală, în forma punerii în circulație, cu știință, de formulare tipizate utilizate În domeniul fiscal, cu regim special, falsificate prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în baza aceleași rezoluții infracționale si în urma unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., administrator al SC C. GO C. SRL SăcăIășeni, cu știință, a pus în circulație documente utilizate în domeniul fiscal, respectiv facturi fiscale, reprezentând livrări de materiale de construcții de la societatea administrată de acesta către SC ART TRADITION & P.UCTION SRL, în scopul diminuării obligațiilor fiscale. - evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C., constând în aceea că în perioada august-septembrie 2009, în calitate de administrator la S. M. I. S. a stabilit cu rea intenție impozitele și contribuțiile datorate bugetului de stat, în sensul deducerii nejustificate a TVA, rezultat din achizițiile efectuate de la SC C. GO C. SRL - în sumă totală de 251.090 lei, având ca rezultat compensarea, fără drept a sumei de 40.090 lei reprezentând TVA. - evaziune fiscală, în forma evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea unor operațiuni fictive - prev. de art. 9 alin. 1 lit.c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 C., constând în aceea că în perioada august-septembrie 2009, în calitate de administrator la S. M. I. S. a dispus evidențierea de cheltuieli fictive în baza facturilor fiscale false emise de SC C. GO C. SRL, în scopul diminuării profitului impozabil, cauzând un prejudiciu estimat la 33.760 lei. 6. INCULPATUL V. D. M.: - complicitate la evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada decembrie 2009 - iulie 2010, în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., cu intenție, a ajutat la efectuarea unor operațiuni comerciale de către SC A. F. SRL, având ca obiect vânzări-cumpărări de materiale electrice de la SC E. SRL și SC E. SRL, fără ca veniturile astfel obținute să fie înregistrate în evidentele contabile și declarate organelor fiscale, sustrăgându-se de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului. - evaziune fiscală, în forma punerii în circulație, cu știință, de formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în baza aceleași rezoluții infracționale și în urma unor înțelegeri prealabile cu învinuitul D. I., cu știință, au pus in circulație documente utilizate in domeniul fiscal, falsificate, respectiv facturi fiscale, purtând mențiunile SC A. F. SRL, SC C. F. SRL și SC ARTD. C. T. SRL reprezentând livrări de materiale de construcții de la societatea administrată de acesta către SC E. SRL și SC BEBONIX G. SRL, în scopul diminuării obligațiilor fiscale. - complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2010-2011, în baza unor înțelegeri cu învinuiții D. I. și P. O., cu știință, a înlesnit stabilirea cu rea-intenție a impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat, in sensul deducerii nejustificate a TVA de către SC E. SRL, rezultat din achizițiile efectuate de la SC C. F. SRL si SC ART D. C. T. SRL, în suma totală de 877.544 lei, având ca rezultat compensarea (regularizarea prin decont), fără drept, a sumei de 195.612 lei, reprezentând TVA aferent achiziții lor. - complicitate la evaziune fiscală, în forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bazăoperațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prevăzută de arte 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2010-2011, în baza aceleași rezoluții infracționale și în baza unor înțelegeri prealabile cu inculpații D. I. și P. O., a înlesnit, cu intenție, prin emiterea unor facturi cu date nereale (completate, semnate, stampilate) purtând mențiunile SC A. F. SRL, SC C. F. SRL si SC ART D. C. T. SRL, evidentierea de cheltuieli fictive în evidentele contabile ale SC E. SRL, în scopul diminuării profitului impozabil, cauzând un prejudiciu de 219.957 lei. - evaziune fiscală, în forma omisiunii evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada aprilie 2010-august 2011, în calitate de administrator la S. G. V. S., a efectuat operațiuni comerciale cu S. HYPERICUM I. S. B. Sprie, S.CFRITEME S. B. M., S.SILNEF MG S. B. M., fără ca veniturile astfel obținute să fie înregistrate în evidențele contabile și declarate organelor fiscale, sustrăgându-se astfel, de la plata impozitelor și taxelor datorate la bugetul statului. 7. INCULPATUL B. D. M.: - evaziune fiscală, în forma punerii în circulație, cu știință, de formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în baza aceleași rezoluții infracționale și a înțelegerii prealabile cu învinuiții D. I. și G. E. A., cu știință, au pus în circulație documente utilizate în domeniul fiscal falsificate, respectiv facturi fiscale purtând mențiunile SC A. F. SRL și SC C. GO C. SRL, doar semnate si stampilate, către reprezentanții SC W. C. INDUSTRIE SRL, SC REPEAT STYLE SRL, SC SERVICE LOOK SRL, SC SCICO SRL în scopul diminuării obligațiilor fiscale. - complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2009, în baza unor înțelegeri cu învinuiții D. I. și G. E. A., administratorul al SC W. C. I. SRL, cu știință, a înlesnit stabilirea cu rea-intenție a impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat, în sensul deducerii nejustificate a TVA de către W. C. I. SRL, rezultat din achizițiile efectuate de la SC C. GO C. SRL și SC A. F. SRL, în valoare de 145.914 lei, având ca rezultat compensarea (regularizarea prin decont), fără drept a sumei de 27.724 lei, reprezentând TVA aferent achizițiilor. - complicitate la evaziune fiscală, în forma evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că, în perioada august- octombrie 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale și în baza unor înțelegeri prealabile cu învinuiții D. I., administrator al SC C. GO C. SRL si SC A. F. SRL și G. E. A., administrator al se W. eONF I. SRL, a înlesnit cuintenție, prin emiterea unor facturi cu date nereale (completate, semnate, stampilate), respectiv, evidențierea de cheltuieli fictive în evidentele contabile ale SC W. C. I. SRL, în scopul diminuării profitului impozabil, cauzând un prejudiciu de 145.914 lei. B. În ceea ce privește temeiul arestării prev. de art.148 lit.d C., ce se reține a exista în privința inculpaților D. I., B. D., R. C. V. și B. D. M., într- adevăr, așa cum a reținut și prima instanță, acesta subzistă, raportat la fișele de cazier judiciar ale inculpaților, din care rezultă că, în timp ce erau cercetați în alte cauze penale, se presupune că ar fi comis și faptele ce fac obiectul cercetărilor din prezentul dosar ( fișe cazier judiciar - filele 88,151- 153, 165 vol. I dos. u.p.). C. În privința temeiului de arestare prev. de art.148 lit.f C., se constată că, prima condiție a acestui text nu comportă discuții, pedeapsa pentru infracțiunile pentru care s-a propus arestarea este închisoarea mai mare de 4 ani. Cu privire la cea de a doua condiție a acestui text legal - existențaprobelor în sensul că, lăsați în libertate, inculpații prezintă pericol concretpentru ordinea publică - prima instanță, fără o motivare pertinentă, a concluzionat că, doar lăsarea în libertate a inculpaților D. I., M. A. M. și V. D. M., ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol rezultând din modalitatea în care se presupune că s-au comis faptele, valoarea prejudiciului pe care se presupune că l-au cauzat, perseverența infracțională (în cazul inculpatului D.), iar în privința celorlalți patru inculpați, s-a apreciat că, raportat la faptele comise de aceștia ( deși, instanța nu a arătat în ce ar consta diferențele substanțiale între faptele acestora și ale celorlalți trei inculpați, în condițiile în care, potrivit susținerilor organelor de urmărire penală, se presupune că ar fi fost realizate în strânsă cooperare, colaborare, cu consecința producerii unor prejudicii greu de defalcat, împărțit pe fiecare inculpat) - nu prezintă un pericol social atât de ridicat, încât să se justifice arestarea lor preventivă, chiar dacă unii au antecedente penale, aceste antecedente, în fapt, dovedind aceeași perseverență infracțională, reținută și în sarcina inculpatului D. I. Dincolo de aceste aspecte criticabile ale hotărârii atacate ( în mod întemeiat invocate de inculpații recurenți), legate de modul în care instanța a înțeles să-și motiveze soluția, Curtea constată că, raportat la starea de fapt ce se desprinde din materialul de urmărire penală prezentat, nu se justifică nicidecum un tratament juridic diferențiat față de cei șapte inculpați, în contextul în care, din păcate, cel puțin până la acest moment, activitatea presupus infracțională a acestora, a fost tratată la modul global, general, fără o distincție care să permită formarea unei convingeri rezonabile relativ la gradul de implicare, aportul fiecăruia la comiterea rezultatului final al activității frauduloase, respectiv, a prejudiciului estimat, pentru că, se accentuează importanța acestui element - valoarea prejudiciului - în caracterizarea pericolului pentru ordinea publică. Sunt indici serioase că inculpații au desfășurat activitățile infracționale reținute în sarcina lor, că au existat înțelegeri între aceștia, că au concurat, fiecare, într-o măsură sau alta la cauzarea unor prejudicii însemnate, dar aceste elemente, tratate nediferențiat, pe fiecare inculpat în parte, nu pot furniza date certe în sensul dovedirii pericolului pentru ordineapublică, respectiv, riscul ca o întreagă colectivitate să fie pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpaților sau buna desfășurare a relațiilor sociale, la nivelul unei colectivități să fie perturbată în mod esențial. Pe de altă parte, așa cum de altfel se desprinde atât din redactarea textului legal în materie, cât și din practica judiciară, îndeplinirea condițiilor prev. de art.143 C. coroborat cu dovedirea existenței vreunuia din cazurile prev. la lit. a-f ale art.148 C. - nu înseamnă de plano, că organele judiciare vor lua automat măsura arestării, aceasta justificându-se doar dacă se dovedește că este și necesară pentru realizarea scopului precizat de dispoz. art.136 alin.1 C. - buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală - împrejurări nedovedite în cauză, inculpații fiind audiați de organele de urmărire penală, prezentându- se la solicitarea acestora, etc. Nu există așadar la dosar, date că inculpații încearcă să se sustragă urmăririi penale sau că ar încerca împiedicarea în vreun fel a bunului mers al anchetei, pentru a se lua cea mai restrictivă măsură preventivă, Curtea apreciind că măsura neprivativă de libertate adoptată de prima instanță pentru o parte dintre inculpați, se justifică în cauză pentru toți inculpații, cu atât mai mult cu cât, prin impunerea obligațiilor stabilite de lege și existența unor consecințe serioase ale nerespectării acestora, eficiența este mult mai mare și, asigură într-o proporție mai mare realizarea scopului măsurilor preventive. Pentru considerentele, mai sus expuse, Curtea constată întemeiaterecursurile inculpaților D. I., M. A. M. și V. D. M. și, totodată și recursul parchetului, acesta din urmă, doar sub aspectul obligațiilor impuse de prima instanță, în cadrul măsurii prev. de art.1. C. inculpaților B. D., R. C. V., H. V. C. și B. D. M., având în vedere că, aproape toți inculpații, au acționat în realizarea activităților infracționale în virtutea calităților de asociat sau administrator la una sau alta dintre societățile comerciale, impunându-se astfel, ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații să respecte și obligația prev. de art. 1. alin.2 rap. la art.145 alin.1/2 lit. f C. În consecință, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. se vor admiterecursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpații D. I., M. A. M. și V. D. M. - împotriva încheierii penale nr.616 din 25 noiembrie 2011 a T.ui M., care va fi casată sub aspectul admiterii propunerii de arestare preventivă a celor trei inculpați recurenți și, al obligațiilor impuse inculpaților intimați. Rejudecând în aceste limite, - se va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaților D. I., M. A. M. și V. D. M. În baza art. 1451 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.11 , 12 Cod procedură penală se va dispune luarea față de inculpații: D. I., M. A. M. și V. D. M. - a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 dezile, începând cu data de 05 decembrie 2011 și până la 03 ianuarie 2012. În baza art.1. alin.2 rap. La art.145 alin1/1 și alin.1/2 se va impune inculpaților recurenți ca pe durata acestei măsuri să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la P. municipiului B. M., conform programului de supraveghere întocmit de acestorgan de poliție sau ori de câte ori sunt chemați: să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de inculpații din acest dosar și să nu comunice între ei în mod direct sau indirect; să nu exercite în fapt sau în drept, activitatea de administrator la nicio societate comercială. Se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin.22 Cod procedură penală cu privire la consecințele încălcării cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care le revin. Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților D. I., M. A. M. și V. D. M., dacă nu sunt arestați în altă cauză. - se va impune inculpaților B. D., R. C. V., H. V. C. și B. D. M. - ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte și obligația de anu exercita în fapt sau în drept, activitatea de administrator la nicio societatecomercială. În baza art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de 100 lei - onorariu integral pentru apărător din oficiu al inculpatului D. I. ( avoc. Borz B.) și, respectiv, câte 25 lei - onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai celorlalți inculpați ( avoc. I. M., Bara S., Bocsa M., Cătineanu I.a, Maxim A., Țicudean C.) sume ce se vor plăti din FMJ. Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C., PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E În baza art.385/15 pct.2 lit.d C. admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și inculpații D. I., M. A. M. și V. D. M.- împotriva încheierii penale nr.616 din 25 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., pe care o casează sub aspectul admiterii propunerii de arestare preventivă a celor trei inculpați recurenți și, al obligațiilor impuse inculpaților B. D., R. C. V., H. V. C. și B. D. M. Rejudecând în aceste limite: 1). Respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaților D. I., M. A. M. și V. D. M. În baza art. 1451 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.11 , 12 Cod procedură penală dispune luarea față de inculpații: D. I. (CNP 1., fiul lui T. și M., născut la (...) în Vișeu de Sus, județul M., domiciliat în Săcel nr.1216, județul M., cu reședința în B. M., B-dul Unirii nr.10/23, județul M. sau B. M., str. Bucovinei nr.4A/3, județul M.) ; M. A. M. (CNP 1., fiul lui I. și E. Ana, născut la data de (...) în B. M., județul M., domiciliat în B. M., B-dul București, nr.34A/9, județul M., fără forme legale în B. M., str. Florilor nr.4A/8, județul M.) și V. D. M. (CNP 1., fiul lui I. și L., născut la data de (...) în B. M., județul M., domiciliat în B. M., str. Macului, nr.1/52, județul M.) - a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 05 decembrie 2011 și până la 03 ianuarie 2012. În baza art.1. alin.2 rap. La art.145 alin1/1 și alin.1/2 impune inculpaților recurenți ca pe durata acestei măsuri să respecte următoarele obligații: 1. să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; 2. să se prezinte la P. municipiului B. M., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați: 3. să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; 4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. 5. să nu se apropie de inculpații din acest dosar și să nu comunice între ei în mod direct sau indirect. 6. să nu exercite în fapt sau în drept, activitatea de administrator la nicio societate comercială. Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin.22 Cod procedură penală cu privire la consecințele încălcării cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care le revin. Dispune punerea de îndată în libert ate a inculpaților D. I ., M. A. M. și V. D. M., dacă nu sunt arestați în altă cauză. 2). Impune inculpaților B. D., R. C. V., H. V. C. și B. D. M. - ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte și obligația de a nu exercita în fapt sau în drept, activitatea de administrator la nicio societate comercială. În baza art. 189 C. stabilește în favoarea Baroului C. sumele de 100 lei - onorariu integral pentru apărător din oficiu al inculpatului D. I. ( avoc. Borz B.) și, respectiv, câte 25 lei - onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai celorlalți inculpați ( avoc. I. M., Bara S., Bocsa M., Cătineanu I.a, Maxim A., Țicudean C.) sume ce se vor plăti din FMJ. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică din 5 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. Ș. L. M. G. M. B. Red.A.C./Dact.A.C. 6 ex./(...) Jud. fond: C.B.
| ← Decizia penală nr. 1802/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1912/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
