Decizia penală nr. 1974/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1974/R/2011
Ședința publică din data de 5 decembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M.
G. : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
P. : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. I. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. I., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.I. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul N. I. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului N. I., susține recursul declarat de inculpat, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate.
În susținerea recursului arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu subzistă și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a acestei măsuri. Consideră că cerințele la care se referă art.148 lit.f C.pr.pen., nu sunt întrunite cumulativ deoarece deși infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă un anumit grad de pericol social, respectiv de tentativă la infracțiunea de omor, nu se poate afirma și nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru a se stabili dacă există un asemenea pericol, este necesar să se ia în considerare și alți factori și anume atitudinea și comportamentul celui acuzat, aspect pe care nu a fost avut în vedere de către instanță. A., solicită a se avea în vedere persoana inculpatului care nu are antecedente penale până la vârsta de 52 ani, a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și le regretă, are un loc de muncă stabil, lucrează la CFR și va pierde acest loc de muncă în situația în care se va menține în continuare această măsură.
Totodată, solicită a se avea în vedere și împrejurările în care inculpatul a săvârșit faptele, respectiv inculpatul a acționat provocat fiind de către partea vătămată care l-a amenințat că-l omoară atât pe el cât și pe soția și soacra lui. De altfel, între inculpat și partea vătămată au mai existat divergențe anterioare, care au fost provocate tot de partea vătămată care este cunoscută în comunitatea în care locuiește ca fiind o persoană agresivă și cu probleme psihice. Există la dosarul de urmărire penală (f.85) o adresă de la S. M. S. M., din care rezultă că persoana vătămată este în evidențele acesteia cu numeroase internări la secția de psihiatrie. C. părții vătămate este confirmat și de declarațiile martorilor audiați în cauză. Acest comportament al părții vătămate l-a determinat pe inculpat să acționeze, într-adevăr puțin cam disproporționat în această modalitate.
De altfel, la dosar există și nenumărate sancțiuni contravenționale care au fost aplicate părții vătămate de către P. S. M. (f.46-51).
Este adevărat că inculpatul a comis o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, însă apreciază că cercetarea acestuia în stare de libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât și jurisprudența CEDO reține cu privire la temeiul de arestare avut în vedere atât în propunerea de arestare cât și temeiul pe baza căruia s-a menținut în continuare această măsură, că, o simplă existență a presupunerii rezonabile că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost arestat preventiv la un moment dat al procedurii judiciare nu mai este suficientă în lipsa altor elemente.
Ca urmare, consideră că în această fază procesuală nu mai există riscul ca mersul procesului să fie influențat în vreun fel de către inculpat, și ca atare, măsura arestului preventiv este mult prea drastică și nu se legitimează. Totuși, dacă se va considera necesitatea luării unei măsuri, solicită a se înlocui măsura arestului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, deoarece pericolul pentru ordinea publică reliefat de art.148 lit.f C.pr.pen., a fost determinat cu caracter definitiv. Textul de lege referitor la verificarea acestei stări de arest trebuie să se substituie condițiile art.55 și urm. C.pr.pen., respectiv să se constate dacă au intervenit sau nu elemente noi de natură a schimba statutul juridic sub aspectul măsurii preventive raportat la ultima verificare a instanței.
In cauză consideră că datorită faptului că starea de fapt reliefată corespunde indiciilor de vinovăție de la data luării măsurii preventive luată față de inculpat, coroborată cu faptul că procesul a intrat în fază de judecată formulându-se oficial acuzația raportat și la elemente deja constate de instanță care nu au fost modificate în nici un fel, constatarea instanței că măsura este în continuare necesară, concretizează și legalitatea și temeinicia dispoziției de menținere.
Prin urmare, consideră că această soluție corespunde dispozițiilor legale la care instanța face referire iar motivația sentinței este substanțială prin aceeași perspectivă.
Inculpatul N. I., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și arată că dorește să despăgubească partea civilă.
C U R T E A :
Prin Încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins cererea de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 3001 raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului N. I. (porecla „L.";, CNP 1., fiul lui I. și I., născut la (...) în Vișeu de Jos, județul M., domiciliat în com. Vișeu de Jos, nr. 1525, jud. M., aflat în Arestul I.P.J. M.), măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 6. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul N. I. (porecla „L.";, CNP 1., fiul lui I. și I., născut la (...) în Vișeu de Jos, județul M., domiciliat în com. Vișeu de
Jos, nr. 1525, jud. M., aflat în Arestul I.P.J. M.) pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la omor, prevăzute de art. 192 alin. 1 Cod penal, respectiv art. 20 Cod penal raportat la art. 174, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cauza a fost înregistrată la instanță la data de (...) și s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluționarea acesteia la data de (...).
Instanța de judecată procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N. I., a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 552 din 1 noiembrie 2011 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. I. pe o durată de 29 zile ((...)-(...)), reținându-se că acesta la data de (...), în jurul orelor 15,30-16,00, pe fondul unui conflict preexistent cu partea vătămată N. G. în vârstă de 63 de ani, trecând pe lângă locuința acestuia situată în Vișeu de Jos nr.1, a pătruns fără drept în curtea împrejmuită unde a exercitat acte de violență, lovind-o cu picioarele în zona toracică și strângând-o cu mâinile de gât, cauzându-i leziuni traumatice prin comprimare, care i-au pus viața în primejdie prin insuficiența respiratorie acută generată.
După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prevederile art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. De asemenea, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea acestuia de libertate. A., pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusa infracțiune este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 lit.f Cod procedură penală). În acest sens s-a avut în vedere natura infracțiunii, gravitatea deosebită a acesteia, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, modalitatea în care se presupune că fapta a fost comisă, violența cu care se prezumă că inculpatul a acționat, impactul social negativ și că asemenea fapte ar întreține climatul infracțional fără o ripostă fermă a societății. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii, în aprecierea acestuia nu se poate face abstracție de gravitatea faptei și circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare a autorităților. Pentru considerente anterior expuse și dat fiind faptul că de la arestarea preventivă nu a trecut decât o lună, că în acest timp nu au intervenitschimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă presupune schimbarea semnificativă a temeiurilor care au determinat luarea măsurii, potrivit dispozițiilor art.139 al.1 Cod procedură penală. Aceste dispoziții legale nu-și găsesc aplicarea în cauză, continuând să fie întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală și ale art.148 lit.f Cod procedură penală, iar menținerea stării de arest se justifică și prin prisma scopului măsurilor preventive, respectiv acela al asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legalinculpatul N. I. solicitând revocarea măsurii arestului preventiv deoarece temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu subzistă și nici nu auintervenit temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a detenției preventive. Apărătorul inculpatului a susținut că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, pe fondul unei provocări a părții vătămate și a unor conflicte mai vechi între acestea. De asemenea, riscul ca inculpatul să influențeze cursul procesului penal este inexistent. Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, aprobatoriului administrat și a dispozițiilor art.3856 alin.3 C., Curteaconstată că acesta este nefundat, urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente: Instanța fondului la primirea dosarului, în mod legal și temeinic a procedat conform disp. art.3001 rap. la art.160 C. verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv. A., s-a reținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș cu nr.6., respectiv că în data de 29 oct.2011, în jurul orelor 16,00, pe fondul unui conflict mai vechi cu partea vătămată N. G., a pătruns fără drept în curtea acestuia unde a exercitat acte de violență lovind-o cu picioarele în zona toracică și strângând-o de gât cauzându-i astfel leziuni traumatice prin comprimare care au provocat o insuficiență respiratorie acută ce i-au pus în primejdie viața. Probele care conturează această bănuială rezonabilă sunt declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală nr.1056 din (...) a Serviciului medico-legal județean B. M. precum și depozițiile martorilor M. G., A. M., V. I. și P. I. În ceea ce privește incidența art.148 lit.f C. și, în principal, subzistența pericolului concret pentru ordinea publică prevăzută de teza a II-a a acestui text legal Curtea constată că inculpatul este acuzat de comiterea unei fapte care aduce o atingere gravă valorilor ocrotite de legea penală care a fost comisă față de o persoană mai în vârstă, aparent fără vreun motiv. Deși, așa cum a reținut și instanța fondului, pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu gradul de pericol social concret al faptei presupus săvârșite, cele două noțiuni sunt în strânsă interdependență și se poate reținute că o faptă de o gravitate sporită, care pune în primejdie una dintre valorile fundamentate ocrotite de legea penală, respectiv viața omului, este însăși prin natura ei aptă să creeze o stare de insecuritate în rândul comunității care ia cunoștință de comiterea unor asemenea fapte. Nu trebuieomis că luarea unei măsuri preventive se realizează, în principal, pentru a preveni comiterea de astfel de noi fapte și pentru a asigura aflarea adevărului printr-o bună desfășurare a procesului penal. Punând în balanță interesul general al societății de a fi ferită de astfel de fapte cu interesul personal al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, Curtea opinează că, în acest moment al procesului penal, interesul general primează. Pentru toate aceste considerente, constatând că temeiul avut în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv subzistă și impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, Curtea va respinge în baza disp. art.38515 pct.1 lit.b C. ca nefondat recursul declarat de către inculpat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I., fiul lui I. și I., născut la 17 noiembrie 1959, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără nr. din 28 noiembrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1687/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1176/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
