Sentința penală nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.10/2011
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
A. C.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta O. E. împotriva rezoluției procurorului din 01 octombrie 2010, dată în dosarul nr.388/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., menținută prin rezoluția procurorului general din 03 noiembrie 2010, dată în dosar nr.895/II/2/2010.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al petentei O. E., avocat P. A. din cadrul Baroului de C., cu delegație la dosar, apărătorul ales al intimatului M. L. O., av. M. O. S. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și intimata N. M. asistată de apărător ales, avocat C. F. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, care se prezintă și pentru intimata S. V., lipsă fiind petenta O. E. și intimații M. L. O. și S. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul petentei O. E. depune la dosar concluzii scrise și arată că susține plângerea, așa cum a fost formulată, precum și conform completărilor depuse în scris la dosar, solicitând în principal, în temeiul art.278/1 al.8 lit.b C. admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale pentru cei trei făptuitori sub aspectul infracțiunilor reclamate, iar în subsidiar, în temeiul art. 278/1 al.8 lit.c C., doar în contextul in care se apreciază că în faza de cercetare penală desfășurată la P. C. de A. C. au fost efectuate toate actele de urmărire penală - reținerea cauzei spre judecare de către instanță.
Arată că, în cauză s-a pornit de la acel testament al defunctei T. Ana în favoarea petentei și a intimatei S. V., în condițiile în care acel testament a fost întocmit și redactat de același notar, testament universal în care T. Ana dispune cu privire la toate bunurile în favoarea celor două persoane, fără să facă o discriminare din punctul de vedere al cotelor părți ce revine fiecăreia, ceea ce înseamnă că a lăsat averea sa în cote egale, în indiviziune pentru cele două persoane.
Ulterior, datele problemei se schimbă, cele două moștenitoare se deplasează la biroul notarial care desfășoară procedura legală ce se finalizează cu întocmirea și eliberarea unui certificat de moștenitor nr.59 din (...), subtilitatea actului fiind aceea că în cuprinsul certificatului de moștenitor este prevăzut și un partaj succesoral, care teoretic, din punctul de vedere al notarului, s-a realizat prin înțelegerea părților.
Este adevărat că la de data la care s-au întocmit acele acte și până la (...) ( când s-a formulat plângerea) a trecut un anumit interval de timp, aproximativ 4 ani de zile și probabil, aceasta a fost principala problemă, pe care au încercat organele de urmărire penală să o sublinieze, în contextul în care s-a dat această soluția atacată.
Însă, arată că în acest interval de timp, petenta a acționat din punct de vedere al legislației civile, adresându-se instanței judecătorești pentru constatarea nulității absolute a acelui certificat de moștenitor, dar problemele din cauză erau mult mai apropiate de materia penalului și nu puteau fi soluționate în cadrul acțiunilor civile înaintate.
Trebuie avut în vedere că orice persoană care apreciază că este victima unei infracțiuni, se adresează organului competent, așa încât, s-a formulat plângere penală solicitându-se a se face cercetări sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. - abuz în serviciu, art.289 C. - fals intelectual, art.288
C. - fals material în înscrisuri oficiale.
Organele de urmărire penală aveau obligația de a stabili cu exactitate încadrarea juridică a presupuselor fapte, stabilirea cu exactitate a cadrului procesual și a tacticii de desfășurare a actelor de urmărire penală.
Lecturând plângerea petentei ( nu ele este avocatul care a redactat-o), a constatat că starea de fapt se referă și la alte fapte penale și la alți făptuitori, lucru pe care parchetul era obligat să-l sesizeze și să-l verifice, trebuia să extragă din starea de fapt descrisă, faptele care din punct de vedere legal erau prevăzute în codul penal și să facă cel puțin acte premergătoare de urmărire penală.
Se poate constata că în plângere, petenta invocă aspecte legate de activitatea infracțională pretins săvârșită de către notar - modalitatea în care a fost eliberat certificatul de moștenitor, în care a fost întocmită încheierea finală, parchetul fiind obligat să verifice, dacă nu cumva din starea de fapt descrisă, ar trebui să se verifice și existența sau nu, a elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Organul de urmărire penală s-a rezumat doar la verificarea infracțiunilor prevăzute expres în conținutul plângerii penale formulată de o persoană, care nu avea cunoștințe juridice.
În contextul în care nu s-au făcut aceste verificări de procurorul de caz, trebuia cel puțin să se constate de către procurorul general, sesizat cu plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, că nu s-au făcut cercetări complete, inclusiv cu privire la infracțiunea de abuz in serviciu.
În primul rând, era obligatoriu să se facă o corespondență cu C. N. P. pentru a se stabili care este metodologia prevăzută în lege, pe care trebuia să o respecte notarul, care a eliberat un certificat de moștenitor, în cuprinsul căruia a prevăzut și un partaj succesoral.
P. trebuia să constate care erau atribuțiile de serviciu ale notarului public, pentru a verifica dacă acestea au fost încălcate; aceste verificări nu s- au făcut.
S-a rezumat totul la audierea petentei, audierea notarului, audierea intimatelor S. V. și a fiicei sale Namțu M. și întocmirea unei expertize criminalistice.
În conținutul acestei proceduri trebuia să se constate faptul că, cererea înregistrată la notar pentru deschiderea succesiunii este completată de cel puțin de 2 persoane, pe cerere fiind menționate numele defunctei, numele persoanei care a solicitat dezbaterea succesorală - mențiunicompletate de către notar, iar celelalte rubrici sunt completate de către o altă persoană.
Solicită a fi analizate și concluziile expertizei grafoscopice, potrivit cărora nu se poate concluziona că acele înscrieri contestate au fost făcute ulterior întocmirii încheierii finale, apreciindu-se că această chestiune nu putea fi clarificată în cadrul expertizei. T. de aceea, parchetul era obligat să facă verificări mai amănunțite cu privire la modul în care au fost întocmite actele, fiind insuficientă simpla audiere a notarului și a celorlalte două intimate.
Se mai arată că, este trecut în încheierea finală notarială o taxă de timbru de 275.000 lei vechi și onorariu notar de 11.590.000 lei, însă se apreciază că parchetul trebuia să constate că această taxă se plătește la o singură operațiune : succesiune 6 luni de zile. Nu se știe care este taxa pe care au plăt-o părțile pentru partajul succesoral, nu se putea face această operațiune fără să fie obligate părțile să plătească taxa de timbru și onorariul și pentru partaj. P. trebuia să ceară întreg dosarul succesoral de la notar. M. în care s-a taxat poate duce la o suspiciune că în realitate s-a efectuat doar o singură operațiune și nu și cea de a doua, respectiv, partajul succesoral.
Solicită de asemenea, a se constata că notarul a fost cercetat pentru infracțiunea prev. de art.246 C., dar se apreciază că încadrarea juridică corectă a faptei descrise în plângere este infracțiunea prev. de art. 2. C., pentru că ne referim la prejudiciul cauzat petentei , care ar trebui să fie echivalent cu ½ din valoarea apartamentului lăsat moștenire. Petenta a fost deposedată de dreptul de proprietate, pe care putea să-l aibă în baza acelui testament. Acest aspect nu a fost sesizat și verificat de procuror, care, eventual, dacă constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2. C., putea să facă verificări sub aspectul infracțiunii prev. de art. 249 C. - neglijență în serviciu, care în condițiile în care vorbim de un prejudiciu de peste 2 miliarde lei, putea să îmbrace forma agravată a infracțiunii prev. de art.249 al.2 C.
Aceasta, deoarece notarul recunoaște în declarația de la parchet că nu a efectuat procedurile prevăzute de lege.
Așa fiind, solicită a se constata că plângerea este întemeiată, că cercetarea penală nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, procurorul trebuia să facă acele verificări, pe care le-a menționat anterior.
Certificatul de moștenitor a ajuns la cartea funciară și a fost întabulat în condițiile în care s-a făcut inițial o înscriere, prin care se atestă că cele două persoane dobândesc 1/2 parte din imobil. Ulterior însă, în baza unei proceduri oficioase, se face o rectificare a acestei înscrii. P. trebuia să verifice modul în care s-au făcut aceste înscrieri și rectificări, trebuia să fie audiat angajatul CF, trebuia să fie verificat dosarul de la CF.
Pe de altă parte, este suspect că nici notarul nu a procedat conform legii, în sensul că nu a comunicat părților certificatul de moștenitor, dar nici C.F.- ul.
S-a invocat faptul că între depoziția petentei din dosarul civil și cea dată la parchet ar exista contradicție, dar solicită a se observa că nu există nici un fel de contradicție. Pur și simplu, la parchet nu a fost întrebată asupra tuturor aspectelor relevate în fața instanței civile.
Apărătorul intimatului M. L. O. solicită respingerea ca nefondată aplângerii petentei și menținerea ca legale și temeinice a rezoluțiilor atacate.
Consideră că faptele de care a fost acuzat intimatul, într-adevăr nu s- au săvârșit în realitate, așa cum rezultă din probele administrate de către parchet în prezenta cauză.
Prin plângerea împotriva rezoluției arătate petenta încearcă să obțină o soluție penală favorabilă ei, invocând motive de drept civil dezlegate deja de către instanța civilă competentă, anume J. C. - N. în primă instanță, prin sentința civilă nr. 6763/(...), menținută în apel prin decizia civilă nr.
87/A/(...) a Tribunalului C., menținută la rândul ei în recurs de către Curtea de A. C. prin decizia civilă nr.270/R/(...).
În primul rând, plângerea conține în cea mai mare parte a sa, părerile proprii și personale ale petentei despre probleme ca - modul de completare a încheierii finale din (...), respectarea sau nerespectarea rubricaturii acesteia, eventualele consecințe care crede petenta că ar decurge din nerespectarea acestei rubricaturi, existența unei liberalități, necesitatea încheierii unui contract de "donație" în formă separată și autentică, probleme asupra cărora instanțele civile menționate au statuat cu putere de lucru judecat.
Doar în partea II a plângerii, petenta face referire la probleme de drept penal, afirmând ceea ce a susținut tot timpul și anume că mențiunile "și în urma partajului succesoral" și între părți" au fost adăugate în fals de către notar ulterior, invocând în principal diferența de culoare a pastei de pix cu care au fost scrise aceste mențiuni față de restul mențiunilor respectivei încheieri.
În procesul civil soluționat prin sentința civilă nr.6763/(...) petenta a susținut că a semnat un formular în alb, dar această susținere nu mai este reiterată în fața procurorului, cu ocazia audierii acesteia, afirmând că notarul i-a falsificat semnătura.
În mod firesc, alături de declarațiile părților implicate, singura probă pertinentă, utilă și concludentă care se putea administra față de aceste aspecte invocate de către petentă, a fost o expertiză criminalistică grafologică, ceea ce s-a și făcut în cauză.
Concluziile acestei expertize sunt clare și ele relevă că nu există indicii ale inserării ulterioare ale mențiunilor arătate mai sus în încheierea finală din (...). Se arată că mențiunea "între părți" a fost scrisă cu un alt instrument scriptural decât restul mențiunilor, același instrument cu care s-a trecut pe verso mențiunea numelui "T. Ana" și cu care notarul a semnat. Mențiunea "și în urma partajului succesoral" a fost scrisă cu aceleași instrument scriptural ca și majoritatea mențiunilor din actul respectiv și de către aceeași persoană, respectiv intimatul, că semnăturile de pe recto și verso aparțin petentei și nu există niciun indiciu că vreuna din mențiunile de pe încheierea finală ar fi fost adăugate ulterior. Această din urmă concluzie a raportului de expertiză a fost de natură să atragă suspiciunile petentei cu privire la veridicitatea acestei probe, materializate în obiecțiuni la raportul de expertiză. Celelalte critici sunt simple speculații, cum ar fi aserțiunea că notarul nu are deprinderi de scriere consolidate, și din nou probleme de drept civil legate de formularistica încheierii și păreri despre gramatica limbii române. Cu privire la deprinderile de scriere al notarului s-a pronunțat expertul la pag. 5 din raport ca "fiind realizat de către o persoană cu deprinderi grafice consolidate";. Celelalte obiecțiuni nu pot face obiectul unei contraexpertize, fiind nefundamentate pe absolut nimic, fiind simple afirmații personale rău voitoare .
Referitor la înserările ulterioare invocate de petentă, se arată în raportul de expertiză că „pe cale de analiză fizico-chimică nu se poate stabiliintervalul de timp între completarea mențiunilor enumerate cu un alt instrument de scris " ci se poate stabili doar cu probabilitate că acestea s-au făcut concomitent, în lipsa unor indicii că aceste mențiuni s-au făcut ulterior, așa cum afirmă petenta.
Apărătorul intimatelor S. V. și N. M., în esență, solicită respingereaplângerii formulate, cu consecința menținerii rezoluției procurorului general și să se constate că făptuitoarele S. V. și N. M. nu se fac vinovate de săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals.
În susținerea poziției procesuale arată că, pentru a exista infracțiunea de uz de fals trebuie să se demonstreze existența unui fals, ceea ce nu s-a reușit. Intimatele nu au dus ele certificatul de moștenitor la cartea funciară, nu au luat acel act, deoarece notarul este oficial obligat să depună acele înscrisuri la cartea funciară.
S-a invocat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, iar ulterior, văzându-se că instanța civilă a dispus în mod irevocabil respingerea acțiunii, s-a formulat o altă acțiune, prin care s-a solicitat constatarea nulității relative a actului. Invocarea celor două nulități împotriva aceluiași act, ar putea să facă obiectul analizei excepției puterii de lucru judecat.
În cuprinsul hotărârii civile, s-a menționat că toate documentele au fost făcute în deplină legalitate, în conformitate cu prevederile legale în materie.
Cu privire la taxarea operațiunilor notariale, arată că atâta vreme cât
Legea nr.36/2005 prevede în mod expres că se poate realiza partaj în cadrul procedurii succesorale notariale, nu se poate afirma că notarul a încălcat obligațiile de serviciu, deoarece nu a taxat în mod distinct actele efectuate.
Partajul se poate face în cadrul procedurii succesorale notariale. Singura chestiune oarecum pertinentă, ar fi faptul că nu s-au menționat cotele de proprietate. T. sau legatul universal este una și, nu este obligatoriu pentru părțile beneficiare să respecte întru totul cuvântul testatorului, ele putând să-și împartă bunurile după buna înțelegere.
La fel, în fața primei instanțe s-a afirmat că s-a semnat un înscris în alb, apoi la procuror petenta susține că doar unele rubrici au fost completate ulterior.
Nu se poate susține că petenta a semnat un act în alb și apoi, în fața instanței să spună că, doar unele mențiuni au fost consemnate ulterior.
Aceste chestiuni au fost soluționate în mod just de către expert, care a constatat că scrisul olograf a fost efectuat de notarul public, semnătura fiind a petentei. Solicită și cheltuieli de judecată.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea plângerii petentei ca fiind neîntemeiată.
În esență, susține că în prezenta cauză se dorește înlăturarea acestui caracter definitiv al litigiului dintre părți, prin încercarea de a se obține trimiterea cauzei la parchet.
Pentru aceasta se invocă, pe de o parte, împrejurarea că procurorul nu s-a pronunțat asupra unor infracțiuni, apoi se arată că încadrarea juridică reținută de procuror este greșită, corectă fiind cea prev. de art.2. C. - abuz în serviciu în formă calificată, raportat la posibilele urmări produse.
Chestiunea încadrării juridice este fără consecințe asupra competenței materiale sau personale și, oricum, persoana ce se considera vătămată trebuia să facă referire la prejudiciul ce i s-a cauzat prin faptul că a nu beneficiat de cota de ½ din moștenire. Pe de altă parte, nu există nici unindiciu că această cotă s-ar fi circumscris noțiunii de „ consecințe deosebit de grave";.
În prezenta speță au fost respectate toate condițiile prevăzute de lege, iar procurorul nu are obligația să se pronunțe cu privire la orice fapte care sunt invocate, dar care nu există în cauză. S-a vorbit despre o posibilă înșelăciune, dar nu s-a arătat cine a fost înșelat, de către cine, în ce modalitate, etc.
În ce privește caracterul suficient al actelor premergătoare, respectiv a probelor administrate, consideră că toate solicitările formulate sunt neîntemeiate, ele nu îndeplinesc criteriile pe care legea le prevede pentru admisibilitatea administrării unei probe - să fie concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Concluzionând, apreciază ca neîntemeiată solicitarea de trimitere a cauzei la procuror.
Cu privire la taxa achitată la notar, de asemenea, apreciază că solicitarea de relații de la camera notarilor publici, nu este concludentă, utilă și necesară cauzei.
Toate suspiciunile petentei nu au fost dovedite, deoarece nu există indicii cu privire la susținerile sale.
S-a mai arătat că este contestată expertiza grafologică efectuată în cauză. Consideră că, așa cum a arătat și expertul, nu există indicii ale inserării vreunei mențiuni în cuprinsul încheierii notariale, ulterior întocmirii acesteia.
Apreciază că toate criticile pe care le-a adus până în prezent petenta, sunt pur formale, fără substanță, plângerea inițială fiind vădit neîntemeiată.
Pentru toate aceste argumente, consideră că nu poate fi criticată soluția de netrimitere în judecată, această soluție este rezultatul unei corecte verificări făcute de procuror cu privire la toate aspectele, ce ar putea să îmbrace o formă de vinovăție în cauză, se bazează pe probe concludente, iar concluzia procurorului este cea legală.
Apărătorul petentei, în replică, arată că, din punctul de vedere alpetentei, există indicii cu privire la comiterea unor fapte penale, dar acestea nu au fost verificate. Notarul nu poate proceda după bunul său plac. El este cel care a trecut numele persoanelor chemate la moștenire, numele defunctei și adresa imobilului. Celelalte rubrici sunt însă completate de către altcineva și nu de către notar sau de către una din părți.
Notarul nu a fost sesizat cu cererea de partaj, ci doar cu cererea de dezbatere a succesiunii și, invocând suma achitată cu titlu de taxă notarială, nu s-a referit la faptul că sumele pentru cele două operațiuni nu au fost trecute distinct, ci a încercat să justifice că această sumă, ca și valoare, corespunde celei care are legătură doar cu succesiunea, nu și cu partajul. Notarul trebuia să fixeze o sumă mult mai mare pentru ambele operațiuni. In condițiile în care există această discrepanță, se poate vorbi chiar de evaziune fiscală.
C U R T E A
Prin rezoluția procurorului din 01 octombrie 2010, dată în dosarul nr.
388/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
În baza art. 11 pct. 1 lit. b, art. 249, art. 10 lit. a și art. 228 alin.1 rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus:
1. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. L. O., notar public sub aspectul infracțiunilor de:
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal;
- fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 și 2 Cod penal;
- fals intelectual prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal;
- complicitate la uz de fals prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal;
2. neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele S. V. și N. M., sub aspectul infracțiunii de uz de fals prev.de art. 291 Cod penal.
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul a constatat următoarele:
Partea vătămată O. E. a formulat plângere penală împotriva notarului public M. L. O., arătând în actul de sesizare că acesta s-ar face vinovat de falsificarea unor acte oficiale și de încălcarea atribuțiilor sale de serviciu.
În concret, persoana vătămată a precizat că notarul public M. L. O. a avut în lucru, spre soluționare, dosarul succesoral nr. 7., vizând succesiunea după defuncta T. Ana.
T. Ana formulase anterior decesului un testament, autentificat sub nr.
471/(...), de același notar public, în care a arătat că lasă întreaga sa avere mobilă și imobilă nepoatelor sale S. V. și O. E..
La data de (...), învinuitul M. L. O. a întocmit încheierea finală în dosarul succesoral nr.7., reținând că masa succesorală se compune din apartamentul nr. 11 situat în C. N., str. Mehedinți nr. 43-45, bloc C12, se.
1, etaj. 7, înscris în C.F. nr. 49365 C. N., precum și dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în C. N., Cimitirul Mănăștur, parcela L3, nr.
47, în suprafață de 75 mp.
În cuprinsul încheierii finale, notarul public a făcut mențiuni privind un partaj voluntar succesoral intervenit între moștenitoarele S. V. și O. E., în sensul că apartamentul este atribuit în întregime făptuitoarei S. V., iar locul de veci este atribuit ambelor moștenitoare, în cote de câte l/2.
Fiind audiată la data de (...) de către procuror, O. E. susține însă că notarul public M. L. O. a falsificat încheierea finală din (...), precum și certificatul de moștenitor nr. 59/(...) (ambele emise în dosarul nr. 7.), că notarul public și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu și ar fi acționat abuziv, deposedând-o în mod fraudulos pe O. E. de cota de 1/2 parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului care i s-ar fi cuvenit.
O. E. susține că ea a explicat notarului public că înțelegerea dintre ea
și sora sa, S. V., este aceea conform căreia fiecare dintre moștenitoare urma să moștenească 1/2 parte din masa succesorală, partea vătămată arătând că nu a avut și nu a exprimat niciodată intenția de a renunța la cota parte ce i se cuvenea din dreptul de proprietate asupra apartamentului.
Partea vătămată susține că notarul public nu i-a citit conținutul încheierii finale, că M. L. O. ar fi consemnat în conținutul acestui act, în mod fals și abuziv, pretinsul partaj voluntar succesoral.
Partea vătămată mai precizează că anumite mențiuni din cuprinsul încheierii finale, care au fost completate olograf de către notarul public, respectiv mențiunile: "și în urma partajului succesoral" și "între părți", nu reflectă de fapt voința reală a moștenitoarelor, ci de fapt ar fi fost adăugate în fals, de către notarul public, după plecarea părților de la sediul biroului notarial, tocmai pentru a justifica pretinsul partaj.
O. E. susține că aceste mențiuni incriminate sunt scrise la un moment diferit de restul mențiunilor din încheiere, adăugate ulterior cu alte caractere și cu alt instrument scriptural.
În esență, partea vătămată arată că: "între mine și sora mea, nu a existat nici un fel de partaj succesoral" (f.12), că acest pretins partaj nesocotește voința defunctei T. Ana și reclamă faptul că notarul public nu i- a eliberat niciodată părții vătămate un exemplar al certificatului de moștenitor și partaj succesoral nr. 59/(...), ci toate cele 6 exemplare originale au fost eliberate sub semnătura făptuitoarei N. M., fiica lui
S. V.
Ulterior, aceste acte au fost utilizate în vederea producerii de consecințe juridice, la O. C. I., prin încheierea nr. 131982/(...) s-a operat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra apartamentului, cu titlu de drept moștenire, în favoarea ambelor moștenitoare - O. E. și S. V., fiecare cu cota de 1/2 parte, însă această înscriere inițială (efectuată de asistentul registrator Miclea Lidia și registratorul șef C. M.) a fost ulterior rectificată din oficiu, prin încheierea nr.
3..l0.2005, în sensul că dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost întăbulat în întregime în favoarea numitei S. V. (f.42, 45).
Rectificarea înscrierii inițiale s-a tăcut în baza unui raport oficios întocmit de asistentul registrator Miclea Lidia (f.45), care a constatat că prima înscriere a fost eronată, fiind urmarea unei erori materiale. Această împrejurare este privită de petenta O. E. ca fiind un indiciu evident al faptului că notarul public ar fi adăugat mențiunile pretins falsificate, la o dată ulterioară celei a redactării și eliberării certificatului de moștenitor, fapt care ar justifica și înscrierile succesive diferite înregistrate în cartea funciară.
În cauză s-a procedat la audierea persoanelor implicate. M. L. O. - notar public, a negat categoric că ar fi săvârșit vreo ilegalitate sau că ar fi falsificat vreun act, dimpotrivă, a precizat că partajul succesoral a fost real și a reprezentat voința explicită și liber exprimată a ambelor moștenitoare. Notarul public arată că a întrebat-o direct pe O. E. dacă este de acord să moștenească doar 1/2 parte din locul de veci, iar ea a răspuns afirmativ.
Pe de altă parte, notarul public arată că nu a adăugat nici o mențiune olografă ulterior momentului redactării încheierii finale, că toate mențiunile le-a scris cu aceeași ocazie, în prezența părților, că O. E. a citit încheierea finală integral sau aceasta i-a fost citită, după care partea vătămată a semnat de bună voie ambele pagini ale încheierii finale.
M. L. O. a arătat că într-adevăr a eliberat cele 6 exemplare ale certificatului de moștenitor numitei N. M., însă a considerat că aceasta îi va înmâna un exemplar și mătușii sale - O. E..
Martorul O. Ana (cumnata părții vătămate), a arătat că a fost și ea prezentă la biroul notarului public în data de (...), însă nu s-a aflat de față, în birou, la momentul redactării și semnării încheierii notariale, ci se afla pe hol. T., martora arată că din câte cunoaște ea de la O. E. și S. V., cele două surori moștenitoare se înțeleseseră să împartă în mod egal moștenirea.
Martora arată : "Când a venit și ea pe hol, O. E. nu mi-a spus nimic, eu am întrebat-o doar dacă nu a primit vreo hârtie de la notarul public, ea mi-a răspuns că nu, spunându-mi că actele de succesiune "le va aduce M.", fapt din care eu am înțeles că aceste acte vor fi primite mai târziu de N. M., care urmează să-i înmâneze și cumnatei mele actele necesare" (f.63).
S. V. și N. M. au fost audiate la (...) (f.85-88) și au confirmat în totalitate susținerile notarului public M. L. O., precizând că plângerea penală formulată în cauză ar fi doar o încercare de intimidare și hărțuire survenită pe fondul unor litigii materiale ulterioare.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 6763/(...) - dosar nr. (...) al J. C.-N. (f.97-99), rezultă că în acest proces civil, reclamanta O. E. a susținut că notarul public ar fi pus-o să semneze "un formular care nu era completat cu nici un scris de mână", susținere pe care petenta nu a mai reiterat-o însă și în fața procurorului.
În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică, finalizată prin raportul nr. 88/(...) (f.l02-114), de către L. I. de E. C. C. E. a concluzionat că mențiunile "și în urma partaj ului succesoral" și "între părți", executate olograf pe verso-ul încheierii finale din (...), au fost executate de către același scriptor care a executat și restul scrisului din cuprinsul încheierii finale.
Nu există indicii ale inserării ulterioare a mențiunii "și în urma partajului succesoral".
Mențiunea "între părți", a fost scrisă cu un alt instrument de scris, același cu care au mai fost scrise pe verso mențiunea numelui" T. Ana" și cu care a fost realizată semnătura notarului public. E. precizează că aceste două mențiuni, respectiv "între părți" și "T. Ana", precum și semnătura notarului public, au fost probabil realizate odată cu redactarea încheierii finale.
Totodată, semnăturile în litigiu de pe recto-ul și verso-ul încheierii finale au fost realizate de către titulara O. E..
Ca atare, expertul a arătat că una dintre mențiunile incriminate de partea vătămată, respectiv "și în urma partajului succesoral", a fost realizată de fapt cu același instrument scriptural ca și majoritatea mențiunilor olografe din încheierea finală, neexistând indicii privind eventuala inserare ulterioară a mențiunii, ea fiind de altfel executată de același scriptor, care a realizat și restul actului.
Cealaltă mențiune incriminată de petentă, respectiv "între părți" a fost realizată cu un alt instrument scriptural, de aceeași persoană, însă acest alt instrument scriptural a mai fost utilizat și pentru executarea altor mențiuni din cuprinsul încheierii finale, respectiv pentru înscrierea numelui defunctei și pentru executarea semnăturii notarului public, toate aceste mențiuni fiind probabil realizate odată cu redactarea încheierii. Ca atare, este evident că notarul public a utilizat cu aceeași ocazie mai multe instrumente de scris aflate la îndemână, completând succesiv toate mențiunile rubricilor din încheierea finală, pe măsura discuțiilor avute cu părțile.
La data de (...) au fost depuse la dosar de către petentă obiecțiuni la raportul de expertiză criminalistică. Aceste obiecțiuni nu sunt însă întemeiate, nefiind de natură a naște îndoieli cu privire la exactitatea concluzii lor expertizei.
Obiecțiunile vizează, în accepțiunea petentei, probleme de gramatica limbii române, punctuație, făcând referire la calitatea gramaticală a mențiunilor inserate în încheierea finală și la conținutul formularului tipizat de încheiere finală prevăzut în anexa nr. 18 la R. de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, deoarece în opinia petentei, anumite mențiuni făcute de notarul public ar fi ilogice și ar schimba forma tipizatului impus de anexa menționată.
Totodată, în condițiile în care expertul criminalist a apreciat că scrisul de pe încheierea finală este realizat de către o persoană cu deprinderi graficeconsolidate, petenta apreciază că scrisul notarului public este "aproape indescifrabil, foarte greu de citit". De asemenea, se contestă concluzia expertului privitoare la faptul că mențiunile "între părți", T. Ana" și semnătura notarului au fost probabil scrise odată cu redactarea încheierii în litigiu. Această contestare se bazează chiar pe o apreciere făcută de expert, care a arătat că nu se poate stabili pe cale de analiză fizico-chimică intervalul de timp între completarea încheierii și scrierea mențiunilor enumerate.
Aceste obiecțiuni nu sunt însă de natură a atrage îndoieli asupra exactității concluziilor raportului de expertiză criminalistică.
S-a mai menționat că, prin sentința civilă nr. 6763/(...) a J. C.-N. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei O. E., prin care se solicita, în principal, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor și partaj succesoral nr.
59/(...), această sentință rămânând definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondate a apelului și recursului formulate de O. E., prin decizia civilă nr. 87/A/I(...) a Tribunalului C., respectiv decizia civilă nr. 1270/Rl(...) a C. de A. C.
Având în vedere cele expuse, procurorul a apreciat că din probele administrate rezultă inexistenta infracțiunilor reclamate, neexistând dovezi care să ateste că într-adevăr, notarul public și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu sau ar fi falsificat mențiuni în actele arătate și nici că făptuitoarele ar fi utilizat documente false pentru a produce consecințe juridice.
Împotriva rezoluției procurorului din 01 octombrie 2010, dată în dosarul nr. 388/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. petenta O. E. a formulat plângere la procurorul general al aceluiași parchet, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția din 03 noiembrie 2010 sub nr.895/II/2/2010.
Urmând procedura prev. de art.278/1 C., petenta O. E. a formulatplângere împotriva rezoluției, mai sus arătate, la instanța competentă asoluționa cauza în primă instanță, plângere înregistrată sub nr. de mai sus.
S-a solicitat în principal, în temeiul art.278/1 al.8 lit.b C. admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale pentru cei trei făptuitori sub aspectul infracțiunilor reclamate, iar în subsidiar, în temeiul art. 278/1 al.8 lit.c C., doar în contextul în care se apreciază că în faza de cercetare penală desfășurată la P. C. de A. C. au fost efectuate toate actele de urmărire penală - reținerea cauzei spre judecare de către instanță.
În plângere s-au reiterat, în esență, aceleași nemulțumiri ca în plângerea penală inițială și, în plus, rezoluția procurorului a fost criticată ca netemeinică, motivat de faptul că urmărirea penală nu este completă întrucât:
- nu s-a stabilit cu exactitate încadrarea juridică a presupuselor fapte,a cadrului procesual și a tacticii de desfășurare a actelor de urmărire penală,întrucât, deși petenta se referă în plângere și la alte fapte penale și la alți făptuitori, nu s-au făcut minime verificări sau cel puțin acte premergătoare de urmărire penală, cu privire la eventualele infracțiuni de înșelăciune, abuzul în serviciu în formă calificată, neglijență în serviciu ( în acest sens, se arată că notarul a fost cercetat pentru infracțiunea prev. de art.246 C., dar se apreciază că încadrarea juridică corectă a faptei descrise în plângere este infracțiunea prev. de art. 2. C., pentru că ne referim la prejudiciul cauzat petentei, care ar trebui să fie echivalent cu ½ din valoarea apartamentului lăsat moștenire, petenta fiind deposedată de dreptul de proprietate, pe careputea să-l aibă în baza acelui testament; acest aspect nu a fost sesizat și verificat de procuror, care, eventual, dacă constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2. C., putea să facă verificări sub aspectul infracțiunii prev. de art. 249 C. - neglijență în serviciu, care, în condițiile în care vorbim de un prejudiciu de peste 2 miliarde lei, putea să îmbrace forma agravată a infracțiunii prev. de art.249 al.2 C.);
- nu s-au solicitat relații de la C. N. P. pentru a se stabili care este metodologia prevăzută în lege, pe care trebuia să o respecte notarul cu privire la partajul succesoral în cadrul dezbaterii succesiunii;
- nu s-au verificat atribuțiile de serviciu ale notarului public, pentru a constata dacă acestea au fost încălcate ( în acest sens, se invocă modul de lucru - cererea înregistrată la notar pentru deschiderea succesiunii este completată de cel puțin de 2 persoane, pe cerere fiind menționate numele defunctei, numele persoanei care a solicitat dezbaterea succesorală - mențiuni completate de către notar, iar celelalte rubrici sunt completate de către o altă persoană);
- nu au fost interpretate și valorificate corect concluziile expertizei grafoscopice, care nu aduce concluzii certe, parchetul fiind obligat să facă verificări suplimentare, pe lângă această probă;
- nu s-a analizat aspectul privind modul de taxare al operațiunilor realizate în fața notarului ( se invocă în acest sens că este trecut în încheierea finală notarială o taxă de timbru de 275.000 lei vechi și onorariu notar de 11.590.000 lei, însă se apreciază că parchetul trebuia să constate că această taxă se plătește la o singură operațiune : succesiune 6 luni de zile; nu se știe care este taxa pe care au plăt-o părțile pentru partajul succesoral, nu se putea face această operațiune fără să fie obligate părțile să plătească taxa de timbru și onorariul și pentru partaj. P. trebuia să ceară întreg dosarul succesoral de la notar; modul în care s-a taxat poate duce la o suspiciune că în realitate s-a efectuat doar o singură operațiune și nu și cea de a doua, respectiv, partajul succesoral);
- nu s-au făcut verificări privind operațiunile de carte funciară efectuate în cauză ( în acest sens se arată că, inițial certificatul de moștenitor a fost întabulat în baza unei înscrieri, prin care se atestă că cele două persoane dobândesc 1/2 parte din imobil, dar ulterior, în baza unei proceduri oficioase, se face o rectificare a acestei înscrii - aspecte pe care parchetul trebuia să le verifice - să fie audiat angajatul CF, să fie verificat dosarul de la CF., etc.).
Ver if ic ând rezoluț ia atac ată pe baza lucrărilor și a materialului dindosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.278/1 alin.7 C. Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 228 alin.1 C., organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art.221 C., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10 C.
De asemenea, potrivit art.249 alin.1 C., atunci când se constată existența vreunuia dintre cazurile prev. de art.10 lt.a)-e) C. și există învinuit sau inculpat în cauză, se dispune scoaterea de sub urmărire penală.
În cauză, în mod corect, procurorul a constatat că există un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale - cel prev. de art.10 lit.a C., în privința făptuitoarelor S. V. și N. M. sub aspectul infracțiunii de uz de fals prev. de art.291 C. respectiv, că fapta reclamată de petentă în sarcina acestora nu există, așa încât nu se poate începe urmărirea penală împotriva lor, iar în privința învinuitului M. L. O., cercetat sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art. 288 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, s-a constatat corect că există unul din cazurile prevăzute de lege - cel prev. de art.10 lit.a C. - faptele nu există - care impun scoaterea de sub urmărire penală, dacă aceasta a fost începută .
Pornind de la textul legal care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - art. 246 Cod penal - se constată că într-adevăr, această infracțiune reclamată în sarcina notarului public M. L. O., nu s-a comis.
Pentru existența acestei infracțiuni, este necesar ca funcționarul public - în speță notarul - în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească defectuos, iar prin aceasta să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speță, se susține că notarul ar fi vătămat interesele legale ale petentei O. E., deoarece prin manopere frauduloase (prin fals și îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu) ar fi lipsit-o pe aceasta de partea din moștenire, la care ar fi fost îndreptățită, după defuncta T. Ana.
Probele administrate în cauză (declarațiile petentei, intimaților, expertiza criminalistică grafică, precum și hotărârile judecătorești pronunțate în acțiunile civile promovate de petentă, rămase irevocabile) dovedesc că notarul public nu a falsificat încheierea finală în discuție, prin contrafacerea scrierii sau subscrierii și nici nu a atestat, în cuprinsul acesteia, cu prilejul întocmirii, fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Deosebit de relevante în acest sens sunt concluziile expertizei grafice, care atestă că nu există indicii ale inserării ulterioare întocmirii încheierii finale, a mențiunii „și în urma partajului succesoral";, iar mențiunea „întrepărți"; a fost realizată cu același instrument de scris cu care a fost scrisă pe verso mențiunea „T. Ana"; și cu care s-a realizat semnătura notarului.
De asemenea, prin sentința civilă nr.6763/2007 a J. C.-N., irevocabilă prin decizia civilă nr.1270/R/2008 a C. de A. C. s-a respins acțiunea petentei în contradictoriu cu intimata S. V., prin care solicitase constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor și partaj succesoral, statuându-se cu autoritate de lucru judecat că, acest act este valid și exprimă voința reală a părților.
Statuările cu titlu definitiv ale instanței civile cu privire la validitatea certificatului de moștenitor și partaj succesoral, coroborate cu concluziile expertizei grafice întocmite în prezenta cauză (care nu a relevat existența niciunui fel de fals în cuprinsul încheierii finale notariale, în baza căreia s-a întocmit certificatul de moștenitor), duc la concluzia inexistenței faptelor reclamate în sarcina notarului public M. L. O..
Pe cale de consecință, pentru că nu s-a putut reține nici un fals ca fiind comis de notar, nu se poate reține nici uzul de fals în sarcina făptuitoarelor S. V. și N. M..
În acest context, sunt neîntemeiate și nu se mai impun a fi analizate criticile petentei privind incompleta urmărire penală, neadministrarea unor probe pentru verificarea mai multor aspecte (anterior enumerate), atâta vreme cât dispozițiile legale procedurale ( art.224 și art.228 C.) permitpronunțarea unei soluții în această etapă, chiar și numai pe baza plângerii/denunțului cu care a fost sesizat organul de urmărire penală și, eventual, al actelor premergătore efectuate în cauză (nici acestea, obligatorii), dacă, din acestea se desprind suficiente și concludente date - ca în cazul de față - care să permită lămurirea cauzei.
În privința criticii referitoare la faptul că procurorul nu s-a preocupat de verificarea existenței unor eventuale alte infracțiuni în sarcina notarului public - se constată că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece:
- infracțiunea prev. de art. 2. C. - abuz în serviciu în formă calificată - nu poate subzista în condițiile în care nu s-a constatat mai întâi, existența infracțiunii în forma simplă prev. de art.246 C.
- pentru infracțiunea de înșelăciune, de asemenea, din actele dosarului nu rezultă nici un indiciu că s-ar fi comis, petenta însăși nearătând în ce ar consta această faptă sau cine ar fi presupușii făptuitori;
- în privința infracțiunii prev. de art.249 C. - neglijență în serviciu - invocată și aceasta, ca posibil comisă de notar ( prin încălcarea din culpă a unor atribuții de serviciu, încălcare care, de altfel, s-a invocat și în acțiunile civile, constând în nerespectarea metodologiei de lucru în cazul succesiunii cu partaj voluntar între moștenitori, neindicarea cotelor de proprietate ale moștenitorilor, nemenționarea taxelor notariale încasate pentru fiecare dintre operațiunile realizate pentru verificarea realității acestora și, eventual, a unei posibile evaziuni fiscale, etc.) - se constată că, atât timp cât nu s-a stabilit existența vreunei vătămări a intereselor legale ale petentei, pentru motivele arătate anterior, nici această infracțiune nu poate subzista, în lipsa urmării socialmente periculoase cerute de lege.
Prin urmare, procurorul nu avea obligația a se pronunța asupra unor infracțiuni, pentru care nici nu a fost sesizat, dar mai ales, pentru care nu există la dosar date că s-ar fi comis.
Pentru toate aceste considerente, se constată nefondată plângerea petentei, rezoluția atacată fiind temeinică și legală, urmând a fi menținută, iar plângerea, respinsă în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a C.
În baza art. 193 alin. 6 C. și art. 192 alin. 2 C.pr.pen va fi obligată petenta O. E. să plătească intimatelor S. V. și N. M. sumele de câte 186 lei, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat ( chitanță - fila 30) și, respectiv, suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a C. respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta O. E., domiciliată în C.-N., str. P. M. nr. 6-8, ap. 20, jud. C. împotriva rezoluției procurorului din (...), emisă în dosar nr.
388/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
În baza art. 193 alin. 6 C. obligă petenta O. E. să plătească intimatelor S. V. și N. M. sumele de câte 186 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 C. obligă petenta O. E. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER
ANA C. M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
2 ex./(...)
| ← Sentința penală nr. 62/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1687/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
