Decizia penală nr. 1975/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1975/R/2011
Ședința publică din data de 6 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul M. I. și partea vătămată T. F., împotriva sentinței penale nr. 137/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului M. I., av.Kocsis T., din cadrul Baroului B. N., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul M. I., partea vătămată T. F., asiguratorul SC A. R. A. SA și partea civilă S. J. de U. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului învederează instanței că s-a realizat tranzacția și s-au primit banii însă nu poate depune la dosar acea tranzacție.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului și respingerea pretențiilor civile iar în subsidiar, condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special cu consecința respingerii constituirii de parte civilă ca fiind nedovedită. Cu cheltuieli de judecată. Apreciază că există o culpă exclusivă a părții vătămate în producerea infracțiunii raportat la acțiunea de traversare a trecerii de pietoni în sensul că fără să se asigure, a încercat traversarea străzii. În ceea ce privește solicitarea subsidiară, solicită a se lua în calcul culpa comună întrucât partea vătămată nu a fost destul de vigilentă în asigurarea traversării străzii. Cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea lui ca nefondat.
Reprezentantul P., solicită respingerea ambelor recursuri apreciind că latura civilă a fost corect soluționată, iar în ceea ce privește latura penală, vinovăția inculpatului a fost dovedită, culpa în producerea accidentului aparținând acestuia.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 137/2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei N., a fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui I. și E., născut la data de (...) în loc. R., jud. B. N., CNP 1., cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în loc. R., nr. 558, jud. B. N. :
- la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C. cu aplicarea, art. 74 lit. a și c C. și art. 76 lit. e C..
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71- 64 lit. a teza a II-a și lit. b C..
În baza dispozițiilor art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, stabilind termen de încercare pentru inculpat, potrivit dispozițiilor art. 82 C. de 2 ani și 5 luni .
S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C..
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C..
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. B. împotriva inculpatului și în consecință :
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. J. de U. B. suma de 1.661 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate T. F. .
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. F., domiciliat în com. R. S., nr. 396, jud. B. N. împotriva inculpatului și, în consecință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5.500 lei cu titlu daune materiale și suma de 6.000 lei cu titlu daune morale .
S-a respins ca nefondată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare de întreținere .
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 235 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
S-a dispus avansarea cheltuielilor în cuantum de 35 lei reprezentând costul avizului dat de C. de avizare și control a actelor medico - legale din cadrul IML- C. N. cu privire la conținutul și concluziile raportului de nouă expertiză medico legală nr.
8126/VI/a /22/2010 din data de (...) al IML- C. N., de către T. B. N. .
A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate T. F. suma de 1.215 lei cu titlu cheltuieli judiciare efectuate de către aceasta .
S-a constatat că în prezenta cauză Societatea de A. R. ,,A. B. reprezentată
prin S. B. are calitatea de asigurator de răspundere civilă delictuală .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Năsăud înregistrat la această instanță sub nr. (...) a fost trimis în judecată inculpatul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 C..
Prin actul de sesizare al instanței, s-a reținut că în data de (...), în jurul orelor
16:40 inculpatul se afla la volanul autoturismului marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare B.(...) pe care l-a condus din loc. R., iar în orașul N., când ajuns la trecerea de pietoni de pe strada G. situată în fața magazinului alimentar ce aparține SC Avântul SRL, inculpatul a acroșat-o cu partea dreapta față a autoturismului pe partea vătămată T. F., care după ce se asigurase corespunzător, se angajase în traversarea drumului public pe trecerea de pietoni, aceasta deplasându-se de pe trotuarul din partea stângă a carosabilului raportat la sensul de mers R. - N. , spre trotuarul din partea dreaptă .
Impactul dintre autoturismul condus de inculpat și partea vătămată s-a produs după ce partea vătămată a trecut de axul părții carosabile, pe trecerea de pietoni și a ajuns pe banda de circulație pe care se deplasa inculpatul din direcția R. spre centrul orașului N. .
În momentul producerii accidentului afară se instalase întunericul, carosabilul era umed, circulația se desfășura pe ambele sensuri de mers pe timp de ploaie, însă în aceea zonă funcționa iluminatul public, iar trecerea de pietoni era semnalizată cu indicatoare rutiere cu semnale luminoase intermitente , de culoare galbenă.
Inculpatul și partea vătămată au fost testați cu aparatul etilotest,iari în urma recoltării probelor biologice de sânge, rezultatele au arătat că aceștia aveau alcoolemie zero .
Ca urmare a accidentului de circulație din data de 0(...) partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale .
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto care a concluzionat că inculpatul a încălcat prevederile art. 165 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.
195/2002, respectiv nu a cordat prioritate de trecere pietonului, că partea vătămată T. F. nu a încălcat nici o prevedere legală în sensul OUG nr. 195/2002, că accidentul a fost produs din cauza neacordării de către șofer a priorității de trecere pietonului aflat pe trecerea de pietoni si din cauza unei atenții insuficiente dublată de condițiile de trafic și culpa producerii accidentului revine șoferului M. I. în totalitate (100%).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de 0(...), în jurul orelor 16:40, inculpatul se afla la volanul autoturismului marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare B.(...) pe care l-a condus din loc. R. , iar în orașul N. când a ajuns la trecerea de pietoni de pe strada G. situată în fața magazinului alimentar ce aparține SC Avântul SRL,a acroșat-o cu partea dreapta față a autoturismului pe partea vătămată T. F. care, după ce se asigurase corespunzător, se angajase în traversarea drumului public pe trecerea de pietoni, aceasta deplasându-se de pe trotuarul din partea stângă a carosabilului raportat la sensul de mers R. - N., spre trotuarul din partea dreaptă .
Impactul dintre autoturismul condus de inculpat și partea vătămată s-a produs după ce partea vătămată a trecut de axul părții carosabile, pe trecerea de pietoni și a ajuns pe banda de circulație pe care se deplasa inculpatul din direcția R. spre centrul orașului N. .
În momentul producerii accidentului,afară se instalase întunericul, carosabilul era umed, circulația se desfășura pe ambele sensuri de mers pe timp de ploaie , însă în aceea zonă funcționa iluminatul public, iar trecerea de pietoni era semnalizată cu indicatoare rutiere cu semnale luminoase intermitente , de culoare galbenă.
Inculpatul și partea vătămată au fost testați cu aparatul etilotest și în urma recoltării probelor biologice de sânge, rezultatele au arătat că aceștia aveau alcoolemia zero (f.15-18 și f.22-24).
Ca urmare a accidentului de circulație din data de 0(...) partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 115-120 zile de îngrijiri medicale , iar ca urmare a leziunilor suferite partea vătămată T. F. nu prezintă vreo invaliditate , infirmitate sau vreun deficit locomotor , potrivit raportului de nouă expertiză medico - legală nr. 8126/VI/a /22/2010 din (...) întocmit de IML - C. N. (f.139-141) și avizat de C. de avizare și control a actelor medico- legale din cadrul IML- C. N.(f.138) .
Potrivit raportului de expertiză tehnică auto efectuat în faza de urmărire penală (f.33-36) inculpatul a încălcat prevederile art. 165 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002 , respectiv nu a acordat prioritate de trecere pietonului, că partea vătămată T. F. nu a încălcat nici o prevedere legală în sensul OUG nr.
195/2002, că accidentul a fost produs din cauza neacordării de către șofer a priorității de trecere pietonului aflat pe trecerea de pietoni din cauza unei atenții insuficiente dublată de condițiile de trafic și culpa producerii accidentului revine șoferului M. I. în totalitate (100%).
A. stare de fapt rezultă din coroborarea declarației inculpatului (f.85) cu declarația părții vătămate (f.84), cu declarațiile martorilor P. Ana (f.116), S. M. F. (f.135), cu actul medico legal sus arătat și cu raportul de expertiză tehnică auto sus arătat .
În drept, fapta inculpatului de a pricinui integrității corporale părții vătămate o vătămare ce necesită pentru vindecare un nr. de 115-120 zile de îngrijiri medicale săvârșită din culpă și ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C..
În baza acestui text legal cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d C., instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C., precum și de persoana inculpatuluicaracterizată prin conduita bună avută înainte de comiterea faptei (conform fișei de cazier judiciar de la f. 46) și comportarea sinceră în cursul procesului penal, împrejurări ce au fost considerate de instanță și ca circumstanțe atenuante potrivit dispozițiilor art. 74 lit. a și c C..
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a teza a II-a și lit. b C..
Considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, raportat la persoana inculpatului care se află la un prim contact cu legea penală, instanța în baza art. 81 C. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind în baza art. 82 C. termen de încercare pentru inculpat de 2 ani și 5 luni .
Instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care inculpatul va comite o nouă infracțiune în termenul de încercare stabilit.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 5 C. instanța a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului să se suspende și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C..
Apreciind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța în baza art. 14 și 346 cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de U. B. și a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 1661 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate T. F. .
Apreciind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța în baza art. 14 și 346 cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. F. și a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 5500 lei cu titlu daune materiale și suma de 6.000 lei cu titlu daune morale.
Instanța a reținut că partea vătămată T. F. s-a constitut parte civilă în cauză (f.61-62) cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale, cu suma de 15.000 lei reprezentând daune morale și cu renta lunară raportat la scăderea capacității de muncă suferită ca urmare a accidentului rutier.
Din declarațiile martorilor D. O., D. E. (f.150), Pavelea I. (f.151) și S. G. (f.158) rezultă că partea vătămată în perioada anterioară accidentului de circulație presta diverse activități în gospodăria situată în com. R.l S. unde deținea împreună cu soțul său mai multe animale .
Aceeași martori au arătat că în perioada iernii partea vătămată presta activitate și în gospodăria fiului său care ține animale, precum și faptul că partea vătămată se ocupa de cele 2 cabane aflate în administrarea fiului său care este pădurar, sens în care făcea curățenie, îngrijea de animale, făcea focul și se ocupa de turiști care erau cazați în cele 2 cabane.
Martora D. O. a arătat că în iarna anului 2008 o zi de muncă în gospodărie pentru o femeie era plătiră cu suma de 50 lei în loc. R. S., iar martorul S. G. a arătat că ar fi plătit-o pe martoră pentru munca prestată cu suma de 50-60 lei /zi de muncă .
Astfel, instanța a apreciat că partea civilă T. F., datorită leziunilor suferite, nu a putut presta muncă în perioada celor 118 zile de îngrijiri medicale și că din această perioadă un nr. de 101 zile au fost lucrătoare. De asemenea, instanța a apreciat că partea civilă a făcut dovada că o zi de muncă în gospodăria proprie în iarna anului
2008 valora 50 lei, în urma calculului matematic rezultând suma de 5050 lei .
La această sumă instanța a adăugat și contravaloarea cheltuielilor de deplasare efectuate de către partea civilă pe ruta N. - B. și retur pentru deplasarea la S. de U. B. cu autoturismul condus de martorul S. G. care a indicat suma de 450 lei .
În ceea ce privește daunele morale instanța a apreciat că urmare a accidentului rutier partea vătămată a suferit și un prejudiciu moral ce se constituie în suferințelor fizice și psihice îndurate ca urmare a leziunilor corporale cauzate de inculpat și că acest prejudiciu trebuie compensat printr-o sumă globală care trebuie să-i ofere satisfacție și ușurare pentru suferințele îndurate, sumă care să fie acordată cu titlu de daune morale.
Raportat la perioada îndelungată de imobilizare la pat (circa 40 de zile), precum și la perioada următoare în care partea vătămată s-a deplasat cu greutate cu ajutorul unor cârje, instanța a apreciat că suma globală menită să compenseze suferințele îndurate de partea vătămată se poate situa la nivelul sumei de 6000 lei .
Pe de altă parte instanța a avut în vedere faptul că suma acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie o sursă de îmbogățire fără just temei .
Raportat la concluziile raportului de nouă expertiză medico legală potrivit cărora, ca urmare a leziunilor suferite, partea civilă T. F. nu prezintă o invaliditate, infirmitate sau vreun deficit locomotor, instanța a respins ca nefondată cererea formulată de partea civilă T. F. privind obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de întreținere .
În baza art. 191 C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul să plătească statului suma de 235 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1215 lei cu titlu cheltuieli judiciare efectuate de către aceasta ce constau din 1000 lei onorariu apărător conform chitanței de la f.159, din 63 lei costul raportului de expertiză medico legală întocmit de S.- B. N. și din 152 lei costul raportului de nouă expertiză medico legală întocmit de IML- C. N. .
În final, instanța în baza art. 190 alin.5 C.proc.pen. a dispus avansarea cheltuielilor în cuantum de 35 lei reprezentând costul avizului dat de C. de avizare și control a actelor medico - legale din cadrul IML- C. N. cu privire la conținutul și concluziile raportului de nouă expertiză medico legală nr. 8126/VI/a /22/2010 din data de (...) al IML- C. N., de către T. B. N. .
Instanța a constatat că Societatea de A. R. ,,A. B. reprezentată prin S. B. are calitatea de asigurator de răspundere civilă delictuală în prezenta cauză , raportat la polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO /02/X1/SP nr. 001040484 aflată în copie la fila 44 dosar cu privire la autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare B.(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. I. si partea vătămată T.
F. solicitând.
Inculpatul M. I. a criticat sentinta atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună în principal, achitarea sa și respingerea pretențiilor civile, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse situată sub minimul special, cu consecința respingerii constituirii de parte civilă ca fiind nedovedită.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că în cauză culpă exclusivă în producerea infracțiunii apartine părții vătămate care s-a angajat în traversarea trecerii de pietoni fără să se asigure. În ceea ce privește solicitarea subsidiară, solicită a se retine culpa comună întrucât partea vătămată nu a fost destul de vigilentă cand s-a angajat în traversarea străzii.
Partea vătămată a criticat solutia instantei de fondsub aspectul solutionării laturii civile, însă ulterior a tranzacționat sub acest aspect cu asigurătorul, solicitând a se lua act de această tranzactie (f.44-45 dos.recurs).
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât si in fata instanței de fond, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată iar culpa în producerea accidentului îi aparține în exclusivitate.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, se va sublinia cu privire la apărările invocate următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia victima ar fi avut culpa exclusivă sau concurentă în producerea evenimentului rutier. Astfel cum s-a probat în cauză, impactul dintre autoturismul condus de inculpat și partea vătămată s-a produs după ce partea vătămată a trecut de axul părții carosabile, pe trecerea de pietoni și a ajuns pe banda de circulație pe care se deplasa inculpatul din direcția R. spre centrul orașului N. A. împrejurare demonstrează că victima era angajată în traversare de mai mult timp si că inculpatul avea posibilitatea să sesizeze prezenta acesteia pe trecerea de pietoni cu atât mai mult cu cât acesta trebuia să adopte o conduită preventivă deoarece trecerea de pietoni era semnalizată cu indicatoare rutiere cu semnale luminoase intermitente, de culoare galbenă, iar conditiile de trafic impuneau o vigilentă sporită (se instalase întunericul, carosabilul era umed, circulația se desfășura pe ambele sensuri de mers pe timp de ploaie).
Prin conduita sa în trafic inculpatul a încălcat prevederile art. 165 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, respectiv accidentul a fost produs din cauza neacordării de către șofer a priorității de trecere pietonului aflat pe trecerea de pietoni si din cauza unei atenții insuficiente dublată de condițiile de trafic, culpa apartinând în totalitate inculpatului, fapt confirmat si de expertiză tehnică auto întocmită în cauză.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă faptul că accidentul este culpa exclusivă a inculpatului care a încălcat grav norme care reglementează circulatia pe drumurile publice, rezultatul constând în consecinte severe pentru victimă, respectiv vătămarea integrității corporale ce a necesitat pentru vindecare 115-120 zile de îngrijiri medicale
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la retinerea de circumstante atenunate si coborârea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, precum si stabilirea unei modalităti neprivative de executare a pedepsei, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s- a produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului altor persoane la integritatea lor fizică și punerii în pericol a siguranței circulației rutiere.
Chiar dacă raționamentul instanței de fond care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante este justificat, acordarea unei eficiente mai sporite efectelor acestora nu se impune deoarece reducerea cuantumului sanctiunii ar conduce la stabilirea unei pedepse mult prea reduse, în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al faptei, cu consecita eludării scopului stabilit de art. 52 C.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea retine că partea civilă a dovedit pretențiile solicitate cu martorii martorilor D. O., D. E. (f.150), Pavelea I. (f.151) și S. G. (f.158) care au confirmat că în perioada anterioară accidentului de circulație victima presta diverse activități atât în gospodăria proprie unde deținea împreună cu soțul său mai multe animale, cât în gospodăria fiului său, dar că se ocupa de menjul în cele 2cabane aflate în administrarea fiului său, martorii arătând că în iarna anului 2008 pentru o zi de muncă în gospodărie o femeie era plătiră cu suma de 50 lei.
Așa fiind, Curtea concluzionează că, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, suma de 5050 lei cu titlu de daune materiale este justificată, iar obligarea inculpatului la plata acestei sume cu acest titlu este legală și temeinică.
De asemenea, este probată si suportarea de către partea civilă a cheltuielilor de transport în sumă de 450 lei pe ruta N. - B. și retur pentru deplasarea la S. de U. B. cu autoturismul condus de martorul S. G.
Referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă psihică si fizică profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpat, constând în leziunile suportate, numărul ridicat de îngrijiri medicale, perioada de indisponibilizare de
40 zile, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul nepatrimonial cauzat acesteia.
Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).
Cu privire la recursul părții civile, având în vedere că aceasta a tranzactionat cu privire la pretentiile sale, pretentiile acesteia fiind satisfăcute, recursul acesteia apare ca fiind nefondat.
Asa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea fiecărui recurent la plata în favoarea statului a sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. I. si partea vătămată T. F. împotriva sentinței penale nr. 137 din 7 septembrie 2011 a Judecătoriei N.
Obligă pe inculpat si pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. S.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond.G. C. M.
| ← Sentința penală nr. 136/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 120/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
