Decizia penală nr. 198/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.198/A/2011
Ședința secretă din data de 08 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. V. A. JUDECĂTOR : L. H.
G. : L. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. : S.
D.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de inculpatul D. L. C. împotriva sentinței penale nr. 316 din 8 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin.1 și 3 C..
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 noiembrie
2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând retine că prin sentința civilă nr. 316 din 8 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în temeiul art. 197 alin. 1 și 3 C., a fost condamnat inculpatul D. L. C., fiul lui A. și L. D., născut la data de (...) în S. M., cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în S. M., str. T. M. nr. 34, jud. M., CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ M., la 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pe o perioadă de 8 ani.
În temeiul art. 85 C. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 206/(...) a Judecătoriei S. M., definitivă prin decizia penală nr. 220/(...) a T.ui M., care s-a descontopit în pedepsele componente, respectiv:
- 6 luni închisoare, aplicată pt. săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 2
C., cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d C.;
- 2 luni închisoare, aplicată pt. săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e C. În temeiul art. 33 lit. a C. raportat la 34 lit. b C., art. 35 și art. 36 alin. 1 C., s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare și respectiv, 2 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 206/(...) a Judecătoriei S. M. cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pe o perioadă de 8 ani. În temeiul art. 71 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. În temeiul art. 350 C. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea penală din data de (...) a T.ui M., iar în baza art. 88 C. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate durata arestării preventive, de la data de (...) la zi. În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 998 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. C. A., asistată de reprezentant legal I. D. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 30.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ. În temeiul art. 191 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 lei și respectiv, 150 lei, onorariile apărătorilor din oficiu au fost plătite din fondurile M.ui Justiției către d-na av. M. P. și dl. av. R. V. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 342/P/2008 din data de (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul D. L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 1.,3 C.. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de (...) inculpatul a întreținut relații sexuale prin constrângere cu partea vătămată D. C. Ana M., în vârstă de 13 ani și 6 luni. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declarația părții vătămate (f.13-16); copia certificatului de naștere (f.22); procesul-verbal de conducere în teren și planșe foto (f.30-37); raportul de constatare medico-legală nr. 285/(...) (f.19,20); declarații martori (f.40-60); procese-verbale de confruntare (f.38, 39, 52, 53) și declarațiile inculpatului (fila 65). În cadrul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului D. L. C., a părții vătămate D. C. Ana M., precum și a martorilor S. M. D., D. B., C. I., D. M. și Ș. L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 29, 30-31, 44, 45, 46, 47, 48). De asemenea, în cauză a fost întocmit un referat de evaluare privindu-l pe inculpat, de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (f.52). La data de (...) Baroul Maramureș a comunicat instanței că în urma efectuării de verificări, s-a constatat că apărătorul ales al inculpatului, dl. R. L. nu are calitatea de avocat în baza Legii nr. 51/1995, ci figurează înscris ca avocat stagiar în structura denumită „. B., deși a depus la dosar împuternicirea avocațială purtând antetul B.ui București și s-a prevalat de această calitate (filele 9, 20, 28, 59-60). În consecință, având în vedere și decizia nr. 27/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție - S. U., la termenul de judecată din data de (...) instanța a luat act de lipsa de apărare a inculpatului, a dispus desemnarea unui apărător din oficiu și reluarea în întregime a cercetării judecătorești. Instanța a procedat la reaudierea inculpatului D. L. C., a părții vătămate D. C. Ana M., precum și a martorilor C. I., D. M. și S. L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 204, 205, 206, 207, 218, 219). De asemenea, având în vedere că martorii S. M. D., D. B. și T. I. L. nu au putut fi prezentați în vederea audierii, în raport de dispozițiile art. 327 alin.3 C., instanța a dispus citirea depozițiilor date de aceștia în faza de urmărire penală. Prin încheierea de ședință din data de (...), în temeiul dispozițiilor art. 160a C. raportat la art. 148 alin.1 lit. b,e,f C., instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. L. C., constatând că pe tot parcursul procesului acesta, fie direct, fie prin intermediul membrilor familiei sale a încercat să influențeze aflarea adevărului, exercitând presiuni asupra părții vătămate minore și martorilor oculari S. M. D. și T. I. L. (fila 222). P. vătămată D. C. Ana M. s-a constituit parte civilă în cauză și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. Inculpatul D. L. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este acuzat. Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 2412/(...) a Comisiei pentru protecția copilului din cadrul Consiliului Județean M. a fost luată măsura plasamentului la C. de P. pentru copii școlari S. M. a părții vătămate D. C. Ana M., constatându-se că aceasta provenea dintr- o familie în care părinții erau consumatori de băuturi alcoolice, iar condițiile de locuit erau precare, fiind pusă în pericol sănătatea fizică a copiilor (fila 21 dos.u.p.). Ulterior, după decesul părinților minorei, măsura plasamentului a fost menținută până în prezent, reprezentant legal al acesteia fiind desemnată d-na I. D., conducătorul centrului amintit (filele 16-18). La data de (...) partea vătămată D. C. Ana M., în vârstă de 13 ani și 6 luni și elevă în clasa a VIII-a la acea dată, s-a întâlnit în jurul orei 1800 cu martorul T. I. L. în apropierea unui complex comercial din S. M.. Martorul menționat era însoțit de inculpatul D. L. C. (poreclit „.) și de martorii S. M. D. și D. B. Din declarația părții vătămate, coroborată conform art. 75 C., cu declarațiile martorilor S. M. D. și T. I. L., a rezultat că inculpatul a convins-o pe această să îi însoțească la locuința martorului D. B., cumpărându-i și un pachet de țigări, un suc și chipsuri (filele 15, 42, 49 dos.u.p.). După ce au ajuns la locuința martorului, inculpatul D. L. C. le-a cerut celorlalți să îl lase singur cu partea vătămată într-o cameră. Potrivit mențiunilor procesului-verbal din data de (...) și planșei foto anexate, imobilul în care s-a produs incidentul este compus din două camere, despărțite de o ușă prevăzută cu geam transparent (fila 30 dos.u.p.). Din declarația părții vătămate a rezultat că după ce a rămas singură cu inculpatul, acesta i-a propus să întrețină relații sexuale și i-a cerut să se dezbrace. Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în abdomen, astfel încât aceasta s-a dezbrăcat și a întreținut relații sexuale normale cu D. L. C.. După ce inculpatul a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, a constatat că aceasta a sângerat și afirmând că „l-a murdărit";, a lovit-o cu palma în cap și a obligat-o să întrețină și relații sexuale orale. Susținerile părții vătămate privind constrângerile exercitate de inculpat au fost confirmate în totalitate de martorii S. M. D. și T. I. L., care au observat tot ce s-a întâmplat prin geamul de la ușa care despărțea cele două încăperi. A., martorii au arătat că partea vătămată nu a fost de acord să întrețină relații sexuale cu inculpatul, însă acesta s-a enervat și a lovit-o cu pumnii în abdomen. P. vătămată a început să plângă, iar inculpatul i-a cerut din nou să se dezbrace și a întreținut cu aceasta relații sexuale normale. De asemenea, martorii au arătat că inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să întrețină și relații sexuale orale (filele 42, 49 dos.u.p.). Martorul S. M. D. a precizat că l-a văzut pe inculpat având urme de sânge pe o mână și că a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în cap, iar martorul T. I. L. a auzit-o pe partea vătămată spunându-i inculpatului că „îl va reclama la poliție";, iar acesta a amenințat-o că o va bate (filele 42, 49 dos.u.p.). În cursul cercetării judecătorești, martorul S. M. D., deși a încercat inițial să își nuanțeze poziția procesuală, a precizat că l-a văzut pe inculpat când a lovit-o pe partea vătămată și a obligat-o să întrețină relații sexuale (fila 44). În ceea ce îl privește pe martorul D. B., în cursul urmăririi penale acesta a recunoscut aspectele privind prezența părții vătămate în locuința sa și a afirmat că avăzut pe lenjeria de pat și pardoseala din baie mai multe pete de sânge, iar D. C. Ana M. i-a povestit că a fost lovită de „. și că acesta a întreținut relații sexuale cu ea (fila 46 verso). După ce inculpatul D. L. C. a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, aceasta a părăsit imobilul, iar din declarațiile acesteia din urmă a rezultat că a fost constrânsă să întrețină relații sexuale și cu martorul S. M. D., însă în cazul acestuia răspunderea penală nu a putut fi angajată întrucât la acel moment avea vârsta sub 14 ani. Din declarațiile martorilor C. I. și D. M. a rezultat că în perioada următoare incidentului, partea vătămată a părut mai „supărată"; și i-a povestit primei că a fost violată, ulterior fiind sesizate și organele de poliție cu privire la acest aspect (filele 46, 47). Potrivit înscrisului aflat la fila 17 dos.u.p., la data de (...) partea vătămată era virgo-intactă, iar conform raportului de constatare medico-legală nr. 285/(...) întocmit de C. medico-legal S. M., la data examinării, după aproximativ o lună de la incident, partea vătămată nu mai era virgo-intactă, iar leziunea himenală avea o vechime mai mare de 10 zile (fila 20 dos.u.p.). Inculpatul D. L. C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, susținând că a rămas în locuința martorului D. B. aproximativ 10 minute și că nu a întreținut relații sexuale cu aceasta. Apărările formulate de inculpat sunt însă infirmate prin declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, inclusiv martorul D. B. susținând inițial că inculpatul a rămas în locuința lui pentru aproximativ 20-30 de minute (filele 45, 46 dos.u.p.). În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului D. L. C., constând în aceea că la data de (...) a exercitat acte de violență asupra părții vătămate D. C. Ana M., în vârstă de 13 ani și 6 luni și astfel a constrâns-o pe aceasta să întrețină relații sexuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.1 și 3 C.. La încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere că din probele administrate a rezultat în mod cert împrejurarea că inculpatul, enervat de refuzul inițial al părții vătămate, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în abdomen și în cap, determinând-o astfel să întrețină relații sexuale. In ceea ce privește cunoașterea de către inculpat a vârstei părții vătămate, instanța a reținut că din declarația acesteia, coroborată cu cea a martorului S. M. D. a rezultat că aceasta le-a spus inculpatului și martorilor că „o cheamă C. și are 13 ani"; (fila 15 dos.u.p.), iar în plus dezvoltarea fizică și trăsăturile acesteia sunt corespunzătoare vârstei pe care o are, fiind exclus dubiul sub acest aspect. În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C., instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C. pe o perioadă de 8 ani, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C.. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite și de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului. A., sub un prim aspect, instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social concret extrem de ridicat, fiind îndreptată împotriva unei valori sociale fundamentale, libertatea individuală inclusiv sub aspectul vieții sexuale. În plus, în raport de împrejurările și modul de comitere, fapta săvârșită de inculpat are valențe negative semnificative, cu un impact deosebit de puternic la nivelul comunității și este susceptibilă să trezească în rândul membrilor săi un sentiment derevoltă și teamă. Instanța are în vedere că inculpatul a profitat de naivitatea caracteristică vârstei părții vătămate, a convins-o să îi însoțească în imobilul aparținând unuia dintre martori, unde prin exercitarea unor acte de violență fizică a constrâns-o să întrețină relații sexuale normale și orale. În ceea ce privește aspectele care caracterizează persoana inculpatului, instanța a reținut următoarele: Pe tot parcursul derulării procedurilor judiciare, inculpatul a încercat în mod constant să influențeze aflarea adevărului, exercitând presiuni asupra părții vătămate și martorilor, fie direct, fie prin intermediul membrilor familiei sale, aceste aspecte determinând de altfel și adoptarea măsurii arestării preventive a acestuia. Prin referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a arătat că inculpatul D. L. C. a avut de-a lungul timpului un comportament extrem de violent, celor din proximitatea locuinței acestuia fiindu-le frică de el. De asemenea, date despre comportamentul negativ al inculpatului au fost semnalate și în perioada școlarizării acestuia, respectiv acte de violență verbală și fizică la adresa colegilor și cadrelor didactice, urmat de implicarea sa în activități infracționale. Semnificativ sub acest ultim aspect este faptul că inculpatul a fost implicat în cursul anului 2006 în comiterea a două infracțiuni de vătămare corporală gravă și, în timpul derulării procedurilor judiciare împotriva sa, a comis infracțiunea de viol ce formează obiectul prezentei cauze. În concret, prin sentința penală nr. 206/(...) a Judecătoriei S. M., definitivă prin decizia penală nr. 220/(...) a T.ui M., inculpatul D. L. C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.182 alin.2 C. și de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 11 pct.1 din Legea nr. 61/1991, în final fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare și s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. În sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 17/(...), într-un local public din S. M. și în cadrul unei altercații, a aplicat unei alte persoane două lovituri cu un briceag cu lama de 4,5 cm lungime, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie. Prin sentința penală nr. 36/(...) a aceleiași instanțe, inculpatul D. L. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.1 C., împotriva acesteia fiind însă exercitată calea de atac a recursului. În sarcina inculpatului s-a reținut că la data de (...), în cadrul unei altercații, a imobilizat la pământ o persoană, în timp ce coinculpatul D. I. L. îi aplica acesteia lovituri cu o piatră în zona capului. În raport de aceste aspecte și având în vedere și conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului, instanța a apreciat că pedeapsa de 15 ani închisoare ce a fost aplicată corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C.. De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepsei complementare și celei accesorii, instanța a avut în vedere că natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpat, precum și întreaga conduită a acestuia sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.. Având în vedere că infracțiunile care au format obiectul sentinței penale nr. 206/(...) a Judecătoriei S. M. au fost săvârșite în concurs real cu infracțiunea care formează obiectul prezentei cauze, în temeiul art. 85 C., instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare pe care a descontopit-o în componentele de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 2 C., cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d C. și 2luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e C.. În temeiul art. 33 lit.a C. raportat la 34 lit. b C., art. 35 și art. 36 alin. 1 C., instanța a contopit pedepsele de 6 luni închisoare și respectiv 2 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr. 206/(...) a Judecătoriei S. M. cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pe o perioadă de 8 ani. În temeiul art. 71 C., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.. În temeiul art. 350 C., instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea penală din data de (...) a T.ui M., iar în baza art. 88 C., a scăzut din durata pedepsei aplicate durata arestării preventive, de la data de (...) la zi. Sub aspectul laturii civile a cauzei având în vedere gravele consecințe produse prin infracțiune asupra dezvoltării fizice și psihice a părții vătămate, precum și suferința și prejudiciul de imagine adus acesteia, instanța, în temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 30.000 lei apreciind că reprezintă o reparație echitabilă și suficientă pentru daunele morale cauzate. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ. În temeiul art. 191 alin. 1 C., instanța a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 lei și respectiv, 150 lei, onorariile apărătorilor din oficiu s-au plătit din fondurile M.ui Justiției către d-na avocat M. P. și dl. avocat R. V. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. L. C., criticând sentinta instantei de fond ca fiind nelegală si netemeninică si a solicitat desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C., iar în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută prev. de art. 197 alin.1 și 3 C. în infracțiunea prev. de art.197 alin.1 C. În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei deoarece probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt de natură a confirma starea de fapt reținută în actul de sesizare. S-a arătat că martorii principali sunt făptuitori asupra cărora a planat acuzația de viol, vârsta acestora fiind cea care a întrerupt cursul anchetei. De asemenea, actul medical nu confirmă starea de fapt, leziunea himenală constatată fiind veche. Apreciază că declarația părții vătămate echivalează cu o retragere a plângerii. Referitor la declaratia părtii vătămate, aceasta a mentionat că depozitia sa initială a fost dată sub imperiul fricii generată de constrângerea exercitată de martorul S. M. În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, inculpatul a arătat că nu s-a dovedit că știa sau avea cum să știe ce vârstă avea partea vătămată, singura probă fiind declarația părții vătămate din cursul urmăririi penale din care rezultă că aceasta i-a spus că are vârsta de 13 ani, iar declarația martorului S. M. sub acest aspect dată cursul judecății nu poate fi avută în vedere, fiind infirmată de depozitia părtii vătămate care a declarat că inculpatul nu a chestionat-o asupra vârstei. În final, a apreciat ca fiind subiectivă observatia instanței care a apreciat că dezvoltarea fizică și trăsăturile părții vătămate sunt corespunzătoare vârstei acesteia. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea, sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corecta că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Desi inculpatul a sustinut constant că nu este autorul infractiunii în legătură cu care este cercetat, probele administrate în cursul procesului penal dovedesc contrariul. A., partea vătămată D. C. Ana a relatat atât în cursul urmăririi penale, cât si în fața instanței de fond că în data de (...) a fost împreună cu inculpatul si martorii S. M., T. I. si D. B. la locuinta acestuia si, după ce au consumat suc si chipsuri, inculpatul le-a cerut celorlati să părăsească camera unde se aflau, iar apoi i-a cerut să întretină raporturi sexuale, că la refuzul ei inculpatul a lovit-o cu pumnul în abdomen si că temerea de a nu fi lovită din nou a determinat-o să accepte întretinerea raporturilor sexuale normale. A mai arătat victima că, fiind virgină, a sângerat, motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu palma peste cap ";pentru că l-a murdărit"; după care, refuzându-l să întretină raporturi sexuale orale, inculpatul a scos cureaua pentru a o lovi, astfel că susnumita a întretinut si astfel de raporturi cu inculpatul. A mai arătat victima că inculpatul a amenintat-o cu bataia în cazul în care va denunta fapta. Declaratiile victimei sub acest aspect, desi au fost date la intervale diferite de timp, au fost constant identice, atât în cursul urmăririi penale, cât si în fata primei instante, fiind confirmate de declaratiile martorilor directi T. I., S. M. și D. B. date în cursul urmăririi penale, cât si a martorilor indirecti C. I., S. L. si D. M.. A., martorii T. I. si S. M. au arătat în cursul urmăririi penale, prin declaratii succesive (f. 16-44 dos.u.p.), date inclusiv în prezenta unui părinte, că personal au văzut prin geamul de la usa despărtitoare a celor doua camere ale casei martorului D. B. derularea faptelor astfel cum au fost prezentate de către victimă. De asemenea, martorul D. B. (f.45-47 dos.u.p.) relatează, în prezenta unui asistent social, că în momentul în care a intrat în cameră a găsit-o pe victimă dezbrăcată si i-a relatat că inculpatul zis ";L."; a lovit-o si a întretinut relatii sexuale cu ea, arătându-i urmele de sânge din baie si de pe cearceaful patului unde a stat cu inculpatul. Faptele descrise de victimă în declaratiile date în cursul urmăririi penale si în fața instanței de fond au fost prezentate în mod identic martorilor indirecti C. I. (persoană aflată si ea în centru de plasament, căreia victima i s-a confesat la scurt timp după comiterea faptei), D. M. (supraveghetor în acelasi centru care a surprins discutiile dintre victimă si martora C.) si S. L., educatoare în centrul de plasament (f.56-60 dos.u.p., f. 105-107 dos.fond). În fața instantei de apel s-a procedat la reaudierea martorilor T. L. si D. B. si, la cererea sa expresă, a părtii vătămate, însă curtea concluzionează că depozitiile acestora, date în această faza procesuală, sunt vădit nesincere. Este de observat, în primul rând, că atât în cursul urmăririi penale, cât si în cursul cercetării judecătoresti, inculpatul a încercat influentarea martorilor si a victimei, direct sau indirect, prin intermediul familiei sale, în sensul determinării schimbării declaratiilor initiale, în acest scop recurgând fie la sugestionări directe cu privire la continutul declaratiilor, fie la amenintări adresate acestora si la oferirea unor sume de bani. A., în declaratia dată în data de (...) (f. 44 dos.u.p), martorul T. I. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul cu o zi sau două anterior datei la care a dat declaratia, iar acesta i- a spus că dacă va mai fi solicitat de către organele de politie, să nu spună nimic pentru că, în caz contrar, îl va bate. În cursul judecătii în fata instantei de apel, martorul a recunoscut că ziua anterioră termenului de judecată mama inculpaului l-a cautat acasa si că a oferit o sumade bani tatălui său pentru ca martorul să vină la judecată si ";să zică ce are de spus";, iar la termenul de azi a discutat pe holul instantei cu mama si sora inculpatului care i-au spus ce să declare. Din acest motiv, depozitia martorului T. I. data în fata instantei de apel cu privire la elementele esentiale ale cauzei urmează a fi înlăturată ca fiind evident nesinceră (f. 61 dos.apel). La fel, martorul S. M. D., zis „Sică";, a arătat în declaratiile din (...) si (...) (f.49-51 dos.u.p.) că inculpatul i-a cerut lui si martorului D. B. să nu spună ce s-a întâmplat în seara de (...), iar când martorul i-a spus că nu va ascunde adevărul, inculpatul l-a amenintat cu bătaia, respectiv ";că îi va rupe coastele";. La termenul de judecată din data de (...) instanța a procedat la audierea martorului S. M. D., poreclit „Sică"; care a susținut în fața instanței o altă versiune decât cea declarată în cursul urmăririi penale, iar ca urmare a explicațiilor solicitate în legătură cu această modificare a poziției procesuale a relatat că familia sa a fost contactată de familia inculpatului și că i s-a cerut să își schimbe declarațiile. Semnificative sunt demersurile inculpatului si ale familiei sale în ceea ce o priveste pe victimă. A., încă din cursul urmăririi penale inculpatul a oferit 500 lei victimei pentru ca acesta să-si retragă plângerea (f. 67 dos.u.p.). A., în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de (...), cu ocazia audierii părții vătămate D. C. Ana M., aceasta a precizat că în dimineața aceleiași zile a fost abordată în sediul instanței, înaintea începerii dezbaterilor de către inculpatul D. L. C., mama acestuia și numitul R. L., ultimul susținând la acea dată că este apărătorul ales al inculpatului fiind avocat în Baroul București. P. vătămată a relatat că mama inculpatului i-a solicitat să declare „adevărul"; în fața instanței, respectiv să spună că a fost violată doar de minorul S. M., poreclit „Sică"; și martor în cauză și că la inițiativa acestuia, s-au înțeles să îl învinuiască pe inculpat și apoi să împartă banii ce i- ar fi obținut din despăgubiri. P. vătămată a declarat inițial potrivit variantei propuse de mama inculpatului, însă ulterior a revenit și a arătat că a fost în realitate constrânsă de inculpat să întrețină relații sexuale, dar că îi este frică de acesta și de familia lui, întrucât sunt cunoscuți ca fiind persoane violente. La termenul de judecată din data de (...) și ulterior la data de (...) partea vătămată D. C. Ana M. a declarat că inculpatul și familia lui exercită presiuni asupra ei și a martorilor. A., partea vătămată a relatat că martorul T. I. L. i-a spus că i s-a cerut de către inculpat să nu se prezinte la termenul de judecată (f. 119 dos.fond). De asemenea, partea vătămată a declarat că ulterior datei de (...) mama inculpatului a căutat-o la C. de P. din S. M. unde era internată, aspect confirmat de d-na I. D., conducătorul centrului. Aceasta a relatat că mama inculpatului a încercat să vorbească cu partea vătămată și întrucât nu i s-a permis acest lucru, a început să aducă injurii la adresa minorei. P. vătămată a relatat că în aceeași perioadă s-a întâlnit pe stradă cu mama inculpatului care i-a cerut să „facă cumva să își retragă plângerea";, iar ulterior, în cursul anului 2011, în timp ce se afla la spital, sora inculpatului i s-a adresat spunându-i „poate o să-ți rup amândouă mâinile";. Prin aceeași declarație, partea vătămată a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul într- un local (discotecă) din S. M., iar acesta i-a propus „să se combine cu el"; și „să vină la el acasă că este singur";, iar în data de (...), cu două zile înaintea termenului de judecată, a abordat-o pe stradă și văzând că aceasta refuză să discute cu el, a afirmat „. că te mai ard eu o dată";. Susținerile părții vătămate privind presiunile exercitate de inculpat și familia lui asupra sa sunt confirmate prin referatul de evaluare depus la dosar, susținerilemartorilor la momentul audierii lor și chiar poziția procesuală a inculpatului care nu a negat existența contactelor dintre familia sa și partea vătămată, ci doar a afirmat că el nu are nici o vină pentru aceste amenințări. Potrivit referatului de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în urma investigațiilor efectuate de consilier, s-a constatat că inculpatul manifestă o atitudine de intimidare la adresa părții vătămate minore și a celorlalți martori, în încercarea de a-i determina să își schimbe declarațiile, chiar mama acestuia relatând că a încercat să ia legătura în mai multe rânduri cu victima la centrul de plasament. De altfel, toate aceste demersuri au fost avute în vedere de către instanta de fond atunci când, în cursul judecătii, a dispus prin încheierea f.n. din (...), def. prin decizia penală 822/R/(...) a Curtii de A. C., luarea fată de inculpat a măsurii arestului preventiv, retinând si temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. b, e și f C.proc.pen Din această perspectivă, declaratia părtii vătămate dată în fata instantei de apel si care este identică în continutul sau esential sugestiilor familiei inculpatului si ale acestuia, apare ca fiind rezultatul tuturor acestor demersuri, fiind vădit nesinceră si dată cu scopul evident de a-l exonera pe inculpat de răspundere penală. Caracterul nesincer al acestei din urmă depozitii a victimei rezultă si din faptul că a afirmat că în noaptea incidentului ar fi dormit la centru de plasament, sustinere infirmată de martorii D. B. si T. I. care în declaratiile date chiar în fata instantei de apel au mentionat că victima a dormit în locuinta martorului D. B. de unde a plecat dimineata. Curtea va înlătura ca nesinceră si declaratia martorului D. B. dată în apel la termenul din (...) deoarece si cu privire la acesta există suspiciune de influentare din partea familiei inculpatului, dar si ca fiind interesată în cauză datorită relatiilor de rudenie cu inculpatul, fiind unchiul acestuia. A., martorul arată că anterior termenului mentionat a fost apelat telefonic de către sora inculpatului care l-a întrebat dacă a primit citatie si dacă se va prezenta la proces. A., martorul s-a contrazis în cuprinsul aceleasi declaratii atunci când a afirmat initial că victima nu i-a arătat urmele de sânge, ci că doar i-a relatat despre acest aspect care ";i s-a părut normal";, ca apoi să precizeze că victima i-a arătat aceste urme si de fată erau si inculpatul si martorii S. si T.. Această din urmă afirmatie si cea potrivit căreia inculpatul, victima si martorii au stat în locuinta sa în intervalul orar 22-24,30 contrazice chiar afirmatia inculpatului potrivit căreia a stat în casă doar 10 minute. La fel, afirmatia martorului potrivit căreia niciunul din cei prezenti nu ar fi întretinut raporturi sexuale cu victima este contrazisă de declaratia martorilor T. si S. care au arătat că ultimul a întretinut relatii sexuale cu partea vătămată. Referitor la vârsta victimei, Curtea retine că inculpatul a cunoscut că aceasta avea 13 ani deoarece victima l-a informat asupra acestui aspect (f. 15 verso dos.u.p.). De altfel, victima era o persoană cunoscută de atât de martorul S., cât si de martorul T., persoane din anturajul inculpatului, ultimul chiar afirmând că stia că partea vătămată avea 13-14 ani. La fel, martorul S. M. D. a arătat că victima le-a spus inculpatului și martorilor că „o cheamă C. și are 13 ani"; (fila 15 dos.u.p.). De asemenea, cu totii stiau că victima este de la casa de copii (f. 49 dos.u.p.). Or, este de notorietate că într-o asemenea institutie nu pot fi institutionalizate decât persoane până la o anumită vârstă. De asemenea, martorul T. a arătat în cursul urmăririi penale că atunci când inculpatul i- a cerut să ascundă adevărul, acesta i-a spus că fata este „cocoană";, adică minoră (f. 51 dos.u.p.). În apărare, inculpatul a făcut trimitere la afirmatia din declaratia martorului T. potrivit căreia martorul nu a avut cunostintă dacă inculpatul stia vârsta victimei si că nu a fost întrebat de inculpat asupra acestui aspect, că nu a auzit ca inculpatul să o întrebepe victimă asupra vârstei si nici aceasta să-l fi informat. Curtea retine însă că aceste afirmatii sunt lipsite de fortă probantă deoarece prin continutul lor nici nu confirmă, nici nu infirmă sustinerea inculpatului, martorul fiind străin de existenta vreunei discutii dintre inculpat si victima asupra vârstei acesteia din urmă. Așa fiind, Curtea concluzionează că instanta de fond a stabilit si o incadrare juridică legală infractiunii comise de inculpat, fapta întrunind elementele constitutive ale infractiunii de viol prev. si ped. de art. 197 al. 1 si 3 C. Cu privire la individualizarea sanctiunii penale Curtea observă că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare. În acest context, nu poate fi omisă antecedenta penală a inculpatului (acesta fiind condamnat definitiv pentru infracțiuni comise cu violenta, respective vătămare corporală gravă si este condamnat în primă instantă pentru o altă infractiune identică), dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat, că este cunoscut ca o persoană violentă (prin referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș s- a arătat că inculpatul D. L. C. a avut de-a lungul timpului un comportament extrem de violent, celor din proximitatea locuinței acestuia fiindu-le frică de el) si că a comis fapta profitând de imaturitatea si vulnerabiltatea psihică si fizică a victimei (generată de vârsta fragedă si starea de institutionalizare). În acest context, Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, Curtea observă că instanța de fond a avut în vedere Decizia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii. Ca atare, în prezenta cauză, instanța de fond correct a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de dispozițiile art.64 lit.b) din C., activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța aapreciat corespunzător că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art.64 lit.a) teza I din C. Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza S. și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României. În final, cu privire la solutionarea actiunii civile Curtea retine că instanta de fond a apreciat corespunzător întinderea prejudiciului nepatrimonial cauzat victimei si că sumei de 30.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale este în măsură să asigure, alături de sanctionarea penală a inculpatului, satisfactie părtii vătămate. Pentru toate aceste motive în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică. Potrivit art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art.160b cod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța). Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei. Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea B.ui de A. C. - suma de 400 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În temeiul art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. L. C., fiul lui A. și L. D., născut la 1 ianuarie 1985, arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 316 din 8 iunie2011 a T.ui M.. Menține starea de arest a inculpatului. Potrivit articolului 88 C. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent. Stabilește în favoarea B.ui de A. C. - suma de 400 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezentând onorar avocațial. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECATOR G. V. V. A. L. H. L. S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond.A. C. R.
| ← Decizia penală nr. 402/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 117/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
