Decizia penală nr. 631/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.631/2011
Ședința publică din 20 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
M. R.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă P. M., în nume propriu și pentru minorii F. A. și F. D., împotriva deciziei penale nr.153 din 15 decembrie 2010 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr.(...), privind pe inculpatul B. V. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă art.178 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care. se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 aprilie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.42/(...) a Judecătoriei J. a fost condamnat inculpatul B. V. F. ( fiul lui A. și M. -V., născut la (...) în C.-S., județul S., cetățean român, studii 9 clase, muncitor, necăsătorit, domiciliat în comuna B., sat B., nr.
25, județul S., fără antecedente penale, CNP: 1.), la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 Cod penal. în baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 3 ani, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal. Conform art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art . 64 lit. a teza II, b Cod penal. în baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și 998 și următoarele cod civil s-au admis în parte cererile părții civile P. M., formulate în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al copiilor săi minori. A fost obligat inculpatul alaiuri de asigurătorul de răspundere civilă, S. G. A. S. B., acesta din urmă în limita contractului de asigurare, să plătească fiecărui minor, F. A., născut la (...) și F. D., născut la (...), câte 100.000 euro cu titlu de daune morale și 50.000 euro părții civile P. M., cu același titlu. A fost obligat inculpatul alături de asigurător, acesta în limita contractului de asigurare, să plătească in favoarea minorilor prestații periodice lunare de câte 800 euro, pentru fiecare minor, începând cu data introducerii cererii, (...), pănâ la majoratul acestora, sau noi dispoziții ale instanței. În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru, a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmii în dosar nr. 100/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. a fost trimis în judecată inculpatul B. V. F., cercetat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. ele art. 178 al.2 Cod penal.în fapt, în esență. în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de (...), în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare 2.-93, pe DJ 196, în sensul de deplasare C. S.-B., într-o curbă ușoară la dreapta, a părăsit sensul său de mers, a intrat pe contrasens, iar aici în coliziune cu un moped condus de victima F. R. U. a coliziunii, victima a fost preluată pe capotă, apoi proiectată pe acostament, pierzându-și viața.în sarcina inculpatului s-a reținut încălcarea prevederilor art. 41 al. 2 din OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de autovehicul are obligația de a conduce pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea carosabilului. Analizând probele administrate în cauză, în fapt instanța a reținut următoarele: în data de (...), în jurul orei 12.30, autoturismul condus de inculpatul B. V. F. se deplasa pe DJ 196, în direcția C.-S. - B.. în același timp, dar în sens contrar, se deplasa mopedul marca ,, Aprilla Scarabeo" înmatriculat sub nr. Xo79661, condus de F. R., cetățean italian. în zona km 6+990 metri, într-o curbă ușoară la dreapta, având în vedere sensul de mers al autoturismului, a avut loc o coliziune frontală a celor două autovehicule, în urma căreia conducătorul mopedului, a fost preluat pe capota autoturismului, iar apoi a ajuns la baza parbrizului, care s-a distrus, iar la sfârșitul frânării a fost proiectat pe acostament, în partea stângă a sensului de mers, suferind leziuni în urma cărora a decedat. Prin raportul de constatare medico-legală nr. 1567/(...) din (...), întocmit de S. J. S., S. J. de M. L., în urma autopsiei medico-legale s-a concluzionat că, moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de edem bulbar ascendent cu fractura mielică T2-T3, în cadrul unui politraumatism. Leziunile s-au putut produce prin lovire, proiectare și cădere pe un plan dur, în cadrul unui accident rutier și că decesul poate data din (...) (f. 101). Segmentul de drum pe care a avut loc evenimentul rutier este situat într-o curbă ușoară spre dreapta, având în vedere sensul de mers al autoturismului, partea carosabilă asfaltată având o lățime de 6,10 metri și este mărginită în partea stângă de un acostament lat de 2 metri, urmat de un șanț lateral. îmbrăcămintea asfaltică nu avea denivelări sau declivități, în zonă nu erau indicatoare rutiere de restricție a vitezei, iar circulația se desfășura în două sensuri, pe câte o bandă, fără marcaje longitudinale. La data și ora producerii accidentului partea carosabilă era uscată, iar vizibilitatea era specifică desfășurării normale a traficului rutier pe timp de zi. Pentru stabilirea împrejurărilor în care a avut loc accidentul de circulație a fost efectuată în cauză o expertiză tehnică auto și o expertiză criminalistică, fiind întocmite următoarele rapoarte: Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul B. R. I., din cadrul Biroului de E. J. de pe lângă Tribunalul Sălaj, în care s-a concluzionat următoarele: - viteza de circulație a autoturismului marca „ Renault" condus de către inculpat, înainte de apariția stării de pericol a fost aproximativ 58 km/h (f.26),iar viteza de circulație a mopedului , înainte de impact, putea fi cuprinsă între 60-70 km/h (f.37). - accidentul putea fi evitat de conducătorul autoturismului, în varianta în care nu-și părăsea banda de mers și intra pe contrasens de unde venea mopedul. in condițiile date, virajul spre dreapta se putea face, deoarece acostamentul și șanțul din acea parte permiteau evitarea în bune condiții a accidentului, iar viteza avută și declarată permitea o asemenea decizie (f.37). - accidentul nu putea fi evitat de conducătorul mopedului deoarece acesta a fost surprins de prezența autoturismului pe banda sa de mers, aceasta încercând să evite impactul prin fanare, dar spațiul avut la dispoziție a fost prea mic. Lipsa de experieață a conducătorului auto care avea de puțin timp permis de conducere, a fost factor determinant care a contribuit la producerea accidentului. Prezența autoturismului pe oanda stângă a sensului de mers a fost factorul de cauzalitate în producerea accidentului rutier. Accidentul putea fi evitat de conducătorul autoturismului dacă acesta respecta OUG 195/2002 (f.37). - cu certitudine locul impactului între cele două vehicule implicate în accident a fost integral pe partea stângă a drumului, în sensul de mers H. C.-B. (f.38). Raportul de expertiză criminalistică nr. 69/(...), întocmit de L. I. de E. C. C., în care s-au argumentat următoarele: - „ impactul dintre cele două vehicule a avut loc pe sensul de deplasare al mopedului, în momentul impactului axele celor două vehicule fiind cvasi paralele", având în vedere atât localizarea, pe o lățime redusă a avariilor autoturismului și avarierea părții frontale a mopedului, precum și „tabloul lezional al victimei, caracterizat prin leziuni de lovire situate pe partea anterioară a corpului acesteia". Nu s-a putut reține, pe baza urmelor create în eveniment, că, anterior impactului, mopedul se deplasa înspre partea dreapta din dreapta părții carosabile, după o traiectorie înclinată, în raport cu axul drumului (f.91-92). - în lipsa unor urme imprimate pe pneurile autoturismului care să indice momentul în care acesta a trecut axul drumului, nu se poate stabili distanța ia care se afla mopedul față de locul impactului, în momentul declanșării stării de pericol iminent. Nu s-a putut, astfel stabili dacă, de la viteza cu care se deplasa, putea sau nu opri mopedul până în locu. impactului. Cu toate acestea, chiar și în ipoteza în care victima F. R. ar fi oprit, până în locul impactului, acesta nu putea evita producerea rezultatului periculos cât timp autoturismul Renault se deplasa complet pe contrasens și avea, în momentul impactului, o viteza de aproximativ 52 km/h (f.93). Pe calea expertizei criminalistice nu au putut fi stabilite motivele care l-au determinat pe conducătorul autoturismului, inculpatul B. V. F., să se deplaseze pe contrasens în curba existentă pe acel segment de drum, dar acesta putea preveni producerea accidentului, dacă s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a drumului public, fără a depăși marcajul longitudinal imaginar al acestuia (f.94). Accidentul s-a produs din cauza deplasării pc contrasens a autoturismului condus de inculpatul B. V. F. (f.94). Cu privire la cele descrise mai sus, trebuie menționat că inculpatul recunoaște faptul că impactul s-a produs pe contrasens, însă pentru aceasta are o explicație. Astfel, inculpatul a arătat că la intrarea în curba dreapta, în apropierea unui pod, a văzut că din sens opus se deplasează cu o viteză destulde mare un motoscuter, acesta „tăind curba" intrând pe sensul de deplasare a inculpatului. Văzând acest lucru, inculpatul a virat spre stânga, intrând la rândul său pe contrasens, în dorința de a evita o coliziune, însă motoscuterul a revenit pe sensul său de deplasare, părțile intrând în coliziune. în cauză s-au efectuat două expertize. A. au stabilit că impactul, cu certitudine a avut loc pe sensul de deplasare a mopedului, inculpatul aflându-se pe acel moment pe contrasens. La fel s-a concluzionat și cu privire la posibilitatea evitării impactului. Astfel s-a arătat că singurul care putea evita coliziunea a fost inculpatul, în cazul victimei fiind exclusă o astfel de posibilitate, acesta fiind surprins pe sensul său de deplasare, de autoturismul condus de inculpat. în plus, în a doua expertiză se arată că pe baza urmelor create în eveniment, nu se poate reține că anterior impactului, mopedul se deplasa înspre partea din dreapta a carosabilului, după o traiectorie înclinată, în raport cu axul drumului. S-a mai arătat că pe calea expertizei nu au putut fi stabilite motivele care l-au determinat pe inculpat să se deplaseze pe contrasens în curba existentă pe acel segment de drum, dar el este cel care putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat pe partea dreaptă a drumului, fără a depăși marginea longitudinală imaginar al acestuia. Inițial în cursul cercetării judecătorești inculpatul, prin avocat ales a solicitat efectuarea unei noi expertize, renunțând apoi la această cerere. Analizând cele două expertize efectuate în cauză, și mai ales concluziile acestora, instanța din oficiu a constatat că nu se impunea efectuarea unei noi expertize. în ceea ce privește celelalte probe administrate în cauză se coroborează cu concluziile expertizelor, mai puțin declarația martorei B. M. V., mama inculpatului, care în esență susține apărarea inculpatului. După cum s-a arătat în cea de-a două expertiză, analizându-se urmele create în eveniment, precum și tabloul lezional al victimei, caracterizat prin leziuni de lovire situate pe partea anterioară a corpului acestuia, nu se poate reține că anterior impactului mopedul se deplasa înspre partea dreaptă a carosabilului. în sprijinul acestei concluzii, s-a arătat că în cazul unei traiectorii a mopedului înclinată spre dreapta, conformă unei reveniri de pe contrasens, avariile la autoturism ar fi fost dispuse pe o lățime mai mare, în partea laterală stânga, iar leziunile victimei ar fi fost spre partea laterală stângă a corpului. Cu privire la producerea accidentului s-a mai analizat și dacă în funcție de viteza de deplasare a mopedului, prin fanare, acesta putea evita impactul. Nu s- a putut stabili dacă acesta ar fi putut opri până la locul accidentului, dar se concluzionează că victima nu putea evita producerea rezultatului periculos, cât timp inculpatul conducea autoturismul complet pe contrasens. Analizând toate probele, instanța a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, prezența autoturismului condus de el, pe contrasens. cu încălcarea prevederilor art. 41 al. 2 din OUG 195/2002 factorul de cauzalitate în producerea accidentului. Stabilindu-se faptele și vinovăția inculpatului, s-a constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 al.2 Cod penal, pentru a cărei comitere i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare. Pedeapsa s-a stabilit cu respectarea criteriilor generale de individualizare stabilite de art. 72 Cod penal. Astfel, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, având în vedere gradul de pericol concret ridicat al faptei reflectat în urmările acesteia, pierderea unei vieți omenești. Totodată s-a reținut că inculpatul nu a mai fost; condamnat. Acest ultim aspect și cuantumul pedepsei aplicate sunt aspecte care îndeplinesc primele două condiții pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite de art. 81 Cod penal. Având în vedere persoana inculpatului, mai ales prin prisma conduitei avute pe parcursul procesului, instanța a apreciat că scopurile sancționării faptelor penale, reeducarea și prevenția, pot fi atinse și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Pentru motivele de mai sus, și având în vedere și prevederile art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, inculpatul fiind atenționat asupra situațiilor de revocare a suspendării, reglementat de art. 83 Cod penal. Executarea pedepsei principale fiind suspendată, conform art. 71 al.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal în cauză, s-a constituit parte civilă P. M., solicitând ca inculpatul, alături de asigurător să plătească în total suma de 2,5 milioane euro, daune morale, câte un milion euro pentru fiecare copil al victimei și 500.000 euro pentru partea civilă. în motivarea cererii, s-a arătat că partea civilă a avut o relație de conviețuire de 11 ani cu victima, din aceasta rezultând doi copii minori, A. născut la (...) și D., născut la data de (...). Partea civilă a formulat cererea atât în numele propriu, ea însăși solicitând daune morale de 500.000 euro, cât și în calitate de reprezentant legal al minorilor, solicitând daune morale pentru aceștia și despăgubiri periodice lunare. în esență, cererea se întemeiază pe pierderea suferită, care prin acordarea unor sume ar fi compensată. Autoturismul implicat în accident la data acestuia avea asigurare obligatorie de răspundere civilă, valabil încheiată cu societatea de asigurări din Franța (autovehiculul fiind înmatriculat in Franța pe numele unei rude a inculpatului) „Sogessur". Având în vedere aceste aspecte, raportat la prevederile art. 48 și 54 din Legea nr. 136/ 1995, în cauză a fost citat ca asigurător S. „ G." S. B. Referitor la cererea părții civile, asigurătorul a solicitat respingerea în totalitate a acesteia, ca neîntemeiată, făcând în primul rând trimitere la faptul că între partea civilă și victimă nu au existat raporturi de familie, ocrotite de lege. In ceea ce privește partea de cerere formulată ca reprezentant legal al minorilor, trebuie menționată că paternitatea celui de al doilea minor a fost stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 3299/(...) a Judecătoriei Z., ca fiind a victimei. în legătura cu latura civilă a cauzei, mai trebuie menționat că partea civilă prin avocat, a solicitat acordarea unui termen pentru a depune un memoriu privind aplicarea legislației franceze, care este mai favorabil sub aspectul despăgubirilor. Cererea a fost respinsă, avându-se în vedere legislația specială în materie de asigurări, respectiv prevederile art. 49 lit. a din Legea nr. 136/1995. Conform acestui text legal, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare. Conform art. 149 pct.7 din legea 105/1992, instanțele judecătorești române sunt competente să soluționeze procesele dintre o parte română și o parte străină, dacă bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se află în România. Făcând aplicarea acestor prevederi legale s-a constatat că cererea părții civile este de competența instanței sesizate și este guvernată de legislația română, Legea nr. 136/1995. în ceea ce privește cererea părții civile, pe fond a fost admisă în parte, atât cea formulata în nume propriu, cât și cea în calitate de reprezentant legal. Conform art. 14 al.5 Cod procedură penală, acțiunea civilă poate avea obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile. Temeiul constituirii de parte civilă îl constituie infracțiunea comisă de inculpat, care a avut ca urmare decesul victimei, în privința reparării prejudiciului nepatrimonial fiind aplicabile art. 998 și următoarele Cod civil. Asigurătorul a contestat calitatea părții civile de a formula cerere pentru daune morale, invocând în primul rând faptul că aceasta nu a fost căsătorită cu victima, deci nu s-a aflat cu aceasta în raporturi ocrotite de lege. în materia prejudiciului moral, delictual produs, în special a celui corporal, noțiunea de persoana prejudiciată se referă la victime directe sau imediate, precum și indirecte sau mediate. Noțiunea de victimă directă nu comportă discuții, iar în speța dedusă judecății nu există. în ceea ce privește „ victima indirecta" s-a stabilit că este o terță persoană, care a suportat un prejudiciu, ca urmare a prejudiciului corporal inițial pe care-1 suportă victima directă. Din acest punct de vedere, cererea formulată de partea civilă ca reprezentant legal al copiilor ei și ai victimei, este perfect admisibilă, aceștia fiind îndreptățiți la o compensare a pierderii suferite. în privința admisibilității cererii de daune morale • în cazul concubinilor, a morții unuia dintre ei, opiniile sunt majoritar pro. Admisibilitatea s-a apreciat în fiecare caz concret, avându-se în vedere caracterul de stabilitate a relației de conviețuire și caracterul licit și moral al acesteia, în sensul că nu este o relație adulteră din partea nici unuia. Ori, analizând speța dedusă judecății, s-a constatat că relația părții civile cu victima a fost una de durată, 11 ani, și înafara sferei adultere. Din relația părții civile cu victima au rezultat și doi copii. Toate aceste aspecte denotă puternice legături de afecțiune și în consecință, moartea victimei a cauzat părții civile o puternică suferință, care pe calea unei despăgubiri bănești, poate fi parțial compensată. In fapt, relațiile dintre victimă și părțile civile au fost unele de familie, tată- copii. soț-soție și pierderea suferită de aceștia din urmă a fost calificată ca atare. Prin moartea victimei, survenită ca urmare a comiterii infracțiunii de inculpat, copii acestuia au suferit o pierdere imensă, aceștia urmând să crească fără tatăl lor. Având în vedere tot ce presupune o astfel de pierdere pe termen îndelungat, instanța a apreciat că sumele acordate cu titlu de daune morale celor doi copii minori ai victimei se justifică pe deplin. Cu privire la partea civilă P. M., instanța a apreciat că și aceasta justifică acordarea daunelor morale, fiind privată de un sprijin important in viață, în special prin prisma obligației sale ae a crește cei doi copii ai victimei. Partea civilă, în calitate de reprezentant legal al cooiilor săi minori a solicitat și acordarea de pretenții periodice lunare, cerere de asemenea întemeiată, in parte. Acordarea de daune morale pentru copii este o compensație globală, care are în vedere pierderea tatălui, cu multiplele consecințe ale acestui fapt, pe toată curata vieții lor. Trebuie avut în vedere și consecința concretă și imediată a morții victimei, în existența copiilor săi, și anume, pierderea sprijinului financiar. Și această pierdere trebuia compensată, ca atare s-a admis în parte și acest capăt de cerere și inculpatul a fost obligat să plătească prestații periodice lunare celor doi minori, in cuantumul stabilit în dispozitiv. Aparent suma este mare, dar având în vedere că victima avea o afacere prosperă și era cetățean italian, și contribuția sa la cheltuielile de creștere și educare a copiilor săi a fost și urma să fie una substanțială. Inculpatul a fost obligat ia plata daunelor morale si a despăgubirilor periodice lunare alături de asigurătorul de răspundere civilă, cu respectarea limitelor contractului de asigurare. Inculpatul fund condamnat, în baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului. Inițial, în cererea de constituire de parte civil;] s-a solicitat și acordarea cheltuielilor judiciare, dar apoi in dezbateri nu s-a mai formulat nici o cerere în acest sens și nici nu s-au depus documente justificative (chitanțe, facturi, etc).împotriva acestei hotărâri penale au declarat apei inculpatul B. V. F., partea civilă P. M. Și societatea de asigurări S. G. A. S. B. Prin motivele de apel formulate de inculpat, s-a solicitat admiterea apelului desființarea hotărârii și în rejucecarea cauzei, reducerea pedepsei aplicare, a daunelor morale și a despăgubirilor periodice lunare acordate celor 2 minori. în motivarea celor solicitate, s-a arătat că față de condițiile in care s-a produs accidentul, față de persoana inculpatului, de atitudinea și conduita acestuia, pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare este prea mare. în ceea ce privește "alura civilă, s-a arătat că sumele de 50000 euro, respectiv 2. euro sunt exagerate si nejustificate. în privința prestațiilor periodice lunare, s-a solicitat a se constata că nu sunt dovedite, că în cauză nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă ce sumă a alocat victima pentru întreținerea copiilor săi minori. Doar faptul că este vorba de un cetățean italian, care avea o afacere care prospera, nu justifică acordarea despăgubirilor periodice lunare în cuantumul stabilit. Societatea de asigurări S. G. A. S. B. a solicitat admiterea apelului declarat în privința daunelor morale și al despăgubirilor periodice lunare, solicitând a se avea în vedere că victima și partea civilă P. M. erau doar concubini și că în cazul de față, nu s-a făcut dovada întreținerii părții civile de către victimă. De asemenea, nu s-a făcut dovada veniturilor victimei, instanța în mod nelegal a acordat despăgubiri periodice lunare doar în virtutea faptului că victima avea o afacere prosperă și era cetățean italian, ca atare, atât daunele morale acordate cât și despăgubirile periodice lunare sunt nejustificat de mari. Partea civilă, în motivele de apel a arătat că cuantumul despăgubirilor solicitate nu este prea mare, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la împrejurarea că cei 2 copii sunt cetățeni italieni, astfel încât despăgubirile morale trebuie raportate la standardul de viață, pe care în mod firesc l-ar fi avutdacă tatăl lor nu ar fi decedat. Suma de 1000 lei pe care au solicitat-o ca despăgubiri lunare, trebuie raportată la venitul salariului minim pe economie din Italia (f.39) Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului declarat și modificarea hotărârii în ceea ce privește latura civilă a cauzei în sensul celor arătate. Prin decizia penală nr.153 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., a fost admis apelul declarat de inculpatul B. V. împotriva sentinței penale nr.42/2010 a Judecătoriei Z. sub aspectul laturii civile. A fost desființată hotărârea atacată sub acest aspect și judecând în fond cauza, s-a redus cuantumul daunelor morale acordate și al despăgubirilor periodice lunare astfel: - de la 100.000 euro pentru cei 2 copii minori la contravaloarea în lei a sumei de 25.000 euro pentru fiecare copil; - de la 50.000 euro pentru partea civilă P. M. la contravaloarea în lei a sumei de 15.000 euro; - de la 800 euro despăgubiri periodice la 100 lei aespăgubiri periodice lunare pentru fiecare copil, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la împlinirea vârstei de 18 ani. A fost menținut restul dispozițiilor sentinței penale. A fost respins ca tardiv apelul declarat de S. G. A. S. B. A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă P. M. A fost obligată partea civilă și asigurătorul la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou a fost trimis în judecată inculpatul B. V. F. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.178 al.2 Cod penal, întrucât în ziua de (...), în jurul orelor 12.30, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Laguna, într-o curbă ușoară la dreapta, având în vedere sensul de mers al autoturismului, a părăsit partea din dreapta a drumului public, a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu un moped, condus de victimă, în urma coliziunii victima a fost proiectată de pe capota autoturismului pe acostament, suferind leziuni în urma cărora, aceasta a decedat. în cauză au fost administrate o serie de probe, atât în cursul urmării penale cât și al judecății, respectiv declarații de martori P. M., V. R., B. M., M. I., P. F., proves verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, proces verbal de verificare tehnică, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză tehnică auto, supliment de expertiză tehnică auto, înscrisuri care, coroborate, au condus la stabilirea vinovăției inculpatului, așa cum a reținut Și instanța de fond. P. al. 1 Cod procedură penală, asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. Art.345 al. 2 Cod procedură penală precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de către inculpat. Din economia acestor texte, rezultă cu claritate că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert printre altele că fapta a fost comisă de către inculpat. P. art.62.63 Cod procedură penală cu privire la art. 1, art.200 și 289 Cod procedură penală, hotărârea trebuie să aparăca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în cauză constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate. Or, în cazul de față probele strânse in cursul urmăririi penale și readministrate în instanță, dovedesc în mod cert că autorul infracțiunii de ucidere din culpă este inculpatul B. V. si că fapta a existat în realitate. Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și a modalităbi de executare se reține că instanța, în mod corect s-a orientat spre o pedeapsă de 3 ani, nereținând în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante, având în vedere și faptul că pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare a condamnatului, ci trebuie sa constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin comiterea faptei, sens în care reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului conduc la deturnarea scopului general al pedepsei. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, având în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, instanța a făcut în mod corect aplicarea disp.art.81,82 Cod penal, astfel încât apelul inculpatului sub aspectul laturii penale a fost apreciat ca nefondat. Sub aspectul laturii civile al cauzei s-a reținut că atât despăgubirile periodice lunare acordate minorilor F. A. și D., născuți la (...) și (...), cât și daunele morale acordate acestora și părții civile P. M. sunt exagerat de mari. Instanța a acordat daune morale în cuantum de 50.000 euro către partea civilă I. M. și câte 100.000 de euro către minorii D. și A. și despăgubiri periodice lunare de câte 800 euro pentru fiecare minor, începând cu dara introducerii cererii (...) și până la majoratul acestora, sau la noi dispoziții ale instanței. în motivarea acestor despăgubiri acordate instanța a arătat că relația victimei cu partea civilă a fost de durata a 11 ani. Și că din această relație de concubinaj au rezultat 2 copii minori, toate acestea denotă o puternică legătură de afecțiune și în consecință moartea victimei a cauzat părții civile o puternică suferință, care pe cale unei despăgubiri bănești poate fi parțial compensată, acordarea de 50.000 euro despăgubiri fiind de natură a acoperi această suferință. În motivarea despăgubirilor periodice lunare acordate celor 2 minori, s-a arătat că victima este cetățean italian, are o afacere prosperă și contribuția sa ia cheltuielile de creștere și educare a copiilor săi a fost și urma să fie una substanțială. La stabilirea acestor sume instanța nu a avut în vedere veniturile reale ale victimei, contribuția pe care acesta o aloca creșterii Și educării copiilor. Faptul că o persoană este cetățean străin și are o afacere prosperă, nu justifică acordarea despăgubirilor în cuantumul acordat. La dosarul cauzei au fost depuse o serie de acte contabile de la firmele în care victima era asociată, instanța, din analizarea acestora nu a putut reține care era venitul victimei. Partea civilă nu a făcut dovada veniturilor victimei, motiv pentru care în cererea de apel a solicitat stabilirea despăgubirilor h.inare după venitul minim pe economie din Italia, de J .000 euro. Această cerere a fost nefondată, având în vedere că partea civilă și cei 2 copii au domiciliul în țară, procesul se desfășoară in România, afacerile pe care le aveau victima și partea civilă erau tct în țară, astfel încât, la stabilirea despăgubirilor; periodice lunare trebuie să se țină seama de venitul minim pe economie, însă de cei din România de 600 iei. Având în vedere contribuția părintelui ta creșterea Și educarea copiilor, instanța de apel a modificat cuantumul despăgubirilor lunare de la 800 euro la 100 lei. În privința daunelor morale acordate, de asemenea s-a reținut că acestea sunt exagerate, având în vedere situația de concubinaj în care se afla victima șipartea civilă, tribunalul a apreciat că sumele de câte 25000 euro pentru fiecare copil și 15000 euro pentru partea civilă ar fi suficiente pentru a compensa suferința psihică. Societatea de asigurări S. G. A. S. a declarat apel la data de (...), hotărârea fiind pronunțată la data de (...), reprezentantul acesteia fiind prezent la judecarea fondului cauzei. întrucât s-a încălcat termenul de 10 zile prev. de art.363 Cod procedură penală apelul declarat s-a constatat că este tardiv. Împotriva deciziei T.ui S., în termen legal a declarat recurs partea civilă P. M. în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor F. A. și F. D. solicitând casarea acesteia și, în principal, admiterea apelului părții civile împotriva sentinței Judecătoriei J. și acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat, iar însubsidiar, respingerea apelului inculpatului împotriva aceleași sentințe și menținerea acesteia din urmă. În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de apel în mod nejustificat a dispus reducerea cuantumului daunelor morale acordate celor doi copii minori ai victimei F. R. și de asemenea, reducerea cuantumului daunelor morale acordate mamei acestora și concubinei victimei, daunele stabilite inițial fiind reduse cu mai mult de patru ori. Motivarea instanței de fond în esență, se bazează pe faptul că relația dintre partea civilă P. M. și victimă a fost una de concubinaj, împrejurare care, nu are nicio legătură cu prejudiciul suferit de cei doi copii minori. S. că în toată redactarea hotărârii, aceasta este singura motivație a instanței de apel. De asemenea, s-a mai reținut faptul că relațiile dintre partea civilă și victimă nu sunt destul de bine conturate, dar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cele două persoane aveau un domiciliu stabil în Italia la data producerii accidentului, se gospodăreau împreună încă din anul 1999, unul dintre cei doi copii frecventa o grădiniță în Italia, la data accidentului partea civilă P. M. era însărcinată în luna IV-a cu un copil care, datorită traumei, s-a născut cu un anumit handicap la corzile vocale, toată viața in ansamblu a părților civile a fost în mod drastic afectată în urma producerii acestui eveniment. în ceea ce privește suma stabilită ca și prestație lunară în favoarea celor doi copii minori, s-a arătat că la momentul stabilirii cuantumului acesteia instanța de fond a procedat în mod corect, apreciind nivelul sumei prin raportare la veniturile din Italia, având în vedere câ părțile locuiau efectiv în Italia. S-a apreciat însă că, data de la care s-au acordat despăgubirile cu titlu de prestații periodice a fost greșit siabilită, atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel (data formulării cererii și, respectiv, data rămânerii definitive a hotărârii), data corectă de la care trebuie acordate aceste despăgubiri fiind aceea a producerii evenimentului pentru că, de la acea dată, părțile au suferit prejudiciul moral. Verificând hotărârea atacata, In baza. lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea constată fondat în parte, recursulformulat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Instanța de fond a constatat întemeiat și a motivat în mod detaliat de ce este admisibilă acțiunea civilă formulată în cauză de concubina victimei, în nume propriu și ca reprezenatn legal al celor doi copii minori, rezultați din relația cu victima. S-a apreciat în acest sens, avându-se în vedere caracterul de stabilitate a relației de conviețuire, licit și moral al acesteia, în sensul că nu a fost o relație adulteră din partea nici uneia dintre părți, raportat la împrejurarea că relația a fost una de durată 11 ani, și mafara sferei adultere, că din aceasta au rezultat șidoi copii - ceea ce denotă puternice legături de afecțiune și in consecință, moartea victimei a cauzat părții civile o puternică suferință, care pe calea unei despăgubiri bănești poate fi parțial compensată, pe viitor aceasta fiind privată de un sprijin important în viață, in special prin prisma obligației și eforturilor sporite de a crește cei doi copii avuți împreună cu victima. S-a mai reținut, corect, că relațiile dintre victimă și părțile civile au fost unele de familie, tatâ-copii, soț-soție și pierderea suferită de aceștia din urmă a fost calificată ca atare. Cei doi copii au suferit o pierdere imensă, aceștia urmând să crească fără tatăl lor, astfel că se justifică pe deplin, și pentru aceștia, acordarea de daune morale. Cu toate acestea, instanța de apel, în mod întemeiat, a reconsiderat cuantumul daunelor morale, într-adevăr, cu o motivație necorespunzătoare, care însă, poate fi remediată, acoperită de o argumentate corectă, de către instanța de control judiciar. Independent ele relație- de concubinaj dintre partea civilă și victimă legăturile afective dintre aceștia, asa cum s-a arătat, fiind deosebite, puternice, consolidate, reflectate și in faptul că au înțeles să dea naștere unor copii și să îi crească împreună - sumele stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale pentru fosta concubină și cei doi minori sunt totuși exagerate. vSe stie din practica judiciară că, astfel de compensații, fără a se accepta că pot fi stabilite arbitrariu, în lipsa unor criterii clare, stabilite pe cale legală, nu trebuie totuși să constituie o îmbogățire fără just temei pentru cei prejudiciați ori o împovărare exagerată a celui obligat la plată. Trebuie avute in vedere, la stabilirea daunelor cu acest titlu, atât elemente ce țin de fapta cauzatoare de prejudicii, dar și factori ce țin de persoanele prejudiciate. Astfel, fapta cauzatoare de prejudicii s-a produs. într-adevăr, din culpa exclusiva a inculpatului, dar nu trebuie ignorată cu desăvârșire această formă de vinovăție - culpa - care în procesul penal, se reflectă și în limitele de pedeapsă pentru faptele săvârșite astfel, spre deosebire de cele săvârșite cu intenție, care sunt mai aspru pedepsite. Din această perspectivă, fără a avea o pondere determinantă, trebuie avut totuși în vedere că, cel care a cauzat un rău iremediabil, cu intenție, trebuie, chiar și pecuniar, mult mai aspru pedepsit, față de cel care, din culpă, a cauzat același rău. Apoi, cu privire la persoanele prejudiciate, se constată că cei doi minori A. născut la (...) și D., născut la (...) (paternitatea acestuia din urmă fiind stabilită ulterior decesului victimei) -sunt îndreptățiți la daune morale, urmare a faptului că, pe viitor sunt lipsiți de afecțiunea unui tată, însă, la stabilirea cuantumului acestora, nu trebuie pierdut din vedere că primul minor avea la data decesului victimei 4 ani și 8 luni, iar cel de al doilea minor, nici nu se născuse. Așa fiind, la o vârstă atât de fragedă, nu se poate susține că s-a conștientizat într-o mare măsură pierderea suferită, chiar dacă teoretic, virtual, ea există, iar cu privire la minorul care nu se născuse încă, nici măcar nu se poate justifica un cuantum atât de mare, prin destrămarea, afectarea unor legături afective inexistente la acea dată. care nu se născuseră încă. Față de aceste considerente, se apreciază că. sumele de câte 25.000 euro - contravaloarea în lei - stabilite pentru fiecare minor cu titlu de daune morale, de către instanța de ape! sunt în măsură a compensa acele suferințe pricinuite de decesul tatălui, la nivel teoretic, pentru că, raportat la vârsta minorilor, mama lor este cea care va gestiona sumele primite, către destinația pentru care s-au acordat. In privința sumei acordate de prima instanță cu același titlu concubinei victimei, de asemenea, instanța de aoel a apreciat corect că este exagerată, reducând-o la 15.000 euro - echivalentul în lei. Considerăm rezonabilă această sumă. din aceleași considerente, ce țin, nu de natura relației aintre părți, ci mai ales de factorii anterior menționați - forma de vinovăție cu care s-a comis fapta prejudiciabilă, evitarea îmbogățirii fără just temei a părții civile ori împovărarea exagerată a inculpatului, dar și la soliditatea relației dintre părți, care nu poate fi contestată, dar nici exagerată raportat la durata relativ redusă, în care s-a desfășurat. în ceea ce privește prestațiile periodice lunare pentru cei doi minori, la care a fost obligat inculpatul, se constată că, in mod corect au fost stabilite de instanța de apel la nivelul a 1/3 din venitul minim pe economie din România - conform art.94 din C.fam., nu pentru că aceștia nu ar fi fost îndreptățiți la o sumă mai mare, ci pentru că nu s-a făcut dovada veniturilor efectiv realizate de victimă la momentul decesului. S-a susținut doar că victima și partea civilă P. M. derulau afaceri prospere la momentul producerii accidentului, că asigurau un trai îndestulător familiei, mult peste nivelul mediu financiar chiar al unei familiei din Italia și, cu toate acestea, prestațiile periodice s-au solicitat la nivelul venitului minim din Italia și nu la nivelul veniturilor, pe care le-ar fi obținut victima din afacerile derulate, care, așa cum s-a arătat, nu au fost dovedite. Standardele de viață, de creștere și educare a minorilor, nu se raportează la țara în care locuiesc, ci la venitul efectiv pe care părintele îl alocă în acest scop, în România sau Italia, esențial este dovedirea acestui standard, ceea ce în cauză nu s-a realizat. Recursul părții civile este însă fondat sub aspectul datei greșite, stabilite de instanțe, de la care se cuvin despăgubiri periodice lunare pentru cei doi minori. Aceste despăgubiri se cuvin, de principiu, de la data comiterii faptei ilicite, prejudiciabile, pentru că de la această dată urmașii sunt lipsiți de contribuția victimei la creșterea și educarea lor. în speță, această dată este incidență doar în privința minorului F. A. născut la (...), nu și în privința minorului F. D., născut la (...) - ulterior producerii accidentului, dată de la care ar fi urmat să beneficieze de aportul victimei la creștere și întreținere. Pentru aceste din urmă considerente, recursul părții civile va fi admis în baza art.385/ 15 pct.2 lit.d C.pr.pen., va fi casată decizia atacată doar sub aspectul datei de la care se acordă despăgubiri periodice lunare. Rejudecând, în aceste limite, va fi obligat inculpatul B. V. la despăgubirile periodice lunare de câte 100 lei, pentru fiecare din cei doi minori F. A. și F. D., începând cu data comiterii faptei (...) (pentru minorul F. A.) și, respectiv, începând cu data nașterii (...) (pentru minorul F. D.) - și până la împlinirea vârstei de 18 ani (pentru ambii minori). Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei atacate. în baza art. 189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției. Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 C.pr.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de partea civilă P. M. - în nume propriu și ca reprezentant legal al părților civile minore F. A. și F. D. - domiciliată în Z., A. R. nr.2, bl.A 18, se. B, ap. 32, jud. S., împotriva deciziei penale nr. 153 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o casează doar sub aspectul datei de la care se acordă despăgubiri periodice lunare. Rejudecând, în aceste limite, obligă inculpatul B. V. la despăgubirile periodice lunare de câte 100 lei, pentru fiecare din cei doi minori F. A. și F. D., începând cu data comiterii faptei (...) (pentru minorul F. A.) și, respectiv, începând cu data nașterii (...) (pentru minorul F. D.) - și până la împlinirea vârstei de 18 ani (pentru ambii minori). în baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției (av. M. D. I.). Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011. Red.A.C/Dact.H.C 3 ex./(...) Jud.apel:N.C.C./C.Tomșa Jud.fond.G.M.
| ← Decizia penală nr. 506/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1205/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
