Decizia penală nr. 2025/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.2025/R/2011
Ședința publică din 12 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: A. D. L. GREFIER : M. V.-G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursurile declarate de inculpata P. M. M., părțile civile C. M., M. L. V. și SC A. R. A. SA împotriva sentinței penale nr.492 din 21 aprilie 2011 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev.de art.249 alin.1 C. cu aplic.art.41 alin.2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata P. M. M., lipsă fiind părțile civile C. M., M. L., partea responsabilă civilmente S. C. J. de U. C. și asigurătorul SC A. R. A. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de7 decembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.492 din 21 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul art 334 C. proc. penala s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata a fost trimisă in judecata prin rechizitoriul P. de pe lângă J. C. N. din infracțiunea de neglijenta in serviciu in forma continuata prev. de art 249 alin 1 C. penal cu aplic art 41 alin 2 C. penal in infractiunea de neglijenta in serviciu prev. de art 249 alin 1 C. penal
A fost condamnată inculpata P. M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu , prev.de art.249 al.1 Cod penal la o pedeapsa de: 1 an inchisoare
În temeiul art. 71 alin 2 C. penal s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C. penal ca si pedeapsa accesorie pe durata stabilită in art. 71 alin 2 C. penal.
În baza art. 81 C. penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit in condițiile art. 82 C. penal iar in temeiul art. 71 alin 5 C. penal dispune suspendarea executăriipedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In temeiul art. 359 C. proc. penala s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
Au fost admise în parte pretențiile formulate de părțile civile C. M. si M. L.
V. și în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., raportat la art. 998 și urm. C.civ. art
1000 alin 3 C. civil va dispune obligarea inculpatei P. M. M. in solidar cu partea responsabila civilmente S. C. J. de U. la plata daunelor morale in suma de 20.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății către părțile civile.
S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurător SC A. SA, prezenta hotărâre fiindu-i opozabila si care garantează recuperarea prejudiciului la nivelul sumei asigurate pentru anul 2007 de 20.000 euro răspunderea asigurătorului intervine în baza contractului de asigurare încheiat, potrivit principiilor și regulilor răspunderii civile contractuale.
In temeiul art 193 alin 1,2,6 C. proc. penala a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente S. C. J. de U. la plata cheltuielilor judiciare in suma de 3604 lei către părțile civile cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocat ales dovedit cu chitanțele de la dosar nr. 295/(...) si nr 87/(...).
In temeiul art 191 alin 1,3C. proc. penala a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente S. C. J. de U. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 1000 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin procesul- verbal de sesizare din oficiu din data de (...) s-a dispus sesizarea organelor judiciare cu privire la comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev.de art.249 Cod penal, de către persoane necunoscute din cadrul S. C. J. de U. C., care au procedat la efectuarea necropsiei defunctului C. C. și au întocmit protocolul de necropsie nr.28555/., reținându-se faptul că în urma soluționării împotriva soluției procurorului din dosar nr. 2117/P/., s-a constatat că nu s-a reușit efectuarea expertizei medico-legale în cauză datorită unor lipsuri în cadrul protocolului nr.28555/. întocmit cu prilejul autopsierii numitului C. C.
Din actele dosarului s-a stabilit faptul că numitul C. C., CNP 1., a fost internat la C. N. din C.-N. în data de (...) cu diagnosticul de fistulă LCR cranio- facială, polipoză nazală operată, pneumoencefalie, fiind supus unei intervenții chirurgicale, pacient care însă a decedat în data de (...), la ora 23,45.
Anterior internării din data de (...), pacientul C. C. s-a prezentat în data de (...) la C. M. C. U. I. din mun.C.-N., unde a fost consultat de medicul P. T., care în urma stabilirii diagnosticului, a recomandat internarea, în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale. La data de (...) pacientul a fost supus unei intervenții chirurgicale în cadrul clinicii sus menționate, având ca obiect îndepărtarea a 12 polipi nazali. Evoluția postoperatorie a pacientului a cunoscut o stare nefavorabilă începând cu a patra zi de la intervenția chirurgicală, după ce între timp fusese externat, instalându-se brusc o stare febrilă cu pierderea progresivă a stării de conștiență, până la instalarea unei come de gradul IV, motiv pentru care aparținătorii au solicitat intervenția de urgență a serviciului de ambulanță, pacientul fiind internat în data de (...) la C. de N. C.-N. D. stabilit în urma examenului neurorochirurgical a fost: fistulă LCR cranio-nazală, neumoencefalie, meningită. S-a intervenit chirurgical de către personalul C.ii de N. C., pentru remedierea medicală, respectiv a închiderii fistulei LCR, însă ulterior intervenției chirurgicale starea pacientului s-a înrăutățit, acesta decedând în spital la data de (...), orele 23,45.
Potrivit verificărilor medicale efectuate ulterior decesului, în situația în care imediat după intervenția chirurgicală de îndepărtare prin smulgere a polipilor, ar fi fost efectuat un control endoscopic, acest procedeu ar fi permis închiderea fistulei LCR, procedeu care nu a fost realizat în cadrul C.ii I., ci doar ulterior, în cadrul C.ii de N., însă datorită tamponării zonei afectate după efectuarea primei intervenții chirurgicale, acest aspect a favorizat infecția și a mascat scurgerea de lichid cefalorahidian, fapt care a cauzat ulterior agravarea stării de sănătate a pacientului.
În ciuda intervenției echipei medicale din cadrul C.ii de N. pentru a remedia deficiențele constatate la momentul internării pacientului C. C., după ce acesta a fost supus procedurii de îndepărtare a polipilor în cadrul C.ii I., starea pacientului a cunoscut o evoluție nefavorabilă, pe fondul afecțiunilor preexistente și neidentificate de cadrele medicale din cadrul C.ii I. pe perioada internării în această unitate, acesta decedând la data de (...), ora 23,45 în cadrul C.ii de N. din C.-N.
La data de (...), dimineața, până la orele 12,00, potrivit comunicărilor primite de la S. C. J. de U. C. (f.41), coroborate cu declarațile numitelor C. M. și
M. L. V. (f.21-27), s-a procedat la efectuarea autopsiei defunctului C. C., de către inculpata P. M., în calitate de șef al S. de A. P., fără a participa vreun medic clinician, cum prevede art.18 al.2 din H. nr.451/2004, cazul pacientului fiind considerat un caz problemă și de aceea s-a apreciat că efectuarea autopsiei trebuia făcută de către inculpata . (f.41)
În data de (...) a fost redactat protocolul de necropsie nr.28555, de către medicul rezident N. R., fiind certificat de către inculpata.
În conținutul protocolului de necropsie nu se face referire în descrierea cutiei craniene la aspectele consemnate în fișa de internare, referitor la existența unei fistule LCR, protocolul limitându-se la o descriere sumară a cadavrului, deși în partea introductivă se consemnează diagnosticul de fistulă LCR cranio-facial, polipoză nazală operată, pneumoencefalie. D. anatomo-patologic stabilit a fost: polipoză nazală operată, edem cerebral, purpură cerebrală, meningită leucocitară, bronhopneumonie.
Procedura de efectuare a autopsiei defunctului C. C. a fost realizată cu nerespectarea normelor procedurale în materie, prevăzute de următoarele acte normative: Legea nr.1. privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, H. nr.451/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a L. nr.1. și N. nr.25/2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale.
Astfel, din analiza actelor dosarului se constată faptul că inculpata a procedat în data de (...), dimineața, până în jurul orelor 12,00 la efectuarea autopsiei defunctului C. C., în calitate de medic primar anatomie patologică, medic șef al S. de A. P., fără a respecta procedura stabilită în cuprinsul Normelor metodologice de aplicare ale L. nr. 1. privind manipularea cadavrelor și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului , respectiv art.3 al.4 din H. nr.451/2004 privind Aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. nr.1., autopsia trebuind efectuată numai după împlinirea a 24 de ore de la deces, însă în prezenta cauză inculpata a procedat la efectuarea autopsiei fără a respecta intervalul de 24 de ore de la decesul pacientului, autopsia fiind efectuată după trecerea a maxiimum 12 ore de la constatarea decesului.
De asemenea, din actele dosarului a rezultat faptul că inculpata P. M. M. nu a respectat prev.art.46 rap.la art.34 al.2 din N. procedurală privind efectuarea expertizelor, a constatărilor medico-legale și a altor lucrări medico-legale nr.25/2000, text care prevede obligativitatea medicului anatomopatolog careefectuează o autopsie și constată existența unei situații prev.la art.34 al.2, să oprească lucrarea și să anunțe organul judiciar competent.
Potrivit art.34 al.2 din N. nr. 25/2000, se prevede faptul că: „ autopsia medico -legală a cadavrului se efectuează la solicitarea organelor judiciare, numai de către medicul legist, fiind obligatorie în următoarele cazuri: …..i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenție diagnostică sau terapeutică medico-chirurgicală";, situație prezentă în cauză, întrucât pacientul decedat fusese internat în spital și supus unei intervenții chirurgicale în urma căreia, la scurt timp, starea sa medicală s-a agravat și ulterior a decedat.
Potrivit art.23 lit.c din H. nr.451/2004 privind Aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. nr.1.: „. autopsiei anatomopatologice se face cu respectarea următoarelor condiții: …c) dacă în cursul autopsiei medicul anatomopatolog constată leziuni cu implicații medico-legale, oprește autopsia și anunță organul judiciar competent, potrivit legii";.
Potrivit dispozițiilor legale necropsia se efectuează la 24 ore de la constatarea morții. si doar când există un interes științific sau urmează să fie recoltate organe pentru transplantare necropsia va fi efectuată la 1-2 ore după deces situație ce nu se regăsește in speța de fata. U. date demonstrează posibilitatea efectuării culturilor de țesuturi din rinichi, splină, ficat, mușchi etc. chiar după 24-96 ore de la instalarea morții. Astfel cadavrul nu trebuie privit ca un material degradat, inapt pentru metodele moderne de investigații (Ambrose).
Necropsia anatomopatologică trebuie să fie sistematică și completă, cuprinzând examinarea celor trei cavități mari ale organismului: craniul, cavitatea toracică și abdominală. Membrele, articulațiile, oasele, coloana vertebrală etc. se examinează numai atunci, când particularitățile cazului impun aceasta.
Protocolul de necropsie este un document medical fundamental, având o valoare stiințifică deosebită. Protocolul de necropsie se compune din 4 părți principale:
1. preambul conține datele personale ale decedatului Numele, vârsta, sexul. Ocupația de bază, domiciliul Data internării, data și ora decesului, data necropsiei și diagnosticul clinic
2. partea descriptivă Conține descrierea macroscopică a organelor, respectiv modificările patologice și rezultatele examinărilor complementare: histopatologice, bacteriologice, parazitologice, serologice, biochimice etc.
3. diagnosticul anatomopatologic Rezumă datele consemnate în partea descriptivă. În diagnostic trebuie să figureze toate leziunile, dar în ordinea importanței lor și a legăturilor patogenetice dintre ele. D. anatomopatologic se formulează în următoarea succesiune: a. diagnosticul bolii de bază (leziune care în mod nemijlocit sau prin urmările ei a dus la evoluția letală) b. diagnosticul bolilor secundare (enumerate în ordinea importanței lor sau pe sisteme) c. alte modificări
4. concluzii Pe baza datelor clinice și anatomopatologice, se face o sinteză
(epicriză) cu privire la evoluția bolii, apariția complicațiilor și mecanismului morții
(tanatogeneză). În această parte a protocolului se pot sublinia și unele constatări negative și se pot face chiar presupuneri.
Pe baza legislației, la sfârșitul protocolului se face o confruntare a diagnosticului clinic, cu cel anatomopatologic.
S-a făcut expunerea de mai sus tocmai pentru a evidenția împrejurarea potrivit căreia inculpata contrar normelor ce reglementează conținutul unuiprotocol de necropsie in cazul decedatului C. C. a întocmit lacunar protocolul fără a concluziona ce anume a dus la decesul persoanei in cauza rezumându-se la enumerarea leziunilor in ordinea in care au avut loc începând cu fistula LCR
Fără a avea pretenția de a ne substitui cadrelor medicale ca am poseda bagajul de cunoștințe ale acestora este cunoscut ca fistulele de LCR apar ca urmare a creării unei soluții de continuitate între mediul extern și spațiul subarahnoidian, presupunând o afectare atât a craniului (fractură, defect osos), cât și a meningelui (dilacerare a durei-mater și a arahnoidei), reprezentând deci leziuni cranio-cerebrale deschise. o astfel de fistula LCR regăsindu-se in cazul decedatului si care a apărut in urma intervenției chirurgicale efectuate de polipi prin care s-a accesul din exterior la craniu si care a avut drept consecința scurgerea LCR -lichidului cefalorahidian degenerând in instalarea meningitei si apoi instalarea comei Sunt considerate scurgeri de LCR acele evacuări tranzitorii de LCR ce apar post-traumatic, iar fistule de LCR sunt cele ce au o durată de peste 7-10 zile Fistulele pot apare Imediat post-impact Recent post-impact (la 1-3 zile)Tardiv post-impact (la câteva săptămâni)Recurențial - alternând perioade de licvoree cu perioade de aparentă „. a fistulei
În acest caz al decedatului Cozma LCR-ul s-a exteriorizat prin rinolicvoree - eliminarea prin una sau ambele narine a LCR ca urmare a unei fracturi a lamei ciuruite a etmoidului
In medicina autopsia (necropsia) poate fi: A) prosecturala, care se executa, în laboratorul de anatomie patologica din cadrul unui spital, de catre un medic anatomopatolog, pentru a se confirma/. patologia ce a determinat decesul individului internat în acea unitate sanitara. În situația în care cu ocazia unei astfel de autopsii se pun în evidenta leziuni traumatice, autopsia se opreste si cadavrul va fi preluat de instituția medico-legala; B) medico-legala, sau oficiala, care are următoarele caracteristici: este efectuata numai de către medicul legist; se executa la unitatea medico-legala pe a cărei raza teritoriala s-a produs decesul persoanei sau unde a fost găsit cadavrul; este obligatorie (si independenta de acordul familiei) în următoarele cazuri: moarte violenta, chiar si atunci când exista o anumita perioada de timp între evenimentul traumatic (accident, agresiune etc.). si deces, dar moartea poate fi pusa în legătura cu acel eveniment; moarte din cauza necunoscuta (spre exemplu, atunci când rudele, cunoscuții etc. nu pot proba cu documente medicale o patologie prin care sa se poate explica decesul); cauza morții este suspecta de a fi violenta. Moartea este considerata suspecta si când moartea este pusa în legatura cu o deficienta în acordarea asistentei medicale sau în aplicarea masurilor de profilaxie ori de protectie a muncii; ori decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp dupa o intervenție diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala; Moartea violenta poate surveni în următoarele circumstanțe: accidente, categorie în care este inclus si decesul produs ca urmare a unor deficiente, greșeli în activitatea de asistenta sanitara, respectiv a unei conduite terapeutice inadecvate situației respective- tratament incorect efectuat sau aplicat cu întârziere, nesupraveghere competenta a pacientului etc
Analizând situația concreta a cauzei in raport cu susținerea inculpatei potrivit careia nu a considerat ca trebuie efectuata autopsia de medicina legala conchidem ca de la început inculpata a cunoscut ca fistula LCR a aparut in urma unei intervenții chirurgicale in urma unui tratament inadecvat ca a dus la instalarea meningitei ,a comei si la deces ca este o moarte suspecta violenta intervenita după un anumit interval de timp de la traumatism -. polipi in speta aspecte rezultate din foaia de observație ce însoțea cadavrul astfel ca nu era necesar sa înceapă necropsia pentru a constata necesitatea efectuării ei de către medicina legala ci de la început avea cunoștință despre faptul ca este vorba deleziuni traumatice caz in care cadavrul trebuie preluat de instituția medico- legala,inculpata acționând ușuratic, de-a dreptul superficial începând si finalizând autopsia cadavrului întocmind protocolul de necropsie lacunar fără concluzii si care nu a putut fi folosit in elucidarea cauzei morții numitului C. E. greu de înțeles ca tocmai o asemenea persoana cu recomandări de exceptie in domeniul medical in care își desfășoară activitatea,cu o experiența necontestabila in domeniu ocupând inclusiv funcția de sef laborator a putut atât de superficial a trateze cazul decedatului fără existenta altor interese ascunse care ar putea justifica in opinia inculpatei acțiunea sa si fără de care aceasta nu ar fi acceptat efectuarea necropsiei interese pe care deși inculpata nu le-a relatat ele nu se situează la simple prezumții ci se desprind din ansamblul atitudinii acesteia.
Pe de alta parte nu se poate aduce vreun reproș părților civile asupra faptului ca nu au acceptat exhumarea tatlui respective soțului atât timp cat din mediul in care provin rural respectul pentru cei decedați si pentru liniștea lor este acerbu respectat iar pe de alta parte nu pot fi obligate la ceva ce le-ar produce o durere in plus sau la un efort suplimentar pentru elucidarea cauzei morții cat timp obligația întocmirii legale si corespunzătoare a actelor medicale ce puteau servi la efectuarea unei expertize medico legale revenea inculpatei ce a încălcat nu numai atribuțiile legale dar si morale întocmind protocolul in așa maniera de a nu putea fi folosit ulterior stabilirii cauzei morții dar care avea meniera de a acoperi alte deficiente intervenite in antecedenta survenirii decesului numitului C. T. specificat inclusiv faptul potrivit căruia așa cum reiese din declarația inculpatei ca exhumarea nu ar fi fost de natura a remedia carentele autopsiei deoarece aceea bucata de os asupra căreia s-a intervenit si care urma sa fie analizata fiind de consistenta moale pe fondul inflamator septic al bolii defunctului era "topit"; deja la o saptămână după înmormântare fiind inutila exhumarea cadavrului pentru acest lucru
Deși în exercitarea atribuțiilor de serviciu inculpata avea cunoștință de normele legale sus menționate, totuși aceasta a omis respectarea acestora, procedând la efectuarea autopsiei după trecerea unui interval de cel mult 12 ore de la deces, și în ciuda faptului că a identificat existența unei fistule craniene, leziune cu implicații medico-legale, totuși nu a oprit autopsia și nici nu a anunțat organele judiciare. Mai mult, întrucât decesul pacientului a intervenit în timpul internării acestuia în cadrul C.ii de N. C.-N., unde a fost supus unei intervenții chirurgicale în vederea închiderii fistulei, cauzată de modul cum a decurs intervenția chirurgicală anterioară de îndepărtare a polipilor realizată în cadrul
C.ii I., autopsia trebuia efectuată în mod obligatoriu de către medici din cadrul
I.ui de M. L. C., după sesizarea prealabilă a organelor judiciare. De asemenea, autopsia a fost efectuată fără a fi încunoștiințați aparținătorii defunctului, deși potrivit art.3 al.1 lit.c din H. nr.451/2004 se prevede obligativitatea anunțării aparținătorilor despre survenirea decesului, în termen de două ore de la constatarea morții pacientului, rudele aflând despre deces ulterior autopsierii pacientului.
Datorită modului defectuos în care a fost efectuată procedura de autopsiere a defunctului C. C. și a lipsurilor constatate în cadrul protocolului de necropsie nr.28555/., nu s-a reușit ulterior efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească cauzele și împrejurările care au condus la decesul pacientului sus menționat. În acest sens este și adresa emisă de către IML C. referitor la efectuarea unei expertize medico-legale solicitată în dosarul cu nr. 2117/P/. , în al cărei conținut se precizează faptul că autopsia numitului C. C. „ a fost efectuată în cadrul Laboratorului de A. P. a S. C. J. de U. C. și nu în cadrul unui serviciu medico-legal, iar având în vedere lipsa descrierii unor elemente medico- legale în conținutul protocolului de necropsie nr.28555/., consideră că estenecesară dezhumarea susnumitului";, (f.14) aspect cu care aparținătorii defunctului nu au fost de acord, în condițiile în care in primul rând o astfel de procedura la nivelul localității era privita reticent si deschidea o cale de discuții pe teme religioase iar pe de alta parte au apreciat, depunând în probațiune un punct de vedere exprimat de un expert medico-legal, că o eventuală expertiză medico-legală se putea efectua în baza actelor medicale existente la dosarul cauzei.si o procedura de exhumare nu lămurește aspectele lipsa întrucât la momentul la care urma sa se faca nu se mai putea preleva țesut întrucăt acesta era deteriorat apărând inutila exhumarea cadavrului.
Datorită imposibilității obiective de efectuare a expertizei medico-legale care să stabilească cauzele decesului defunctului C. C., necesară în vederea stabilirii sau eliminării legăturii de cauzalitate dintre decesul pacientului și conduita medicului P. T., cercetat în dosarul cu 2117/P/. al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 Cod penal, în cauza sus menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Cu ocazia soluționării plângerii împotriva soluției sus menționate, s-a reținut faptul că autopsia a fost efectuată în cadrul Laboratorului de A. P. al S. C. J. de U. C. și nu în cadrul unui serviciu medico-legal, ceea ce a făcut ca în conținutul protocolului de necropsie să apară mai multe lipsuri, motiv pentru care nu se poate efectua o expertiză medico-legală raportat doar la actele medicale, în condițiile în care aparținătorii au refuzat exhumarea cadavrului. De asemenea, pornind de la lipsurile constatate în cuprinsul protocolului de necropsie nr.28555/., s-a procedat la întocmirea unui proces-verbal de sesizare din oficiu în legătură cu aspectele sus menționate. (f.124)
Plângerea împotriva soluției dispuse în dosarul sus menționat a fost respinsă prin ordonanța din data de (...) - nr. 333/II/2/2009 al P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, soluție cu privire la care s-a formulat plângere la instanța de judecată, Judecătoria Cluj-Napoca, înregistrată sub nr. (...). Prin sentința penală nr. 802/2009 - dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., s-a admis plângerea formulată de către petenta C. M. împotriva rezoluției procurorului din data de (...) - dosar nr. 2117/P/. al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul P. T. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 Cod penal, și împotriva rezoluției prim-procurorului, fiind desființate soluțiile atacate, cauza urmând a fi trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale.(f.119-123)
Soluția instanței de fond nu a fost menținută de instanța de recurs, care prin decizia penală nr. 139/R/2010 - dosar nr. (...) al T.ui C. a dispus admiterea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și făptuitorul P. T. și pe cale de consecință a fost respinsă plângerea formulată de petenta C. M., menținând soluțiile pronunțate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. (f.115-118)
Aparținătorii defunctului C. C. au sesizat și Colegiul Medicilor C. cu privire la intervenția chirurgicală efectuată de către medicul P. T., în urma căreia a decedat susnumitul, fiind dispusă o anchetă disciplinară în acest sens. Prin decizia nr.11/(...) a Colegiului Medicilor din România - Comisia de disciplină a constatat faptul că medicul sus menționat nu a respectat regulile de bună practică profesională, prin neevaluarea completă preoperatorie a unui pacient cu multiplii factori de risc, sens în care s-a hotărât sancționarea medicului reclamat cu vot de blam, conform art. 447 lit.c din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.114 lit.b și art.104 lit.c din Statutul CMR. (f.209-210)
În consecință, din analiza actelor dosarului se desprinde concluzia că, datorită imposibilității efectuării unei expertize medico-legale care să fi stabilit cauzele și împrejurările care au determinat decesul pacientului C. C. și implicitstabilirea sau eliminarea unei legături de cauzalitate dintre deces și conduita personalului medical, în mod cert, una dintre cauzele care au determinat adoptarea acestei soluții au constituit-o lipsurile constatate în conținutul protocolului de necropsie nr.28555/. și al modului în care inculpata a procedat la efectuarea autopsiei.
Astfel, în condițiile în care autopsia ar fi fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, după încunoștiințarea aparținătorilor defunctului, după trecerea unui termen de 24 de ore la la momentul decesului și în prezența unui medic clinician, care să confirme sau să infirme constatările medicului anatomopatolog, precum și în situația în care inculpata nu ar fi omis să constate că acest caz îi depășea atribuțiile profesionale, date fiind leziunile constatate, care impuneau oprirea autopsiei și efectuarea acesteia de către un medic legist, având în vedere faptul că decesul s-a produs într-o unitate spitalicească unde pacientul a fost supus unei intervenții chirurgicale, iar ulterior a decedat, rezultă în mod cert că prin conduita sa, de omisiune a respectării normelor legale în materie, inculpata P. M. M. a contribuit în mod decisiv la eliminarea posibilității obiective de stabilire de către persoanele desemnate în acest sens, experți din cadrul IML C., a cauzelor și împrejurărilor certe care au determinat decesul pacientului sus menționat și implicit a stabilirii existenței sau inexistenței legăturii de cauzalitate dintre deces și conduita personalului medical.
Mai mult, astfel cum rezultă din înscrisurile trimise de către S. C. J. de U.
C., chiar inculpata precizează următorul aspect: „ cazul C. C. a fost considerat un
c az proble mă și autopsia a fost efectuată de șeful S. de anatomie P. datorităfaptului că decesul pacientului a fost încadrat drept un caz problemă, datorită complicațiilor intervenite după îndepărtarea polipilor acestuia de către personalul medical din cadrul C.ii I., se impunea, deontologic și profesional, ca inculpata , evident sesizând anumite aspecte de natură medico-legală, având în vedere vechimea în profesia de medic și activitatea practică desfășurată, să oprească autopsia și să anunțe organele judiciare, în scopul ca această procedură să fie efectuată de medici experți din cadrul IML C., ale căror concluzii referitoare la decesul susnumitului, ar fi fost în măsură să clarifice împrejurările și cauzele care au determinat moartea numitului C. C.
Pe fondul audierilor în fața organelor de poliție inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, iar cu ocazia audierii în fața procurorului
și a prezentării materialului de urmărire penală, inculpata a preferat să adopte o atitudine de negare a faptei și chiar de sfidare a organelor judiciare, declarând: „ totul este o mascaradă și voi proceda la chemarea în judecată a doctorului P. T. și a procurorului care a instrumentat cazul,… pentru că acesta nu va rămâne așa"; încercând probabil prin atitudinea sa să discrediteze rolul organelor de cercetare penală.
Martorul M. R. T. audiat in fata instanței de judecata a precizat faptul ca apariția fistulei LCR si ulterior a meningitei s-ar putea datora unei intervenții chirurgicale defectuoase, insa nu exclude posibilitatea existentei si altor factori care sa fi dus la apariția fistulei.
Medicul rezident care a redactat protocolul de necropsie, respectiv martora R. N. I. a arătat ca existenta fistulei LCR ce rezulta din Foaia de observație trimisa odată cu cadavrul in cadrul S. de A. P. presupunea trimiterea acestuia la I. de M. L., fiind considerat un caz cu implicații medico-legale si totodată a mai arătat ca nici nu era nevoie in aceasta situație sa se înceapă autopsia cadavrului.
S-a apreciat că prin conduita inculpatei, de omisiune, în exercitarea atribuțiilor de serviciu a respectării normelor legale care reglementează procedura de efectuare a autopsiei, cu consecința imposibilității efectuării ulterioare a uneiexpertize medico-legale în cauză care să stabilească în mod cert cauzele decesului numitului C. C., pentru a clarifica împrejurările și cauzele care au determinat moartea pacientului, aceasta a adus o vătămare a intereselor legale ale aparținătorilor defunctului C. C., care nu au cunoscut și nu și-au exprimat acordul de efectuare a autopsiei, deși erau îndreptățiți în acest sens și de asemenea nu au fost în măsură să cunoască dacă se putea stabili o eventuală legătură de cauzalitate între deces și conduita personalului medical, cu consecința imposibilității obiective de stabilire a elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.178 al 2 Cod penal.
Fapta si vinovația inculpatei sunt dovedite cu următoarele mijloace de proba proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 7)ordonanța dispusă sub nr.333/II/2/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca (f.8, protocol necropsie (f.9-10)înscrisuri medicale (f.11-12, adresă emisă de IML C.
(f.14)adresă, răspuns și înscrisuri medicale comunicate de către S. C. J. de U. C. (f.37-113)declarații martori (f.16-27)fișă cazier judiciar (f.33) declarații inculpata (f.30-32, 397-398) copii acte dosar nr. 2117/P/. al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și copii acte lucrare cu nr. 333/II/2/2009 a P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca, sentința penală nr.802/2009 a Judecătoriei C.-N. și decizia penală nr. 139/R/2010 a T.ui C. (f.115-369)copii acte normative care reglementează procedura de efectuare a autopsiei (f.370-393)proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.399-401)
E. evident că, din momentul începerii autopsiei inculpata a desfășurat o singură activitate, nefiind posibilă o disociere în timp a actelor sale. Or, potrivit art. 41 alin.2 Cod penal, pentru a fi în prezența unei infracțiuni continuate, acțiunile trebuie săvârșite la intervale de timp diferite și în baza unei rezoluții infracționale unice. Dacă intervalul de timp dintre acțiunile săvârșite este prea mare, nu se mai poate vorbi de o singură rezoluție, caz în care suntem în prezența unui concurs de infracțiuni, iar dacă este foarte mic ele constituie o singură infracțiune sub forma unității naturale.
In speță fapta comisa de inculpata sub aspectul laturii obiective, consta dintr-o activitate unica, o singura acțiune urmata de un singur rezultat si care, sub aspectul laturii subiective, s-a săvârșit cu aceeași forma de vinovăție. A. infracționala a constat prin încălcarea mai multor dispoziții legale fiind alcătuita din mai multe acte iar multiplele acte de executare se integrează în chip natural în activitatea infracționala unica ce constituie elementul material al infracțiunii, astfel încât nu se pune în discuție unicitatea obiectului infracțiunii, a subiectului pasiv, a rezoluției psihice in speță nefiind incidente dispozițiile art 41 alin 2 CX. P. astfel ca in temeiul art 334 C. proc. penala s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata a fost trimisa in judecata prin rechizitoriul P. de pa langa J. C. N. din infractiunea de neglijenta in serviciu in forma continuata prev. de art 249 alin 1 C. penal cu aplic art 41 alin 2 C. penal in infractiunea de neglijenta in serviciu prev. de art 249 alin 1 C. penal
Faptele inculpatei P. M. M., care în calitate de medic specialist în cadrul Laboratorului de A. P. din cadrul S. C. J. C., a procedat în data de (...), în jurul orelor 12,00 la efectuarea autopsiei defunctului C. C., decedat în data de (...), orele 23,45, în cadrul C.ii de N., întocmind în mod defectuos protocolul de necropsie nr. 28555 /., întrucât la efectuarea autopsiei a omis respectarea următoarelor prevederi legale, după cum urmează: a încălcat disp.art. art.3 al.4 din H. nr.451/2004 privind Aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. nr.1. având în vedere faptul că a efectuat procedura autopsiei pacientului C. C. după aproximativ 12 ore de la constatarea decesului, deși autopsia trebuia efectuată după trecerea unui termen de 24 de ore de la deces, a încălcat disp.art. art.23 lit.c din H. nr.451/2004 privind Aprobarea Normelor metodologice deaplicare a L. nr. 1., potrivit cărora: „. autopsiei anatomopatologice se face cu respectarea următoarelor condiții: …c) dacă în cursul autopsiei medicul anatomopatolog constată leziuni cu implicații medico-legale, oprește autopsia și anunță organul judiciar competent, potrivit legii";, și a disp.art. art.46 rap.la art.34 al.2 din N. procedurală privind efectuarea expertizelor, a constatărilor medico-legale și a altor lucrări medico-legale nr.25/2000, text care prevede obligativitatea medicului anatomopatolog care efectuează o autopsie și constată existența unei situații prev.la art.34 al.2, să oprească lucrarea și să anunțe organul judiciar competent, întrucât, cu ocazia efectuării autopsiei, inculpata nu a dispus încetarea procedurii, deși leziunile constatate impuneau oprirea autopsiei și sesizarea organului judiciar competent, având în vedere faptul că decesul pacientului a survenit la scurt timp după efectuarea unei intervenții diagnostice sau terapeutice medico-chirurgicală, iar leziunile constatate implicau aspecte de natură medico-legală, continuarea autopsiei fiind necesar să fi fost efectuată de către specialiști din cadrul IML C., potrivit art. art.34 al.2 din N. nr.
25/2000, care prevede faptul că: „ autopsia medico -legală a cadavrului se efectuează la solicitarea organelor judiciare, numai de către medicul legist, fiind obligatorie în următoarele cazuri: …..i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenție diagnostică sau terapeutică medico- chirurgicală";, prin conduita sa inculpata P. M. M. cauzând vătămarea intereselor legale ale aparținătorilor defunctului C. C., întrucât a eliminat posibilitatea efectuării ulterioare a unei expertize medico-legale în cauză care să stabilească în mod cert cauzele decesului susnumitului, pentru a clarifica împrejurările care au determinat moartea pacientului, cu consecința imposibilității obiective de stabilire a elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.178 al 2 Cod penal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu , prev.de art.249 al.1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social ridicat al faptei, consecințele produse, dar nu in ultimul rând atitudinea inculpatei precum si persoana in concret a acesteia respectiv o atitudine de negare a faptei oferind diverse versiuni care s-au dovedit a fi de circumstanța si care nu o poziționează in afara activității infracționale. Pe de altă parte instanța va reține că la data comiterii faptelor inculpata se afla la prima confruntare cu rigorile legii penale, Din analiza tuturor circumstanțelor ,fara a minimaliza gradul de pericol social al infracțiunii totuși se poate spune ca ne aflam in prezenta unei persoane care nu este îndreptățita sa beneficieze in prezent de clementa instanței de judecata sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate atâta timp cât a comis fapte a căror pericol social este deosebit de ridicat, cu atât mai mult cu cât inculpata a înțeles să adopte o atitudine de negare de la început, nu a recunoscut comiterea faptei nici in condițiile in care a fost pus in fața dovezilor vinovăției sale, si toate elementele descrise conchid spre situația ca ne aflam in cazul unei inculpate pentru care nici teama de o eventuală pedeapsă privativă de libertate nu a reprezentat un factor care ar fi putut-o ajuta să renunțe la comiterea de infracțiuni.
Cu privire la comiterea infracțiunii de neglijenta in serviciu instanța de judecata nu are dubii asupra faptului ca inculpata nu a comis fapta aspect ce se poate desprinde inclusiv din graba cu care s-a efectuat necropsia si lipsa încunoștiințării organelor judiciare cu privire la neregulile constatate toate acestea chiar daca rezulta din conținutul unor acte normative ce reglementează activitatea in domeniu dovedesc existenta infracțiunii altfel inculpata nu avea niciun interes sa ascundă constatările făcute. Aceste aspecte vor fi avute invedere la individualizarea pedepsei alături de pericolul social concret al faptei si persoana in concret a inculpatei a posibilităților sale de reintegrare. Nu mai departe trebuie reținut ca fapta inculpatei deși este grava nu atinge nici pe departe nivelul ridicat al presupusei fapte existente in antecedenta sasi anume cea prev. de art 178 C. P. ucidere din culpa si care cu adevărat a fost in măsura sa aducă un real prejudiciu moștenitorilor defunctului care alături de suferința pricinuita de decesul tatălui lor si care in opinia lor a fost datorata exclusiv culpei medicale s-a adăugat in șirul evenimentelor nefaste si acțiunea inculpatei care prin necropsia defectuos efectuata nu a făcut altceva decât sa acutizeze starea si suferința părților vătămate care au ajuns la momentul unei totale confuzii asupra realei cauze care le-a provocat durerea si le-a vătămat interesele neputând face o apreciere obiectiva asupra contribuției concrete a fiecărui vinovat încercând in prezent sa arunce întreaga răspundere pe umerii inculpatei aspect ce nu este in deplina concordanta cu realitatea. Așa cum am evocat mai sus fără putința de tăgada fapta inculpatei exista dar pericolul social al acesteia este adevărat mai mic comparativ cu cel care a dus la deces dar nici in cazul inculpatei nu ar fi putut exista un remediu moral pentru moștenitorii victimei cat carentele necropsiei nu puteau fi suplinite nici prin exhumarea cadavrului aceasta in condițiile in care exista acceptul moștenitorilor defunctului ,accept care nefiind dat implicit nu s-a procedat in continuare, dar care nu poate fi imputat moștenitorilor aceasta comparativ cu persoana care s-ar putea face culpabila de producerea decesului si care a adus reala vătămare intereselor moștenitorilor defunctului întrucât la baza vătămării a stat presupusa ucidere din culpa cu efecte iremediabile pe când inexistenta prezentei fapte nu restabilea situatia anterioara ci ar fi adus doar lămuriri cu privire la cauza decesului ce se reflecta in planul psihic al moștenitorilor defunctului.
Judecând in aceste limite, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare este in măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale
In temeiul art.71 alin.2 C. s-a interzis inculpatei ca și pedeapsa accesorie exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua C. pe durata stabilită in art.71 alin.2 C.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei instanța a apreciat că inculpata nu prezintă o periculozitate care să justifice executarea pedepsei prin privare de libertate, sens in care fiind îndeplinite cumulativ condițiile art.81 C. s- a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit in condițiile art.82 C. iar in baza art.71 alin.5 C. s- a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
In baza art.359 C.proc.penală instanța a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art.83 C.
LATURA CIVILA
Părtile vătămate C. M. si M. L. V. s-au constituit părți civile in cauza cu suma de 46.000 euro daune morale.
În privința daunelor morale solicitate instanța a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părților civile le-a fost cauzat un prejudiciu moral de gravitate însemnata, constând în suferința psihică aferentă imposibilității aflării adevărului, durerea resimțită de rudele îndoliate fiind de neimaginat in primul rând prin decesul numitului C. C. persoana aflata in putere la aceea data si care constituia un sprijin pentru fetele sale dar si prin aceea ca ulterior după trecerea socului decesului sa persiste trauma psihica concretizata printr-o neputința de a afla adevărul in cauza si care le-a produs deopotrivă durere fetelor defunctuluivăzându-se in imposibilitatea de a cunoaște ce anume a condus la decesul tatălui lor sau cine anume poarta o eventuala responsabilitate pentru moartea acestuia cat timp s-au implicat de la început in ideea de a-l ajuta pe tatăl lor a-l interna unde ii este mai bine ca in final rezultatul nedorit sa atârne mai greu pe umerii lor si să fie ținta unor reproșuri venita din partea altor rude.
A fost audiat sub aspectul laturii civile martorul B. A. D. care a declarat ca ara cunoștința de tot ceea ce s-a petrecut cu tatăl parților vătămate din momentul internării acestuia la I. pana la deces expunând cu acuratete in succesiunea lor evenimentele derulate finalizând cu faptul potrivit căruia moartea tatălui a avut un impact deosebit de mare asupra părților vătămate dar incluzive imposibilitatea aflării adevărului in cauza le-a provocat si le provoacă si in prezent după atâtia ani durere celor doua fiice cu atat mai mult cu cat bănuiala inexistentei unui mall praxis al medicului chirurg care a efectuat intervenita de polipoza nazala nu a fost infirmata din contra se adauga noi elemente care conduc la prezumții de genul ca nu s-a dorit sa se descopere o culpa medicala apăruta in legătura cu intervenția chirurgicala efectuata la I.
Infracțiunea de neglijență în serviciu presupune sub aspectul laturii obiective producerea unei vătămări intereselor legale ale unei persoanei i n cazul părților civile, în calitate de fiice a defunctului C. C., această vătămare s- a produs tocmai datorită actului întocmit de inculpata P. M. M., care datorită deficientelor pe care le cuprindea nu au putut stabili legătura de cauzalitate între conduita personalului medical si decesul tatălui părților civile, respectiv daca s-a săvârșit sau nu infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. Mai mult, s-a încălcat si art. 3 al.l lit.c din H. nr. 451/2004 care prevede obligativitatea anunțării aparținătorilor despre survenirea decesului, în termen de
2 ore de la constatarea morții pacientului, or părțile civile au aflat de decesul tatălui ulterior efectuării autopsiei, fără a ne putea exprima acordul de efectuare a acesteia.
Practic, prin conduita defectuoasă a inculpatei s-a eliminat posibilitatea de a se efectua ulterior o expertiză medico-legală care sa stabilească în mod cert cauzele decesului tatălui subsemnatei, pentru a clarifica împrejurările în care au intervenit moartea precum si pentru a stabilirea persoanelor vinovate de moartea acestuia.
Legiuitorul român nu a prevăzut niciun criteriu după care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral. În literatura de specialitate și practica judiciară au fost stabilite anumite criterii de apreciere a prejudiciului moral, legate de: importanța valorii morale lezate; durata si intensitatea durerilor fizice si psihice; tulburările si neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral. Aprecierea trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele si împrejurările cazului dat. În cauza de față prin conduita culpabilă a inculpatei, s-a cauzat o traumă psihică iremediabilă fetelor care și-au pierdut tatăl fără sa cunoască daca exista sau nu un raport cauzal intre polipoza nazala si deces daca a existat o culpa medicala legata de moartea tatălui Deși în astfel de situații, suferința persoanelor care pierd cele mai dragi ființe nu poate fi pusă la îndoială, durerea pricinuită acestora se poate reflecta inclusiv in imposibilitatea aflării adevărului.
Pe de altă parte pe lângă gravitatea prejudiciului moral, care în această cauză se situează la un nivel ridicat, pentru stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale, trebuie avut în vedere și un alt criteriu, respectiv cel al echității, pentru ca indemnizația să fie justă, raționala, echitabila, stabilităîn așa fel încât sa asigure o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului moral suferit.
In cauză inculpata avea încheiat un contract de asigurare pentru mallpraxis cu societatea de asigurare A. care are calitate de asigurator prezenta hotărâre fiindu-i opozabila și garantează repararea prejudiciului si de asemenea este angajata S. C. J. de U. citat in calitate de parte responsabila civilmente existand o relație de prepăusenie întrucât inculpata a acționat ca prepus in prezenta situație in care este pusa in discuție îndeplinirea ori neândeplinirea unor îndatoriri de serviciu care chiar daca nu sunt străine de asistenta medicala sunt stabilite prin regulamente sanitare respectarea procedurile de autopsie, a termenului de 24 ore, a intocmirii protocolului. Aceasta este situația din cauza de fata prejudiciul produs din cauza neîndeplinirii obligațiilor din regulamente atrage implicarea organizatiei sanitare in calitate de comitent inculpata nu a desfasurat exclusiv pe baza pregătirii sale in profesie asistenta medicala ca sa raspunda singura ,personal in temeiul art
998-999 C. civil ci in temeiul art 1000 alin 3 c. civil răspunderea unității sanitare in calitate de comitent in solidar cu prepusul inculpata P. M. M.
Față de cele menționate anterior referitor la daunele morale solicitate de părțile civile, instanța va admite în parte pretențiile formulate de părțile civile sub acest aspect și în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., raportat la art. 998 și urm. C.civ. art 1000 alin 3 C. civil va dispune obligarea inculpatei P. M. M. in solidar cu partea responsabila civilmente S. C. J. de U. la plata daunelor morale in suma de 20.000 euro sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua plății către părțile civile.
Instanța va constata că în cauză are calitatea de asigurător SC A. SA, prezenta hotărâre fiindu-i opozabila si care garantează recuperarea prejudiciului la nivelul sumei asigurate pentru anul 2007 de 20.000 euro răspunderea asigurătorului intervine în baza contractului de asigurare încheiat, potrivit principiilor și regulilor răspunderii civile contractuale.
In temeiul art. 193 alin 1,2,6 C. proc. penala a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente S. C. J. de U. la plata cheltuielilor judiciare in suma de 3604 lei către părțile civile cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorar avocat ales dovedit cu chitanțele de la dosar nr. 295/(...) si nr. 87/(...) instanța a acordat cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de părțile civile suma de 1000 lei rezultata din chitanța nr 166/(...) întrucât nu rezulta ca aceasta suma este făcută de parți in legătura cu prezentul dosar sau cel de urmărire penala, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței la (...) iar in urmărire penala părțile vătămate nu au fost reprezentata de avocat nefiind depusa împuternicire avocațiala la dosar in aceea etapa procesuala.
În temeiul art. 191 alin 1,3C. proc. penala a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente S. C. J. de U. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 1000 lei. Â
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen legal, inculpata, părțile civile și asiguratorul.
Asiguratorul SC A. R. A. SA B. nu a depus motivele de recurs în scris iar la termenul de judecată din data de 7 decembrie reprezentantul acestuia a arătat că nu susține recursul declarat, fără a avea însă mandat de retragere a recursului.
În motivarea recursului său, inculpata a învederat faptul că se impune achitarea acesteia întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate și anume aceea de neglijență în serviciu prev. de art.249 C.
In sensul celor de mai sus, inculpata a arătat că a procedat corect la efectuarea necropsiei, că a respectat prevederile legale în materie și s-a bazat pe experiența sa profesională de peste 40 de ani. Mai mult, prin H. G. nr. 9. septembrie 2011s-a modificat intervalul de timp în care se efectuează actele/manevrele post- mortem la cel puțin 6 ore pentru adulți și 12 ore pentru copiii sub 7 ani, calculat după confirmarea medicală a morții cerebrale. Apoi, pentru a ne afla în prezența infracțiunii imputate este necesar ca încălcările prevederilor legale menționate să ducă la o tulburare însemnată sau o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane, condiție neîndeplinită în cauză, cu atât mai mult cu cât în dosarul civil s-a întocmit expertiza încuviințată iar din ultima adresă emisă de IML C. rezultă că certificatul de necropsie a fost întocmit în conformitate cu normele procedurale anatomo-patologice. De asemenea, în ceea ce privește acțiunea civilă promovată, consideră că nu se justifică acordarea unor daune morale, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât acțiunea inculpatei nu a cauzat vreo suferință părților civile.
În motivarea recursului lor, părțile civile C. M. și M. L. V. au arătat că, raportat la prejudiciul moral suferit de către acestea se impune admiterea în totalitate a acțiunii civile formulată în cauză și pe cale de consecință obligarea inculpatei la plata sumei de 46.000 Euro, sumă apreciată ca fiind în măsură să contribuie la repararea prejudiciului cauzat prin fapta inculpatei.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recursinvocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legaleîn materie, curtea reține următoarele:
Starea de fapt conturată și bazată pe vastul probatoriu administrat în cauză, descrisă, de altfel, în mod detaliat de către prima instanță este corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, ne însușim întrutotul argumentația pertinentă și concludentă a instanței de fond.
Apreciem pe deplin dovedită vinovăția ( sub forma culpei cerute de textul incriminator) inculpatei, care a întocmit în mod defectuos protocolul de necropsie nr. 28555 /. nerespectând următoarele prevederi legale: disp. art. art.3 al.4 din H. nr.451/2004 privind Aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. nr.1. având în vedere faptul că a efectuat procedura autopsiei pacientului C. C. după aproximativ 12 ore de la constatarea decesului, deși autopsia trebuia efectuată după trecerea unui termen de 24 de ore de la deces. A. H. G. nr.909/2011 nu are relevanță în cauză atâta vreme cât fapta a fost comisă în
2007 sub imperiul altor dispoziții legale.
Apoi, inculpata a încălcat dispozițiilor art. art.23 lit.c din H. nr.451/2004 privind Aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 1., potrivit cărora: „. autopsiei anatomopatologice se face cu respectarea următoarelor condiții: …c) dacă în cursul autopsiei medicul anatomopatolog constată leziuni cu implicații medico-legale, oprește autopsia și anunță organul judiciar competent, potrivit legii";. In acest context susținerile inculpatei din fața instanței de recurs referitoare la faptul că pregătirea sa profesională îi permite să decidă cazurile în care se impune sau nu oprirea autopsiei și anunțarea organelor judiciare competente sunt contrazise de restul probelor administrate, probe ce se coroborează în sensul art.63 C., declarațiile martorilor M. R. T. și R. N. I. fiind relevante în acest sens. Mai mult decât atât, din înscrisurile de la dosar, trimise de către S. C. J. de U. C. rezultă că însăși inculpata a precizat că, acest caz, C. C., a fost considerat un caz problemă.
În altă ordine de idei apreciem că au fost încălcate și dispozițiilor art. art.46 rap. la art.34 al.2 din N. procedurală privind efectuarea expertizelor, a constatărilor medico-legale și a altor lucrări medico-legale nr.25/2000, text care prevede obligativitatea medicului anatomopatolog care efectuează o autopsie și constată existența unei situații prev. la art.34 al.2, să oprească lucrarea și să anunțe organul judiciar competent, întrucât, cu ocazia efectuării autopsiei,inculpata nu a dispus încetarea procedurii, deși leziunile constatate impuneau oprirea autopsiei și sesizarea organului judiciar competent, având în vedere faptul că decesul pacientului a survenit la scurt timp după efectuarea unei intervenții diagnostice sau terapeutice medico-chirurgicală, iar leziunile constatate implicau aspecte de natură medico-legală, continuarea autopsiei fiind necesar să fi fost efectuată de către specialiști din cadrul IML C., potrivit art. art.34 al.2 din N. nr. 25/2000, care prevede faptul că: „ autopsia medico -legală a cadavrului se efectuează la solicitarea organelor judiciare, numai de către medicul legist, fiind obligatorie în următoarele cazuri: …..i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenție diagnostică sau terapeutică medico-chirurgicală";.
E. evident că, în speță sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, descrisă de art.249 alin.1 C. atâta vreme cât inculpata prin conduita sa culpabilă a cauzat vătămarea intereselor legale ale aparținătorilor defunctului C. C., întrucât a eliminat posibilitatea efectuării ulterioare a unei expertize medico-legale întocmită fără rezerve, care să stabilească în mod cert cauzele decesului susnumitului, pentru a clarifica împrejurările care au determinat moartea pacientului, cu consecința imposibilității obiective de stabilire dacă era cazul, a elementelor constitutive ale infracțiunii prev.de art.178 al 2 Cod penal.
E. real faptul că în cadrul procesului civil promovat la Tribunalul Cluj( dosar (...)) a fost întocmit un raport de expertiză medico-legală de IML C. însă în cadrul acestui raport se precizează următoarele: ";interpretarea datelor medicale este supusă unor rezerve, determinată de următoarele aspecte ce trebuie semnalate:…. S-a efectuat autopsia anatomopatologică în data de (...). NU s-a efectuat o autopsie medico-legală iar exhumarea solicitată nu a fost dispusă. În protocolul anatomopatologic nu există descrierea regiunii oronazale, descrierea neuro- și viscerocraniului.";
În acest context răspunsul IML C. aflat la fila 69 din dosar va fi înlăturat neavând aceeași valoare probantă ca și expertiza mai sus arătată și fiind în totală contradicție cu probele de la dosar.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, apreciem, raportat la criteriile prevăzute de art.72 C., că se impune o reducere a cuantumului acesteia.
Pentru a conchide astfel, Curtea a avut în vedere în primul rând persoana inculpatei, care se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o conduită foarte bună înainte de comiterea faptei, fiind apreciată în domeniul său de muncă, ceea ce conduce la concluzia că și o pedeapsă într-un cuantum mai redus, orientat spre minimul special prevăzut de textul incriminator, va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatei.
Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C. va admite recursul inculpatei pe care o va casa cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei și rejudecând:
Va reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de neglijență în serviciu de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 2 ani și 6 luni, considerând că, în cazul inculpatei scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia..
Va face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit.a teza a II-a Cod penal și art. 71 alin.5 Cod penal.
Va atenționa pe inculpată asupra dispozițiilor articolului 83 Cod penal.
Cu privire la recursul promovat de asigurator, Curtea reține că acesta nu a fost motivat nici în scris nici oral și nu se constată existența niciunui motiv caresă fie luat în considerare din oficiu, astfel că în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciem, în consens cu instanța de fond că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind cert că inculpata prin fapta sa ilicită le-a cauzat un prejudiciu moral părților civile și anume vătămarea intereselor legale ale celor două fiice ale defunctului C. C.l.
Raportându-ne la criteriile de apreciere a prejudiciului moral, cristalizate de-a lungul timpului în doctrină, precum și la jurisprudența recentă a instanțelor, cuantumul daunelor morale stabilit la suma de 20.000 Euro pentru ambele părți civile este îndestulător, o majorare a acestei sume ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile.
Așa fiind, se vor respinge ca nefondate și recursurile promovate de părțile civile.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av. A. N. M., ce se va achita din
FMJ.
Va obliga pe părțile civile și asigurător la câte 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, celelalte cheltuieli avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACE. M.IVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata P. M. M., domiciliată în C.-N. str.
Hașdeu nr.8/Ap.10 împotriva sentinței penale nr.492 din 21 aprilie 2010 a
Judecătoriei C.-N., pe care o casează cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei și rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de neglijență în serviciu de la
1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit.a teza a II-a Cod penal și art. 71 alin.5 Cod penal.
Atenționează pe inculpată asupra dispozițiilor articolului 83 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile C. M. domiciliată în C.-N. Aleea D. nr.3 ap,99 și M. L. V., domiciliată în C.-N., str. D. nr.59, ap.16 și asigurătorul SC A. R. A. SA B., prin S. T., cu sediul în C.-N. Piața
Mărăști bloc 13, împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av. A. N. M., ce se va achita din FMJ.
Obligă pe părțile civile și asigurător la câte 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, celelalte cheltuieli avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. C. I. A. D. L. plecată în C.O. semnează președinte complet Red.M.R./S.M,.D.
4 ex./(...)
GREFIER M. V.-G.
| ← Decizia penală nr. 1767/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 643/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
