Decizia penală nr. 258/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.258/2011
Ședința publică din 1 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., Judecător JUDECĂTORI : L. H.
C. I. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. F. A. împotriva deciziei penale nr.13 din 19 ianuarie 2011 a T.ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.e C.pen., cu aplic.art.37 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. F. A. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Trenca Ionela Violeta dn cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și apărător ales av.Vasii Kolla C. din cadrul Baroului Timiș cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat de drept și a se dispune acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezentarea la termenul de azi.
Apărătorul ales al inculpatului L. F. A., depune la dosar un set de fotografii cu imobilul din speță precum și completarea motivelor de recurs.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului L. F. A., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât la instanța de fond inculpatul nefiind legal citat a fost în imposibilitate de a-și formula apărarea.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, de maxim 3 luni închisoare.
În susținerea recursului arată că în speța de față a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului, respectiv art.3201 C., astfel cum a fost introdus în Legea nr.202/2010, privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Apreciază că din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală, prejudiciul a fost recuperat în întregime, iar în faza de judecată a avut o atitudine sinceră, instanța de fond reținând în favoarea acestuia disp.art.74 al.1 lit.c și art.76 al.1 lit.c C.pen. Consideră că se impune aplicarea art.3201 al.7 C.pen., astfel încât inculpatul să beneficieze de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege, urmând ca la individualizarea și aplicarea pedepsei, instanța să aibă în vedere împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante. De asemenea, solicită a se avea în vedere art.52 C.pen., care arată că scopul pedepsei este cel de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și, totodată, de reeducare a infractorului. În ce privește persoana inculpatului, solicită să se constate că acesta a avut oatitudine sinceră și a încercat să nu mai aibă nici un contact cu legea penală. Reprezentantul M.ui P., solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare apreciind că inculpatul nu a fost legal citat. Inculpatul L. F. A., având ultimul cuvânt susține că achiesează la concluziile apărătorului său. C U R T E A : Prin sentinta penala nr.145/(...) a Judecătoriei Ș. S., în baza art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1, lit. e C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b. C.pen., raportat la art. 74 alin. 1, lit. c C.pen. și art. 76 alin. 1, lit. c. C.pen., inculpatul L. F. - A., fiul lui R. și C., născut la data de (...) în Iași, județul Iași, cetățenia română, având ocupația de administrator, posesor al CI seria TM nr. 7., CNP 1., domiciliat în localitatea G., nr. 834, județul Timiș, cu reședința în T., C. C., nr. 49, bl. 51 , ap. 6, județul Timiș, la fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, ce va fi executată în regim de detenție. În baza art.88 alin. 1 C.pen. s-a dedus perioada reținerii de la data de (...) până la data de (...). S-a luat act că partea vătămată S. U. S. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 alin. 1 C., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei, reprezentând onorarii avocaților din oficiu, care au fost avansate din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă J. Ș. S. înregistrat la data de (...), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.. S-a reținut în esență din actul de sesizare al instanței că inculpatul împreună cu martorul C. M. s-a deplasat în localitatea Z. cu autoturismul cu nr.de înmatriculare (...) pentru a afla prețul unor produse alimentare. In localitatea C. s-au oprit pentru a cumpăra apă minerală. In fața magazinului aparținând AF Farcaș L., de unde inculpatul a cumpărat apa minerală, era oprită autoutilitara cu nr.de înmatriculare (...), aparținând SC U. SA și din torpedoul acesteia inculpatul a sustras bunurile găsite: suma de 1450 lei, 102 tichete de masă în valoare de 800 lei și facturi. La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului. Pe parcursul cercetării judecătorești după citirea actului de sesizare și după ce i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art.70 C., inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație. Analizând actele și lucrările dosarului 1394/P/2009, declarația martorului T. R. I., dată în fața instanței, aceasta a reținut că atât starea de fapt cât și încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu sunt corecte. Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că în data de (...) inculpatul L. F. A. împreună cu martorul C. M. s-au deplasat cu autoturismul cu nr.de înmatriculare (...) în localitatea Z. A. în localitatea C., inculpatul a intrat în magazinul aparținând AI Farcaș L. pentru a-și cumpăra apă minerală. In fața magazinului era parcată autoutilitara (...) aparținând SC U. SA și profitând că distribuitorul T. R. I. se afla în magazin, iar ușa din partea stângă a autoutilitarei era deschisă și geamul era în poziția coborât, s-a plecat în interiorul autoutilitarei și dintr-un locaș al bordului a sustras bani, tichete de masă și facturi. A introdus toate bunurile în buzunar, iar martorului K. M. nu i- a spus despre lucrurile furate. A. în afara localității C., inculpatul i-a cerut martorului K. M. să oprească autoturismul, sub pretextul satisfacerii unor necesități fiziologice, astfel că s-a îndepărtat și a mers pe câmp unde a verificat bunurile sustrase, constatând că a luat din autoutilitară suma de 1450 lei, 102 tichete de masă și facturi. Banii și tichetele le-a luat iar facturile au fost abandonate pe câmp. Ulterior, inculpatul a fost depistat pe raza localității Z., asupra sa fiind găsitebunurile sustrase. Inculpatul a condus organele de poliție pe câmp unde a abandonat facturile. Având în vedere că bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate SC U. SA (f.53), aceasta nu s-a constitut parte civilă în cauză. Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză: declarațiile date inculpat în cursul urmăririi penale pe care a arătat că le menține în cursul cercetării judecătorești care se coroborează cu declarațiile martorului T. R. I. (f.98). S-a constatat că fapta inculpatului L. F. A. de a sustrage dintr-un loc public, în scopul însușirii pe nedrept de la partea vătămată SC U. SA bunuri în valoare totală de 2250 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.pen.. Prin sentința penală nr.93/1997 a T.ui Militar Teritorial București rămasă definitivă prin încheierea din (...), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, arestat la (...), liberat la (...) condiționat cu un rest de pedeapsă de executat de 1441 zile (f.15), astfel că sunt aplicabile și dispozițiile art.37 lit.b C.pen. La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizate prev.de art.72 C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a fost prezent la judecarea cauzei. De asemenea, instanța a ținut cont și de faptul că inculpatul are în întreținere 2 copii minori, care au rezultate foarte bune la învățătură, care practică sport și care au nevoie de prezența tatălui lor atât pentru partea afectivă, cât și pentru cea financiară. La stabilirea pedepsei, instanța a luat în calcul și perioada de peste 14 ani de când inculpatul nu a mai avut tangențe cu legea penală, dar și faptul că furtul este o infracțiune gravă, cu atât mai mult cu cât este săvârșită de un recidivist. Având în vedere aceste criterii, reținând în privința inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c C.pen., instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art.76 alin.1 lit.c C.pen., în cuantum de 1 (un) an închisoare. În baza art.88 alin. 1 C.pen. s-a dedus perioada reținerii de la data de (...) până la data de (...). S-a luat act că partea vătămată S. U. S. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul L. F. A., întrucât pedeapsa aplicata este prea mare și P. de pe lângă J. S.-S. In motivele de apel formulate de P. de pe lânga J. S.-S. se arata ca hotararea pronuntata este nelegala intrucat in temeiul art.71 alin.2, 5 C. instanta trebuia sa interzica drepturile accesorii prevazute de art.64 lit.a teza a II a si lit.b C. condamnarea la pedeapsa inchisorii atragând de drept intervicerea drepturilor, in acest sens indicând si decizia in interesul legii nr.74/2007 a I CCJ . Prin decizia penală nr.13 din 19 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Sălaj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. F. A. împotriva sentinței penale nr.145 din (...) a Judecătoriei Ș. S. A fost admis apelul declarat de P. DE PE L. J. ȘIMLEU S. împotriva sentinței penale nr.145 din (...) a Judecătoriei Ș. S., care a fost modificată în privința neaplicării pedepselor accesorii inculpatului L. F. A. Judecând în fond cauza sub acest aspect, în baza art.71 C.pen. s-au interzis inculpatului L. F. A. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate cu apel. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul L. F. A. la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariuavocațial pentru apărare din oficiu a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Conform art.1 C. scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni , astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o pesoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritual legii. Potrivit disp.art.345 alin1 C. asupra invinuirii aduse inculpatului instanta se pronunta prin sentinta, pronuntind dupa caz condamnarea, achitatea sau încetarea procesului penal. Art. 345 alin. 2 C. precizează ca soluția de condamnare a inculpatului se pronunta numai daca instanta constata ca fapta exista,constituie infractiune si a fost comisa de inculpat. Analizind probatoriul administrat in cauza atat in cursul urmaririi penale cat si al judecatii tribunalul a reținut ca in mod indubitabil vinovatia inculpatului a fost dovedita. Astfel, in data de (...) acesta a sustras din autoutilitara apartinind de SC U. SA Z. bunuri in valoare de 2250 lei in scopul insusirii lor pe nedrept. In mod corect prima instanta a dispus condamnarea inculpatului aplicându-i o pedeapsa de doar 1 an inchisoare prin retinerea cicunstantelor atenuante. A aplica o pedeapsa mai mica inculpatului inseamna a nesocoti scopul legii penale avind in vedere si conduita infractionala a inculpatului, motiv pentru care apelul declarat de inculpate apare ca si nefondat . Referitor la apelul declarat de P. de pe lângă J. S. -. s-a reținut in mod nelagal că instanța de fond nu a facut aplicarea art.71 si 64 C., încălcând dispozițiile art.71 alin 2 C. potrivit carora condamnarea la pedeapsa inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor. Pentru aceste considerente in baza art.379 pct.2 lit.a s-a admis apelul declarat de parchet s-a desființat hotărârea atacata și judecind din nou cauza s-a făcut aplicarea disp.art.71,64 lit.a teza a 2 a si lit .b C. avându-se in vedere natura infracțiunii comise, care nu influențează capacitatea inculpatului de a-si exprima opțiunea electorala. In baza art.379 pct.1 lit.b C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L. F. A., criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea cauzei, iar în subsidiar, casarea deciziei și aplicarea unei pedepse reduse sub minimul special prevăzut de lege. În motivarea recursului inculpatul a arătat că nu a fost legal citat, astfel că a fost în imposibilitate de a-și formula apărarea. Motivul subsidiar a fost argumentat invocând incidența legii penale mai favorabile cu referire la dispozițiile art. 3201 al. 7 C., astfel cum a fost introdus în Legea nr.202/2010, privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. În acest sens, invocă faptul că a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală, prejudiciul a fost recuperat în întregime, iar în faza de judecată a avut o atitudine sinceră, urmând să beneficieze de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege, iar la individualizarea și aplicarea pedepsei, să se rețină împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu completadministrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută. Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ). Deși pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, Curtea consideră că modalitatea de executare și cuantumul pedepsei stabilite de către instanța de fond reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, T. făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C.pen. Potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Chiar dacă inculpatul a avut o poziție sinceră, a colaborat în toate fazele proceului penal și a manifestat regret, nu poate fi ignorat faptul că este recidivist și a cauzat un prejudiciu substanțial a cărui recuperare este rezultatul diligențelor organelor abilitate ale statului și nu urmare a unei conduite a recurentului. De altfel, instanța de fond a reținut în procesul de individualizare ca și circumstanțe atenunate aspectele invocate de inculpat, dându-le o eficiență extrem de largă și coborând sancțiunea penală mult sub minimul special prevăzut de lege. Curtea constată că în cauză nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 320/1 al.7 C. având în vedere că textul legal menționat, reglementând o normă de procedură, este de imediată aplicare și se adreseză situațiilor intervenite numai după intrarea sa în vigoare, aspect rezultând din chiar modul de reglementare, respectiv exitența dublei condiții a recunoașterii și a însușirii probelor administrate în faza urmăririi penale, precum și a necesității adoptării acestei poziții procesuale înaintea începerii cercetării judecătorești. Așa fiind, Curtea concluzionează că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este o sancțiune justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acesteia, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen. Curtea nu poate primi critica vizând greșita citare a inculpatului la instanța de apel. Sub acest aspect este de observat că inculpatul personal a redactat și expediat declarația de apel și a indicat ca unică adresă de domiciliu (atât în declarația de apel, cât și pe plicul de expediere) localitatea G. nr. 834 jud. Timiș. Faptul că recurentul și-a schimbat domiciliul în cursul judecății apelului, fără a informa instanța despre acest aspect (obligație rezultând din dispozițiile art. 177 al.3 C.), invederează lipsa de diligență de care trebuia să dea dovadă inculpatul, care acea interes în cauză, fapt care nu poate fi imputabil instanței. De altfel, obligația de diligență care incumbă părților în a se informa de stadiul procesului de care ele au cunostintă a fost recunoscută și de practica C. E. (Hotararea C. Ponomaryov vs. Ucraina). Pentru toate aceste motive, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. F. A., iar soluția atacată se va menține ca fiind legală ți temeinică. Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. F. A., împotriva deciziei penale nr. 13 din 19 ianuarie 2011 a T.ui S. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 martie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. L. H. C. I. GREFIER, M. B. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond.P.P. Jud.apel.N.C.C. și C.Tomșa
| ← Decizia penală nr. 643/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 3/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
