Încheierea penală nr. 1320/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
Î. PENALĂ NR. 1320/R/2011
Ședința publică din 6 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTORI : M. B.
C. V.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul U. R. împotriva încheierii penale nr. 86/C din 1 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. O. P., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul U. R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că inculpatul
U. R. se află internat în Spital Penitenciar Jilava, în vederea efectuării expertizei medico-legale.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului U. R. solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive ca neîntemeiate. A. că încheierea atacată nu este o încheiere motivată pentru a putea fi combătută, în aceasta făcându-se referire la existența unor indici de vinovăție, fără a se indica în concret o probă în acest sens. Nu se indică de asemenea în concret nicio probă referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică și la faptele imputate inculpatului.
Consideră, totodată, că motivele invocate de P. în susținerea cererii de prelungire a arestului preventiv, respectiv necesitatea întocmirii celor două expertize medico-legale, nu sunt motive ce să justifice necesitatea prelungirii stării de arest a inculpatului, fiind vorba de probe care se pot administra fără ca inculpatul să le poată influența.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului cu consecința respingerii propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, având în vedere și că, deși nu este momentul procedural potrivit, există indicii pentru o altă reținerea unei alte încadrări juridice decât cea de tentativă de omor reținută.
Reprezentanta P.ui solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat în cauză, apreciind că încheierea atacată a surprins toate elementele prev. de dispozițiile art. 155 și art. 159 C. Consideră că, cât timp temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, respectiv cele prev. de art. 148 lit. d și f C., nu au fostmodificate prin circumstanțe care să reiasă din actele dosarului, acestea beneficiază de autoritate de lucru judecat, subzistând în continuare.
De asemenea, motivele invocate de către P. în susținerea propunerii de prelungire a stării de arest, respectiv necesitatea întocmirii și comunicării celor două rapoarte de expertiză, ce impun ținerea sub observația pentru o anumită perioadă a inculpatului, completarea probatoriului testimonial și întocmirea actului de sesizare, sunt motive temeinice.
Soluția pronunțată în cauză fiind temeinică și legală, solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului U. R. pe o perioadă de 30 zile începând cu 07 septembrie 2011 și până la 06 octombrie 2011.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
P. de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului U. R. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C., raportat la art. 174 C. și art.176 lit.d C., tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin.
2/1 lit. c C., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 C., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr.
195/202 și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din
OUG nr. 195/2002, cu art. 33 lit. a și b C.
Prin încheierea penală nr.81/C/A/2011 a Judecătoriei C.-Napoca s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U. R., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) până la data de (...), fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.86/2011, inculpatul fiind cercetat la acel moment pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al.1, al. 2/1 lit. c C.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că, în data de (...), în timp ce se afla la domiciliul părții vătămate M. L. din C.-Napoca, str. Teleorman nr. 65 a atacat-o pe aceasta, strângând-o de gât mai întâi cu mâinile și apoi, după ce victima a căzut la pământ, cu o eșarfă, după care profitând de faptul că aceasta a leșinat, i-a acoperit capul cu un cearșaf și i-a sustras lănțișorul, cerceii, verigheta și portmoneul cu bani. Din locuință inculpatul a mai sustras un calculator, un aparat foto digital, telefonul mobil, cheile de la apartament și de la autoturismul părții vătămate, precum și alte bunuri, după care a părăsit apartamentul, sustrăgând și autoturismul acesteia.
Luând față de inculpat măsura arestului preventiv, instanța a reținut că există la dosar probe și indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie, prin coroborarea declarațiilor inculpatului care nu a negat săvârșirea sa, cu celelalte mijloace de probăaflate la dosar și anume: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de depistare, proces verbal de ridicare a telefonului sustras, raport de constatare medico-legală și declarații de martor, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 143 C.p.pen. și totodată, a constatat că sunt incidente cazurile reglementate de art.148 lit. d și f C.p.pen., respectiv inculpatul a comis cu intenție o nouă infracțiune, față de împrejurarea că, potrivit fișei de cazier (fila 44 d.u.p.), la data de (...) s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa în dosarul penal nr. 3450/P/2008 al P.ui de pe lângă
Judecătoria Tulcea pentru infracțiunile prevăzute de art. 208-209 al. 1
C., 192 C. și art. 211 C. iar pe de altă parte, inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar la dosar există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, față de gravitatea faptei comise, modul și mijloacele de săvârșire și nu în ultimul rând, față de impactul negativ pe care această faptă l-a avut în rândul societății civile.
Ulterior luării măsurii arestării preventive, cauza a fost declinată în favoarea P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșiri de către inculpatul U. R. a tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.20 C. rap. la art. 174
C. și art.176 lit. d C., tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1 șial. 2/1 lit. c C., lipsire de libertate în mod ilegal (două infracțiuni), prev. de art. 189 al. 1
C., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, cu art. 33 lit. a și b C.
În cauză au fost efectuate o serie de acte de urmărire penală, până la acest moment nefiind însă finalizată urmărirea penală, fiind necesară efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice inculpatului, precum și audierea unor martori, însă, ansamblul probator administrat până în prezent este în măsură să conducă la concluzia existenței unor probe și indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, instanța constatând, în acest context, că sunt îndeplinite și subzistă, cerințele art. 143 C.
Față de împrejurarea că împotriva inculpatului U. R. s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de (...) în dosarul penal nr.
3450/P/2008 al P.ui de pe lângă Judecătoria Tulcea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 al. 1 C., 192 C. și art. 211 C. rezultă că este incident cazul reglementat de art. 148 lit. d C.p.pen., respectiv inculpatul a comis cu intenție o nouă infracțiune.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cazul reglementat de art. 148 lit. f C.p.pen. instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, ceea ce face ca prima teză a acestui text de lege să fie îndeplinită.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție cuprinsă în același text de lege, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită, câtă vreme faptele pentru care inculpatul este cercetat prezintă un grad ridicat de pericol social ce rezultă din condițiile concrete în care acestea s-au comis, modul și mijloacele de săvârșire, violența cu care inculpatul aacționat, aceste împrejurări fiind de natură să creeze un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță, în situația în care persoane ce comit fapte antisociale de o anumită gravitate ar fi lăsate în libertate, în acest fel justificându-se pe deplin concluzia că persoana inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În același timp, prelungirea măsurii arestării preventive este necesară și pentru finalizarea urmăririi penale, prin depunerea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică și audierea martorilor T. I. și T. A. C., urmând a avea loc prezentarea materialului de urmărire penală și eventual, întocmirea rechizitoriului, ceea ce face ca prezenta propunere să fie justificată și sub acest aspect.
Împotriva încheierii instanței de fond a declarat recurs inculpatul U. R., solicitând casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se respingă prelungirea arestării preventive, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea sa de libertate, nefiind întrunite nici cerințele pericolului pentru ordinea publică vizate de art.148 lit. f Cpp. în ceea ce îl privește.
În subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, vizate de art.145 și 1. C.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări.
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C., raportat la art. 174 C. și art.176 lit.d C., tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și alin. 2/1 lit. c C., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 C., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/202 și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu art. 33 lit. a și b C. de către
P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În speță, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U. R. pe 29 de zile, începând cu data de 09 august 2011- 06 septembrie 2011, iar apoi prin Î. 86 din 01 septembrie 2011, s-a dispus prelungirea arestării de la 07 septembrie - 06 octombrie 2011, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art.143 și 148 lit.d și f C.
În esență, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de (...), în timp ce se afla la domiciliul părții vătămate M. L. din C.-Napoca, str. Teleorman nr. 65 a atacat-o pe aceasta, strângând-o de gât mai întâi cu mâinile și apoi, după ce victima a căzut la pământ, cu o eșarfă, după care profitând de faptul că aceasta a leșinat, i-a acoperit capul cu un cearșaf și i-a sustras lănțișorul, cerceii, verigheta și portmoneul cu bani. Din locuință inculpatul a mai sustras un calculator, un aparat foto digital, telefonul mobil, cheile de la apartament și de la autoturismul părții vătămate, precum și alte bunuri, după care a părăsit apartamentul, sustrăgând și autoturismul acesteia.
În prezenta cauză, P. de pe Tribunalul Cluj a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului pentru efectuarea raportului deexpertiză medico-legală psihiatrică și audierea martorilor T. I. și T. A., prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În urma verificării dosarului de anchetă, Curtea reține că întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată, conform actelor depuse, neefectuându-se proba științifică (raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului), neadministrându-se nici toate probele testimoniale, nefiind realizată prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, în mod judicios prima instanță a constatat că subzistă în continuare temeiurile arestării preventive vizate de art. 148 lit.d și f Cod proc.pen.
În speță, sunt întrunite și cerințele art.148 lit.d C., din actele de la dosar rezultând că inculpatul este cercetat în prezent în dosarul penal
3450/P/2008 de către P. de pe lângă Judecătoria Tulcea pentru mai multe infracțiuni (furt calificat, violare de domiciliu și tâlhărie).
Potrivit art.155 alin.1 C. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond, cât și curtea constată că în privința recurentului sunt întrunite simultan și condițiile prev.de art.136 și 143 C. raportat la art.148 lit. d și f C., astfel că față de conținutul art.155 și 159 C. Tribunalul Cluj a pronunțat o soluție corectă, fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive. Temeiul arestării recurentului a fost art.148 lit.d și f C.
Potrivit art.148 lit.f cod proc.pen. Cod de procedură penală, una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea și după caz, menținerea sau prelungirea măsurilor preventive.
Calea de atac exercitată de inculpat, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că faptele imputate inculpatului, astfel cum au fost descrise prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatului oricând, audieri de martori, efectuarea de expertize medico-legale.
Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentului în faptele pentru care este cercetat.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Stabilirea vinovăției recurentului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs.Uk).
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând
„suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998;
Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie
2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unor infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior prelungirea acesteia.(cauza Benham contra Regatului Unit
1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei
2005).
În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.d și f C., Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității prelungirii stării de arest a acestuia.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunile imputate recurentului se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat.
La acest moment procesual, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, atitudinea inculpatului în faza de urmărire penală, impunând această soluție.
Pentru motivele ce preced, curtea constatând că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit.d și f C., raportat la art.155
și 159 C., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C. Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, ce se va avansa din fondul M.J. Văzând disp. art. 192 alin.(2) C., inculpatul va plăti statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul U. R., deținut în Sp.P.Jilava împotriva înch. penale nr. 86/C din (...) a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C., suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. P. M. B. V. C. GREFIER T. G. P.D./D.S./(...) Jud.fond A. Ț. 4 ex.
| ← Decizia penală nr. 1551/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1824/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
