Decizia penală nr. 643/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 643/R/2011
Ședința publică din 26 aprilie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE :I. M., judecător
JUDECĂTORI :V. V. A.
:L. H.
G.IER :L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă A. B. - D. B. N., împotriva deciziei penale nr.24/A/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B. N., privind pe inculpatul H. M., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.și ped.de art.8 și art.9alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.penal
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av.Paul Purcărin în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, av.G. D., din cadrul Baroului C., cu delegații avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind partea vătămată M. F. - A. - prin D. B., partea civilă S. R. prin A. și părțile responsabile civilmente SC M. I. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de către
A. împotriva hotărârii instanței de apel. I. de apel a dat o hotărâre corectă în sensul admiterii apelului inculpatului și obligării acestuia la cuantumul prejudiciului cauzat S.ui R. în solidar cu partea responsabilă civilmente și nu la toate accesoriile pe care partea civilă le solicită, motivând în esență lipsa justificării calculului prin care s-a ajuns la suma respectivă suplimentară și la chestiunile de natură contabilă care reies din expertiza contabilă. Soluția instanței de apel este temeinică și legală. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P. consideră că recursul A. este întemeiat chiar dacă nu la suma pe care o solicită partea civilă dar cel puțin la suma stabilită de prima instanță care s-a bazat pe acel raport de expertiză efectuat în cauză.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.731 din 8 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.(...) a fost condamnat inculpatul H. M., fiul lui D. și I., născut la data de (...) în loc. Gura Humorului, jud. Suceava, cetățean român, studii medii, administrator soc. Comercială, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, domiciliat în B., str. I. C., nr.3, sc. C, ap. 25, jud. BN, CNP 1., fără antecedente penale,pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal Cod penal, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal (lipsa antecedentelor penale), la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a Teza II-a, lit. b și lit. c Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii conform art. 71 aliniat 5
Cod penal, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 83 Cod penal.
S-a dispus comunicarea către OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI
COMERȚULUI a unei copii după dispozitivul hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
A fost obligat inculpatul H. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. I. S., prin lichidator S. I. S. B., să plătească părții civile, S. R., prin A. B., reprezentată de D. G. a F. P. B.-N., suma de 246.739 lei, cu titlu despăgubiri civile, respingându-se celelalte pretenții civile formulate.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În urma controlului efectuat la societatea menționată, reprezentanții G.
F. au identificat înregistrate în contabilitatea societății un număr de 153 facturi fiscale emise de societăți din județele Vaslui, Timiș, Olt, Neamț, Iași, G.,
C. și B., asupra cărora au existat dubii privind realitatea documentelor și a tranzacțiilor de achiziție. In acest fel, în urma acestor tranzacții cu diferite societăți comerciale s-a urmărit deducerea ilegală a TVA în vederea sustragerii de la plată sau a diminuării obligației de plată la buget a acestei obligații.
SC „M. IND"; S. a fost înființată în decembrie 2004, având obiect principal de activitate comerțul cu ridicata a produselor industriale. Societatea a desfășurat și activități de intermediere și comerțul cu produse diverse, respectiv achiziționarea de produse metalurgice, oțel beton, scule și dispozitive, piese auto, care au fost comercializate în baza solicitării clienților persoane juridice. Prin încheierea de autentificare nr. 173 din (...) a notarului public Groza G. Sorin, învinuitul H. M. a fost împuternicit cu puteri depline să reprezinte societatea în toate relațiile cu persoanele juridice sau reprezentanți ai statului.
In luna februarie 2006, SC „M. IND"; S. a făcut obiectul unui control efectuat de reprezentanții G. F., ocazie cu care, în baza documentelor justificative și a documentelor de evidență financiar-contabilă puse la dispoziția organelor de control, s-a constatat înregistrarea în evidența contabilă aferentă anului 2005 a unui număr de 153 facturi fiscale de cumpărare emise de societăți din județele Vaslui, Timiș, Olt, Neamț, B., etc., asupra cărora existau dubii privind realitatea documentelor și a tranzacțiilor de achiziție.
Prejudiciul estimat constând în TVA aferentă celor 153 facturi fiscale identificate în contabilitate a fost de 109.356 lei.
In consecință, s-a solicitat secțiilor FGR din județele respective verificarea realității și legalității documentelor respective și a legalității funcționării societăților consemnate la furnizor.
Urmare a controlului materializat în Procesul-verbal de constatare încheiat de Garda Financiară B.-N. la data de (...) și a răspunsurilor primite de la celelalte secții GFR, a rezultat atât caracterul de firme fantomă a furnizorilor, cât și modul de operare specific acestor tranzacții fictive, care au drept scop doar deducerea ilegală a TVA înscris în facturi, fără ca emitenții din amonte să colecteze și să vireze la bugetul de stat TVA generată de operațiunilor înscrise în acestea.
Cu privire la facturile fiscale emise sub antetul SC „PRUND I. S. Vaslui:
- societatea în cauză nu a funcționat la sediul social declarat în anul
2005 iar la (...) sediul social a expirat;
- în anul 2005 societatea nu a depus la organul fiscal declarații, deconturi TVA, situații financiare simplificate la (...) și nici la (...), firma înființându-se prin schimbarea sediului și denumirii în același an.
Cu privire la facturile emise sub antetul SC „TOTAL DELTA"; S. Iași, societatea este de tip fantomă pe următoarele considerente:
- societatea nu funcționează la sediul social declarat;
- societatea nu a depus declarațiile și deconturile la organul fiscal pe perioada (...) - (...);
- facturile au fost achiziționate pe data de (...), prin urmare nu puteau fi emise în lunile august și septembrie 2005.
Cu privire la facturile emise sub antetul SC „METAL S."; S. G., societatea este firmă tip fantomă pe următoarele considerente:
- nu există în baza de date a ORC G. (adresa nr. 3419/(...) a ORC G.);
- numărul de înregistrare la ORC și codul fiscal sunt ale altei societăți comerciale;
- nu funcționează la sediul declarat.
Cu privire la facturile fiscale emise sub antetul SC „MANCI T."; S. B., județul Olt, societatea este de tip fantomă pe următoarele motive:
- nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat;
- asociatul unic și administrator a refuzat să se prezinte cu documentele financiar contabile pentru verificare;
- începând cu luna februarie 2005, nu a mai depus la organul fiscal declarații, deconturi și situații financiare.
Cu privire la facturile fiscale emise sun antetul SC „MILAN"; S. C., societatea nu este înregistrată la ORC C., numărul de înregistrare și codul fiscal aparținând altei societăți comerciale.
Cu privire la facturile fiscale emise sub antetul SC „MIADRILEX"; S. Neamț s-a constatat că facturile fiscale cu numărul 8965401-8965407 nu aparțin și nu au fost emise de această societate.
Cu privire la facturile fiscale emise sub antetul SC „DESIREE COMI. S. Timiș, societatea nu figurează înmatriculată în evidențele ORC Timiș, în consecință și facturile care sunt cu emitent această societate nu conțin date reale.
Cu privire la facturile fiscale în care apare la emitent SC „. P. S., SC „. S.
I. S., SC „. P. I. S., SC „. E. S., SC „. S. C. S., SC „. I. 94"; S., toate din B., conform adresei 300308/(...) a GFR B., societățile în cauză nu au fost identificate la sediile sociale declarate.
Cu privire la facturile fiscale în care apare emitent SC „NEXT COMS."; S. B., societatea în cauză desfășoară activitate de reclamă și comercializare produse Amway, și nu a avut relații comerciale cu SC „M. IND"; S. B., în consecință facturile în care apar la emitent aceste societăți nu conțin date reale.
In cauză a fost dispusă o inspecție fiscală care să aibă în vedere aspectele constatate de Garda Financiară - Secția B.-N., rezultatele fiind materializate în Raportul de I. fiscală încheiat la data de (...). Cu ocazia controlului, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea verificată a achiziționat în cursul anului 2006, mărfuri destinate comercializării și de la alte societăți comerciale din B. și Galați. Au fost identificate un număr de 71 facturi fiscale, emise de societăți care nu aveau depuse nici o declarație privind obligațiile de plată către bugetul de stat în perioada 1 decembrie 2003 - 31 decembrie 2006.
Prin adresa nr. 12.395 din (...), organul de inspecție fiscală, în temeiul art. 11 din Legea 571/2003 coroborat cu prevederile art. 145 alin. 1 din același act normativ, a considerat că SC „M. IND"; S. B. nu are dreptul la deducerea TVA, provenind din cele 224 facturi fiscale, fiind încălcate prevederile art. 6 din HG 831/1997, art. 21 alin. 4 lit. f) și art. 158 alin. 1 din Legea 571/2003, iar faptele pot constitui infracțiuni prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea
241/2005.
Prin urmare, operațiunile de aprovizionare înregistrate în evidența contabilă a SC „M. IND"; S. B., materializate în cele 224 facturi fiscale, nu s-au derulat în realitate, în totalitatea lor, ele având drept scop deducerea nelegală a TVA în vederea sustragerii de la plată sau diminuării obligațiilor de plată la buget a acesteia.
În cauză a fost dispusă și efectuată o expertiză contabilă care să stabilească prejudiciul real, ținând cont de ansamblul operațiunilor comerciale desfășurate de societate. F. ce fac obiectul expertizei au fost emise de către furnizori inactivi, în numele unor furnizori fără activitate sau care n-au depus declarații false și decont TVA, au fost emise de către furnizorii reali în numele altor furnizori reali sau fictivi, au fost procurate din alte surse decât cele legale de către furnizorii reali și utilizate de aceștia pentru tranzacțiile cu SC „M. IND"; S. B., unde, prin înregistrarea facturilor respective cu TVA aferent acestora, s-a creat un prejudiciu bugetului de stat constând în TVA aferent acestor facturi în valoare totală de 207.020,34 lei pentru că furnizorii n-au declarat acest TVA datorat și SC „M. IND"; S. B. nu avea dreptul să deducă TVA respectiv, deși plătind contravaloarea facturilor a plătit și TVA aferent, pe motiv că, conform art. 145 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, „Dreptul de deducere ia naștere în momentul când taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă";, adică momentul în care autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei conform prevederilor art. 134 alin. 2 și 3 din Legea nr.
571/2003.
Raportul de expertiză contabilă a fost înaintat D. B.-N. pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la concluziile acestuia. Răspunsul a fost înaintat cu adresa nr. 46/(...) și acesta este că, instituția în cauză nu-și însușește punctul de vedere din raportul de expertiză, motivând că sumele suplimentare stabilite prin RIF din (...) au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale în materie și se constituie parte civilă cu suma de 246.739 lei
(223.894 lei TVA și 22.845 lei impozit pe profit).
Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că, fapta inculpatului H. M., de deducere de TVA, fără drept, în sumă de aproape 2 miliarde și jumătate lei ROL, practicând relații comerciale cu firme fictive, persoane necunoscute, întocmind aleatoriu 224 de facturi fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 246.739 lei RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c, din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 din Cod penală, texte legale, în baza cărora, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 71 rap.la art. 64 lit. a Teza II-a, lit. b și lit. c Cod penal
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere circumstanțele concrete de comitere a faptelor, gradul de pericol social, modul de acțiune, întinderea prejudiciului, persistența în câmpul infracțional, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului s-a menționat atitudinea procesuală oscilantă adoptată de inculpat, acesta declarând inițial că nu a completat personal nici un document, revenind apoi asupra poziției procesualeexprimate și arătând că a completat unele facturi pentru că reprezentanții furnizorilor nu se descurcau, erau prea ocupați, ori erau murdari pe mâini.
Totodată, în opinia instanței probabilitatea de a intra întâmplător (dar în mod repetat, uneori cu o frecvență aproape zilnică) în relații de afaceri cu parteneri contractuali „dubioși"; (ce nu funcționau la sediul social declarat sau chiar nu figurau în baza de date a O. R. C.), este foarte mică. Suspiciunile și îndoielile legate de realitatea și legalitatea documentelor prezentate de inculpat pentru deducerea TVA-ului sporesc semnificativ dacă adăugăm la aceste incidente „întâmplătoare";, mai sus menționate preluarea de mărfuri de la societăți comerciale funcționale, dar în a căror evidență contabilă nu erau înregistrate operațiunile economice pretins derulate de inculpat.
În opinia instanței nu sunt demne de crezare afirmațiile făcute de inculpat, în sensul că s-a aprovizionat preponderent din târguri și piețe, fără a se deplasa la sediul societății comerciale furnizoare și fără a cunoaște reprezentanții legali ai acestora. Pentru a conchide astfel arătăm că în pretinsa relație comercială avută cu SC MIMI și D. IMPORT B., au fost emise facturi fiscale în datele de 6,7,8,9,10,11,12 și 14 martie 2005, 4,12 și 13 mai 2005, 1 iunie 2005, un număr de 3 facturi în data de 10 iulie 2005, câte o factură în zilele de 5 și 6 august 2005, un număr de 6 facturi în data de 1 septembrie
2005, un număr de 2 facturi în data de 10 septembrie 2005. O situație similară reiese din facturile existente la dosar și în ceea ce privește pretinsa relație de afaceri derulată cu SC DINAMIC S. PROD B. (pe parcursul mai multor luni și cu o frecvență semnificativă fiind emise facturi), sau cu SC NEXT COM S. S. B.
(facturi fiscale emise de pildă în datele de 15,16,17,18,19,20 ianuarie 2006).
Raportat la aceste împrejurări, este improbabil ca inculpatul să nu cunoască nici un reprezentant (administrator, delegat, etc.), al societăților furnizoare și să nu poată da detalii care să conducă la identificarea acestora. Firma administrată de inculpat, a avut relații comerciale multiple ajungând până la
20-25 operațiuni comerciale, cum e cazul SC DENIRA PLUS S. B.. Pe de altă parte, dat fiind pretinsa cumpărare zilnică a unor mărfuri de la același vânzător, prezența inculpatului ar fi fost (fără nici un rost permanentă în târgul sau piața respectivă), pe o perioadă îndelungată de timp (numai de la SC S. I. S. B. a primit 16 facturi fiscale eliberate în perioada noiembrie 2005 - februarie 2006).
Un alt indiciu relevant în deducerea concluzie că operațiunile de vânzare cumpărare nu s-au derulat în realitate rezidă în faptul că deși facturile provin de la societăți comerciale distincte și în cuprinsul cărora sunt consemnați delegați diferiți, scrisul este identic ceea ce înseamnă că au fost completate de una și aceiași persoană. În opinia instanței prezintă importanță și data facturilor fiscale deținute de inculpat. Cu titlu de exemplu, în relația cu SC MIADRILEX S. Piatra Neamț precizăm că factura fiscală nr. 8965406 a fost emisă la data de 20 aprilie 2005 (f. 196-vol II), iar factura fiscală nr. 8965404 (cu număr mai mic) a fost emisă după mai bine de 5 luni, respectiv la data de
29 octombrie 2005 (f. 194-vol II). Aceiași neregulă este întâlnită și în pretinsa relație de afaceri avută cu SC DINAMIC S. PROD B., factura fiscală nr.
6283299 fiind emisă în data de 28 noiembrie 2005, iar factura fiscală nr.
6283980 (cu număr mai mare), fiind emisă mai înainte cu trei luni, respectiv la data de 9 august 2005. De la aceiași firmă provin și 16 facturi așezate în ordine cronologică, dar eliberate în perioada 8 august 2005-18 ianuarie 2006 ceea ce înseamnă că societatea comercială mai sus indicată, în intervalul de timp precizat nu a emis alte facturi (activitatea sa economică rezumându-se la tranzacțiile derulate cu firma inculpatului) - situația fiind similară și în ceea ce privește relația comercială desfășurată cu SC MILENIUM EXPLORER B..
Emiterea într-o ordine nefirească a facturilor fiscale (o „dezordine"; numerică), este întâlnită și în pretinsa relație de afaceri cu SC N. T. S. B. (factura fiscală nr. 7323425 figurează ca emisă în 3 octombrie 2005, iar factura fiscală nr.
7323421 ca emisă în 7 octombrie 2005). Și în pretinsul parteneriat de afaceri avut cu SC CLARA S. IMPEX B. (în perioada 10 iunie - 1 august 2005 fiind emise 20 de facturi - aproape zilnic - deși inculpatul putea cumpăra totul odată și să se ocupe apoi de desfacere), există neconcordanțe cu privire la ordinea cronologică de emiterea a facturilor (nr.1797672 e din 4 august 2005, iar 1797673 din 1 august 2005).
Un alt argument ce pledează în favoarea vinovăției inculpatului rezultă din faptul că societatea comercială administrată de acesta a realizat la nivelul anilor 2005 și 2006 o cifră de afaceri de 1.898.990lei vechi, respectiv 1.107.478 lei vechi, dar din punct de vedere contabil profitul obținut a fost nesemnificativ, fiind de 3.422 lei în anul 2005 și respectiv de 3.479 lei în anul 2006. Plecând de la aceste premise se poate concluziona că inculpatul obținea un profit ilicit reprezentând valoarea TVA înscrisă în cele 224 facturi de aprovizionare și că societatea comercială administrată de acesta nu se aproviziona cu mărfuri de la societățile comerciale în numele cărora au fost emise facturi fiscale (se impune a fi menționat că și datele de stare civilă ale persoanelor înscrise la rubricile privind delegatul nu sunt reale - fie buletinele de identitate nu există, fie documentele cu seriile înscrise în facturi aparțin altor persoane decât celor menționate).
Ca atare, instanța de fond a apreciat că firma administrată de inculpat s- a aprovizionat cu mărfuri achiziționate fără documente legale, iar operațiunile de aprovizionare înregistrate în evidența contabilă SC M. IND S. B., materializate în cele 224 facturi fiscale, nu s-au derulat în realitate, în totalitatea lor, ele având drept scop deducerea nelegală a TVA-ului, în vederea sustragerii de la plată sau diminuării obligațiilor de plată la buget a acesteia. Pentru a conchide astfel, instanța are în vedere încălcarea prevederilor art. 145 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 potrivit cărora dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă, în condițiile în care art. 145 alin. 3 lit. a al aceluiași act normativ, precizează că plătitorii de TVA au dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată sau achitată furnizorilor pentru bunurile care le-au fost livrate de o altă persoană impozabilă. Contrar dispozițiilor legale amintite, în speța de față bunurile care au făcut obiectul tranzacțiilor de cumpărare au fost facturate, fără a se putea dovedi derularea în realitate a tranzacției, de o persoană impozabilă fictivă, care nu a plătiți la bugetul de stat TVA aferentă înscrisă în facturi, deducând în mod ilegal TVA-ul din facturile înregistrate în contabilitate și care au fost emise sub antetul unor firme de tip fantomă (prin urmare taxa pe valoarea adăugată nu a devenit exigibilă și ca atare nu se putea exercita dreptul de deducere asupra sa).
Revenind la sancțiunea penală aplicată inculpatului, având în vedere că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege și, apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată, instanța, conform art.81 și art.82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și, implicit a pedepselor accesorii, conform art.71 al.5 Cod penal și va stabili un termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
Totodată, s-au pus în vedere inculpatului prevederile art.83 al.1 Cod penal, conform cărora, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendareacondiționată dispunând executarea, în întregime, a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
De asemenea, instanța a dispus comunicarea către Oficiul Național al
Registrului Comerțului a unei copii după dispozitivul hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală și art.998 și urm. cod civil și având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă și obiecțiunile depuse de D. B.-N. instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin A. B., reprezentată prin D. G. a F. P. B.-N., apreciind că există un prejudiciu în cuantum de 246.739 lei, motiv pentru care l-a obligat pe inculpat la plata acestei sume de bani, cu titlu despăgubiri civile, în favoarea părții civile mai sus menționată și a respins celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal,inculpatul H. M. și partea civilă S. R. A. B. prin D. B.-N.
Prin apelul declarat inculpatul H. M. a solicitat admiterea apelului în baza art.379 pct.2 lit.";a"; Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, în principal, în baza art.11 pct.2 lit.";a"; Cod procedură penală rap.la art.10 lit.";a"; Cod procedură penală, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii ce i s-a reținut în sarcină și în subsidiar să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cuînchisoarea mai ușoară, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În motivarea apelului se învederează că în cauză nu s-a dovedit vinovăția inculpatului cu privire la faptul de a cunoaște sau nu că societățile cu care a colaborat erau de tip fantomă, respectiv dacă își plăteau sau nu obligațiile către stat.
Pe de altă parte, se arată că apelantul nu avea obligația să facă verificări în acest sens.
Totodată, din expertiza efectuată în cauză rezultă că vinovăția inculpatului există în măsura în care se dovedește că acesta știa că societatea respectivă nu și-a achitat obligațiile sau că este de tip fantomă ; că materialele au fost achiziționate pe baza unor facturi și au intrat în gestiunea firmei, așadar nu se pot reține operațiuni derulate în mod fictiv, ele fiind înregistrate în contabilitatea firmei; că operațiunile sunt legale; deși nu întotdeauna a existat disponibil bănesc pentru derularea operațiunilor, acestea se realizau prin compensări sau chiar prin creditarea firmei de către patron.
Prin apelul declarat, partea civilă D. G. a F. P. B.-N. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, în latura civilă și rejudecând în aceste limite să fie obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente la repararea integrală a prejudiciului cauzat în cuantum de 352.808 lei , așa cum a fost acesta evidențiat prin scriptul intitulat "Constituire de parte civilă ".
În motivarea apelului se arată că inculpatul, prin activitatea desfășurată în calitate de administrator al S.C M. I. S. a înregistrat în evidențele contabile ale societății operațiuni economice din facturi fiscale, documente ce nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi documente justificative în sensul prevăzut de L. și respectiv O. 1..
Ca urmare a acestor operațiuni s-a calculat de către organul de inspecție fiscală, așa cum rezultă din R.I.F din data de (...) un impozit pe profit suplimentar în cuantum total de 35.891 lei din care 23.285 lei reprezintă debit principal iar cuantumul de 12.606 lei reprezintă dobânzi și penalități .
De asemenea, prin același act s-a reținut , cu referire la influența pe care activitatea infracțională a inculpatului a avut-o asupra taxei pe valoareadăugată , că prin înregistrarea în contabilitățile societății a unor operațiuni ce nu au corespondent în realitate s-a generat o prejudiciere a bugetului de stat cu T. în cuantum total de 321.197 lei , din care suma de 226.605 lei reprezintă debit principal iar suma de 94.592 lei reprezintă dobânzi și penalități .
Față de această situație de fapt s-a apreciat soluția instanței de fond prin care s-a dispus admiterea doar in parte a pretențiilor civile solicitate ca fiind nefondate. Astfel se face o greșită apreciere a întinderii prejudiciului creat de inculpat, prin neincluderea la cuantificarea pagubei produse a accesoriilor calculate de către organele fiscale până la data constatării faptei prejudiciabile.
În conformitate cu majoritatea doctrinară prejudiciul reprezintă în esență, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Or, din analiza logică-semantică, a acestei definiții, rezultă fără echivoc că prin accepțiunea de efect negativ se înțelege atât paguba produsă efectiv cât și beneficiul nerealizat.
In susținerea aceeași soluții se indică și principiul de drept al reparării integrale a prejudiciului respectiv atât a damn um e mer gen s cât și a lucru m cesa ns.
Față de aceste considerente, susținute în totalitate prin probele administrate, apelanta apreciază că se impune admiterea apelului declarat și pe cale de consecință obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la repararea integrală a prejudiciului cauzat in cuantum de 352.808 lei , așa cum a fost acesta evidențiat prin scriptul intitulat "Constituire de parte civilă ".
Prin decizia penală nr.24 din 01 martie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...)al T.ui B.-N., în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul S. R. prin A. - B. împotriva Sentinței penale nr. 731/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. (...).
În temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. penală,
A fost admis apelul declarat de inculpatul H. M. împotriva Sentinței penale nr. 731/2010 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr. (...), pe care a desființat-o în parte, în latura civilă, și rejudecând:
A fost obligat inculpatul H. M. să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente S. I. S. - prin lichidator S. I. S. B. părții civile S. R. - prin A. B. suma de 207.020,34 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost respinsă cererea de sechestru asigurător formulată de partea civilă-apelant ca fiind neîntemeiată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat apelantul-parte civilă să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a reținut în mod corect vinovăția apelantului, pronunțând condamnarea sa la o pedeapsă just individualizată, cuantificată cu respectarea criteriilor prevăzute de lege.
Susținerile inculpatului H. M., în sensul că în cauză nu s-a dovedit vinovăția sa, întrucât nu s-a dovedit faptul că cunoștea societățile cu care a colaborat erau de tip fantomă, respectiv dacă își plăteau sau nu obligațiile către stat, și că nu avea obligația să facă verificări în acest sens, că materialele au fost achiziționate pe baza unor facturi și au intrat în gestiunea firmei, așadar nu se pot reține operațiuni derulate în mod fictiv, ele fiind înregistrate în contabilitatea firmei, că operațiunile derulate au fost legale sunt neîntemeiate.
Probele administrate în cauză au relevat, așa cum a reținut instanța de fond, faptul că facturile ce au făcut obiectul prezentului dosar și al expertizei contabile dispuse în cauză au fost emise de către furnizori inactivi, în numeleunor furnizori fără activitate sau care n-au depus declarații false și decont TVA, au fost emise de către furnizorii reali în numele altor furnizori reali sau fictivi, au fost procurate din alte surse decât cele legale de către furnizorii reali și utilizate de aceștia pentru tranzacțiile cu SC „M. Ind"; S. B., unde, prin înregistrarea facturilor respective cu TVA aferent acestora, prejudiciindu-se bugetul de stat cu suma totală de 207.020,34 lei (reprezentând TVA), pentru că furnizorii n-au declarat acest TVA datorat și SC „M. Ind"; S. B. nu avea dreptul să deducă TVA respectiv, deși plătind contravaloarea facturilor a plătit și TVA aferent, întrucât, conform art. 145 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, „Dreptul de deducere ia naștere în momentul când taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă";, adică momentul în care autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei conform prevederilor art. 134 alin. 2 și 3 din Legea nr. 571/2003.
Apărarea inculpatului, care a invocat neregularitățile existente în contabilitatea firmei prin faptul că s-ar fi aprovizionat din târguri și oboare și că nu ar fi avut obligația de a verifica datele furnizorilor și activitatea acestora, în condițiile în care legalitatea operațiunilor efectuate a avut consecințe asupra plății TVA datorate, nu poate fi primită, iar conduita sa defectuoasă, analizată detaliat de către prima instanță, nu poate decât să ducă la concluzia că a acționat în acest fel pentru sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
În latura civilă a cauzei însă, s-au acordat sumele solicitate de către partea civilă S. R. - prin A. B., cu titlu de debit, incluzând TVA și impozit pe profit, deși în rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N. se precizează faptul că trimiterea în judecată se întemeiază pe neplata de către apelant a TVA, constatată prin raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, care stabilește faptul că prejudiciul cauzat constă doar în TVA aferent facturilor supuse cercetărilor penale, în cuantum de 207.020, 34 lei.
Dat fiind faptul că nu s-au învederat motivele înlăturării concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit, și cum acesta a fost solicitat a efectua lucrarea ordonată tocmai în virtutea faptului că este neutru și are cunoștințe de specialitate, iar în cauză nu s-a efectuat o nouă expertiză care să conducă la un cuantum al prejudiciului diferit, tribunalul a apreciat că suma ce trebuie acordată părții civile este cea calculată de expert.
Solicitarea părții civile de a-i fi acordate dobânzi și penalități la suma solicitată cu titlu de cheltuieli este nejustificată, pentru considerentele expuse, dar și pentru că nu s-a învederat modul de calcul al dobânzilor și penalităților respective.
Pentru aceste considerente în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul S. R. prin A. - B. împotriva Sentinței penale nr.731/2010 a
Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. (...).
În temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul H. M. împotriva aceleiași sentințe, care a fost desființată în parte, în latura civilă, și rejudecând, inculpatul H. M. a fost obligat să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente S. I. S. - prin lichidator S. I. S. B., părții civile S. R. - prin A. B. suma de 207.020,34 lei cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art.165 Cod procedură penală a respins ca fiind neîntemeiată cererea de sechestru asigurător formulată de partea civilă-apelantă (f.14 din dosarul judecătoriei), nefiind indicate bunurile aparținând inculpatului saupărții responsabile civilmente asupra cărora se solicită instituirea măsurii asigurătorii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală apelantul-parte civilă a fost obligat să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea civilă D. J. B. N.,solicitând casarea acesteia și rejudecând să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 352.808 lei plus majorări și penalități calculate până la recuperarea integrală a prejudiciului .
Analizând decizia atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea constată că recursul părții civile este nefondat,întrucât prima instanță a procedat la o corectă stabilire a prejudiciului cauzat,luând în considerare raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, care a stabilit faptul că prejudiciul cauzat constă doar în TVA aferent facturilor supuse cercetărilor penale, în cuantum de 207.020, 34 lei.
Astfel,în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă care să stabilească prejudiciul real, ținând cont de ansamblul operațiunilor comerciale desfășurate de societate. F. ce fac obiectul expertizei au fost emise de către furnizori inactivi, în numele unor furnizori fără activitate sau care n-au depus declarații false și decont TVA, au fost emise de către furnizorii reali în numele altor furnizori reali sau fictivi, au fost procurate din alte surse decât cele legale de către furnizorii reali și utilizate de aceștia pentru tranzacțiile cu SC „M. IND"; S. B., unde, prin înregistrarea facturilor respective cu TVA aferent acestora, s-a creat un prejudiciu bugetului de stat constând în TVA aferent acestor facturi în valoare totală de 207.020,34 lei pentru că furnizorii n-au declarat acest TVA datorat și SC „M. IND"; S. B. nu avea dreptul să deducă TVA respectiv, deși plătind contravaloarea facturilor a plătit și TVA aferent, pe motiv că, conform art. 145 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, „Dreptul de deducere ia naștere în momentul când taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă";, adică momentul în care autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei conform prevederilor art. 134 alin. 2 și 3 din Legea nr.
571/2003.
Dat fiind faptul că nu s-au învederat motivele înlăturării concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit, și cum expertul a fost solicitat a efectua lucrarea ordonată tocmai în virtutea faptului că este neutru și are cunoștințe de specialitate, iar în cauză nu s-a efectuat o nouă expertiză care să conducă la un cuantum al prejudiciului diferit, tribunalul a apreciat în mod corect că suma ce trebuie acordată părții civile este cea calculată de expert.
Solicitarea părții civile de a-i fi acordate dobânzi și penalități la suma solicitată cu titlu de cheltuieli este nejustificată, pentru considerentele expuse, dar și pentru că nu s-a învederat modul de calcul al dobânzilor și penalităților respective.
În concluzie,va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă M.
F. P. - A. - PRIN D. G. A F. P. B. N., împotriva deciziei penale nr. 24 din 1 martie 2011 a T.ui B. N.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă M. F. P. - A. - PRIN D. G. A F. P. B. N., împotriva deciziei penale nr. 24 din 1 martie 2011 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H.
G.IER, LEUNȚA S.
Red.I.M/Dact.S.M
3 ex./(...) J.fond: M. F. J.apel.A.G./D.Berbecariu
| ← Decizia penală nr. 2025/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 258/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
