Decizia penală nr. 204/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.204/A/2011
Ședința publică din 21 noiembrie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : L. M.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., împotriva sentinței penale nr.157 din 12 aprilie 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul R. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 al.1 din L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A. asistat de apărător ales, av.R. Chiriță în substituirea apărătorului ales av.
Iordăchescu E. Constantin și apărător desemnat din oficiu av. Codrean D. C., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda onorariul avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de apel.
Curtea procedează la audierea inculpatului R. A., depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar - fila 32.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul M.ui P. solicită ca în temeiul art.379 pct.2 lit.b C., să seadmită apelul parchetului așa cum a fost formulat în scris, să se desființeze sentința penală nr.157 din (...) a T. C. și să se trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.
Susține că motivele pentru care solicită admiterea apelului au fost expuse în detaliu prin memoriul aflat la dosar. P. că între timp, a intervenit o situație nouă față de momentul în care a criticat această hotărâre. A.ul a vizat două aspecte de nelegalitate și unul de netemeinice.
În primul rând, a fost criticată disjungerea dispusă de către instanța fondului în cauza inițială, față de infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc prev. de art.4 al.1 din L. nr.1. și infracțiunea prev. de art.27 al.3 din L. nr.365/2002. A explicat în memoriul de apel de ce consideră ca nelegală această dispoziție de disjungere și apreciază că în acest moment, această chestiune a fost deja tranșată prin sentința penală nr.117 din (...) a Curții de A. C., când s-a constatat starea de conexitate și ca atare, s-a stabilit competența de judecare pentru ambele infracțiuni care au fost reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței în favoarea
T. C.
Cel de-al doilea aspect de nelegalitate, este acela legat de aplicarea disp.art.320/1 C. În opinia sa, având în vedere că inculpatul s-a prevalat în ce privește infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept de dispozițiile acestuia, recunoscând fapta și solicitând judecarea în procedura specială prevăzută de acest text de lege, ținând seama și de modul de redactare a textelor disp.art.320/1 C., această procedură specială este aplicabilă numai în situația în care se judecă toate faptele reținute în actul inițial de sesizare al instanței, pentru că inculpatul a fost trimis în judecată printr-un singur act de sesizare și ca atare, această procedură poate fi aplicată numai în măsura în care inculpatul înțelege să se facă judecata în baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform actului de sesizare, pentru toate faptele.
Cel de-al treilea aspect este legat de temeinicia aplicării unei sancțiuni administrative în baza art.18/1 C., cu privire la infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu. A solicitat în subsidiar să se aibă în vedere că, apreciază ca netemeinică această soluție deoarece raportat la persoana inculpatului și la activitatea de ansamblu infracțional a acestuia, nu putem rupe din context această infracțiune și să apreciem că este lipsită de pericol social.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul inculpatului R. A. solicită respingerea recursului formulat decătre Ministerul Public.
În susținerea poziției procesuale arată că, în ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate, consideră apelul inadmisibil, în raport de problema legată de disjungere. P. art.361 al.2 C., încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul.
În speță, încheierea de disjungere pronunțată de Tribunalul Cluj nu s- a pronunțat în acest dosar, ci s-a pronunțat în dosarul nr.(...), dosar care este încă pe rolul T. C. În consecință, încheierea de disjungere pronunțată de către această instanță va putea fi atacată cu apel doar odată cu fondul în dosarul respectiv.
În egală măsură, adăugând un argument în plus pentru a respinge apelul în ce privește problema disjungerii cauzei, insistă și subliniază că cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu sunt conexe. Este adevărat că, Curtea de A. C. a pronunțat sentința de care amintea reprezentantul DIICOT, însă în acea sentință nu s-a stabilit dacă cele trei infracțiuni sunt sau nu conexe. Singurul lucru care s-a stabilit, a fost acela că la data sesizării T. C. cele trei fapte erau conexate de către reprezentanții DIICOT. Ori, potrivit dispozițiilor legale, două sau mai multe fapte sunt conexe în ipoteza în care există o legătură între ele și în măsura în care se impune, pentru buna administrare a justiției, judecarea acelor cauze se face împreună.
Susține că nu suntem într-o situație în care buna desfășurare a justiției să impună judecarea cauzei împreună, cel puțin din două motive: înprimul rând, datorită atitudinii pe care inculpatul o are față de faptele în cauză. Fapta despre care discutăm este o faptă recunoscută de făptuitor, în timp ce restul faptelor sunt negate cu argumente extrem de solide. În aceste condiții, o buna desfășurare a justiției presupune analizarea cauzelor separat. Mai mult, procurorul a procedat la rândul său la o disjungere între alte fapte, care sunt evident conexe. Inculpatul este în continuare cercetatpenal pentru infracțiunea de fraudă informatică într-un dosar disjuns din prezentul dosar în faza de urmărire penală. Ori, se poate astăzi afirma că în condițiile în care inculpatul este trimis în judecată pentru o faptă de deținere de date sau informații în vederea comiterii unei infracțiuni de fraudă informatică, că între această faptă și infracțiunea pentru care este trimis în judecată, nu există conexitate, pentru că DIICOT a disjuns dosarul în fază de urmărire penală, în schimb avem conexitate față de o faptă în raport de care nu există nici un fel de legătură.
În consecință, apreciază că, în primul rând, o discuție despre legalitatea disjungerii nu se poate face în acest dosar, ci doar în dosarul care este încă în fond, iar în al doilea rând, chiar presupunând că legea ne-ar permite să facem o astfel de discuție, cauzele în mod evident nu sunt conexe, conexitatea a fost forțată în faza de urmărire penală de către DIICOT, probabil pentru a atrage competența T. C.
În al doilea rând, raportat la incidența disp.art.320/1 C., care, reprezentantul parchetului a susținut că au fost aplicate de o manierăeronată de către Tribunalul Cluj, solicită a se observa că așa cum rezultă din sentința apelată, în fața tribunalului DIICOT a solicitat să se admită cererea formulată pe art.320/1 C.
În condițiile în care la un moment se solicită admiterea unei cereri, pentru ca ulterior să se considere nelegală soluția instanței care a admis cererea respectivă, se ridică anumite semne de întrebare sub aspectul motivelor reale care au stat la baza apelului.
Revine și solicită a se observa că apelul a fost formulat la (...) și a fost motivat la (...). Acest interval de timp absolut neobișnuit de lung se explică printr-un singur motiv: în tot acest timp dosarul s-a plimbat între
Judecătoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj și Curtea de A. C., întorcându-se la tribunal în urmă cu 2 săptămâni, unde s-a cerut o amânare de către DIICOT pentru a aștepta soluția ce se va pronunța azi.
Nu poate să înțeleagă din această tergiversare a judecării acestui apel, decât faptul că DIICOT dorește să ajungem într-o situație de incompatibilitate a judecătorului de la Tribunalul Cluj. C. că în momentul în care instanța se va pronunța asupra acestui apel, trebuie să se aibă în vedere și motivele mai puțin aparente decât cele invocate prin memoriul depus. De aceea, în raport de incidența art.320/1 C., consideră că în momentul în care s-a dispus disjungerea dosarului, momentul în care s-a format un dosar nou, în care Tribunalul Cluj a fost sesizat cu o singură infracțiune, nu se pune problema să refuzăm aplicarea acestui text și să refuzăm cererea formulată de inculpat în raport de acel text. Mai mult, în motivarea T. C. se poate observa că instanța nu a făcut trimitere detaliată la disp.art.320/1 C., soluția de achitare fiind motivată exclusiv pe disp.art.18/1 C., relevanța art.320/1 fiind extrem de redusă în cauza de față.
În fine, în raport de fondul cauzei, solicită a se respinge apelul formulat de DIICOT ca nefondat, întrucât așa cum se recunoaște inclusiv în motivele de apel, pentru fapte similare DIICOT are o practică extraordinar de constantă în a aplica disp.art.18/1 C. și de a aplica o sancțiune cu caracter administrativ. Susținerile care s-au făcut în sensul că trebuie avută în vedere întreaga activitate infracțională sunt eronate. P. disp.art.33, 34,35 C., în caz de concurs de infracțiuni, fiecare dintre infracțiunile concurente urmează să fie tratate separat de către instanța de judecată, analiza întregii activități infracționale urmând să fie făcută la momentul contopirii sancțiunilor. Ori, în momentul în care se tratează separat fiecare dintreinfracțiunile deduse judecății, se constată că în cauză suntem sesizați cu o faptă pentru care de o manieră constantă, DIICOT aplică disp.art.18/1.
Criticile îndreptate împotriva T. C. sunt complet nemotivate.
Cantitatea de cannabis găsită este infimă, deținută din curiozitate, nu există nici un fel de dovadă că inculpatul ar fi consumat vreodată droguri și cele 9 luni anterioare percheziției, inculpatul se afla sub supravegherea permanentă din partea organelor statului. În consecință, dacă ar fi consumat droguri în acel interval, probabil că faptele ar fi fost descoperite. Inculpatul recunoaște și regretă fapta.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea apelului ca inadmisibil în ceea ce privește primul motiv de nelegalitate și ca nefondat în ceea ce privește celelalte motive.
Inculpatul R. A., având ultimul cuvânt, arată că achiesează laconcluziile apărătorului său. Solicită respingerea apelului parchetului.
C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr. 157 d in 12 apr il ie 2011 pronunț ată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1
C., s-a dispus achitarea inculpatului R. A., zis „BOMBONEL";, fiul lui A. și E., ns. la data de (...) în mun. Z., jud. Sălaj, dom. în mun. Z., B-dul M. V. nr. 78,
Bl. A 38, ap. 59, jud. Sălaj, CNP 1., fără antecedente penale, de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 al.1 din L. nr. 1..
În baza art. 18/1 al.3 rap. la art.91 C., s-a aplicat inculpatuluisancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 500 lei.
În baza art.17 al.1 din L. nr. 1., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul R. A. a cantității de 1,4 grame cannabis (THC) - cantitate rămasă în urma analizelor de laborator f.92-95 vol.I d.u.p., iar în temeiul art.18 al.1 din aceeași lege, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate.
În baza art.192 al.1 pct.1 lit.d C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că :
Prin rechizitoriul 215/D/P/2009 al P.ui de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - DIICOT - S. T. C. - emis la data de (...), a fost trimis în judecată inculpatul R. A. zis „Bombonel";, pentru comiterea infracțiunilor de deținere fără drept a unei parole cod de acces sau date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de transfer neautorizat de date, prev. și ped. de art.46 al.2 din L. 161/2003, cu aplic. art.41 al.2 C., transmitere neautorizată de date de identificare în scopul efectuării de operațiuni prevăzute de art.1 pct.11 din L. 365/2002, prev. și ped. de art.27 al.3 din L. 365/2002, cu aplic. art.41 al.2 C. și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 al.1 din L. 1., totul cu aplic.art.33 lit.a C.
Prin același act de sesizare, au fost trimiși în judecată și inculpații H.
A. A. și L. Z., fiecare pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. și ped. de art.264 C., cu aplic.art.41 al.2 C.
În privința inculpatului R. A., în actul de inculpare se reține în esență faptul că, în perioada 2006-2010, a deținut în mod repetat, fără drept, programe, parole, coduri de acces sau date informatice, respectiv date de identificare ale cardurilor unor instituții bancare din străinătate, în special în SUA (serii de carduri și coduri PIN), în scopul săvârșirii de infracțiuni prevăzute de L. nr. 1. totodată, în aceeași perioadă, folosind adresa de e-mail
{ H. "http://www.strawberry1910@yahoo.com/" |@yahoo.com}, a transmisneautorizat pachete (dumps-uri) de serii ale unor carduri emise de instituții bancare din străinătate, în special din SUA și coduri PIN aferente, unor persoane aflate pe teritoriul SUA (în zona Chicago, New York și San Diego), în vederea efectuării de către acestea a unor operațiuni financiare frauduloase, respectiv în scopul efectuării de retrageri de numerar sau transferuri de fonduri de la ATM sau POS, în schimbul unor sume de bani stabilite dinainte, care erau transferate prin intermediul sistemului Western Union pe numele său, al coinculpaților H. A. A. și L. Z., precum și a martorilor B. C., C. I. S., R. E., But E., Ț. F. V., B. M., T. S., B. C. C., J. D. E., N. A. I., H. V. L., H. C. C., racolați de inculpatul L., obținând în această modalitate suma de 479.864 USD; de asemenea, în luna octombrie 2010, a deținut fără drept, pentru consumul propriu, cantitatea de 1,8 g cannabis (THC), substanță ce se regăsește pe tabelul anexă nr. III la Lg. 1..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul T. C. la data de (...) sub nr. (...).
La termenul din data de (...), din oficiu, instanța, pentru justa soluționare a cauzei, a pus în discuția părților și a dispus, în temeiul art.38
C., disjungerea cauzei cu privire la inculpatul R. A. și formarea unui nou dosar având ca obiect infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 al.1 din L. 1., reținută în sarcina acestuia, cauza fiind înregistrată sub nr. de mai sus.
Audiat în cauză (f.2), inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut în întregime fapta reținută în sarcina sa prin actul de inculpare, pe care o regretă, solicitând ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește, dorind să uzeze de prevederile art.320/1 C. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
În faza de urmărire penală, având în vedere infracțiunile în sistem informatic pentru care inculpatul R. A. a fost cercetat în dosarul
215/D/P/2009 al Parch. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
DIICOT - S. T. C., prin Î. penală nr. 222/C/P/(...) a Trib. C. (f.72-75 dup), s- a admis cererea formulată de organul de urmărire penală și s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința sus-numitului din mun. C.-Napoca, str. Valea Fânațelor nr.34, jud. C.;
Cu ocazia efectuării acestei percheziții domiciliare, au fost ridicate mai multe bunuri, printre care și 2 pliculețe transparente care conțineau o substanță vegetală de culoare verde, sigilate cu sigiliul MI 26601; două plicuri cu inscripția „white sensation"; și un plic transparent conținând o substanță verde, bunuri introduse într-un plic sigilat cu sigiliul MI 26601 (f.79-85 dup).
Ulterior efectuării percheziției domiciliare, organele de urmărire penală au înaintat substanțele ridicate de la locuința inculpatului, L. de A. și P. al D. din cadrul B.C.C.O. C., pentru a se stabili dacă acestea conțin sau nu substanțe prevăzute de L. 1. (f.88-95 dup).
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 9. din data de (...) (f.92-95 dup), întocmit de instituția mai sus menționată a rezultat faptul că, proba nr. 1a, constituită dintr-o punguță de material plastic transparent cu ziplock, ce conținea fragmente vegetale (inflorescențe) de culoare verde olive, era constituită din 1,8 g cannabis și că, în urma analizelor de laborator, în proba respectivă s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, substanță ce se regăsește pe T. A. nr. III la L. 1..
În concluziile aceluiași raport s-a precizat faptul că, celelalte substanțe ridicate de la locuința inculpatului nu conțin substanțe stupefiante sau psihotrope aflate sub incidența Legii 1. și că din proba 1 a mai rămas cantitatea de 1,4 g cannabis, care a fost sigilată cu sigiliul MI 11036, fiind depusă la camera de corpuri delicte.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, respectiv cea de a deține cantitatea de 1,8 g cannnabis, fără drept, pentru consum propriu, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind vorba de o atingere minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală; astfel, raportat la cantitatea mică de substanță interzisă deținută, persoana inculpatului în vârstă de 29 ani, student, aflat la prima confruntare cu legea penală; atitudinea sinceră a acestuia și regretul față de fapta comisă și care reprezintă o experiență nefericită în viața sa, instanța, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C., l-a achitat pe inculpatul R. A. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 al.1din L. nr. 1..
În baza art. 18/1 al.3 rap. la art.91 C., s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 500 lei, apreciind-o ca suficientă pentru reeducarea sus-numitului.
În baza art.17 al.1 din L. nr. 1., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul R. A. a cantității de 1,4 grame cannabis (THC) (cantitate rămasă în urma analizelor de laborator - f.92-95 vol. I d.u.p.), iar în temeiul art.18 al.1 din aceeași lege, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate.
În baza art.192 al.1 pct.1 lit.d C., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel DIICOT - S. T. C., solicitând desființarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, a se constata netemeinicia soluției de achitare și a se aplica o sancțiune de natura și în limitele prevăzute în textul incriminator. În motivarea apelului s-au adus hotărârii atacate critici sub aspecte de nelegalitate , dar și sub aspectul temeiniciei soluției de achitare. În primul rând, s-a apreciat nelegală soluția de disjungere, în urma căreia, inculpatul R. a fost judecat în acest dosar doar pentru infracțiunea prev. de art.4 al.1 din L. nr.1.. Aceasta deoarece, există o evidentă legătură de conexitate între faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată ( determinată de împrejurările că sunt comise de aceeași persoană, în aceeași perioadă de timp, au fost cercetate deodată, una fiind descoperită cu ocazia administrării probațiunii pentru dovedirea celorlalte), iar în interesul unei bune administrări a justiției se impune judecarea deodată a tuturor infracțiunilor și tuturor inculpaților trimiși în judecată, fiind posibilă reunirea prezentei cauze cu cea aflată încă pe rolul T. C. ( în care se judecă celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului R., precum și cele comise de inculpații H. A. și L. Z.). Un alt argument în sprijinul solicitării de trimitere a cauzei spere rejudecare, este și cel referitor la aplicabilitatea dispoz. art.320/1 C. de care, în opinia apelantului, inculpatul se poate prevala doar dacă, recunoaște în integralitate faptele reținute în actul de sesizare, respectiv, toate infracțiunile ce i se rețin în sarcină. În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat că judecătorul fondului nu a apreciat corect gradul de pericol social concret al faptei de deținere dedroguri de risc pentru consum propriu, în raport cu criteriile stabilite de legiuitor. S-a menționat că, este evidentă preocuparea inculpatului privind activități legate de droguri, ținând seama faptul că la percheziția domiciliară au fost găsite și alte substanțe, chiar dacă în urma analizelor de laborator s- a stabilit că nu cad sub incidența Legii nr.1.. Apoi, nu poate fi ignorată împrejurarea că inculpatul, deși a recunoscut prezenta faptă, are de mulți ani preocupări serioase și în alte tipuri de activități infracționale, pe care însă, le neagă vehement. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C., Curtea constată nefondat apelul promovat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. 1. Cu privire la critica apelantului vizând soluția de disjungere a prezentei cauze ( având ca obiect infracțiunea de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 al.1 din L. nr. 1. - comisă de inculpatul R. A.) față de cauza înregistrată inițial pe rolul T. C. sub nr.(...) - Curtea constată că este nefondată. De precizat, în primul rând, contrar susținerilor intimatului inculpat, critica apelantului sub aspectul acestei chestiuni este admisibilă, deoarece chiar dacă soluția de disjungere s-a pronunțat în dosarul inițial nr.(...) al T. C., această soluție poate fi atacată și odată cu fondul prezentei cauze, care, s-a judecat de această manieră (adică, separat) tocmai pentru că, s-a format în urma disjungerii. Practic, împreună cu rechizitoriul , încheierea de disjungere este actul de sesizare a instanței cu judecarea doar a prezentei cauze, trebuind a fi întocmită în dublu exemplar și atașată ambelor dosare, putând fi atacată odată cu fondul ambelor cauze. Critica este însă nefondată, deoarece, față de poziția procesuală a inculpatului R. A. față de infracțiunea prev. de art. 4 al.1 din L. nr. 1., el înțelegând să se prevaleze de dispoz. art.320/1 C., în mod judicios, instanța a apreciat că pentru o bună înfăptuire a justiției, în interesul unei bune judecăți, se impune disjungerea cauzei cu privire la această infracțiune, având în vedere că legătura de conexitate care a impus sesizarea T. C. cu toate infracțiunile comise de acest inculpat, precum și cu cele comise de inculpații H. A. și L. Z. - (aceștia din urmă, pentru favorizarea infractorului prev. de art.264 C.) - a fost determinată, în special, de elemente subiective ( persoana inculpatului R., presupus a fi comis mai multe infracțiuni), iar legătura de conexitate cu infracțiunile comise de inculpații H. A. și L. Z. , a fost determinată de elemente obiective legate de infracțiunile informatice reținute în sarcina inculpatului R., respectiv, favorizarea infractorului în legătură cu infracțiunile informatice, fără nicio altă legătură, intersectare cu infracțiunea prev. de art.4 al.1 din L. nr. 1., în afară de cea privind autorul comun al acesteia cu cel al infracțiunilor disjunse. Atât timp cât, judecarea infracțiunii disjunse se poate realiza exclusiv pe baza mijloacelor de probă constând în: declarațiile inculpatului de recunoaștere a vinovăției, procesul verbal de percheziție domiciliară ( cu ocazia căreia, a fost descoperită cantitatea de 1,8 grame canabis) și, respectiv, raportul de constatare tehnico-științifică, privind natura substanței interzise descoperite - mijloace de probă care, evident, nu sunt comune cu cele care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului R. pentru restul infracțiunilor, nu se poate susține că, disjungerea împietează în vreun fel buna administrare a justiției, ci, dimpotrivă, este în interesul acesteia, inculpatul putând avea o soluție definitivă într-un timp mai scurt, putânddeci să-și clarifice situația juridică mai repede, măcar pentru o parte din acuzațiile care i s-au adus prin actul de sesizare, acesta fiind de altfel, dezideratul oricărui act de justiție - soluționarea cu celeritate a cauzei, dacă nu intervin alți factori neimputabili instanței ( necesitatea administrării unui probatoriu complex, substanțial, de ex.). 2. Nefondată apare și critica apelantului privind aplicabilitatea dispoz. art.320/1 C., în condițiile în care inculpatul a recunoscut doar una din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată; se susține că, în final ( așa cum în cursul urmăririi penale inculpatul a negat vehement celelalte infracțiuni, se preconizează că și în fața instanței va proceda la fel), va apărea cel puțin o disfuncționalitate, dacă nu chiar o nelegalitate a soluției pronunțate în prezenta cauză, în condițiile art.320/1 C., iar în cauza disjunsă, fără aplicarea acestor dispoziții. Aceasta deoarece, dispozițiile legale în materie - art.320/1 alin.2 C. - prevăd că, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare. S. „în totalitate"; se referă lafiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, în sensul că fiecare faptă trebuie recunoscută în totalitate (adică, nu parțial, nu nuanțat, nu condiționat de reținerea anumitor circumstanțe, ci așa cum au fost descrise în actul de sesizare) și, nicidecum la recunoașterea tuturor infracțiunilor pentru care un inculpat a fost trimis în judecată. O astfel de interpretare ar fi discriminatorie, ducând la privarea nelegitimă a inculpatului de beneficiul legal, justificat, al unor dispoziții legale favorabile și, în final, la lipsirea de conținut și de scopul pentru care au fost instituite dispozițiile legale privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. S-ar ajunge chiar la încălcarea dispozițiilor constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii - art.16 alin.1 din Constituția României, în sensul că la situații egale, s-ar aplica tratamente juridice diferite, respectiv, unui inculpat trimis în judecată pentru o singură infracțiune, pe care o recunoaște, i s-ar aplica dispoz. art.320/1 C., în timp ce altui inculpat, trimis în judecată pentru aceeași infracțiune, pe care o recunoaște, dar și pentru alte infracțiuni, pe care nu le recunoaște - să nu-i fie recunoscut dreptul de a beneficia de dispoz. art.320/1 C. pentru infracțiunea recunoscută, cu atât mai mult, cu cât, între infracțiuni nu ar exista legături de conexitate sau indivizibilitate absolute ( de ex., infracțiuni comise în condiții de loc și timp diferite, absolut independente, chiar dacă au ca unică legătură autorul infracțiunii - un furt și un viol, de ex, comis de aceeași persoană, dar în locuri diferite, la un anumit interval de timp, în dauna unor părți vătămate diferite, etc.). Rezultă așadar, din considerentele anterior expuse că motivele invocate de apelant nu se circumscriu cazurilor legale - în care se poate desființa sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost desființată - expres și limitativ prev. de art.379 pct.2 lit. b C. 3. În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art.4 al.1 din L. nr.1. în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. și aplicarea unei sancțiuni administrative, Curtea constată că aceasta este una temeinică, instanța valorificând eficient criteriile prev. de art.18/1 alin.2 C. pentru stabilirea gradului de pericol social al faptei și, concluzionând judicios că s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege prin incriminarea respectivei fapte, astfel că aceastanu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Astfel, s-au avut în vedere: modul și mijloacele de săvârșire a faptei - nu s-au identificat modalități speciale, neobișnuite de comitere a faptei, aceasta realizându-se în modalitatea specifică - deținere - acțiune descoperită cu ocazia efectuării percheziției domiciliare; scopul urmărit și împrejurările comiterii faptei - de asemenea nu s-a identificat un alt scop al comiterii faptei, decât cel specific pentru existența acesteia - în vederea consumului propriu - iar împrejurările comiterii nu s-au remarcat prin elemente deosebite, agravante, dacă avem în vedere și cantitatea mică de substanță interzisă deținută; urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - este cea firească, aceea că, în afară de persoana inculpatului, nu au fostafectate și alte persoane și nu s-a dovedit că ar fi putut afecta alte persoane, de vreme ce s-a stabilit că deținerea era destinată exclusiv consumului propriu; persoana și conduita făptuitorului - tânăr în vârstă de 29 ani, student, aflat la prima confruntare cu legea penală, care a avut o atitudine sinceră și de regret față de fapta comisă și care, conform propriilor susțineri, ar reprezenta o experiență nefericită în viața sa. Cu privire la acest din urmă criteriu - persoana și conduitafăptuitorului - apar ca irelevante susținerile apelantului, sub aspectulincidenței dispoz. art.18/1 C., în sensul că: - inculpatul, pe lângă prezenta faptă, mai este cercetat și pentru alte infracțiuni grave, având preocupări serioase de muți ani, în această direcție, deoarece față de el, sub aspectul infracțiunilor pentru care mai este judecat, până la pronunțarea unei hotărâri definitive operează prezumția de nevinovăție, astfel că asemenea împrejurări nu pot fi reținute și valorificate ca și conduită anterioară necorespunzătoare a inculpatului; - cu ocazia percheziției domiciliare, pe lângă substanța interzisă ce face obiectul infracțiunii judecate în prezenta cauză, au mai fost găsite și ridicate și alte substanțe care, în urma analizelor de laborator s-a stabilit că nu cad sub incidența Legii nr.1.. Nu s-a dovedit că deținerea respectivelor substanțe ar cădea sub incidența legii penale sau al unui altfel de ilicit, astfel că, nu vedem, sub ce aspect ar avea relevanță această împrejurare ! În consecință, față de toate aceste considerente, apelul Diicot - S. T. C.se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.379 pct.1 lit. b C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției în favoarea av. Codrean D. C.. Văzând și dispoz. art.192 alin.3 Cpr.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat apelul declarat de DIICOT - S. T. C. împotriva sentinței penale nr. 157 din 12 aprilie 2011 a T. C. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției in favoarea av. Codrean D. C.. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER ANA C. L. M. M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: I.N. B.
| ← Decizia penală nr. 1237/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 109/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
