Decizia penală nr. 2049/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIEI PENALE NR. 2049/R/2011
Ședința publică din data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. C. M.
JUDECĂTORI : M. R.
A. D. L.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. D. V. împotriva încheierii penale f.nr. din 29 noiembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...)/a2 al T.ui B. N., având ca obiect menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. D. V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Dumbrăveanu D., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. D. V. arată că este își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului B. D. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care în temeiul art. 160/b alin. 2 C.pr.pen. să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apreciază că în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și că nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest. R. la faptul că de la data luării măsurii preventive a trecut 1 an și jumătate, măsura fiind luată în data de 11 iunie
2010, consideră că lăsarea inculpatului în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece s-a estompat și reacția negativă a societății. S. a se avea în vedere poziția inculpatului de nerecunoaștere a infracțiunii de omor, ci numai de exercitare a unor violențe asupra părții vătămate. P. toate aceste motive, solicită admiterea recursului. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentanta P. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, încheierea penală atacată fiind legală și temeinică, având în vedere art. 300/2 și art. 160/b C.pr.pen., cu raportare și la temeiurile pentru vinovăția și art. 148 lit. a și f C.pr.pen., ce justifică menținerea stării de arest. S. a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv sunt incidente în continuare, precum și că în cauză mandatul de arestare preventivă a fost emis în lipsă, întrucât inculpatul s-a sustras urmăririi penale, acesta fiind pus în executare în februarie 2011. Dealtfel, inculpatul s-a întors în țară cu intenția de a părăsi din nou teritoriul României. Astfel, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen. raportat la fapta în concret săvârșită, la faptul că inculpatul nu recunoaștere comiterea infracțiunii imputate, precum și la natura faptei deduse judecății, având în vedere și că acesta a mai fost condamnat anterior pentru o infracțiune de omor. În aceste condiții apreciază că se justifică menținerea măsurii arestului preventiv, motiv pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Inculpatul B. D. V., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu este vinovat de comiterea infracțiunii de omor, iar dacă ar fi săvârșit această faptă nu s-ar fi întors din G., deoarece a mai suferit o condamnare anterioară pentru infracțiunea de omor și știa ce-l așteaptă. S. cercetarea în libertate, deoarece nu există probe că a săvârșit fapta imputată.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în baza art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. D. V., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) Cod penal, art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. P. a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul B. D. V. a fost condamnat prin S. penală nr. 124/2000 a T.ui Maramureș la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de omor și furt calificat. La data de (...) inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse cu un rest neexecutat de 849 zile închisoare. După liberarea condiționată inculpatul și-a stabilit domiciliul la mama sa, victima P. Ana, aflat în comuna M., nr. 22, județul B.-N.. Inculpatul realiza venituri lucrând ocazional iar începând cu data de (...) obținea zilnic 10 lei/zi în calitate de îngrijitor la ciurda de vaci a satului M., bani care nu-i ajungeau de la o zi la alta. În aceste condiții prin amenințări și agresiuni repetate lua banii de pensie ai mamei sale, victima P. Ana. În ultima perioadă a vieții sale P. Ana a refuzat să îi mai dea bani inculpatului lăsându-și pensia la factorul poștal sau la diferite cunoștințe. Totuși, pentru a obține banii de la victimă (care se deplasa greu) inculpatul o ducea pe aceasta cu căruciorul la diferite persoane din sat și îi pretindea să se împrumute. Victima se confesa vecinilor referitor la conduita inculpatului, despre care afirma că este „un criminal"; și își exprima temerea că o va omorî, iar într-o seară i-a cerut martorei B. M. să o lase să doarmă la ea, fiindu-i teamă de inculpat. În ziua de (...), enervat că victima nu îi dă bani, inculpatul a agresat-o, lovind-o cu un scaun în cap, aplicându-i și alte lovituri, inclusiv cu un cuțit, după care a sugrumat-o. Apoi, inculpatul a părăsit locuința, mergând la domiciliul unui vecin de unde a telefonat unui taximetrist care a venit până în localitatea M., în apropierea casei mamei sale, împreună cu care s-adeplasat în B. Din B. inculpatul s-a deplasat la S. și de aici în G., unde a rămas până la sfârșitul lunii februarie 2011 când a revenit în țară. La data de (...) după 4 zile de la plecarea inculpatului, martora B. M. a constatat că victima P. Ana nu mai ieșea afară din casă astfel că a anunțat-o pe fiica acesteia. Fiica victimei a venit însoțită de fiul ei și împreună au forțat cu un topor lacătul cu care era închisă ușa, găsind-o pe P. Ana decedată. În urma autopsiei efectuate pe cadavrul victimei s-au stabilit numeroase leziuni, la nivelul piramidei nazale, pe membrele superioare și inferioare, pe cap, plăgi pe tibia piciorului stâng, ceea ce dovedește că P. Ana a fost agresată repetat de inculpat. P. actului medico-legal întocmit în cauză moartea victimei P. Ana a fost violentă, cauza morții fiind insuficiență respiratorie acută, consecutivă unei asfixii mecanice prin sugrumare. Se mai reține în cuprinsul actului medico-legal că leziunile constatate pe corpul victimei s-au putut produce prin lovire cu corp dur și tăietor-înțepător (posibil cuțit) și prin compresiune cu mâna, moartea putând data din 22 - (...). Se mai arată în cuprinsul actului de acuzare că inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de omor pentru care este trimis în judecată, dar că acesta a recunoscut că, fiind foarte nervos, a lovit-o cu un scaun în cap pe mama sa, după care, la rugămintea acesteia a încetat să o mai agreseze. Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive pentru o durată de 30 de zile, prin Î. penală nr. 29/CC/2010 din 11 iunie 2010 a T.ui B.-N., emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 18 din 11 iunie 2010. Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită succesiv de instanța de judecată prin Î. penală nr. 37/CC/2011 din 01 aprilie 2011, Î. penală nr. 51/CC/2011 din 02 mai 2011, rămasă definitivă în urma respingerii recursului declarat de inculpat, prin Î. penală nr. 712/R/2011 din 5 mai 2011 a Curții de A. C. și prin Î. penală nr. 63/CC/2011 din 31 mai 2011. Instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive au apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe suficiente de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor pentru care este cercetat. Totodată s-a apreciat că inculpatul se găsește în situația prev. de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală. Sub acest aspect s- a relevat că inculpatul s-a sustras urmăririi penale (fiind arestat în lipsă), a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă împrejurare a fost reținută raportat la natura violentă și gravitatea trecutului penal al inculpatului, care a mai fost condamnat pentru infracțiunea de omor. Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în raport de dispozițiile art. 3002 Cod procedură penală, instanța a reținut că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive față de inculpatul B. D. V. Astfel, din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriul P.. De asemenea sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f) Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsareaacestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect rezultă din gravitatea și violența deosebită a infracțiunii, din modalitatea în care a fost comisă și din datele care caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist și a mai fost condamnat pentru infracțiunea de omor. În fine, sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. a) Cod procedură penală întrucât imediat după săvârșirea faptei inculpatul s-a sustras urmăririi penale iar după ce a fost arestat, a negat săvârșirea ei. În contextul celor de mai sus instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea cauza în rândul comunității locale o reacție negativă, generată de împrejurarea că persoane acuzate de infracțiuni grave sunt judecate în stare neprivativă de libertate. Curtea E. a D. O. a acceptat în cazul Letellier vs. Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția cel puțin pentru un timp. De asemenea, în conformitate cu art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii și drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune codiții a procesului penal. În consecință, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpatului B. D. V. și reținând că subzistă motivele care au stat la baza luării ei, în baza art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală a menținut această măsură față de inculpat. Împotriva acestei încheieri a declarat în termen legal, recurs inculpatul, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală. În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, nu există probe de vinovăție în ceea ce-l privește, că s-a depășit termenul rezonabil astfel că se impune punerea sa în libertate, măsura arestului preventiv dispunându-se la data de 11 iunie 2010 de mai bine de un an jumătate. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs amintite, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele: Din probele administrate până în prezent, probe ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N., rezultă eistența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) Cod penal, art. 175 alin. (1) lit. c), art. 176 alin. (1) lit. c) Cod penal, constând în aceea că în ziua de (...), enervat că victima nu îi dă bani, inculpatul a agresat-o, lovind-o cu un scaun în cap, aplicându-i și alte lovituri, inclusiv cu un cuțit, după care a sugrumat-o. Apoi, inculpatul a părăsit locuința, mergând la domiciliul unui vecin de unde a telefonat unui taximetrist care a venit până în localitatea M., în apropierea casei mamei sale, împreună cu care s-a deplasat în B. Din B. inculpatul s-a deplasat la S. și de aici în G., unde a rămas până la sfârșitul lunii februarie 2011 când a revenit în țară. Astfel, susținerea apărării privind termenul rezonabil raportat la data emiterii mandatului de arestare și anume data de (...) nu poate fi avut în vedere, atâta vreme cât, mandatul de arestare a fost emis în lipsă, fiind pus în executare abia după ce acesta a revenit în țară, reținându-se prin rechizitoriu că la data de (...) inculpatul a fost oprit în Vama Petea când se pregătea să plece în Italia cu concubina sa. Apreciem, raportat la complexitatea cauzei, la necesitatea administrării nemijlocite a probatoriului, la conduita procesuală a inculpatului care recunoaște doar o simplă agresiune asupra victimei, că nu a fost încălcat termenul rezonabil definit de jurisprudența C., neputându-li-se reproșa autorităților nicio culpă în derularea procedurilor judiciare. De asemenea, în cauză se justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru o bună desfășurare a procesului penal. P. a conchide astfel, am avut în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei presupuse a fi comise precum și persoana inculpatului, care este recidivist, a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracțiunii de omor la o pedeapsă de 11 ani închisoare prin sentința penală 124/2000 a T.ui Maramureș, a părăsit țara imediat după data de (...), fiind prins în momentul în care dorea din nou să o facă. În ceea ce privește apărarea inculpatului referitoare la faptul că nu există probe de vinovăție și că dorește să fie liber pentru a se putea apăra mai bine, curtea amintește că menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestui la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării. Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. V., fiul lui N. si Ana, născut la 26 august 1070, deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 29 noiembrie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. M. M. R. A. D. L. T. G. GREFIER
| ← Decizia penală nr. 1465/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 366/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
