Decizia penală nr. 78/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.78/R/2011
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. B. - judecător
JUDECĂTORI : V. C.,
: V. G.
GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă I., DIICOT S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de inculpații C. N., V. L., R. C., B. O., B. DAN, D. D., N. M., V. T., T. M., L. D., M. D., C. C., L. M., R. I., S. C., Ț. G., N. M. și B. A. împotriva Încheierii penale din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., având ca obiect excepția de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin Încheierea penală din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) în baza art. 29 alin.6 din Legea nr.47/1992, s-a dispus respingerea, ca inadmisibile, a excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art.332 al.2,3,4 C.pr.pen. și a prevederilor art.3 alin.1, art.4 alin.1, art.5 teza a II-a și art.6 din OUG nr.3. și a Legii pentru aprobarea OUG nr.3..
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul asupra prevederilor art.29 din Legea nr.47/1992 cu referire la condițiile de admisibilitate a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, a apreciat că nu sunt îndeplinite aceste condiții și pe cale de consecință a respins cele două excepții:
Concret, pentru a se dispune admisibilitatea unei excepții, conform art.29 al.1, 2, 3 din Legea 47/1992, trebuie ca respectiva excepție să se refere la neconstituționalitatea unui text de lege, să fie ridicată de către o parte în procesul penal, procesul respectiv să se afle pe rolul instanței, respectiva excepție să nu mai fi fost în lucru la Curtea Constituțională, sau aceasta din urmă să nu se mai fi pronunțat asupra ei și nu în ultimul rând soluționarea excepției să aibă consecințe asupra judecării cauzei deduse.
În legătură cu primele patru condiții prezentate mai sus, instanța a constatat că acestea sunt îndeplinite, se regăsesc între piesele dosarului. În legătură cu ultima condiție pentru admisibilitatea acestor excepții, instanța a apreciat că o teoretică soluționare a excepției ridicate nu are consecințe directe asupra soluției ce se v a pronunța în cauză.
Astfel, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3 al.1, art.4, art.5 teza a II-a, art.6 din O. nr.3. și a art. unic din Legea pentru aprobarea OU.G.3., nu îndeplinește ultima condiție. Susținerile invocate în sensul admiterii prezentei excepții de neconstituționalitate cum că respectiva ordonanță de urgență a fost emisă la o anumită dată, atunci când organul legislativ a apreciat necesitatea urgentei sancționări a acțiunilor incriminate prin respectiva ordonanță, pentru ca apoi, după un interval mai lung de timp să fie emisă legea de aprobare, adică nu se justifică o maximă urgență de adoptare a unei ordonanțe de urgență, care să fie consfințită printr-o lege ordinară, nu au legătură directă cu soluționarea pe fond a prezentei cauze.
A fost emisă ordonanța de urgență menționată, adoptată prin legea menționată, în procedurile specifice ale organului legislativ, caz în care organul de urmărire penală, conform abilităților conferite de C. de procedură penală a procedat la începerea urmăririi penale, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței cu respectivele fapte penale constatate și în încadrarea juridică conform textelor de lege menționate. Instanța de judecată are la dispoziție soluții procedurale - de condamnare ori de achitare - conform C.ui de procedură penală, urmând ca la finalizarea cercetării judecătorești, cu tot ce presupune aceasta, și a dezbaterilor, să pronunțe o soluție, și nu să se subroge organului legislativ.
În legătură cu cea de-a doua excepție de neconstituționalitate ridicată, concret la dispozițiilor art.332 al.2,3,4 C., în opinia instanței nici această situație nu vizează și nu îndeplinește ultima condiție pentru admisibilitatea excepției.
Concret, se face o confuzie între restituirea în cazul constatării unor neregularități vizate de art.332 C., și restituirea în cazul în care sunt constatate neregularități pentru care dispozițiile art.300 C., sunt valabile în continuare. Art.332 C.p.p se referă la un alt moment al procesului penal, respectiv la începerea cercetării judecătorești, parcurgerea cercetării judecătorești și se menționează expresis verbis : înainte de terminarea cercetării judecătorești. Din acest punct de vedere art.332 C. nu se aplică, a fost vorba doar despre art.300 C.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că ambele excepții de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei, și au fost respinse, ca inadmisibile, potrivit art.29 al.6 din Legea 47/1992.
Împotriva încheierii menționate inculpații au declarat recurs în termen.
În motivarea recursului au criticat încheierea atacată sub aspectul greșitei aprecieri că excepția ridicată nu are consecințe directe asupra soluției ce se va pronunța în cauză pentru că ordonanța de urgență vizată a fost adoptată în procedurile specifice organului legislativ, intrând astfel pe fondul excepției ce nu poate fi analizat decât de Curtea Constituțională.
S-a arătat că, în realitate, dispozițiile criticate din OUG nr. 3. au legătură directă cu soluționarea cauzei fiindcă, printr-o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate s-ar elimina însuși temeiul trimiterii în judecată.
S-a mai invocat faptul că și sub aspectul art. 332 alin.2,3 și 4 C. cererea era admisibilă vizând doar imposibilitatea declarării recursului în cazul respingerii solicitării retrimiterii cauzei la procuror, iar motivarea primei instanțe referitoare la confuzia recurenților între restituirea cauzei la procuror prev. de art.332 C. și restituirea cauzei prev. de art. 300 C. este greșită; astfel s-a arătat că art.300 instituie de principiu, în linii generale, verificarea sesizării instanței, fără să indice cauzele concrete pentru care se dispune restituirea pentru că o parte din cauze sunt enumerate în art.332 C.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe recurenții au ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3 alin.1, art. 4 alin.1 teza I, art.5 teza a II-a și art.6 din O. nr. 3. privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cucaracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, ce incriminează fapte penale pentru care au fost trimiși în judecată în acest dosar susținând, în esență, că materia legiferată nu poate face obiectul unei ordonanțe de urgență deoarece nu se referă la o stare excepțională de maximă urgență astfel încât au fost încălcate dispozițiile art.114 alin.4 din Constituție.
S-a mai apreciat că, într-o asemenea situație, Guvernul era obligat să solicite anterior adoptarea unei legi de abilitare, iar adoptarea ulterioară a Legii nr. 107/2006 de aprobare a OUG nr. 3. face ca însăși această lege să fie neconstituțională deoarece nu poate acoperi viciile de neconstituționalitate ale ordonanței de urgență aprobată.
În același timp, s-au reiterat criticile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 332 alin.2, 3 și 4 C., invocate pentru prima dată la un termen anterior și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
Motivarea primei instanțe nu a analizat motivele de admisibilitate ale cererii de sesizare a C. C., decât cu privire la art. 322 C. reținând în mod legal că, din moment ce în speță nu s-a formulat vreo cerere de restituire a cauzei la procuror ci s-a invocat doar neregularitatea actului de sesizare atunci cererea nu este admisibilă.
Într-adevăr, art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 prevede că excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată în fața instanțelor dacă dispoziția criticată are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului; faptul că în fața instanței s-a ridicat excepția neregularității actului de sesizare a instanței prev. de art. 300 C. și că jurisprudența (dec.nr.28/2007, secțiile unite, I.) a stabilit că împotriva hotărârii prin care s-a dispus restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii actului de sesizare este supusă recursului în 3 zile la fel ca în situația reglementată de art.332 alin.4 C. ca atare încheierea de respingere a unei atari excepții ar fi definitivă, neputând fi atacată cu recurs nu se datorează reglementării prev. în art.332 alin.4 C., ci interpretării jurisprudențiale; prin urmare, constituționalitatea sau neconstituționalitatea art.332 nu are nicio consecință în cauză; drept dovadă o constituie faptul că, dacă ar fi constatată neconstituționalitatea reglementării recursului privind cererea de restituire a cauzei la procuror, decizia secțiilor unite ar rămâne aplicabilă pentru că vizează art.300 C., și nu art.332 C.
Sub un alt aspect, prima instanță a prorogat discutarea excepției privind neregularitatea investirii instanței astfel încât, în lipsa soluționării acesteia este indiferent pentru cauză dacă poate fi atacată cu recurs încheierea de respingere a excepției privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Așa fiind, cererea de sesizare a C. C. cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 332 C. este inadmisibilă.
Cu totul alta este situația cererii de sesizare a C. C. cu privire la temeiurile ce incriminează faptele penale ce fac obiectul cauzei penale, prevăzute în OUG nr. 3. și a Legii de aprobare, fiind evident că nu se poate susține în mod întemeiat că este indiferentă pentru cauză constituționalitatea sau neconstituționalitatea tocmai a dispozițiilor ce incriminează faptele pentru care inculpații sunt judecați, chiar dacă vizează procedura acestora de adoptare.
Opinia C. de A. este aceea că, într-adevăr, materia reglementată prin
OUG nr. 3., deși este indiscutabilă importanța acesteia, nu putea fi reglementată printr-o ordonanță de urgență, deoarece atât art.114 alin.4 din Constituție în vigoare în anul 2002, cât și art.115 alin.4 din Constituția revizuită prevăd că se pot adopta ordonanțe de urgență numai în „.excepționale";, respectiv „. extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată";.
Așa fiind, în baza art. 29 alin.5 din Legea nr. 47/1992, republicată,
Curtea va admite recursul inculpaților, va casa parțial încheierea atacată și, rejudecând va admite cererea de sesizare a C. C. cu privire la dispozițiile menționate din OUG nr. 3. și a articolului unic din Legea nr. 107/2006 de aprobare a OUG nr.3..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpații N. M., V. T. C., Ț. M., C. C., L. M. C., R. I., R. C., B. DAN, S. C., Ț. G., C. N., M. D. S., N. M. R., B. A. C., V. L., D. D., B. O. E., L. D. R. cu domiciliul ales la C. de A. T. B. cu sediul profesional în B., str.Vlaicu Vodă nr. 16 bl V65, sc 2 et 4 ap 23 sector 3, împotriva încheierii penale din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o casează parțial și rejudecând:
Admite cererea de sesizare a C. C. formulată de către inculpații recurenți cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1, art. 4 alin. 1 teza I, art. 5 teza a II-a și art. 6 din O. nr. 3. precum și a dispozițiilor Articolului unic din Legea nr. 107/2006 de aprobare a O. nr. 3..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. B. V. C. V. G. D. S.
Red.VC Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1644/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 125/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
