Decizia penală nr. 209/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 209/A/2011
Ședința publică din 29 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. H.- judecător JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR -. M.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- D. N. A. - S. T. C. și inculpatul Z. M., împotriva sentinței penale nr. 193 din 10 mai 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped de art. 257 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Z. M. asistat de apărătorul ales avocat S. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Se constată că a sosit la dosar, în cursul zilei de azi, referatul de evaluare psiho- socială întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea în parte a hotărârii atacate cu privire la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului Z. M. și a modalității de executare a pedepsei stabilite în sarcina acestuia; pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reținerea în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 257 alin.1
C. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită prev. de art. 255 alin.1 C. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit.a C., iar modalitatea de executare a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului să fie privarea de libertate.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse la dosar, reprezentantul parchetului arată că instanța de fond a reținut că singura problemă care se pune este aceea a corectei încadrări juridice a faptelor comise de inculpatul Z. M., opinia instanței fiind în sensul că acesta a comis infracțiunea de trafic de influență în concurs real cu infracțiunea de complicitate la dare de mită. Elementul material al infracțiunii de trafic de influență, potrivit art. 257 C., îl reprezintă primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni sau daruri direct sau indirect, pentru sine sau altul, realizată de persoana care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra funcționarului cu scopul de a-l determina să facă sau nu un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. În speță, a rezultat faptul că inculpatul a pretins și primit de la denunțător suma de 12.000 euro pentru pretinsa influență asupra inculpatului-funcționar vamal. F. că o parte din banii astfel primiți i-a reținut pentru sine nu are influență asupra încadrării juridice în infracțiunea de trafic de influență.
Prima critică hotărârii de fond vizează încadrarea juridică dată activității infracționale desfășurate de inculpat, apreciind că cea corectă este cea reținută în actul de sesizare al instanței. Probele administrate în cursul urmăririi penale, reținute de prima instanță ca fiind concludente și suficiente pentru judecarea inculpatului, la cererea sa, în procedura reglementată de art. 3201 C., au evidențiat că inculpatul a pretins și primit suma totală de 12.000 euro de la A. C. A., lăsându-l pe acesta să creadă că are influență pe lângă un funcționar public cu funcție de conducere din cadrul ANAF, pe care îl poate determina să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, și să intervină pe lângă inspectorii vamali ce efectuau un control la SC R. I. SRL, în scopul de a întocmi un act de control favorabil acestei societăți comerciale. Din suma de 12.000 euro primită, inculpatul și-a reținut pentru sine suma de 8000 euro, iar suma de 4000 euro a remis-o inculpatului M. A. Probele administrate în cauză nu reliefează nici faptul că inculpatul Z. M. i-ar fi înlesnit sau l-ar fi ajutat pe denunțător să îi ofere suma de 4000 euro lui M., în condițiile în care inculpatul Z. s-a opus categoric unei întâlniri dintre denunțător și inculpatul M. A. F. că inculpatul Z. M. și-a reținut suma de 8000 euro, prețul influenței sale asupra lucrătorului vamal, și apoi, i-a dat suma de 4000 euro inculpatului M., pentru ca acesta să-și încalce atribuțiile de serviciu, sunt argumente care susțin că încadrarea juridică corectă este cea dată prin rechizitoriu. Sub aspect subiectiv, probele administrate denotă că denunțătorul a avut reprezentarea faptului că el cumpără influența inculpatului Z. M. neavând reprezentare faptul că dă mită inculpatului M. În raporturile cu inculpatul M., inculpatul Z. nu a acționat ca reprezentant al denunțătorului, atâta vreme cât Z. este cel care a stabilit ce sumă de bani va remite funcționarului cu titlu de mită. Se apreciază de reprezentantul parchetului că instituirea controlului judiciar ca modalitate de executare a pedepsei nu este de natură să satisfacă scopul și funcțiile pedepsei așa cum acestea se regăsesc în reglementarea dată de art. 52 C., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante în urma efectuării concursului neputând să constituie nici o măsură de constrângere și nici un mijloc de reeducare a inculpatului. Cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în temeiul art. 11 alin 2 pct 1 raportat la art. 10 lit b C., achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin 1 C. cu art 6 din Legea nr. 78/2000; reindividualizarea pedepsei, prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit a și c C., și pronunțarea în consecință a unei sancțiuni sub minimul special al pedepsei. În susținerea apelului formulat în cauză, apărătorul inculpatului a avut în vedere nelegalitatea hotărârii din perspectiva condamnării inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și netemeinicia hotărârii din perspectiva greșitei individualizări a pedepsei, urmare a nereținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit a și c C.. În speța dedusă judecății, a rezultat faptul că inculpatul Z. a pretins și primit de la denunțător suma de 12000 euro pentru pretinsa influență asupra inculpatului funcționar vamal. F. că o parte din banii astfel primiți i-a reținut pentru sine nu are influență asupra încadrării juridice în infracțiunea de trafic de influență. Nu există absolut nici un element faptic care să susțină existența unui act de pretindere sau primire a unui folos material pentru sine sau pentru altul realizat de incupat în vederea exercitării influenței asupra funcționarului. Conform stării de fapt reținută, suma solicitată de inculpatul Z. denunțătorului era destinată exclusiv inculpatului M., în acest sens neexistând nicio probă care să contrazică acest fapt. Singurul element al stării de fapt care ar putea susține faptul căinculpatul ar fi obținut un folos material pentru sine este acela că el nu a remis în totalitate suma de 12.000 euro dată de denunțător pentru a fi dată funcționarului, ci doar 4000 euro, reținându-se aparent o parte din această sumă pentru sine. Simpla reținere a sumei de bani nu este suficientă, cât timp ea nu a avut pentru părți semnificația unei retribuții acordată inculpatului de către denunțător pentru traficarea influenței asupra funcționarului. Din perspectiva denunțătorului, așa-zisul cumpărător al influenței, suma în integralitatea sa era destinată exclusiv funcționarului. Ca atare, așa-zisul cumpărător de influență nu a cumpărat în nici un moment influența traficantului pentru remiterea unei sume de bani. I. cumpărării de influență atrage automat imposibilitatea reținerii infracțiunii de trafic de influență, căci cele două sunt interdependente la nivelul existenței într-o asemenea formă de comitere. De asemenea, în nici un moment traficantul nu și-a traficat influența în fața denunțătorului, acesta necondiționând în nici un moment exercitarea unei potențiale influențe de primirea unui beneficiu material. Din toate elementele mai sus menționate, reiese că, în nici un moment, inclusiv în reprezentarea denunțătoruui sau a inculpatului suma de 8000 euro nu a constituit un beneficiu material pentru acesta din urmă. Cu privire la netemeinicia sancțiunii, din perspectiva nereținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit a și c C., se arată că se impunea reținerea acestora, instanța de fond omițând ca în cadrul individualizării pedepsei aplicabile să rețină și să acorde eficacitate acelor împrejurări care în mod cert constituie circumstanțe atenuante, fapt ce califică hotărârea primei instanței ca netemeinică. În final, se apreciază că reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și c C. este pe deplin justificată, astfel că se impune reformarea hotărârii instanței de fond din această perspectivă. Cu privire la apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat, conform răspunsului la motivele de apel depuse la filele 73-91. Inculpatul Z. M. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, are o situație materială foarte bună, el neavând nevoie de 8000 euro. Inculpatul M. era un prieten foarte bun. C U R T E A : Deliberând reține că prin sentința penală nr. 193 din 10 mai 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., în temeiul art. 334 C. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul Z. M. din infracțiunea de dare de mită prev. și ped. de art.255 al.1 C. cu aplic. art.6 din Lg. nr.78/2000 în infracțiunea de complicitate la dare de mită prev.și ped. de art.26 C. rap. la art. 255 al.1 C. cu aplic. art. 6 din Lg. nr.78/2000. A fost condamnat inculpatul Z. M., fiul lui B. și P., născ. la (...) în loc.Dorohoi jud.Botoșani, cetățean israelian, dom. în I. loc. Haifa str.Yachinton nr.1 ap.7, cu reședința în România, loc.C.-N. str. C. B. Z. nr.34 ap. 11, pașaport nr.10932015 emis de statul I., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de : - trafic de influență prev.și ped.de art.257 al.1 C. cu art. 6 Lg. nr.78/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare; - complicitate la dare de mită prev.și ped.de art. 26 rap. la art. 255 al.1 C. art.6 din Legea nr.78/2000 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit.a, art.34 lit.b C. s-a dispus contopirea acestor pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicațiunea prev. art.64 lit.a,b și 71 C. În temeiul art.86/1 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.86/2 C.. În baza art.86/3 C., pe durata termenului de încercare, s-au stabilit inculpatului următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj; -să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.86/4 C.. În temeiul art.350 al.3 lit.b C., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z. M., dacă nu este arestat în altă cauză. Potrivit art.88 C., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la data punerii în libertate. S-a făcut aplicațiunea art.71 al.5 C.. În temeiul art.191 C. a fost obligat inculpatul să plătească 3000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, alături de un alt inculpat, inculpatul Z. M., pentru săvârșirea infracțiunii trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 C. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.. S-a reținut în esență faptul că în cursul lunii martie 2011 (în perioada 10-16 martie 2011), inculpatul Z. M. a pretins și primit de la denunțătorul A. C. A. suma de 12.000 euro, din care a reținut pentru sine suma de 8.000 euro, lăsând să se creadă față de acesta că are influență pe lângă un funcționar public cu funcție de conducere din cadrul Agenției Naționale de A. F. - D. J. pentru Accize și Operațiuni Vamale C., pe care-l poate determina să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să intervină pe lângă inspectorii vamali ce efectuau un control la S. R. I. S., în scopul întocmirii unui act de control favorabil acestei societăți comerciale. S-a mai reținut că la data de (...) același inculpat a remis celuilalt inculpat suma de 4.000 euro, pentru ca acesta din urmă, în calitate de funcționar vamal, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor sale de serviciu referitoare la urmărirea, controlul și verificarea lucrărilor și activităților desfășurate de personalul din subordine, să se implice în încheierea unui act de control favorabil S. R. I. Impex S. C.-N.. În instanță, la data de (...), inculpatul Z. M. a înțeles să se prevaleze de prev.art.3. C., adică recunoașterea săvârșirii în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nesolicitând alte probe. În aceste condiții, instanța a încuviințat cererea inculpatului și a procedat la judecarea acestuia pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul le cunoaște, și le-a însușit, faptele fiind stabilite și fiind suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse. Starea de fapt referitoare la acest inculpat și în vinuirea ce i se aduce este probată cu următoarele probe și mijloace de probă: denunț și declarații A. C. A. - file 1-9; proces verbal de consemnare acte premergătoare - file 11-12; declarații inculpat Z. M.- file 23-27, 38; proces verbal de consemnare a seriilor bancnotelor puse la dispoziție denunțătorului și planșa foto - file 88-96; proces verbal de percheziție domiciliară și planșa foto - filele 106-122; procese verbale de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental la (...) și (...) și planșă foto - filele 157-185; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice - file 186-195; declarație martor C. D. M. - filele 200- 201; declarație martor P. loan - filele 202-205; declarație martor N. M. D. - filele 206-209;declarație martor M. V. - filele 214-215; declarație martor Ș. V. - file 218-219; declarație martor C. T. file 220-221; declarație martor P. A. - file 222-223;alte acte. Singura problemă supusă discuției de către prima instanță a fost aceea a corectei încadrări juridice a faptelor comise de către inculpatul Z. M. În opinia organului de urmărire penală care a dispus trimiterea în judecată se arată că în sarcina inculpatului Z. M. nu se poate reține o singură infracțiune de complicitate la dare de mită așa cum a solicitat acesta cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, ci două infracțiuni distincte de trafic de influență și, respectiv, de dare de mită. Organul de urmărire penală a concluzionat faptul că rezultă în mod indubitabil ca inculpatul Z. M. a lăsat să se creadă față de A. C. A., administratorul S. R. I. Impex S., că are influență pe lângă un funcționar public cu funcție de conducere din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C., pe care-l poate determina să intervină pe lângă inspectorii ce efectuau controlul, în scopul de a întocmi un act de control favorabil susscrisei societăți comerciale;din suma de 12.000 euro solicitată, cu privire la care denunțătorului i-a comunicat că va fi remisă în totalitate funcționarului vamal, inculpatul Z. M. a reținut pentru sine suma de 8.000 euro. Suma de 12.000 euro nu a fost indicată de inculpatul -funcționar vamal ci chiar de către inculpatul Z. M., astfel cum a recunoscut chiar el în declarație. Or, în contextul în care i-a remis inculpatului-funcționar vamal suma de 4.000 euro, a rezultat, în opinia organului de urmărire penală, în mod indubitabil că restul sumei a fost avut în vedere de inculpatul Z. M. pentru sine, chiar dacă față de denunțător a lăsat să se înțeleagă că el nu dorește nicio sumă de bani, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.În cauză s-a stabilit că inculpatul M. Z. i-a oferit inculpatului-funcționar vamal suma de 4.000 euro pentru ca acesta, să nu își îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și să-i determine pe inspectorii superiori vamali din subordine să încheie un proces verbal de control favorabil S. R. I. Impex S.,astfel că în raporturile cu inculpatul -funcționar vamal, inculpatul Z. M. nu a acționat ca reprezentant al denunțătorului, el fiind de fapt cel care a stabilit ce suma de bani va remite funcționarului cu titlu de mită. Opinia instanței este însă în sensul că inculpatul Z. M. a comis infracțiunea de trafic de influență în concurs real cu infracțiunea de complicitate la dare de mită. A. elementul material al infracțiunii de trafic de influență,potrivit art. 257 C., îl reprezintă primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni sau daruri direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, realizată de către persoana care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra funcționarului cu scopul de a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.Ori în speța dedusă judecății a rezultat faptul că inculpatul Z. M. a pretins și primit de la denunțător suma de 12.000 E. pentru pretinsa influență asupra inculpatului-funcționar vamal. F. că o parte din banii astfel primiți i-a reținut pentru sine nu are influență asupra încadră rii juridice în infracțiunea de trafic de influență, dealtfel încadrare corectă a respectivei fapte. În ceea ce privește acțiunea inculpatului Z. M., încadrată prin rechizitoriu ca fiind infracțiunea de dare de mită, aici trebuie menționat faptul că acțiunea din infracțiunea prev.de art.255 C. constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase și poate fi săvârșită direct sau indirect.În primul caz, acțiunea este săvârșită chiar de către mituitor, iar în al doilea caz, prin intermediul unei alte persoane, așa acum s-a întâmplat în speța de față de către inculpatul Z. M. A. acest inculpat este persoana interpusă și înfăptuiește prin activitatea sa chiar acțiunea incriminată, și el va răspunde în calitate de complice la infracțiunea de dare de mită, deoarece, dacă potrivit legii autorul poate săvârși fapta și în mod direct, intermediarul, care acționează în numele său și cu intenția de a -l ajuta, nu poate avea decât calitatea de complice. A. elemente vin să contrazică susținerile făcute atât de organul de urmărire penală (descrise mai sus), cât și de către avocatul alesal inculpatului, în apărarea acestuia, când a susținut că încadrarea juridică corectă ar fi în infracțiunea complicitate la dare de mită. Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul, în temeiul art.334 C., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul Z. M. din infracțiunea de dare de mită, prev.și ped. de art.255 al.1 C. cu art.6 Legea nr.78/20005 în infracțiunea de complicitate la dare de mită prev.și ped. de art.26 rap. la art.255 al.1 C. cu art.6 din Legea nr.78/2000. A. în sarcina inculpatului Z. M. au fost reținute infracțiunile de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C. rap. la art. 6 din Lg. 78/2000 și complicitate la dare de mită prev.de art.26 rap.la art.255 al.1 C. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, fapte comise în condițiile art.33 lit.a C.. Procedând la individualizarea pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile generale prev.de art.72 C. și de prev.art.3. al.7 C. A., au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime, gradul de pericol social concret al faptelor comise, care este ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată prin acțiunile antisociale ale inculpatului, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor respective, nu în ultimul rând persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală, a colaborat cu organele judiciare, iar la dosar există o serie largă de acte doveditoare ale profilului moral și social al acestui inculpat. A. elemente au fost avute în vedere de către instanță atunci când a procedat la stabilirea în concret a cuantumului pedepselor care s-a orientat spre limita minimă potrivit art.3. C. A. s-a dispus condamnarea inculpatului Z. M. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență prev.și ped. de art.257 al.1 C. rap. la art.6 din Lg. nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare și complicitate la dare de mită prev.și ped. de art.26 rap. la art.255 al.1 C. rap. la art.6 din Lg. nr.78/2000 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b C. s-a dispus contopirea acestor pedepse, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. S-au aplicat prev.art.64 lit.a,b și 71 C.. Elementele descrise mai sus și care au stat la baza aplicării pedepselor menționate au fost avute în vedere de către instanță pentru stabilirea unei modalități de executare a pedepsei rezultante neprivative de libertate, pentru că în această modalitate (cuantum și mod de executare a pedepsei),scopul indicat de art.52 C. poate fi atins în cazul acestui inculpat. În temeiul art.86/1 C., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.86/2 C.. În baza art.86/3 C., pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În temeiul art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,conform art.86/4 C.. În temeiul art.350 al.3 lit.b C., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z. M., dacă nu este arestat în altă cauză. Potrivit art.88 C., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la data punerii în libertate. S-a făcut aplicațiunea art.71 al.5 C.. În temeiul art.191 C., inculpatul a fost obligat să plătească 3000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE L. I. - DNA și inculpatul Z. M., criticându-se sentința penală apelată ca fiind nelegală și netemeinică. P. DE PE L. I. - DNA a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunilor descrise în actul de sesizare si să se dispună ca executarea pedepsei rezultante să se realizeze prin privare de liobertate. În motivarea apelului s-a arătat că probele administrate în cauză nu reliefează faptul că inculpatul Z. M. i-ar fi înlesnit sau l-ar fi ajutat pe denunțător să îi ofere suma de 4000 euro lui inculpatului M. A. În acest sens s-a precizat că inculpatul Z. M. s-a opus categoric unei întâlniri dintre denunțător și inculpatul M. A., că inculpatul Z. M. și-a reținut suma de 8000 euro, prețul influenței sale asupra lucrătorului vamal, și apoi i-a dat suma de 4000 euro inculpatului M. A. pentru ca acesta să-și încalce atribuțiile de serviciu, iar sub aspect subiectiv denunțătorul nu a avut reprezentarea faptului că el dă mită inculpatului M. În raporturile cu inculpatul M., atâta vreme cât inculpatul Z. M. nu a actionat ca un reprezentant al denunțătorului atâta timp cât susnumitul a fost cel care a stabilit ce sumă de bani va remite funcționarului cu titlu de mită Cu privire la netemeinicia sancțiunii penale rezultante s-a arătat că instituirea controlului judiciar ca modalitate de executare a pedepsei nu este de natură să satisfacă scopul și funcțiile pedepsei așa cum acestea se regăsesc în reglementarea dată de art. 52 C., forma neprivativă de liberatate a executării pedepsei neputând să constituie nici o măsură de constrângere și nici un mijloc de reeducare a inculpatului. Inculpatul Z. M. a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în temeiul art. 11 alin. 2 pct. a rap. la art. 10 lit. b C. achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. 1 C. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 și reindividualizarea pedepsei, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c C., cu consecința aplicării unei sancțiuni sub minimul special al pedepsei. În motivarea apelului inculpatul a arătat că în speță, din toate probele existente la dosarul cauzei, nu reiese faptul că inculpatul ar fi solicitat sau primit în vreun moment din partea denunțătorului bani sau alte foloase, pentru sine sau pentru altul, pentru traficarea influenței sale, ci că suma solicitată de către inculpatul Z. M. de la denunțător era destinată exclusiv inculpatului M. A. F. S-a afirmat că necondiționarea exercitării influenței de primirea unui folos material a fost exclusiv motivată de relațiile de prietenie existente între inculpat și tatăl denuntătorului. F. că nu a remis in totalitate suma de 12.000 dată de denunțător pentru a fi remisă funcționarului, retinându-și aparent o parte din această sumă pentru sine nu poate să fundamenteze reținerea infracțiunii de trafic de influență, deoarece din perspectiva denuntătorului, suma în integralitatea sa era destinată exclusiv funcționarului si, deci, așa-zisul cumpărător de influență nu a cumpărat în nici un moment influența traficantului prin remiterea unei sume de bani. S-a mai invocat inexistența unui beneficiu pretins sau primit de către inculpat pentru altul deoarece identitatea acestui tert vizează orice persoană cu excepția celui asupra căruia urmează să se exercite prezumtiva influență deoarece, în cazul în care beneficiul este solicitat chiar pentru funcționarul care urmează să-și îndeplinească în mod defectuos atributiile de serviciu (cum este cazul în spetă), se realizează doar participatia la dare de mită sau luare de mită (în functie de circumstanțele spetei) motivând că nu influența este cea care, din perspectiva solicitantului, determină îndeplinirea defectuoasă a atribuției de serviciu, ci faptul obținerii unui folos de către funcționar. În spetă, influența pe care ar fi avut-o asupra inculpatului M. consta de fapt în relația de prietenie avută cu acesta din urmă care a permis doar crearea unei legături între denunțător și inculpatul M. pentru remiterea sumei de bani, fapta constituind infracțiunea de complicitate la dare de mită. Cu privire la netemeinicia solutiei atacate s-a arătat că în speță există suficiente date care justifică retinerea circumstantelor prev de art. 74 alin. 1 lit a și c C. A., referitorla conduita bună a inculpatului s-a făcut referire la vârsta acestuia, la faptul ca este căsătorit si are o familie unită, are studii superioare efectuate în Germania și o pregătire profesională temeinică, că a condus o firmă cu o cifră de afaceri ridicată în care a angajat persoane defavorizate sau cu dizabilităti, că a făcut acte de caritate si că în referatul de evaluare se precizeayă că nu s-a identificat nici un factor care ar putea favoriza o eventuală conduită infracțională. S-a mai arătat că încă de la momentul descoperirii faptei a avut o atitudine sinceră de recunoaștere cu privire la comiterea faptei si si-a asumat de la început consecințele comiterii acesteia cu ocazia primei sale declarații, deci cu mult înainte de a avea acces la materialul probator administrat în cauză. Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corectă, în procedura prevăzută de art. 3. C., că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost sanctionat penal. Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate în cauză următoarele: Cu privire la critică vizând încadrarea juridică, Curtea observă că elementele care definesc complicitatea materială la o infracțiunea vizează pe de-o parte existența unei legături subiective între autor și complice și ajutorul efectiv oferit de către complice autorului pentru comiterea infracțiunii, pe de altă parte. În cazul infracțiunii de dare de mită, având în vedere particularitățile sale de comitere, acest "ajutor" specific complicității materiale ia de cele mai multe ori forma ajutorului la remiterea sumei de bani, bunuri, etc. de la autorul infracțiunii de dare de mită către autorul infracțiunii de luare de mită. Însuși textul de incriminare acceptă posibilitatea ca darea sau promisiunea să se facă cu ajutorul altuia, atunci când acesta prevede că actele de executare ale infracțiunii pot fi realizate și indirect. Delimitarea unui act de participație în forma intermedierii de un act de autorat la infracțiunea de dare de mită trebuie să se facă având în vedere calitatea pe care cel care a dat banii, bunurile, etc. o are raportat la acțiunea de remitere, respectiv dacă acesta operează pentru altul, respectiv în numele și beneficiul altuia sau dacă acționează în nume propriu. F. că în speță remiterea este realizată în numele denuntătorului reiese explicit din conținutul interceptărilor dintre inculpat și denunțător si de unde rezultă în mod clar faptul că denunțătorul urmărea si avea interesul ca banii să ajungă la funcționarul public pentru ca acesta să îsi îndeplinească defectuos sarcinile de serviciu si că inculpatul era cel care avea să îndeplinească actiunea de remitere în numele său. Acest fapt este probat cu interceptările din data de (...), efectuate în mediu ambiental, când denunțătorul îl întreabă pe inculpat: "Și cât o cerut oamenii ăștia ca să rezolve problema?" (f. 129, d.u.p.), "deci mi-ai zis că trebuie să ii dau 12.000 euro, da?" (f. 130, d.u.p.): "da M., nu există și varianta, miercuri, să-i dau un avans?" (f.135, d.u.p.). , La fel, la un moment dat denunțătorul întreabă "eu tre să plec, eu nu trebuie să mă întâlnesc cu el, așa-i?" (f. 117, d.u.p.), "da în fine, eu am zis că dacă ai zis că mă ajuți să rezolvăm problema" (f. 133, d.u.p.). Curtea consideră că nedivulgarea identității funcționarului, stabilirea sumei de către inculpat sau altă persoană ori solutia adoptată fată de denuntator nu au relevantă juridică în stabilirea formei de participatie. Pe de altă parte, probele cauzei relevă că inculpatul a oferit suficiente date denuntătorului care au făcut posibilă determinarea identitătii functionarului. A., la un moment dat inculpatul Z. îi arată denunțătorului pe telefonul mobil un mesaj în care este mentionat numele functionarului (denunțător: "Vamă, Mod, Mod .... " - f. 117, d.u.p.), iar în toate discuțiile se face referire la "șeful de la vamă". De asemenea, nu prezintă relevantă cine este persoana care a stabilit în ce constă mita sau cuantificarea acesteia atâta timp cât infractiunea de luare de mită se poate realiza si prin simpla acceptare care poate se poate manifesta si fată de un intermediar care actionează ca element de legătură între autorul mituirii și funcționarul mituit, cum este cazul de fată. În final, nu se poate retine ca argument nici faptul că în cauză nu există autor pentru infractiunea de dare de mită, iar față de denunțător s-a adoptat de către organul de urmărire penală o soluție de netrimitere în judecată pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 6/1 din Legea 78/2000 deoarece sanctionarea complicelui nu depinde de sancționabilitatea autorului, ci de existența unei fapte principale prevăzută de legea penală, chiar și dacă aceasta ar fi nesanctionabilă. Referitor la infractiunea de trafic de influentă, Curtea constată că instanta de fond a stabilit întemeiat existenta acesteia în sarcina inculpatului. Rezultă din probele cazei că inculpatul a actionat în asa manieră încât a format denuntătorului convingerea că în realizarea interesului său este determinantă implicarea directă a susnumitului si că în afara demersurilor sale si relatiilor personale, functionarul public nu ar fi acceptat folosul nejustificat pentru îndeplinirea defectuoasă a atributiilor de serviciu. Pe de altă parte, inculpatul a avut de la început reprezentarea faptului că demersul său nu putea fi unul gratuit, desi, aparent, nu a condiționat exercitarea influenței de primirea unui folos. A., din procesul verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental din data de (...) (f. 157-170 dos.u.p.) rezultă că inculpatul îi dă asigurări denuntătorului asupra reusitei demersurilor sale si implicării personale, acesta afirmând ";. M. spune că rezolvă, rezolvă!";; „când M. spune ceva, eu, tu ești ca băiatul meu. Și mie îmi pasă de tine cum mi-ar păsa de fiica mea... ;";dacă eu știu că el nu poate să facă ți-ș spune du- te. Dar eu când te-am chemat și o ... îți povestesc totul ce se întâmplă acolo și vezi că știu. Tu nu îmi spui și eu știu ce se întâmplă la tine, asta înseamnă că omul are cuvânt acolo";. Totodată, pentru a-i întări convingerea denunțătorului că prin influenta sa îi poate rezolva problema, inculpatul a apelat în acest sens la o persoană identificată ulterior ca fiind Ș. V., administratorul unei societăți comerciale care în acea perioadă era supusă unui control vamal și care a confirmat că susnumitul l-a ajutat și pe el într-o astfel de situație (proces verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental din data de (...), f. 168-169). Cu privire la folosul injust retinut în favoarea sa si constând în retinerea sumei de 8000 E. din suma de 12.000 lei predata de denuntător, Curtea găseste relevant faptul faptul că inculpatul Z. M. a stabilit denunțătorului că trebuie să dea toți banii într-o singură tranșă, aparent aceasta fiind o conditie ca functionarul sa îndeplinească defectuos atributiile de serviciu, în fapt constituind o garantie ca suma îi va fi remisă integral si ca va avea astfel posibilitatea retinerii pentru sine a contravalorii prestatiei sale, stabilind ca remiterea să aibă loc la data de (...), la biroul firmei acestuia: „.. .A. C. A. - Și toți banii ăștia trebuie dați odată ? Z. M. -Da, deodată, și asta până A. C. A. - Că eu mă gândesc, că dacă, să dau un avans ..atuncia.... Z. M. - Nu-i vorbă, A. C. A. - Și când îmi scrie procesu" ver.... Z. M. - Nu-i vorbă. A. C. A. — Când îi gata procesu" verbal dau ... Z. M.- Nu-i vorbă, deci nu-i vorbă de asta. A. nu merse așa. Tu trebuie să pui banii pe masă până miercuri la 12.00, la prânz. Si eu să mă duc cu banii mai departe și ăștia doi care vin joi la tine (proces verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental la data de (...), f. 163). Referitor la individualizarea sanctiunii penale, Curtea consideră că instanta de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare. În speța dedusă judecății este dincolo de orice îndoială că s-au produs consecințe severe în ceea ce priveste încrederea publicului față de respectarea legii și exercitarea corectă a atributiilor de serviciu de către functionarii statului, dar si cu privire onestitatea care trebuie să guverneze mediul de afaceri si, din această perspectivă, Curtea apreciază că pedepsele aplicate, ca și cuantum, reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptelor comise. Raționamentul primei instanțe care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului este corect. Aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Pe de altă parte, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Este adevărat că inculpatul a avut un comportament corespunzător pe parcursul procesului penal, iar din referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj reiese ca toate aspectele care caracterizează situația inculpatului sunt de natură a influența și pe viitor într-un mod pozitiv conduita sa generală. De asemenea, acesta a avut un comportament anterior adecvat, a respectat normele si valorile sociale, dovedește atașament față de familie, a avut o evoluție profesională bună. În cadrul concluziilor privind perspectivele de reintegrare in societate, în referat se apreciază ca inculpatul este bine integrat din punct de vedere social și că pe viitor acesta va avea o conduită prosocială. Toate aceste aspecte au fost avute în vedere, însă, de către tribunal care a stabilit sanctiunile orientate spre minimul special si executarea acestora într-o formă neprivativă de libertate, concluzia primei instante potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea în regim de detentie fiind însusită si de către C. Pentru aceste motive Curtea consideră că pedepsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși în art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)- c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții E.pene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii. Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate. Curtea reține că numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptei și multitudinea actelor, față de imperativul ocrotirii pe viitor a unor relații sociale referitoare la exercițiul unor funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, nu este suficientă, impunându-se a fi decăzut din dreptul de acces la astfel de demnități publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată. Așa fiind, corect instanța a apreciat corespunzător că în speță se impune si interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art.64 lit.a) teza I din C. și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de dispozițiile art.64 lit.b) din C., severitatea unor astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional fiind justificată și în legătură directă cu tipul infracțiunilor reținute în cauză. Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții E.pene a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României. Pentru toate motivele arătate Curtea concluzionează că hotărârea instantei de fond este temeinică si legală, urmând a fi mentinută în totalitate ca atare astfel că în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză. Potrivit art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până (...). În temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial partial. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. DE PE L. I. - DNA si inculpatul Z. M. împotriva sentinței penale nr. 193 din 10 mai 2011 a T.ui C. Potrivit articolului 88 C. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până (...). Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial partial. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. I. M. GREFIER, M. N. Red.H.L/Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond: A. I.
| ← Decizia penală nr. 1821/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 410/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
