Decizia penală nr. 728/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR. 728/R/2011
Ședința publică din 9 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C. - președinte secție JUDECĂTORI : A. D. L.
G. : M. N.
I. C. M.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. S. împotriva încheierii penale din 26 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T. M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat S. M., din cadrul
Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința cercetării acestuia în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Raportat la actele de la dosar, nu rezultă probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Se arată în continuare că, de la ultimul termen din data de 29 martie
2011, de când s-a verificat ultima dată oportunitatea menținerii arestului preventiv, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent, astfel că măsura a fost menținută.
De la acea dată în cauză nu au intervenit împrejurări sau date care să fi determinat schimbarea temeiurilor care au fundamentat luarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost aproape finalizată probațiunea, urmând să fie înaintat doar raportul de expertiză medico-legală, probă solicitată în apărare de inculpat și admisă de instanță.
Este real că inculpatul este arestat încă din 8 iunie 2010, perioadă care apare mare, însă având în vedere gravitatea faptei pe care se presupune că acomis-o dar și circumstanțele personale ale acestuia, și anume faptul că este recidivist, justifică menținerea stării de arest.
Dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări ale împrejurărilor și temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, solicită menținerea stării de arest a inculpatului.
Inculpatul B. S. având ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii arestului preventiv și punerea sa în libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 26 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
În temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. S., C. - 1., fiul lui S. și E., născut la data de (...) în Sighetu Marmației, jud. M., domiciliat în Sighetu Marmației, str. Unirii nr. 18/26, jud. M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și în consecință a fost menținută arestarea preventivă a acestuia. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 11 iunie 2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 42/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul B. S. (C. - 1., fiul lui S. și E., născut la data de (...) în Sighetu Marmației, jud. M., cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în Sighetu Marmației, str. Unirii nr. 18/26, jud. M., recidivist), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. Inculpatul B. S. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr. 267 din 8 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data de 8 iunie 2010 și până la data de 7 iulie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.23/U din 8 iunie 2010. În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că, în noaptea de 14/(...), aflându-se la locuința victimei A. G., împreună cu martora D. Ana, pentru a întreține cu aceasta relații sexuale, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a avut o altercație cu victima, împrejurare în care inculpatul a exercitat acte de violență de mare intensitate asupra victimei care au determinat decesul acesteia. După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, la data de (...) instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale. La el, la termenul din (...), verificând oportunitatea menținerii arestării preventive, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent, astfel că măsura a fost menținută. De la acea dată în cauză nu au intervenit împrejurări sau date care să fi determinat schimbarea temeiurilor care au fundamentat luarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost aproape finalizată probațiunea, urmândsă fie înaintat doar raportul de expertiză medico-legală, probă solicitată în apărare de inculpat și admisă de instanță. E adevărat că inculpatul este arestat încă din 8 iunie 2010, perioadă care apare mare, însă având în vedere gravitatea faptei pe care se presupune că a comis-o dar și circumstanțele personale ale acestuia, și anume faptul că este recidivist, justifică menținerea stării de arest. O perioadă de 11 luni în care inculpatul a fost cercetat în stare de arest nu poate fi considerată drept nerezonabilă și nu se justifică revocarea măsurii arestării cu atât mai mult cu cât complexitatea și gravitatea faptei de care este învinuit reflectată în limitele pedepsei prevăzute de lege se circumscriu unui termen rezonabil de menținere a acestei stări chiar dacă este cea mai gravă dintre măsurile preventive. Pe cale de consecință și dat fiind faptul că nu au intervenit schimbări a împrejurărilor și temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, respingându-se totodată cererea formulată de revocare a acesteia. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal inculpatul B. S. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința cercetării acestuia în stare de libertate, cu motivarea în esență că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, deoarece raportat la actele de la dosar, nu rezultă probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată. Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat. Din examinarea dosarului aflat pe rolul T. M. rezultă că prin rechizitoriul din data de 11 iunie 2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 42/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul B. S. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal., luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării acestora în baza art. 148 lit. f C.pr.penală. Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO , măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni";, măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate. Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -. poziția procesuală adoptată de către acesta, colaborarea cu organele judiciare, absența antecedentelor penale precum și participația penală a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345 C.p.p. În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat și la disp. art. 139 C.p.p. Astfel potrivit art. 139 C.p.p. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea a arestării , s-au schimbat. Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta , ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat. Ca atare, Curtea în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. S., fiul lui S. si E., nasc.la 2 iulie 1981, împotriva încheierii penale f.nr. din 26 aprilie 2011 a T. M.. În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. S., fiul lui S. si E., nasc.la 2 iulie 1981, împotriva încheierii penale f.nr. din 26 aprilie 2011 a T. M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. C. A. D. L. I. C. M. G. M. N. Red.I.C.M./ICM. 3 ex./(...) Jud.G. O.M.
| ← Decizia penală nr. 410/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1345/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
