Decizia penală nr. 410/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.410/2011

Ședința publică din 23 martie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. M. - judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

M. R. GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.

- A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU, partea vătămată J. K. A. și asigurătorul SC BCR A. V. I. G. SA împotriva sentinței penale nr. 307 din 3 decembrie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei Z. privind pe inculpatul I. S. M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și consum de alcool după producerea unui accident de circulație, până la recoltarea probelor biologice ori până la testarea aerului expirat, fapte prevăzute de art. 89 alin 1 din OUG nr. 1. republicată, art. 90 alin 1 din OUG nr. 1. republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul I. S. M. personal, asistat de av.Urcan C. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, în substituirea apărătorul ales al inculpatului - av. C. V., din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea vătămată J. K. A., părțile civile S. J. de U. Z., S. C. J. de U. C., S. J. de A. S., asigurătorul S. BCR A. S. și S. A. V. I. G. SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a primit răspunsul la adresa dispusă, în sensul că asigurarea nu era valabilă pentru data accidentului.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul I. S. M. arată că nu avea asigurare la o altă firmă. Susține că a luat legătura cu partea civilă și s-au împăcat. A. inculpatului depune la dosar un act referitor la starea de sănătate a soției inculpatului și declarația notarială privind împăcarea părților, A. inculpatului I. S. M. solicitând a se dispune încetarea procesului penal rap.la art.10 lit.h C.pr.pen.pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Față de această împrejurare se constată că nu mai este necesară introducerea în cauză a Asociației Fondului de protecție a victimelor străzii.

Nemaifiind alte cereri, se acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul M.ui P. arată că, raportat la împăcarea părților, nu mai susține motivul de recurs privind restituirea cauzei instanței de fond în vederea introducerii în cauză a Asociației Fondul de P. a V. S.

Susține însă recursul cu privire la greșita încadrare juridică a faptei, aceasta neputând fi îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale întocmită în cauză. Ca urmare, solicită admiterea recursului parchetului, să se constate însă intervenția împăcării între inculpat și partea civilă și, în consecință, să se dispună încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

De asemenea, susține în continuare motivul de netemeinicie, în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina acestuia, respectiv părăsirea locului accidentului și consum de băuturi alcoolice ulterior accidentului.

Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită individualizare judiciară a modalității de executare a pedepsei. Consideră că aplicarea art.81 C.pen., în prezenta cauză s-a făcut automat, în considerentele hotărârii nu se regăsește nici o motivare din care să rezulte motivul pentru care instanța a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a prevederilor art.81 C.pen.

În opinia sa, chiar dacă în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.184 al.2 și 4 C.pen., s-a reținut culpa comună și chiar dacă a intervenit la acest moment împăcarea părților, consideră că toate circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și conduita inculpatului ulterioară accidentului, respectiv de a părăsi locul faptei, de a ascunde autoturismul implicat în accidentul rutier în pădure, de a încerca să înlocuiască acel parbriz, denotă și elemente ce țin de persoana inculpatului și atitudinea acestuia, care nu au fost reflectate în nici un fel prin modalitatea de executare a pedepsei.

De asemenea, acesta a consumat băuturi alcoolice ulterior producerii accidentului rutier, fiind testat în cursul zilei următoare avea o alcoolemie de

0,70/ 0,50 grame la mie, împrejurare care de asemenea trebuie avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare.

Inculpatul nu a recunoscut vinovăția sa în producerea accidentului, motiv pentru care apreciază că nu se impune în favoarea acestuia aplicarea art.81 C.pen.

Așadar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, după ce se va pronunța încetarea procesului penal, solicită ca pedepsele aplicate pentru celelalte două infracțiuni, după contopire, să fie executate în regim de detenție, fiind singurul mod care ar duce la reeducarea inculpatului.

Cheltuielile judiciare solicită a rămâne în sarcina statului.

Referitor la recursul declarat de partea vătămată J. K. A. arată că acesta a rămas fără obiect, solicită a se dispune încetarea procesului penal.

În ce privește recursul declarat de asigurătorul SC BCR A. V. I. G. SA,solicită admiterea acestuia și în consecință să se constate că în mod greșit a fost obligat asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare în solidar cu partea civilă, cu atât mai mult cu cât prin împăcarea părților problema laturii civile nu se mai impune.

A. inculpatului I. S. M., cu privire la recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Zalău, solicită admiterea în parte a acestuia, în sensul constatării ca fiind încetat procesul penal prin împăcarea părților și să se respingă recursul referitor la celelalte două infracțiuni.

Consideră că instanța a făcut o corectă individualizare a pedepsei, atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

Inculpatul a arătat că nu și-a dat seama că a acroșat victima, a crezut că unul dintre tinerii din grup ar fi lovit parbrizul cu o piatră, aceasta fiind și poziția inculpatului pe parcursul procesului.

Apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.81 C., iar pedeapsa de 2 ani rezultantă, reflectă atât gradul de pericol social cât și persoana inculpatului.

Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a depus eforturi pentru a îndeplini latura civilă a cauzei și a ajunge la împăcare cu partea vătămată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Solicitarea parchetului este nefondată, motiv pentru care solicită respingerea recursului.

În ce privește recursul părții civile J. K. A. arată că acesta a rămas fărăobiect.

Referitor la recursul declarat de asigurătorul SC BCR A. V. I. G. SA, apreciază că este nefondat, acesta nu avea calitate procesuală raportat la faptul că nu există o altă poliță iar raportat la împăcarea părților nu mai existălatură civilă.

Inculpatul I. S. M., având ultimul cuvânt arată că regretă faptele șiachiesează la concluziile apărătorului său.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.307 din (...) pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul I. S. M., fiul lui Z. și I., născut la data de (...) în Cehu-Silvaniei, jud.S., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în sat S.,nr. 66A, com. B., jud.S., CNP 1. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părții vătămate J. K. A.

În baza art.89 alin.1 din O.U.G.nr.1. republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.

În baza art.90 alin.1 din O.U.G.nr.1. republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de consum de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca urmare vătămarea integrității corporale a unei persoane.

În baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din L. nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă J. K. A. și obligat inculpatul, alături de asigurătorul S. BCR A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 445,6 lei și la plata de despăgubiri morale în cuantum de 10.000 lei.

În baza art.313 din L. nr.95/2006 coroborat cu art.54 alin.1 din L. nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de S. J. de U. Z.,S. C. J. de U. C. și S. J. de A. S. și obligat inculpatul, alături de asigurătorul S.C BCR A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către:

- S. J. de U. Z., în cuantum de 301,952 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată J. K. A.

- S. C. de U. C., în cuantum de 1684 lei, , actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată J. K. A.

- S. J. de A., în cuantum de 969,32 lei, , actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de transport și acordare de îngrijiri medicale pentru partea vătămată J. K. A.

În baza art. 54 rap. la art. 50 din L. nr. 136/1995 și art.193 alin. 1 și 2

C.p, a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul SC BCR A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata sumei de 2400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către partea civilă J. K. A.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că I. S. M. este posesor al permisului de conducere categoria „B";.

În data de (...), în jurul orei 23.00, în timp ce conducea autoturismul marca „Dacia";, cu numărul de înmatriculare (...) pe DE 81, din direcția S. către municipiul Z., pe un carosabil uscat, într-o zonă iluminată, inculpatul a acroșat-o, cu partea dreaptă-față a autoturismului, pe J. K. A. P. vătămată staționa pe carosabil,lângă autoturismul martorului A. M., autoturism parcat în afara părții carosabile, în dreptul Căminului Cultural din loc. S. , unde avea loc o petrecere. Deși în impactul a fost însoțit de un zgomot puternic și a fost urmat de avarierea autoturismului (aripa dreaptă față, parbriz din față, paravan montat pe rama de la ușa dreapta față și oglinda retrovizoare dreapta), inculpatul și-a continuat deplasarea către localitatea C.

La ieșirea din localitatea C., după ce a condus autoturismul pe câmp și prin pădure, inculpatul a oprit într-o poieniță, unde a observat avariile autoturismului. Potrivit propriei declarații, inculpatul s-a deplasat ,în acea noapte, pe jos, la o casă părăsită din localitatea C., unde obișnuia să doarmă și unde a consumat aproximativ 700 ml de vin, după care a dormit până în jurul orei 07,00, după care , la un bar din localitate a mai consumat 100 mlcognac. Apoi, a mai consumat 100 ml țuică. În jurul orei 10,30, inculpatul a sunat-o pe fiica sa, căreia, fără să-i spună ce s-a întâmplat,dar menționând că i s-a defectat autoturismul, i-a cerut să-l transporte până în localitatea Ș.,la locuința martorului Gal A. A., inculpatul i-a solicitat să-i dea un parbriz

(motivând că și-a spart parbrizul lovindu-se de o creangă din pădure ) și să-l transporte la locul în care îsi lăsase autoturismul, pentru a-l ajuta să înlocuiască parbrizul. Ulterior, cei doi nu au reușit să înlocuiască parbrizul spart ( pe care inculpatul l-a aruncat în niște tufe, la o distanță de aproximativ

14,20 m de autoturism), astfel că, după ce a fost demontată și bucata de paravânt ruptă în momentul accidentului, au renunțat și au revenit în localitatea C., unde s-au despărțit. La scurt timp, inculpatul a fost găsit de organele de poliție care i-au cerut să precizeze unde se afla autoturismul său, I. S. M. conducându-i în acel loc. Constatându-se că autoturismul inculpatului prezenta avarii și fiind găsit și parbrizul, organele de poliție au cerut lui I. S. M. să se supună testării cu aparat alcotest. Întrucât alcoolemia inculpatului în aerul expirat era de 0,41 mg/l (f.62), acesta a fost condus la S. J. S., în vederea recoltării de probe biologice. Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.1496/IX/a/494,495/(...) emis de S. J. de M. L. S., I. S. M. a prezentat o alcoolemie de 0,70 g/l la ora 14,35 și de 0,40 g/l la ora 15,35 ( f.69) .

Victima accidentului a fost transportată, la scurt timp, cu o ambulanță, la S. J. de U. S., de unde , în aceeași noapte, a fost transportată la S. C. J. de

U. C.-C. de N., unde a fost spitalizată până în data de (...).

C. raportului de constatare medico-legală nr.1507/II/b/193/(...) emis de S. de M. L. S., partea vătămată J. K. A. a suferit, ca urmare a accidentului , leziuni traumatice care pot data din (...), care i-au pus viața în primejdie și care au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

C. procesului verbal de cercetare la fața locului, pe partea carosabilă a drumului pe care s-a produs accidentul, au fost identificate , la distanțe de

0,30 m și 0, 50 m de marcajul marginal, bucăți din material plastic ce păreau a fi desprinse din apărătoarea de vânt ce se aplică deasupra ușii din partea dreaptă față. Din fotografiile judiciare efectuate după identificarea lui I. S. M. rezultă că lângă autoturismul acestuia a fost identificată o bucată de paravânt. C. raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, bucățile din plastic găsite cu ocazia cercetării la fața locului fac parte din paravântul găsit lângă autoturismul cu nr. de înmatriculare (...).

În cauză a fost întocmită o expertiză judiciară tehnică auto de către expertul tehnic Ș.an V., din concluziile căreia rezultă următoarele:

- în ceea ce privește mecanismul și dinamica producerii accidentului, corelând leziunile victimei cu avariile caracteristicile tehnice ale autovehiculului implicat în accident, rezultă că , în momentul impactului, victima se afla în poziție verticală față de direcția în care se afla autoturismul. Lovit de partea laterală dreapta a autoturismului , sub nivelul centrului de greutate, la nivelul membrelor inferioare,după impact corpul victimei a alunecat de-a lungul aripii dreapta față, ajungând cu capul în parbriz, pe care l-a spart, după care, în cădere, a dislocat oglinda dreaptă față și paravanul montat pe rama de la ușa dreaptă față, căzând pe carosabil, probabil în locul marcat de petele de culoare brun-roșcată ;

- viteza autoturismului condus de inculpat în momentul premergător accidentului nu a putut fi determinată , motivându- se aceasta cu faptul că din probele testimoniale existente la dosarul cauzei rezultă că I. S. M. , nici înainte,nici după lovirea victimei nu a nu a frânat, părăsind locul accidentului;

- în condițiile în care s-a produs accidentul, viteza maximă la care acesta putea fi evitat de conducătorul auto prin frânare era de circa 104 km/h. A. în vedere că accidentul s-a produs în localitate, unde viteza legală admisă este de 50 km/h,coroborat cu cele prezentate mai sus, rezultă că accidentul putea fi evitat de inculpat în condițiile în care ar fi respectat prevederile Codului rutier referitoare la viteza maximă legală admisă în localități;

- impactul dintre autoturismul cu nr. (...), condus de I. S. M., aavut loc pe sensul de mers S.-Z., la o distanță de cel puțin 0,70m față de linia de demarcație a părții carosabile și acostamentul din partea dreaptă a drumului ;

- starea tehnică a autoturismului inculpatului în momentul producerii accidentului a fost corespunzătoare circulației pe drumurile publice;

- accidentul putea fi evitat atât de inculpat, prin frânare, dacă ar fi circulat cu viteza maximă legală admisă în localități( 50 km/h), precum și prin ocolire prin stânga, având la dispoziție celălalt sens de mers, întrucât din probele testimoniale existente la dosarul cauzei rezultă că, în momentul accidentului, din sens opus nu circulau alte autovehicule;

- accidentul putea fi evitat și de victimă, dacă respecta prevederile

Codului rutier privind circulația pietonilor.

În declarațiile sale din cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată, inculpatul a nu recunoscut comiterea faptelor, susținând că a avut convingerea că autoturismul său a fost lovit cu un obiect de unul dintre tinerii aflați pe marginea drumului și pe lângă care a trecut.

Declarațiile acestuia sunt însă contrazise de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.14-18), planșele fotografice anexate(f.19-25), declarațiile părții vătămate (f.41-43) , declarații de martori (f.44-54,128-129,180-182,196-197), raportul de constatare medico-legală(f.60-61),raportul de constatare tehnico- științifică (f.88-91)și raportul de expertiză tehnică auto (f.93-101).

Astfel, din declarațiile martorilor M. P. , A. M. C. și M. A. rezultă că accidentul s-a produs într-o zonă iluminată, cu vizibilitate bună, carosabilul fiind în aliniament, în condițiile în care autoturismul lui A. M. C. era parcat în afara carosabilului, având luminile de avarie și poziție în funcțiune.Autoturismul condus de inculpat nu a frânat nici înainte, nici după impact.În momentul impactului s-a produs un zgomot puternic, corpul victimei fiind proiectat pe aripa dreapta față a autoturismului lui I. S. M., capul părții vătămate lovind parbrizul,apoi căzând pe asfalt.

În raportul de constatare medico-legală nr.1507/b/193/(...) emis de S. J. de M. L. S., s-a menționat, printre altele, că în data de (...) s-a procedat la extragerea chirurgicală a corpului străin din regiunea scapulară dreapta a victimei ( bucată de sticlă de aprox 2. cm) sutură(f.60).

Apărarea inculpatului cu privire la faptul că a crezut că autoturismul său a fost lovit cu un obiect de unul din tinerii care se aflau pe marginea drumului nu poate fi acceptată, având în vedere că, în momentul acroșării, corpul părții vătămate a fost proiectat pe aripa dreaptă față a autoturismului, capul acesteia s-a lovit apoi de parbriz , iar în cădere corpul victimei a dislocat oglinda dreaptă față și paravanul montat pe rama de la ușa dreaptă a autoturismului. Un astfel de impact produs este în măsură să determine orice persoană cu un grad mediu de diligență să oprească autovehiculul condus, chiar și în condițiile în care prima impresie creată ar fi fost de lovire cu un obiect. Atât amploarea impactului,cât și întregul comportament al inculpatului de după producerea accidentului (deși a observat mai multe persoane în zona în care căzuse partea vătămată, nu a oprit, apoi s-a deplasat într-o zonă în afara oricărei localități, și-a lăsat autoturismul în acel loc după ce a constatat avariile produse,avarii care nu mai puteau duce la concluzia că doar parbrizul a fost lovit, a doua zi a încercat înlocuirea parbrizului, a aruncat bucata de paravânt ruptă în impactul cu victima și, chiar atunci când a fost însoțit de organele de poliție în zona în care lăsase autoturismul, nu a precizat acestora faptul că parbrizul spart l-a aruncat în niște tufe, la distanță de autoturism) demonstrează că I. S. M. a conștientizat vătămarea corporală a unei persoane. În aceste condiții, este evident că prin părăsirea locului accidentului și prin consumul de băuturi alcoolice ulterior accidentului, inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale,urmărind producerea lor.

Raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale a concluzionat că accidentul de circulație putea fi evitat atât de conducătorul autoturismului implicat, dacă acesta respecta prevederile O.U.G.nr.1. republicată și ale Regulamentului de aplicare a acestuia,privind obligațiile de a circula cu viteza maxim admisă în localități,adaptarea acesteia în funcție de condițiile de drum, ocolirea obstacolelor, după cum putea fi evitat și de victimă, dacă respecta prevederile legale privind circulația pietonilor.

C. art.48 din OUG 1. , conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

C. art. 132 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. rep.,conducătorul vehiculului al cărui mers înainte este obturat de un obstacol sau de prezența altor participanți la trafic, care impune trecerea pe sensul opus, este obligat să reducă viteza și, la nevoie, să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus.

Pe de altă parte, conform art.167 alin.1 lit.e) din același Regulament, se interzice pietonilor să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulației, iar conform art.72 alin.1 din OUG 1. rep., pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar,iar în lipsa acestuia,pe acostamentul din partea stângă a drumului,în direcția lor de mers.Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers .

Coroborând toate aceste elemente de fapt și de drept, este cert că, prin nerespectarea obligațiilor ce le reveneau, cei doi participanți la trafic, prin conduita adoptată, au determinat producerea evenimentului rutier ce a avut drept consecință vătămarea corporală a părții vătămate J. K. A., reținându-se astfel culpa comună a acestora. Din evaluarea judiciară a materialului probator administrat în cauză rezultă vinovăția ambelor părți în producerea accidentului rutier, însă leziunile suferite de partea vătămată fiind urmareaexclusivă a încălcării normelor de circulație rutieră sus-menționate, în cauză inculpatul se face vinovat de vătămarea corporală a părții vătămate J. K. A. C. dacă și victima are o culpă în producerea accidentului, aceasta nu poate înlătura răspunderea inculpatului , culpa părții vătămate și a fost avută însă în vedere la individualizarea pedepsei și angajarea răspunderii civile.

În drept, fapta inculpatului I. S. M. care, în data de (...), a condus cu imprudență autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare (...), nerespectând dispozițiile legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice și provocând un accident de circulație, în urma căruia partea vătămată J. K. A. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-

80 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.184 alin.4 Cod penal. Potrivit alin.4, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă săvârșirea faptei prevăzută în alin.2 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități. Astfel, inculpatul a încălcat prevederile art.48 din OUG 1. rep., art.132 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. rep.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate, fapt atestat de raportul de constatare medico-legală aflat la dosar. L. de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că, în ceea ce privește această infracțiune, inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice. Nu se poate reține în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

Fapta inculpatului I. S. M. de a părăsi locul accidentului produs în data de (...), soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate J. K. A., întrunește elementele infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art.89 alin.1 din OUG 1. rep.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 89 alin.1 din OUG 1. rep. s-a realizat prin acțiunea de părăsire a locului accidentului, acțiune ce are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege:siguranța circulației pe drumurile publice și activitatea organelor judiciare.

Sub aspectul laturii subiective, din materialul probator rezultă că inculpatul și-a dat seama că prin părăsirea locului accidentului s-a îngreunat activitatea organelor judiciare în legătură cu acel accident, fiind zădărnicită efectuarea constatărilor și luarea măsurilor necesare, fapta fiind, deci, comisă cu intenție.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art.89 alin.1 din OUG 1. rep.

Fapta inculpatului I. S. M. care, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea corporală a unei persoane, a consumat băuturi alcoolice ,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de consum de alcool după producerea unui accident de circulație , până la recoltarea probelor biologice ori până la testarea aerului expirat, prevăzută de art. 90 alin. 1 din OUG 1. rep.

Elementul material al acestei infracțiuni s-a realizat în momentul consumului de alcool după producerea accidentului și până la momentul recoltării de probe biologice, acțiune care are, de asemenea, ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege.

Sub aspectul laturii subiective, din materialul probator rezultă că inculpatul și-a dat seama că, prin consumul de alcool ulterior producerii unui accident de circulație și până la recoltarea probelor biologice, a zădărnicit constatări utile pentru organele judiciare.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de alcool după producerea unui accident de circulație, până la recoltarea probelor biologice ori până la testarea aerului expirat, prevăzută de art. 90 alin. 1 din OUG 1. rep.

La individualizarea pedepselor în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptelor comise a fost apreciat în baza art.18^{1 alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.}

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpatul I. S. M., instanța a avut în vedere faptul că una din infracțiuni este săvârșită din culpă și a avut ca urmare producerea unor leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, prin caracterul lor leziunile punând în primejdie viața persoanei vătămate. T., instanța a avut în vedere culpa concurentă a părții vătămate, în proporție de 20%. De asemenea, a avut în vedere că inculpatul a comis alte două infracțiuni care au întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere,care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei,indiferent de modalitatea în care s-ar comite acestea.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 43 de ani, are studii medii și are loc de muncă.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului și aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de consum de alcool după producerea unui accident de circulație vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

A. în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, instanța, în baza art. 33 lit. a) Cod penal raportat la art. 34 lit.b) Cod penal,s- au contopit pedepsele aplicate inculpatului I. S. M. prin sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Pentru a complini rolul sancționator, educativ și preventiv al pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului și având în vedere atât dispozițiile art.8 din C.

E. a D. O., împrejurarea că infracțiunea săvârșită de inculpat este independentă de aspecte privind modul de exercitare a drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor părintești, cât și dispozițiile art.3 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O., instanța a făcut aplicarea art.71 alin.1 și 3 Cod penal și a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și de art.64 alin.1 lit.b) Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l și 2 Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea de cel mult 2 ani în caz de concurs de infracțiuni; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar;. unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

A. în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani , termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul procesului penal, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 557 lei, reprezentând despăgubiri civile și 70.000 lei reprezentând daune morale.

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - rănirea părții civile, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei, în proporție de 80%.

În privința daunelor materiale solicitate de partea vătămată, instanța a apreciat că acestea au fost dovedite în totalitate, prin înscrisuri depuse la dosar ( copia chitanței nr.45/(...) emisă de CAS S., care atestă plata sumei de 450 lei și copia chitanței nr.0014007 emisă de S. J. de U. S., care atestă plata sumei de 107 lei)dar, reținând culpa concurentă a părților, pretențiile materiale ale părții vătămate au fost reduse proporțional cu gradul de culpă proprie reținut de instanță( 20 %).

De asemenea, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului I.

S. M. la plata către partea civilă a unei sume de 10.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării cu autoturismul și provocarea leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării la unități spitalicești în vederea consultării, a administrării tratamentului, de numărul mare de zile de concediu medical, dar și de restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării. Daunele morale se impun a fi acordate în cuantumul precizat, avându-se în vedere și faptul că , potrivit înscrisurilor existente la dosar, în data de (...) inculpatul a achitat tatălui părții civile suma de 5.000 lei reprezentând despăgubiri ca urmare a accidentului pe care l-a produs în luna august 2009.

Instanța a constatat că la fila nr.75 din dosar se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. A. SA( denumire schimbată în SC BCR A. V. I.

G. S.), cu valabilitate de la (...) la (...), din care rezultă că autoturismul Dacia având număr de înmatriculare (...), proprietatea lui I. S. M. și condus la momentul accidentului de către inculpat, era asigurat la această societate la data producerii accidentului.

În consecință, reținând inculpatului o culpă în proporție de 80%, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil, instanța a obligat inculpatul I. S. M. și, în baza art.54 alin.1 din L. nr.136/1995 republicată, în limita plafonului legal, pe asigurătorul SC BCR A. V. I. G. S. la despăgubiri către partea civilă J. K. A., materiale - în cuantum de 445,6 lei și morale în cuantum de 10.000 lei.

Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din L. nr.95/2006, S. J. de U. Z. și S. C. J. de U. C. au calitate de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța a apreciat că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcându-se dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical al părții vătămate. De asemenea, S. J. de A. S. are calitate de parte civilă, fiind întemeiate pretențiile sale civile privind contravaloarea cheltuielilor de transport și asistența medicală de urgență prespitalicească acordate pacientei J. K. A. .Se constată însă că, dacă S. J. de U. Z. și S. C. J. de U. C. au solicitat actualizarea sumeisolicitate cu dobânda oficială a BNR, până la data plății integrale, însă S. J. de A. S. nu a făcut o astfel de solicitare, devenind incident, în acest sens, principiul disponibilității acțiunii civile.

Prin urmare, față de prevederile art.313 din L. nr.95/2006 și art.54 alin.1 din L. nr.136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul asigurătorul S. BCR A. V. I. G. S., la despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în cuantum de 301,952 lei, sumă ce a fost actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale și către S. C. J. de U. C., în cuantum de 1684 lei, sumă ce a fost actualizată cu dobânda oficială a B.N.R. până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată J. K. A.

T., față de prevederile art.313 din L. nr.95/2006 și art.54 alin.1 din L. nr.136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul S. BCR A. V. I. G. S., la despăgubiri materiale către S. J. de A. S., în cuantum de 969,32 lei.

Potrivit art. 50 alin. 1 din L. nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, rep., despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Instanța a constatat că la fila nr.198 din dosar se află chitanța nr.336/(...), care atestă faptul că partea civilă a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei, sumă reprezentând onorariul apărătorului ales, conform contractului de asistență juridică nr. 8.. Proporțional culpei reținute părții civile, instanța a obligat inculpatul, alături de asiguratorul S. BCR A. V. I. G. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 2400 lei către J. K. A.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 600 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs atât P. de pe lângă Judecătoria Zalău, asiguratorul SC BCR A. V. I. G. SA și partea vătămată J. K. A., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, P. de pe lângă Judecătoria Zalău a învederat faptul că prima instanță a condamnat inculpatul pentru o altă infracțiune decât cea pentru care a fost trimis în judecată, ulterior încercând îndreptarea acestei situații printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, cu toate că nu este aplicabil în speță textul art.195 C.

Apoi hotărârea este criticabilă și sub aspectul netemeiniciei, inculpatului fiindu-i aplicate pedepse minime pentru cele două fapte intenționate pentru care a fost trimis în judecată iar forma de executare aleasă, cea prevăzută de art.81 C. nu este îndestulătoare în vederea reeducării și sancționării inculpatului, raportat la pericolul social ridicat al faptelor comise, inculpatul după ce a accidentat grav o persoană a încercat ascunderea faptei sale, prin înlocuirea parbrizului și consumul de alcool după accident.

De altfel, instanța de fond nu a motivat în nici un fel aplicarea art.81 C. în condițiile în care este necesar să se cunoască motivele pentru care prima instanță a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Întrucât a intervenit împăcarea părților, P. nu a mai susținut motivul de recurs privind casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea introducerii în cauză a Asociației Fondul de protecție a victimelor străzii.

În motivarea recursului său asiguratorul SC BCR A. V. I. G. SA a arătat că prima instanță i-a obligat în mod greșit la plata alături de inculpat a cheltuielilor judiciare, întrucât contravine normelor juridice în vigoare-art.27 pct.6 din Normele aprobate prin O. 2. al C. de S. a A., mai mult la data accidentului rutier contractul de asigurare încheiat între asigurat și inculpat expirase de 3 luni.

P. civilă, deși legal citată, nu s-a prezentat în fața curții și nici nu a depus la dosar motive de recurs.

În ședința publică din (...) s-a depus de către apărătorul inculpatului actul autentic intitulat „Declarație comună de împăcare";(f.53) din care rezultă că între inculpat și partea civilă recurentă a intervenit împăcarea, partea civilă nemaiavând nicio pretenție de la inculpat.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, în cauză s-a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în comiterea în concurs a trei infracțiuni constând în aceea că, la data de (...), a condus cu imprudență autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare (...), nerespectând dispozițiile legale privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice și anume prevederile art.48 din OUG 1. rep., art.132 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. rep. și provocând un accident de circulație, în urma căruia partea vătămată J. K. A. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului și a consumat băuturi alcoolice, toate acestea în vederea ascunderii faptului că este autorul accidentului rutier.

A. în vedere că părțile și-au manifestat în mod clar și neechivoc voința de a se împăca, iar prin L. nr.202/2010, în mod favorabil inculpatului a fost reglementată posibilitatea împăcării părților și în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.182 alin.1 și 4 C., curtea, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.penală va admite recursurile declarate de către P. de pe lângă

Judecătoria Zalău, partea civilă J. K. A. și asiguratorul SC BCR A. V. I. G. SA,

(recursurile părții civile și asiguratorului fiind fondate ca urmare a intervenirii împăcării și pe cale de consecință a stingerii acțiunii civile ceea ce echivalează cu înlăturarea prevederilor referitoare la obligațiile asiguratorului), împotriva sentinței penale nr.307 din data de 3 decembrie 2010 a Judecătoriei Z., pe care o va casa în parte, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, noua pedeapsă rezultantă și modalitatea de executare a acesteia.

Rejudecând cauza în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h C.pr.penală, ținând seama și de dispozițiile art.13 C. va înceta procesul penal pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2, 4

C.penal, ca urmare a împăcării părților.

În baza art.132 alin.1 C.penal va constată stinsă acțiunea civilă, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea citării Asociației

Fondul de protecție a victimelor străzii.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor stabilite în cauză, curtea apreciază că instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prev. deart.72 C., de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și care este integrat în familie și societate.

Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, la faptul că acesta a depus diligențe în vederea împăcării și achitării despăgubirilor către partea civilă, fapt ce s-a și realizat, dovedind în mod clar că regretă comiterea faptelor, curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Văzând însă împrejurările concrete în care au fost comise faptele, consumul de alcool al inculpatului, încercarea de a ascunde urmele faptelor sale prin schimbarea parbrizului, ascunderea mașinii în pădure, profitând de calitatea sa de pădurar, curtea apreciază că se impune, în vederea evitării comiterii pe viitor unor astfel de fapte antisociale, supravegherea inculpatului cu respectarea de către a unor măsuri de supraveghere stricte.

Astfel, va menține pedepsele de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev.de art.90 alin.1 din OUG 1. rep. și de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev.de art.89 alin.1 din OUG 1. rep., iar în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.penal va contopi aceste două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art.86/1 C.penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art.862 C.penal.

În baza art.86/3 C.penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul

Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. e) să nu conducă nicio categorie de autovehicule.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se vor comunica S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

Va încredințează supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pr.penală privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.189 C.pr.pen., va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. I. M., sumă ce se va avansa din

F.M.J.

În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

I. În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.penală admite recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Zalău, partea civilă J. K. A. și asiguratorul SC BCR A. V. I. G. SA împotriva sentinței penale nr.307 din data de 3 decembrie 2010 a Judecătoriei Z., pe care o casează în parte, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, noua pedeapsă rezultantă și modalitatea de executare a acesteia.

Rejudecând cauza în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h C.pr.penală încetează procesul penal pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2, 4 C.penal, ca urmare a împăcării părților.

În baza art.132 alin.1 C.penal constată stinsă acțiunea civilă.

Menține pedepsele de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prev.de art.90 alin.1 din OUG 1. rep. și de 2 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea prev.de art.89 alin.1 din OUG 1. rep., iar în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.penal contopește aceste două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art.86/1 C.penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art.862 C.penal.

În baza art.86/3 C.penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

Încredințează supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță

S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pr.penală privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.189 C.pr.pen., stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.I. M., sumă ce se va avansa din F.M.J.

În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2011.

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI
L. M.	ANA C.	M. R.

GREFIER M. B.

Red.M.R./S.M.D.

5 ex./(...) Jud.fond.Țăran D. B.

← Decizia penală nr. 209/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 728/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 410/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 410/2011, Curtea de Apel Cluj