Decizia penală nr. 766/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 766/R/2011
Ședința publică din 13 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător
JUDECĂTORI : V. G.
GREFIER : M. N.
: L. H.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI
T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T.- B. T. B.-N. împotriva încheierii penale f.n. din 9 mai 2011 pronunțată de T. B.-N., în dosar nr. (...), privind pe inculpații M. V.-E. și B. A., aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul M. V.-E., în stare de arest, asistat de apărătorul ales avocat F. A. I., din cadrul Baroului București, cu delegația la dosar, precum și de apărătorul desemnat din oficiu avocat R. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, inculpatul B. A., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat A. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului M. V.-E. depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial.
Întrucât inculpatul M. V.-E. are apărător ales, se constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fostformulat, casarea încheierii penale și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea stării de arest a inculpaților M. V. E. și B. A. întrucât motivele avute în vedere la data arestării acestora nu au dispărut.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către reprezentantul parchetului că, în motivarea încheierii, instanța de fond a apreciat că „în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii preventive, desfășurarea în continuare a cercetării judecătorești putându-se realiza în bune condiții cu inculpații în stare de libertate, prin instituirea unor obligații legale în sarcina acestora, de natură a garanta îndeplinirea scopului măsurilor preventiv,e astfel cum acesta este definit în cuprinsul dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală";. Instanța a mai apreciat că „în analiza situației celor doi inculpați, trebuie avut în vedere că, deși unul din scopurile măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, rolul acestora nu este acela de a ține în recluziune persoanele cercetate penal, în prezent cercetarea judecătorească apreciindu-se că se poate desfășura și fără privarea de libertate a inculpaților";.
În ceea ce privește al doilea temei al arestării preventive a inculpaților- cel prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală- respectiv sancționarea faptelor comise cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, instanța de fond a reținut că „acest pericol pentru ordinea publică în prezent este mult diminuat având în vedere că de la comiterea faptelor imputate a trecut aproximativ 1 an de zile, iar de la arestarea inculpaților aproximativ 8 luni de zile";.
CEDO impune autorităților judiciare naționale obligația de a se asigura că, în fiecare cauză dată, detenția la care este supus un acuzat nu depășește limita rezonabilă, indiferent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă. Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată că a săvârșit o infracțiune poate fi inițial o condiție sine qua non a regularității menținerii detenției dar, după un timp, ele nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate.
Pentru a se aprecia corect dacă subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, instanța trebuia să pornească de la scopul prevăzut de lege pentru măsurile preventive- aceea de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori de a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei.
Pentru aprecierea pericolului social concret, instanța de judecată trebuia să țină cont și de următoarele aspecte: durata în timp a activității infracționale desfășurate de cei doi inculpați este destul de întinsă, pe parcursul a câteva luni de zile; întinderea din punct de vedere teritorial a activității infracționale desfășurate de cei doi inculpați este mare, deoarece nu s-a limitat la suprafața municipiului B. ci a ajuns și pe raza altor localități din județ, unde au participat la petreceri la care au vândut sau oferit spre consum droguri ori au consumat ei înșiși; multitudinea actelor materiale componente ale infracțiunilor continuate de trafic de droguri de mare risc, reținute în sarcina inculpaților, denotă hotărâri infracționale puternice în cazul ambilor inculpați, care au produs efecte negative asupra multor persoane care au consumat drogurile.
Chiar dacă instanța a dispus obligarea inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să nu ia legătura direct sau indirect cu vreuna dintre persoanele citate ca martor în prezenta cauză, nu există nici o garanție că inculpații vor respecta această obligație, atâta vreme cât este imposibilă supravegherea inculpaților pentru a stabili în ce măsură ar respecta obligațiile impuse în sensul de a nu-i căuta și influența direct sau indirect pe acești martori.
Referitor la limitele rezonabile prevăzute de art. 5 paragraf 3 din CEDO se apreciază de către reprezentantul parchetului că, în acest moment, nu este depășit acest termen, întrucât au trecut doar 8 luni de la data arestăriiinculpaților, nu există acest pericol din moment ce minimul prevăzut de lege ca pedeapsă pentru cea mai ușoară dintre infracțiuni, este de 3 ani, iar pentru infracțiunea mai gravă minimul pedepsei este de 10 ani, fără a se lua în calcul influența circumstanței agravante prevăzută de art. 14 lit c din Legea nr.
143/2000 aplicabilă în cazul ambilor inculpați.
Apărătorul inculpatului M. V. E. solicită respingerea recursului formulat încauză de DIICOT B.-N. ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată de către apărătorul inculpatului că, în mod corect s-a apreciat că nu se mai impune menținerea stări de arest.
De la momentul luării arestării preventive și până în prezent nu s-a putut face dovada faptului că inculpatul ar fi intenționat să fugă sau să se sustragă în orice modalitate și nu există date concrete că încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau a coinculpaților din dosar.
În egală măsură, consideră că nu se poate proba faptul că liberarea inculpatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice, în condițiile în care inculpatul are doar 20 de ani, este lipsit de antecedente penale, nu este cunoscut local ca fiind un individ cu comportamente periculoase pentru societate.
Anterior arestării, inculpatul a avut un loc de muncă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar. Din foaia matricolă depusă la dosar rezultă clar că inculpatul a excelat în multe dintre materiile pe care le-a considerat de interes la punerea lui în libertate.
La o distanță de 8 luni de la luarea măsurii arestării preventive, consideră că nu se va mai reuși să se demonstreze pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta pus în libertate, astfel întregul dosar, fiind rezultat al unor prezumții, deducții logice în cascadă, silogisme, lipsind datele concrete din care să rezulte fără echivoc pericolul concret pe care inculpatul l-ar prezenta conform art. 148 lit.f Cod procedură penală.
În final, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul inculpatului B. A. solicită respingerea recursului declarat de DIICOT B.-N. ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Se consideră de către apărătorul inculpatului că, durata de 8 luni de arest a fost o lecție pentru a nu mai intra în câmpul infracțional. Menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv ar duce la încălcarea prevederilor art. 5 paragraf 3 CEDO.
Mergând strict pe lege, se arată de către apărătorul inculpatului că, în mod categoric nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
În opinia sa, gradul de pericol social s-a stabilit în mod incorect, fiind mult gonflat, fiind în mod vizibil supraevaluat raportat la datele concrete care rezultă din probele administrate în cauză. Se mai apreciază că, nu se mai poate pune problema ecoului faptelor care însă nu s-ar fi stins, în acest sens invocă jurisprudența CEDO, în care s-a cristalizat practica în sensul că excepția este privarea de libertate și în asemenea cauze regula este judecarea inculpaților cu aceștia în stare de libertate.
În final, se arată că inculpatul a manifestat atitudine sinceră pe tot parcursul fazei de urmărire penală și chiar și în faza de judecată. De asemenea, inculpatul nu are predispoziții spre comiterea de fapte antisociale și că nu existădate din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă de la răspunderea penală ori că ar încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului.
În final, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul M. V. E. având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul B. A. având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în stare de libertate pentru a-și relua activitatea la locul de muncă și pentru a se reintegra în societate.
C U R T E A:
Prin Încheierea penală din 9 mai 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...)0/a1 în temeiul dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, a fost înlocuită măsura arestării preventive luate împotriva inculpaților M. V. E., zis
„Sile";, fiul lui V. și A., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., Intr. P., nr. 3, sc. B, ap. 13, jud. B.-N., CNP-1. și B. A., zis „Alex";, fiul lui L. și L., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., Intr. F., nr. 2, sc. A, ap. 10, jud. B.-N., CNP-1., ambii în prezent aflați în Penitenciarul Gherla, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 Cod procedură penală. Conform art. 1451 alin. 2 rap.la art. 145 alin. 11 lit. a-d Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, a obligat inculpații M. V. E. și B. A. să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, respectiv P. municipiului B. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără înștiințarea organului judiciar care a dispus măsura preventivă; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. Potrivit art. 1451 alin. 2 rap.la art. 145 alin. 12 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, a obligat inculpații să nu ia legătura direct sau indirect între ei sau cu inculpatul H. C., cu celelalte persoane cercetate în cauză și cu martorii nominalizați prin rechizitoriu întocmit în cauză. S-a atras atenția inculpaților cu privire la dispozițiile art. 1451 alin. 2 rap. la art. 145 alin. 22 Cod procedură penală referitoare la consecințele încălcării cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care le revin și s-a dispus punerea inculpaților de îndată în libertate dacă nu sunt arestați în altă cauză. S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. 21 Cod procedură penală. Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, DIICOT - Serviciu T. B. N., solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună menținerea stării de arest a inculpatului M. V. E. și B. A. întrucât motivele ce au fost avute în vedere la data arestării acestora nu au dispărut iar instanța de fond trebuia să țină cont, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, de aspectele concrete ale speței deduse judecății, că durata arestului preventiv de cca. 8 luni de zile se circumscrie în sfera rezonabilității, că deși s-a impus obligația ca inculpații să nu ia legătura, direct sau indirect cumartorii și coinculpații din prezenta cauză, nu există nicio garanție că ea va fi respectată de inculpați. Analizând recursul promovat, din prisma materialului probator administrat încauză până la acest moment, a motivelor invocate și a dispozițiilor art.3856 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefondat. Astfel, instanța de fond a făcut o analiză convingătoare a oportunității și necesității menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpații M. și B. S-a realizat un scurt istoric al măsurii preventive de la momentul luării acesteia - (...)- până în prezent menționându-se detaliat fiecare menținere de arest preventiv. În mod legal și temeinic instanța ierarhic inferioară a constatat caracterul excepțional pe care trebuie să-l aibă o măsură preventivă privativă de libertate și a apreciat că trecerea unui interval de timp de 8 luni a diminuat în mod natural pericolul concret pentru ordinea publică cauzat prin activitatea ilicită a celor doi inculpați. În acest sens este și practica constantă a CEDO care a stabilit principiile generale ce trebuie să fie avute în vedere pentru a examina durata rezonabilă a unei detenții preventive. Un prim principiu este următorul: caracterul rezonabil al duratei acestei detenții nu poate fi evaluat în abstracta; legitimitatea menținerii în detenție a unui acuzat trebuie să fie apreciată în fiecare caz, în funcție de particularitățile cauzei. În al doilea rând, revine autorităților judiciare a se asigura că, în fiecare cauză dată, detenția la care e supus un acuzat să nu depășească o limită rezonabil. În acest scop, ele trebuie să determine toate circumstanțele de natură a impune sau, dimpotrivă, a înlătura existența exigenței interesului public ce justifică derogarea de la regula fixată de art.5 - libertatea persoanei - și să le analizeze în deciziile lor. În al treilea rând, persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de a fi săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii deținerii, dar, după un timp, ele nu mai sunt suficiente. Trebuie să se stabilească dacă alte motive continuă a legitima privarea de libertate și dacă s-a depus, de către organele judiciare o diligență deosebită în desfășurarea procedurii. Acestea sunt principiile ce trebuiesc avute în vedere de către instanța de judecată la stabilirea caracterului rezonabil a duratei arestului preventiv. Speța dedusă judecății este, în opinia noastră, de o complexitate medie determinată de numărul relativ mare de acte materiale ce se presupune că ar fi fost comise de inculpați, de cel martorilor indicați în actul de trimitere în judecată și de numărul coinculpaților. A. infracțională reținută în sarcina inculpaților nu este însă de o complexitate aparte, nu ridică mari probleme de drept, încadrându- se în „valul"; de astfel de fapte descoperite în ultima perioadă de DIICOT. Inculpații M. și B. au fost audiați de către instanța de fond și au recunoscut o parte din a acuzațiile care le-au fost aduse, iar la dosarul cauzei nu există probe că aceștia ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului odată lăsați în libertate. Astfel cercetarea judecătorească a demarat însă până la finalizarea ei va trece un interval de timp destul de lung având în vedere poziția procesuală a inculpaților și numărul mare al martorilor ce urmează a fi audiați. Cu toate diligențele pe care le-ar depuse instanța acest termen nu arputea fi scurtat. Or, în atari condiții, ar fi inechitabil ca inculpații să fie privați de libertate având în vedere că până la acest moment ei au fost deținuți preventiv cca 8 luni de zile. Instanța fondului prin înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura obligării de a nu părăsi țara a impus inculpaților obligații prev. de art.145/1 alin.1/1 lit.a-d și art.145 alin.1/2 C.p.p. fiind asigurată astfel prezența inculpaților în fața instanțelor și imposibilitatea, teoretică, a sustragerii de la judecată. Nu există date și probe ca inculpații ar încerca să se sustragă de la judecată sau să influențeze în vreun fel coinculpații sau martorii din proces. Concluzionând, Curtea constată că instanța ierarhic inferioară a apreciat corect împrejurarea că o durată mai mare de 8 luni a detenției preventive depășește limitele rezonabile intrând în conflict cu CEDO și prin luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara și a obligațiilor aferente, a asigurat scopul măsurii preventive prev. de art.136 alin.1 C.p.p. Pentru aceste considerente va respinge, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p., ca nefondat recursul DIICOT S. T. B.-N., conform dispozitivului. Văzând și prevederile art.192 alin.3 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de către D.- B. T. B.-N. împotriva încheierii penale f.n. din 9 mai 2011 a T.ui B.-N.. Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 125 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Decizia este definitivă. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. Ș. V. G. L. H. M. N.
| ← Decizia penală nr. 1345/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 98/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
