Decizia penală nr. 2091/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
D. PENALĂ NR.2091/R/2011
Ședința publică din 22 decembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A.
JUDECĂTORI : M. B.
: V. C.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - B. T. S. - reprezentat prin P. B. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., împotriva încheierii penale din data de 20 decembrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T. C., prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei P. M. cu măsura obligării de a nu părăsi România, inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. cu nr. 2., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.;
- fals informatic în formă continuată, prev. și ped. de art. 48 din Legea nr. 61/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.;
- efectuarea în mod continuat de operațiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimțământul titularului, de către o persoană care în virtutea atribuțiilor de serviciu realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operațiunilor cu acestea, prev. și ped. de art.27 alin.1 și 4 lit.a din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 C.p.
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C., cu aplic. art. 41 C.
- totul cu aplic. art. 33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata P. M., aflată în stare de arest asistată de apărător ales, av.C. Bichescu, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av.L. K., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatei depune la dosar memoriu cuprinzând concluzii scrise, precum și o adresă din partea unei societăți comerciale care își exprimă disponibilitatea de a o angaja pe inculpată în ipoteza în care aceasta va fi pusă în libertate.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P., consideră că încheierea recurată este netemeinică și nelegală, sens în care solicită admiterea recursului, casarea încheierii T. C. și rejudecând cauza, să se dispună menținerea stării de arest a inculpatei, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent. Solicită a se avea în vedere că inculpata a fost trimisă în judecată pentru mai multe infracțiuni în urma cărora s-a cauzat un prejudiciu de 500 mii lei. Este adevărat că inculpata se află de un an și 4 luni în arest însă, argumentul instanței de fond nu este aplicabil în speță. Așa cum CEDO a arătat că termenul rezonabil se apreciază de la caz la caz în funcție de complexitatea fiecărei cauze și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate, în raport de prezenta cauză, apreciază că termenul rezonabil nu a fost depășit. Faptele inculpatei sunt deosebit de grave. R., în data de (...) s-au descoperit noi acte materiale pentru care s-a dispus extinderea acțiunii penale motiv pentru care nu se poate spune că prezenta cauză se află spre finalul cercetării judecătorești ci dimpotrivă, din acest lucru rezultă că activitatea infracțională a inculpatei este mai mare decât cea reținută de organele de urmărire penală. Mai mult, nu se poate spune că inculpata se află într-o conduită sinceră, ci, dimpotrivă a încercat să ascundă faptele săvârșite. Recunoașterea inculpatei s-a făcut ca urmare a punerii în fața probelor și a faptelor constatate de organele de cercetare judiciară. La dosar există un referat de evaluare care este elocvent și în care se arată că inculpata nu a conștientizat gravitatea faptelor sale și că există posibilitatea de a recidiva în astfel de fapte. În încheierea recurată se face referire la posibilitatea ca odată fiind în libertate, inculpata să facă demersuri în vederea reparării prejudiciului, ori, nimic nu ar fi împiedicat-o pe inculpată să procedeze în acest fel având în vedere că are posibilitatea să ia legături cu persoane apropiate și să recurgă la despăgubiri către părțile vătămate. C. că termenul rezonabil nu este îndeplinit în raport de complexitatea cauzei astfel că se impune cercetarea inculpatei în stare de arest preventiv.
Apărătorul inculpatei, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Apreciază că judecătorul care judecă pe fond dosarul, a cercetat situația inculpatei și a faptelor. În acest moment se discută de luarea unei măsuri preventive care s-a întins pe o perioadă de un an și patru luni. Sunt incidente disp.art.139 C., întrucât temeiurile inițiale pe care parchetul le-a invocat, sunt argumente cu caracter general și se raportează doar la disp.art.148 lit.f C., privind pericolul concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a făcut o predicție asupra evoluției acestui dosar și a evoluției judecății în viitor. A apreciat corect și legal faptul că în acest moment, măsura arestării preventive a atins o durată rezonabilă și că nu există un impediment cu inculpata în stare de libertate. Ne aflăm în momentul în care cercetarea judecătorească continuă. Starea de fapt expusă de B. T. a fost preluată automat de parchet însă a demonstrat prin expertiza contabilă realitatea aspectelor care se desfășurau în acea agenție și că prejudiciul solicitat de bancă nu a fost cel real. Este adevărat că s-a dispus extinderea acțiunii penale cu privire la alte acte materiale dar, față de solicitările făcute de bancă care a constat în precizări la constituirile de parte civilă inițiale, din multitudinea de persoane pe care le-au indicat, instanța de judecată a dispus extinderea acțiunii doar cu privire la patru persoane. Situația acestora nu este similară cu situația persoanelor care au fost cercetate inițial și pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale. Extinderea urmăririi penale era obligatorie în ipoteza în care existau date iar aceste date nu trebuie să fie probe ci indiciisuficiente din care să rezulte că există o anumită faptă prevăzută de legea penală. Inculpata a solicitat să fie audiate aceste persoane în calitate de martori pentru că susținerile băncii astfel cum sunt prezentate, nu le consideră a fi fondate. Pe de altă parte, opinia publică cunoaște foarte bine diferența dintre măsurile preventive, scopul măsurilor preventive și scopul pedepsei astfel că în acest moment nu se poate face o confuzie doar raportat la gravitatea faptelor și să se nege că persoanele prejudiciate nu au avut o atitudine ostilă față de inculpată. Procesul penal se rezumă la fapta și persoana față de care se formulează anumite acuzații. A depus la dosar un memoriu și a arărat că jurisprudența CEDO este unitară. Lăsarea în libertate a inculpatei este necesară întrucât aceasta are posibilitatea să facă demersuri pentru recuperarea prejudiciului. Inculpata și-a asumat consecințele faptelor și a înțeles să aibă o anumită conduită. Instanța de fond a luat anumite măsuri restrictive asupra inculpatei. A. în vedere că procesul penal este pe departe de a fi finalizat solicită a se da posibilitatea inculpatei să fie cercetată în libertate.
Reprezentantul P., în replică, arată că inculpata a fost trimisă în judecată în data de (...) printr-un rechizitoriu, a fost trimisă în judecată pentru acte materiale noi ale aceleiași fapte în data de (...) și s-a extind urmărirea penală în data de (...), astfel că temeiurile noi ar fi actele materiale pentru care s-a extins urmărirea penală.
Apărătorul inculpatei, în replică, arată că parchetul face referire la o nouă trimitere în judecată pentru că una dintre persoanele care a fost în cercul de acțiuni ai inculpatei, văzând la televizor că inculpata este arestată, a făcut o plângere solicitând recuperarea unui prejudiciu însă s-a dovedit că acest prejudiciu nu există.
Inculpata P. M., având ultimul cuvânt, menționează că își asumă responsabilitatea tuturor faptelor arătând că va respecta toate condițiile impuse de instanță dacă va fi cercetată în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj, în baza art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv, luată față de inculpata P. M. E., fiica lui
M. și L., născută la data de (...) în Dej, jud. C., CNP 2., prin încheierea penală nr. 87/C/P/(...) a T. C. cu măsura obligării de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, măsură prev. de art.1451 din Codul de procedură penală. În temeiul art.1451 alin.2 rap. la art.145 alin.11 din Codul de procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata este obligată să respecte următoarele: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemată; b) să se prezinte la P. F. conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. Conform art.1451 alin.2 din Codul de procedură penală rap. la art.145 alin.22 C.pr.pen s-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea- credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive. S-a dispus punerea în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri. Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - S. T. C., inculpata P. M.-E. a fost trimisă in judecată, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. și ped. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, de fals informatic în formă continuată, prev. și ped. de art.48 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., de efectuarea în mod continuat de operațiuni prin utilizarea unui instrument de plată electronică fără consimțământul titularului de către o persoană care, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, realizează operații tehnice necesare emiterii instrumentelor de plată electronică sau efectuării operațiunilor cu acestea, prev. de art.27 alin.1 și 4 lit.a din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 C., cu aplic. art. 41 C., toate cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.. Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, că începând cu anul 2009, în calitate de administrator de cont la B. T. - A. M. V. din municipiul C.-N., inculpata a transferat fără drept, prin intermediul sistemului informatic al BT, bani din contul unor clienți în vârstă sau cu puține cunoștințe despre procedurile bancare, în conturile numitelor K. R. și D. M., conturi pe care le controla în totalitate și ale căror carduri le deținea. Ulterior, susnumita a procedat și la extragerea sumelor de bani de la ATM-ul băncii, utilizând fără drept cardurile atașate conturilor deschise pe numele K. R., D. M. și R. I. și emise fără acordul acestora. În această modalitate a prejudiciat părțile vătămate M. C., R. I., P. V., Gal A. și S. I. cu suma totală de 520.000 lei, părțile vătămate fiind despăgubite ulterior de către partea civilă B. T. Prin încheierea penală nr. 87/C//P/(...) a T. C. - Secția penală - s-a dispus arestarea inculpatei P. M.-E. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), măsură care a fost prelungită și menținută până la această dată, pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior, reținându-se că față de aceasta sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.143 C. pr. pen., și art. 148 lit. f C. pr. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. la data de (...). Prin încheierea f.n. de la data de (...), în baza art. 300 ind. 1 C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, dispunându-se menținerea acesteia. Ulterior, prin încheierile penale f.n. de la datele de (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...) ale T. C. în temeiul art.3002 C. raportat la art.160b C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata P. M.-E. și s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a acesteia. Potrivit art. 139 alin. 1 din Codul penal măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Potrivit practicii judiciare constante a Înaltei Curți de C. și Justiție, atunci când este atinsă durata rezonabilă a măsurii arestului preventiv, această măsură preventivă restrictivă de libertate se înlocuiește cu o alta dintre cele prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b și c din Codul de procedură penală. Potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberatăîn cursul procedurii."; Una dintre garanțiile conținute de acest articol este dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat pe durata procedurii. Curtea EDO a precizat cu valoare de principiu că „. preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă";. În cauzele Labita contra Italiei, Neumeister contra Austriei și Stasaitis contra Lituaniei s-a arătat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Inculpata P. M. E. este arestată de 1 an și 4 luni (1 an și 2 luni de când a început faza judecății), instanța considerând, raportat la circumstanțele speței, că a fost atinsă durata rezonabilă a arestului preventiv deoarece inculpata nu este trimisă în judecată pentru o infracțiune de violență, iar valoarea mare a prejudiciului nu justifică prelungirea până la un termen neprecizabil a arestului preventiv. În cauză, la ultimul termen de judecată, s-a dispus completarea expertizei contabile cu privire la pretinsa păgubire și a altor 4 persoane și, este un lucru general știut că efectuarea unei astfel de expertize, cu atât mai mult cu cât implică și analize informatice, este extrem de laborioasă și îndelungată în timp. Este adevărat că la termenul de judecată din (...) s-a extins acțiunea penală cu privire la noi acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, dar împrejurarea că prejudiciul poate fi mai mare (703.757,75 lei) decât este estimat la acest moment (cca. 550.000 lei), când oricum el este uriaș, nu este de natură a mări pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatei l-ar prezenta pentru ordinea publică. Aceasta nu va mai putea lucra niciodată într-o bancă, de notorietate fiind motivele pentru care a fost concediată, astfel că nu mai pot fi reproduse circumstanțele care au permis comiterea infracțiunilor. Ecoul faptelor sale este mult diminuat prin trecerea unui interval de timp atât de lung de la arestare, astfel încât apreciem că pericolul pentru societate avut în vedere la arestare nu mai este de actualitate. Cu alte cuvinte, „interesul public real"; la care face referire practica Curții Europene a Drepturilor Omului, nu mai are o pondere atât de mare pentru a justifica încălcarea regulii generale a judecării inculpatului în stare de libertate. Revenind la prejudiciu, există șanse mult mai mari de recuperare a acestuia cu inculpata în stare de libertate decât arestată și nu în ultimul rând, este de precizat și faptul că unicul motiv pentru care ea a fost arestată a fost faptul că a produs un prejudiciu important, în final, unei bănci. În consecință, în temeiul art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală nu s-a menținut măsura arestului preventiv, fiind înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara, preferabilă celei a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu dat fiind faptul că inculpata are domiciliul în loc. F.. Împotriva încheierii menționate a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. În susținerea recursului s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei subzistă și în prezent; astfel inculpata a fost trimisă în judecată pentru mai multe infracțiuni în care s-a cauzat un prejudiciu de 500.000 lei însă termenul de 1 an și 4 luni de cândaceasta se află în arest nu a depășit durata rezonabilă pentru că faptele inculpatei sunt deosebit de grave. S-a precizat că recent s-au descoperit noi acte materiale pentru care s-a dispus extinderea acțiunii penale, împrejurare față de care nu se poate spune că inculpata a avut o conduită sinceră. Examinând recursul declarat Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpata intimată P. M. E. este arestată de 1 an și 4 luni din care 1 și 2 luni în faza de judecată, astfel încât a concluzionat că a fost atinsă durata rezonabilă a arestării preventive. Mai mult, prima instanță, singura în măsură să aprecieze acest aspect, a estimat că faza de judecată va dura încă o perioadă nedeterminată din cauză că s-a dispus completarea expertizei contabile, expertiză ce necesită o perioadă îndelungată de timp. Motivele de recurs formulate potrivit cărora menținerea arestării inculpatei era justificată fiindcă subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu pot fi primite din cauză că temeiurile avute în vedere în urmă cu 1 an și 4 luni nu pot singure duce la menținere ala nesfârșit a stării de arest preventiv. Faptul că s-a extins acțiunea penală pentru alte acte materiale - împrejurare ce a generat prelungirea fazei de judecată pentru completarea raportului de expertiză contabilă - argumentează punerea în libertate a inculpatei datorită prelungirii în timp a procedurii, și în nici un caz nu reactivează pericolul social concret ce a determinat arestarea preventivă, deoarece sunt acte materiale ce ar intra în conținutul aceleiași infracțiuni ce a stat la baza arestării preventive. În acest sens a statuat I.C.C.J. , prin D. nr.17/2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în cuprinsul căreia s-a arătat că reacția opiniei publice nu poate să justifice în mod singular privarea de libertate, fiindcă acceptarea concluziei contrare ar echivala cu a considera că o persoană acuzată de fapt de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri de fond de către instanța de judecată fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii. Așa fiind, în mod temeinic, potrivit art.139 alin.1 C.p.p., prima instanță a dispus înlocuirea arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi România și a stabilit în sarcina acesteia măsuri de control judiciar apte să asigure buna desfășurare a procesului penal. În consecință, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p, va respinge ca nefundat recursul P.. Văzând și disp.art.192 alin.3 C.p.p. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge ca nefondat recursul declarat de D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - S. T. C., împotriva încheierii penale din 20 decembrie 2011 a T. C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorar parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. V. A. M. B. V. C. GREFIER L. S. Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1623/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 91/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
