Decizia penală nr. 234/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 234/2011
Ședința publică din 23 februarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. R., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul C. I. împotriva sentinței penale nr.66 din (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă petentul C. I. asistat de apărător ales - avocat M. A., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul petentului C. I. arată că lipsește dosarul de urmărire penală, motiv pentru care se impune amânarea cauzei.
Față de obiectul cauzei și de modificările aduse dispoz.art.278/1
C.pr.pen. prin L. nr.202/2010, intrate în vigoare la data de (...), care prevăd că - hotărârile pronunțate în cauzele având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, nu sunt supuse nici unei căi de atac - din oficiu, Curtea ridică excepția inadmisibilității recursului formulat în cauză.
Reprezentantul M.ui P. se opune amânării cauzei, având în vedere că,față de obiectul cauzei, hotărârea atacată este definitivă, iar calea de atac formulată de inculpat este inadmisibilă.
Apărătorul petentului C. I. achiesează la concluziile reprezentantuluiparchetului.
Petentul C. I., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la apreciereainstanței.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 66 din 27 ianuarie 2011 a Judecătoriei C.-N., în temeiul art. 2781 alin 8 lit. a C. pr. penală s-a respins plângerea petentului C. împotriva rezoluției P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca adoptată în dosarul nr. 8914/P/2008 la data de (...) menținută prin rezoluția prim procurorului P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 1. din data de (...), prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. R. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.pen. ca neîntemeiată și s-au menținut soluțiile adoptate. In temeiul art. 192 alin 2 C. proc. penală, a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 20 octombrie 2010 a fost înregistrată plângerea petentului C. I. împotriva rezoluției din data de (...) adoptată de procurorul din cadrul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 8914/P/2008 si împotriva rezoluției din data de (...) adoptată de prim procurorul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.1., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet în vederea reluării cercetărilor si completarea probatoriului, cu consecința trimiterii în judecată a făptuitorului. In motivarea plângerii se arată că solutia adoptată de procuror este netemeinică si nelegală motivat de faptul că, petentul consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii obiective și subiective, nefiind incidente dispozițiile art. 10 lit. b C.pr.pen. S-a menționat că reținerea în cuprinsul rezoluției că petentul nu și-a îndeplinit obligația de plată a diferenței de preț ca o justificare a soluției pronunțate este total eronată, menționându-se că aceste sume erau scadente doar după terminarea și predarea construcției către petent, iar înșelăciunea a intervenit încă din momentul încheierii contractului având în vedere că făptuitorul a ascuns cu bună știință faptul că nu are autorizație de construire. S-a arătat de către petent că dacă ar fi cunoscut că lipsește autorizația nu ar fi încheiat contractul și nu ar fi plătit avansul, iar făptuitorul în loc să remedieze problemele a înstrăinat imobilul altei persoane fără a-l notifica. Analizând actele si lucrările dosarului coroborate cu dispozițiile legale în materie, prima instanță a reținut următoarele : Prin rezoluția P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de (...) în dosarul nr. 8914/P/2008, în temeiul art. 228 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b C.pr.pen s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. R. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. 1, 3 C.pen., deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii atât în ce privește latura obiectivă cât si cea subiectivă. Împotriva soluției adoptate de procuror petentul a formulat plângere la prim procurorul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, iar prin rezoluția nr. 1. din (...) a fost respinsă plângerea si menținută solutia adoptată de procuror. La data de (...), petentul C. I., reclama faptul că făptuitorul P. R. C., în calitate de administrator la SC DIC C., nu a respectat obligațiile contractuale asumate prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de (...), conform clauzelor contractuale petentul C. loan urmând a dobândi cu titlul de cumpărare un apartament de 2 camere situat pe str. M., nr. 7 din C.-N.. Petentul a arătat ca si-a îndeplinit obligațiile contractuale, însă SC DIC C. SRL nu si-a respectat termenul de punere în posesie din motive imputabile administratorului societății. Pentru lămurirea stării de fapt la data de (...), s-a procedat la audierea făptuitorului P. R. C., care a declarat că au existat întârzierii la finalizarea imobilului la care face referire petentul C. I., datorită eliberării cu întârziere a autorizației de construire, de către autoritățile competente locale. Tot cu aceasta ocazie numitul P. R. C. declara că prin notificarea nr. 7/(...), l-a înștiințat pe petentul C. loan că în termen de 30 zile să se prezinte la sediul firmei pentru a achita rata de preț conform antecontractului semnat între cele două părți, somându-l că în caz contrar apartamentul se va reîntoarceîn patrimonial SC DIC C. SRL, iar suma achitată cu titlu de avans, prima rată, îi va fi restituită integral. La data de (...), numitul C. loan a notificat în scris societatea DIC C. SRL înștiințând-o că refuză să achite ratele contractuale până la finalizarea construcției si predarea posesiei. Din ansamblul probelor de la dosar, instanța de fond a apreciat că nu rezultă nici sub aspect subiectiv si nici obiectiv. elementele constitutive ale nici unei fapte prevăzute de legea penală, litigiul dintre părți având la bază nerespectarea obligațiilor contractuale, fapta având natură civilă. Față de cele constatate, a apreciat instanța de fond, în cauză nu au rezultat indicii temeinice sau probe care să ateste întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii ce a făcut obiectul sesizării, lipsind latura obiectivă și cea subiectivă a acesteia. În fapt, nu a rezultat caracterul neadevărat al datelor conținute de înscrisul contestate, acțiunea făptuitorului cu ocazia încheierii ori pe parcursul executării contractului cu partea vătămată nu au avut caracter fraudulos, nefiind determinate, ori însoțite de folosirea unor manopere dolosive, nu s-a condiționat încheierea antecontractului de existenta autorizației de construcție si că aceasta ar fi fost susținerea făptuitorului pentru a-l determina pe petent să încheie actul. Din contră, actele necesare transcrierii proprietății urmau să fie înmânate ulterior după 3 luni de la data semnării antecontractului, astfel că nu a fost o condiție esențială la momentul încheierii convenției, antecontractul de vânzare-cumpărare având un caracter legitim, făptuitorul neurmărind și neacceptând producerea urmărilor socialmente periculoase specifice infracțiunii sesizate, ori nu se poate accepta că în cazul unor obligații contractuale neexecutate pentru a obține o satisfacție să se ajungă la hiperbolizarea unei situații la denaturarea stării de fapt, susținând împrejurări nereale, totul pentru a angrena răspunderea penală în locul celei contractuale, în speță corect fiind reținute ca si incidente dispozițiile art. 10 lit. b C.pr.pen., petentul având deschisă calea acțiunilor civile în reziliere sau recuperarea plăților efectuate. Ca atare, a mai reținut instanța, in examinarea legalității soluției procurorului, nu are efectiv nici o relevanță administrarea unui vast probatoriu, în cazul în care organul de urmărire penală stabilește indubitabil existența vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a urmăririi penale. In cazul unei asemenea soluții de neîncepere a urmăririi penale, atât procurorul ierarhic superior, cât și instanța de judecată care verifică legalitatea soluției, nu au opțiunea de a se ghida după regulile prescrise de lege pentru desfășurarea urmăririi penale, singurul fapt care trebuie examinat cu atenție fiind acela dacă rezultă sau nu cu certitudine vreunul din cazurile de împiedicare a punerii in mișcare a acțiunii penale. Intr-un asemenea context, tribunalul a considerat că apare ca inutilă efectuarea altor cercetări, adat timp cât nu au nicio importanță în întrunirea elementelor constitutive ale săvârșirii vreunei infracțiuni, așa zisele carente existente în instrumentarea dosarului de urmărire penală si invocate de către petent nu sunt de esență si nu reprezintă decât motive puerile prin care se încearcă prelungirea si tergiversarea obținerii unei soluții în dosar fără ca pe fondul problemei să existe un real motiv in sensul celor susținute în plângere de către petiționar. In aceeași ordine de idei, pentru rezolvarea cauzelor penale, organele judiciare au nevoie de date si informații din care să poată extrage concluzia existentei sau inexistentei infracțiunii, vinovăției sau nevinovăției făptuitorului, iar acest date sau informații sunt furnizate prin intermediul probelor, așa cum rezultă din dispozițiile art. 62 C. proc. penala. In sensul mai sus arătat, din momentul în care a fost declanșat procesul penal si până la soluționarea definitivă, toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate numai cu ajutorul probelor si conferă un anumit grad de probabilitate adevărului judiciar. T., aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate in scopul aflării adevărului, așa cum reiese din art. 63 alin. 2 C.pr.penală, probele asigură un sentiment de certitudine în legătură cu existenta sau inexistenta unei infracțiuni sau cu privire la existenta ori inexistenta vinovăției făptuitorului. Reținând alături de cele mai sus evocate si dispozițiile art. 200 C.pr.penală cu privire la obiectul urmăririi penale si disp. art. 202 C.pr.penală cu privire la rolul activ al organului de urmărire penală, instanța de fond a apreciat că organul de urmărire penală si-a îndeplinit cu prisosință obligațiile procesuale, administrând toate probele pertinente, concludente si utile justei soluționări a cauzei, iar concluzia ce s-a desprins a dus la solutia de neîncepere a urmăririi penal, care este legală si temeinică. Raportat la cele de mai sus, instanța de fond, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen., a respins plângerea petentului ca neîntemeiată și a menținut soluțiile adoptate de procuror. Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, petentul C. I. a declarat recurs, fără a arăta în scris motivele. Curtea constată că recursul în cauză este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit art.278/1 alin.10 C.pr.pen. ( așa cum a fost modificat prin art. X. pct.39 din L. nr.202/2010), hotărârea pronunțată potrivit alin.8 este definitivă, iar potrivit art. XXIV din L. nr.202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii de modificare a codului de procedură penală, rămân suspuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. per a contrario, hotărârile penale pronunțate după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 sunt suspuse dispozițiilor noi, deci sunt definitive, așa cum de altfel, este și firesc, față de principiul imediatei aplicări a legii de procedură - tempus regit actum - aplicarea legii procesuale actelor efectuate în perioada de timp în care ea este în vigoare. L. procesual penală este numai activă și niciodată extraactivă și nici ultraactivă, legea veche neputându-se aplica actelor ce intervin sau continuă după ieșirea ei din vigoare. Așa fiind, chiar dacă în speță, plângerea petentului a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 ( legea a intrat în vigoare la 25 noiembrie 2010) hotărârea asupra plângerii fiind pronunțată după intrarea acestei legi în vigoare, va fi supusă noilor dispoziții privind calea de atac. Față de toate aceste considerente, se constată că hotărârea atacată - pronunțată la 27 ianuarie 2011 - este definitivă, iar recursul în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. a C.pr.pen. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul C. I., domiciliat în C.-N., str. M. Ion A. nr. 6, bl. S.2, ap. 75, jud. C., împotriva sentinței penale nr.66 din 27 ianuarie 2011 a Judecătoriei C.-N.. Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. R. L. M. ANA C. M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 3 ex./(...). Jud.fond:A.B.Birău
| ← Decizia penală nr. 1596/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 2/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
