Decizia penală nr. 2093/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)/a1

DECIZIA PENALĂ NR.2093/R/2011

Ședința publică din 30 decembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A. D. L.- judecător

JUDECĂTORI: L. M.

: I. M.

G. : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.

G.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. N. împotriva încheierii penale din data de 16 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1, art. 175 alin.1 lit c Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat M. I. C., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,

Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului,casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de acesta, cu consecința punerii sale în libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Se mai solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană în vârstă, a colaborat cu organele de cercetare penală iar lăsarea sa în stare de libertate nu ar împiedica desfășurarea procesului în bune condiții. Poziția inculpatului este clară, ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, iar în momentul de față nu se dețin suficiente date că lăsarea sa în stare de libertate ar prezenta pericol social. De asemenea, prima condiție a art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă în continuare, însă a doua condiție a aceluiași articol, nu mai subzistă în prezent, menționând că pericolul social pentru ordinea publică nu trebuie să fie unul generic.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia. Întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la natura și gravitatea presupusei fapte pentru care acesta a fost arestat preventiv și apoi a fost trimis în judecată, prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.

Măsura preventivă luată și menținută față de inculpat apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.

Deoarece măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării măsurii ei se menține, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 139 alin 2 Cod procedură penală, care permit revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatului.

Inculpatul A. N. având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.

C U R T E A :

Prin încheierea penală din 16 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) Tribunalul Maramureș s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărător.

În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. N. (CNP 1., fiul lui N. și E. născut la data de (...) în S. M., județul M., domiciliat în comuna B. M., sat C., nr.189 județul M., arestat preventiv, aflat la A. I. M.) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul din data de 13 decembrie 2011 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr.641/P/2011 a fost trimis în judecată A. N. (CNP 1., fiul lui N. și E. născut la data de (...) în S. M., județul M., domiciliat în comuna B. M., sat C., nr.189 județul M., arestat preventiv, aflat la A. I. M.) trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin.1, art.175 alin.1 lit.c, Cod penal.

Inculpatul A. Nicoale a fost cercetat în stare de arest preventiv.

Prin încheierea penală nr.617 din 26 noiembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost admisă propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 26 noiembrie 2011 și până la data 24 decembrie, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.49/U din 26 noiembrie 2011.

În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat soției sale - partea vătămată A.

Ana, o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, cauzându-i leziuni corporale primejdioase pentru viață.

După înregistrarea dosarului la instanță, procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale.

T. a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (art.148 lit.f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai mare de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea presupusei fapte pentru care acesta a fost arestat preventiv și apoi a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpatul în stare de arest preventiv.

Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpat apare justificată și prin prisma jurisprudenței C., Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.

T. a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența C. se regăsesc în prezenta cauză și, în consecință, măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare.

Întrucât măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării măsurii ei se menține, s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 139 alin. 2 C. pr. pen. (care permit revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului) astfel că cererea de revocare a acestei măsuri se va respinge.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs verbal, cu ocazia pronunțării,inculpatul A. N.

În ședința publică din data de 30 decembrie 2011, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale în libertate. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

S-a arătat că inculpatul este o persoană în vârstă, a colaborat cu organele de cercetare penală, iar lăsarea sa în stare de libertate nu ar împiedica desfășurarea procesului în bune condiții. Poziția inculpatului este clară, ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, iar în momentul de față nu se dețin suficiente date că lăsarea sa în stare de libertate ar prezenta pericol social. A doua condiție a art.148 lit.f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent, deoarece pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie să fie unul generic.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că inculpatul recurent A. N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1, art.175 lit.c Cod penal, reținându-se că la data de (...), pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-ar fi aplicat soției sale, partea vătămată A. Ana, o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, cauzându-i leziuni corporale primejdioase pentru viață.

Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul recurent A. N. prin încheierea penală nr.617/(...) a T.ui M., în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de comiterea cărora era suspectat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modalitatea în care se presupune că a fost comisă fapta și la violențele repetate exercitate de inculpat în familie și în prezența unui minor încadrat în gradul I de invaliditate.

Primul termen pentru judecata pe fond a cauzei a fost fixat la data de

(...).

În mod corect la primirea dosarului instanța de fond verificând măsura arestului preventiv al inculpatului din cauză a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest.

Aceasta deoarece probele administrate în cursul urmăriri penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent (proces verbal de cercetare la fața locului și planșele foto - f.4-13, concluzii preliminarii nr.323/(...) - f.15, raport de expertiză medico-legală privind leziunile suferite de partea vătămată - f.17-20, copie de pe F. nr.13720/(...) - f.21-31, declarația părții vătămate - f.35-37, declarațiile martorilor B. Ana, M. V., M. S., T. R. D., B. V. - f.38-45, declarația inculpatului - f.52-55) fac rezonabilă presupunerea că acesta este autorul faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat pentru care s-au efectuat cercetări, constând în aceea că pe fondul consumului de alcool inculpatul recurent ar fi aplicat soției sale o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, cauzându-i leziuni primejdioase pentru viață.

Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiul ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, prima cerință a textului de lege fiind îndeplinită, prin aceea că pentru fapta pentru care inculpatul A. N. este trimis în judecată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului reiese din gravitatea deosebită a faptei de comiterea căreia este acuzat, din modul și mijloacele în care se presupune că a fost săvârșite acestea și din împrejurările concrete în care se pare că a fost comisă

- pe fondul consumului de alcool, din rezonanța negativă a faptei în comunitatea în care a avut loc, reliefată de declarațiile martorilor.

Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva C. (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.

Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.

Sub acest din urmă aspect se observă că de la data luării măsurii arestării preventive, (...), și până în prezent au fost efectuate cercetări, s-afinalizat urmărirea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, diligențele autorităților fiind corespunzătoare.

Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva C. este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.

În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, însă doar din punct de vedere formal, nefiind audiat încă inculpatul de către instanța de judecată, primul termen fiind fixat la data de (...), iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului recurent în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat.

Inculpatul recurent nu posedă antecedente penale, nu are ocupație, nu a recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea faptei și este cunoscut în comunitate ca având un comportament violent, după cum reiese din declarațiile martorilor.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman curtea constată că nu există garanții că aflat în libertate inculpatul nu ar continua să consume alcool și să aibă un comportament violent, fiind prezent riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare nu riscă decât aplicarea unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise.

De asemenea nu se poate omite nici gravitatea faptei de comiterea căreia este suspectat inculpatul, faptă de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc.

În raport de datele de mai sus, curtea constată că există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să comită noi infracțiuni, ordinea publică fiind în mod concret amenințată.

În consecință nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, raportat la predispoziția acestuia de a consuma alcool și de a avea un comportament violent.

Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. N., împotriva încheierii penale din 16 decembrie 2011 a T.ui M..

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului

C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. N., împotriva încheierii penale din 16 decembrie 2011 a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 decembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. D. L. L. M. I. M. M. N.

Red.L.M./M.N.

3 ex./(...) Jud.fond: C.V.A.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 2093/2011, Curtea de Apel Cluj