Decizia penală nr. 389/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 389/R/2011
Ședința publică din 21 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. Ș. - judecător
JUDECĂTORI : I. C. M.
L. M.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. V., împotriva deciziei penale nr. 446 din13 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184
Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că s-a formulat în cauză o declarație de abținere din partea judecătorului A. D. L. în temeiul dispozițiilor art. 48 alin.2 și art. 50 Cod procedură penală, declarație care în temeiul art. 52 Cod procedură penală a fost admisă, constatându-se că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin.2 Cod procedură penală. În baza art. 98 alin.4 și 7 din Hotărârea nr. 387/2005 a C., prezenta cauză va fi soluționată de completul alcătuit din judecătorii: M. Ș., I. C. M. și L. M..
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare, se arată că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză. Atât inculpatul cât și partea vătămată se fac vinovați de încălcarea regulilor de circulație, reținute în mod temeinic, și de către instanța de fond, fiecare dintre aceștia făcându-se vinovat, în mod egal, de producerea accidentului rutier.
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, instanța de fond procedând la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina lui, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 Cod penal și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
În final, se arată de reprezentantul parchetului că nu există nici un motiv de casare în cauză, în acest sens solicită menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.66 din (...) pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art.184 alin.2 și 4 C., cu aplicarea art. 76 lit. e) rap. la art. 74 lit. a) C. a fost condamnat inculpatul T. V.- fiul lui V. și M., născut la data de (...) în loc. Cil, jud. A., posesorul BI seria DH nr. 4., eliberat de Pol mun. A., CNP 1., cetățean român, studii 8 clase + 3 profesionale, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, muncitor, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. A., str. A.-I., nr. 9, bl. 540, apt. 7, jud. A., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă.
În baza art. 71 C. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.
În baza art. 81 și 71 alin. final C. a fost suspendată condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de
2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art.359 C.pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 665 lei și 6768,5 HUF cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale, precum și suma de 18.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă K. G. S. respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate în cauză.
În baza art. 313 din O. nr.72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2615,68 lei către S. C. de U. „ P. D. O. F. C.-N.
În baza art. 193 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei către partea civilă K. G. S. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prezenta sentință este opozabilă asiguratorului S. DE A. R. A. SA - S. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
La data de (...), în jurul orelor 08.30, pe DN 1 E 60, la km. 524+720 m, la ieșirea din orașul H. înspre localitatea Ș., a avut loc un accident rutier, în urma căruia a rezultat rănirea gravă a lui K. G. S., în vârstă de 60 de ani. În accident au fost implicați K. G. S., care se deplasa în căruța sa pe sensul de mers C.-N.-O. și inculpatul T. V. care conducea autoturismul marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare (...), din direcția O. - C.-N.
În urma accidentului conducătorul căruței, numitul K. G. Ș. a suferit leziuni corporale, fiind transportat la S. din H., unde i-a fost stabilit diagnosticul: fractură cominutivă ½ proximală femur stâng, fractură pertrohanteriană stângă, contuzie toracică. Prin raportul de constatare medico- legală nr. 4559/II/b/205 din (...) al IML C.-N., se concluzionează că partea vătămată a suferit leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, acestea necesită pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale și pot data de (...) (d.u.p., f.23).
Numita T. T., aflată în căruță, nu a suferit leziuni corporale în urma accidentului rutier.
La S. Orășenesc H., inculpatului T. V. și părții vătămate K. G. S. le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 944/(...) rezultă ca inculpatul a avut alcoolemia 0 (zero), la ambele probe, iar din buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie nr.939/(...), victima K. G. S. avea o alcoolemie de 1,25 gr. %o, la prima probă și 1,00 gr. %o la cea de-a două probă recoltată.
Organele de poliție deplasate la fața locului au întocmit un proces-verbal de cercetare din care rezultă că autoturismul era oprit pe banda de deplasare C.-N. - O., cu fața orientată spre C.-N., identificându-se urme de frânare în lungime de 45,3 m pe banda de circulație C.-N. - O., începutul urmei de frânare corespunzătoare anvelopelor din partea dreaptă a autoturismului situându-se la o distanță de 0,40 m față de linia longitudinală care marchează axul drumului. Autoturismul prezenta avarii în partea frontală și dreapta-față, iar în fața acestuia, la o distanță de 4,7 m, se afla atelajul hipo implicat în accident, orientat spre C.-N. Î. autoturism și căruță au fost identificate urme de târâre de potcoave de cal impregnate în asfalt pe o suprafață de 1,5 mp, precum și cioburi de sticlă și material plastic rezultate în urma spargerii semnalizatorului și farului din dreapta-față, precum și a parbrizului. S-a întocmit de asemenea o planșă fotografică și schița accidentului (d.u.p., f.3-
17).
Organele de urmărire penală, în urma probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, au reținut că la ieșirea din orașul H., după o curbă periculoasă la dreapta din apropierea km. 524+700 m, autoturismul marca Ford condus de inculpat a intrat în depășirea unui autoturism marca Renault. În timp ce se afla pe contrasens efectuând manevra de depășire, inculpatul a observat că din sensul opus se deplasa un atelaj hipo, care se îndrepta spre axul drumului, motiv pentru care pentru a evita coliziunea cu acesta a acționat frâna, însă nu a putut evita impactul cu calul care tracta căruța, care revenise în apropierea acostamentului de lângă banda de circulație C.-N. - O. D. lovirea calului, acesta s-a cabrat și a căzut pe partea din față a autoturismului său, iar în urma șocului produs, partea vătămată și martora T. T. au fost proiectați pe carosabil, în apropierea axului drumului.
Din declarația dată de partea vătămată K. G.-Ș. a rezultat că acesta conducea căruța sa tractată de un cal pe DN 1 E 60, din direcția C.-N. - H., circulând pe acostamentul din partea dreaptă a sensului său de deplasare, el aflându-se în partea dreaptă a banchetei căruței, iar martora T. T. în partea stânga. La intrarea în orașul H. a observat că din contrasens se deplasa un autoturism care a intrat pe sensul său de deplasare și a continuat să se deplaseze frânând, oprindu-se în fața căruței și lovind calul, care, speriindu-se, s-a cabrat și a căzut pe carosabil, iar din cauza impactului, el și pasagera din căruță au fost proiectați pe partea carosabilă, în zona axului drumului. Partea vătămată a precizat că anterior producerii accidentului, calul s-a deplasat în linie dreaptă, căruța fiind pe acostament, iar în moment apariției autoturismului în fața calului, el a tras puternic de hățuri pentru a-l opri. Partea vătămată a precizat că impactul s-a produs pe sensul său de deplasare, în zona unde organele de poliție au identificat urmele de potcoave, iar înainte de producerea accidentului calul nu era speriat. De asemenea partea vătămată a recunoscut că a condus căruța după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice. (d.u.p., f.29-32).
Inculpatul T. V. a declarat că în data de (...) a ieșit din orașul H. conducând autoturismul Ford și după ce a trecut de o curbă periculoasă spre dreapta, fiind în urma a trei autovehicule care se deplasau în fața sa în direcția C.-N. a sesizat că autoturismul ce se afla în fața sa a efectuat manevre bruște spre stânga și dreapta, moment în care a observat că o căruță se deplasa din sens opus, fiind pe axul drumului. Inculpatul a trecut pe contrasens și a frânat brusc, însă în același timp, căruța a revenit pe partea dreaptă a sensului de deplasare C.-N. - O., însă autoturismul său nu s-a oprit în timp util și a intrat în calul care tracta căruța, impactul având loc pe partea carosabilă a sensuluide mers C.-N. - O., la 1 metru de linia care separă această bandă de circulație de acostament.
Inculpatul a precizat că anterior producerii accidentului, se deplasa cu o viteză de aproximativ 90-100 km/h, arătând că a trecut pe contrasens, frânând brusc, pentru a nu intra în coliziune cu autoturismul ce se deplasa în fața sa. D. producerea accidentului, inculpatul a coborât din autoturism și a sesizat că pe acostamentul din stânga direcției sale de deplasare se afla conducătorului atelajului, iar calul se afla pe autoturismul său. Inculpatul a declarat că a mutat căruța în afara părții carosabile, în fața autoturismului său, iar după aceea au sosit organele de poliție și ambulanța.
Ulterior inculpatul a precizat că după ce a trecut de curba periculoasă spre dreapta de la ieșirea din orașul H., în fața sa fiind un autoturism marca Renault, a observat că din sens opus se deplasa pe acostamentul drumului o căruță trasă de un cal. La un moment dat căruța s-a îndreptat brusc spre axul drumului, motiv pentru care el a virat spre stânga și a trecut pe contrasens concomitent cu acționarea frânei, precizând că a făcut acest lucru pentru a nu intra în coliziune cu autoturismul Renault ce se afla în fața sa, precum și cu căruța. Inculpatul a arătat că a continuat să se deplaseze frânat ajungând pe contrasens și s-a oprit la o distanță de aproximativ 1 metru de linia ce separă banda de circulație C.-N. - O. de acostament, însă înainte de a se opri a văzut calul și căruța trecând de pe sensul de circulație C.-N. - O. pe contrasens (peste axul drumului), iar după aceea a revenit pe sensul inițial de deplasare. D. ce inculpatul a oprit autoturismul calul s-a cabrat și a intrat în partea dreaptă a autoturismului său, apoi a căzut pe capotă și peste bara de protecție din față. Ieșind din autoturism inculpatul a observat că din căruță a coborât o persoană de sex feminin pe care a întrebat-o ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a relatat că s-ar fi speriat calul de un obiect galben de pe marginea drumului.
În fața instanței inculpatul a declarat că înainte de accident rula în spatele unui autoturism de culoare verde la o distanță de circa 10 m.
Inculpatul a declarat inițial că nu a observat ca acel autoturism să facă vreo manevră, pentru ca ulterior să arate că autoturismul a făcut o manevră de evitare spre stânga. În momentul în care a observat căruța care se îndrepta în galop spre sensul de mers spre C.-N. inculpatul se afla mai aproape de axul drumului (f.52).
Martorul T. S. a declarat că în data de (...), în jurul orelor 05,30, a condus din municipiul A. autoturismul său marca WV Golf, având-o ca pasageră pe soția sa, martora T. G., iar în urma sa se deplasa inculpatul T. V. la volanul autoturismului Ford Escort. Ajungând la ieșirea din H., în apropierea km. 524+700 m, martorul s-a angajat în depășirea unui autoturism marca Renault, însă spre finalul acestei manevre a observat că pe contrasens se deplasa o căruță trasă de un cal, iar calul s-a speriat și s-a îndreptat spre axul drumului, trecând ușor pe sensul de circulație O.-C.-N. În acel moment a virat spre dreapta reușind să ocolească atelajul și și-a continuat deplasarea, pe sensul de circulație O.-C.-N., însă a precizat că a sesizat în oglinda retrovizoare că autoturismul marca Renault, pe care l-a depășit, a încercat în primă fază să ocolească căruța prin partea stângă, trecând pe contrasens, după care a virat brusc spre dreapta și a revenit pe banda sa de circulație, ocolind căruța prin partea dreaptă, moment în care a observat că autoturismul marca Ford condus de inculpat a intrat pe contrasens încercând să ocolească atelajul, a frânat și a intrat în calul care tracta căruța, care a sărit pe acest autoturism, iar cu această ocazie persoana care conducea căruța a fost proiectată pe partea carosabilă, în zona axului drumului.
În faza de judecată martorul a fost audiat prin comisie rogatorie, declarând că inculpatul a intrat în depășirea a două autoturisme care mergeau foarte încet și găsindu-se față în față cu căruța care venea din față nu a mai apucat să intre pe partea dreaptă și a frânat. Căruța a trecut la un moment dat pe contrasens, iar în momentul în care inculpatul a ajuns cu autoturismul în zona căruței aceasta revenise parțial pe sensul său de mers. (f. 78). În ceea ce privește locul în care s-a produs accidental acesta a fost pe sensul de mers al căruței.
Manevra de depășire a fost confirmată de martora T. G., care a declarat că în timp ce se deplasa cu autoturismul condus de soțul său, în spatele acestuia fiind autoturismul inculpatului, după ieșirea din orașul H., soțul său s-a angajat în depășirea unui autoturism care rula în fața lor. În timp ce autoturismul condus de soțul său revenea pe banda de mers O.-C.-N., martora a observat că din sens opus se deplasa o căruță trasă de un cal, în care se aflau două persoane. D. ce soțul său a revenit pe banda de deplasare O.-C.-N., martora a observat că, calul care tracta căruța s-a speriat și s-a îndreptat spre axul drumului. În momentul în care calul a trecut peste axul drumului, conducătorul căruței a tras de hățuri pentru a îndrepta calul spre banda de deplasare C.-N.-O., iar după ce calul a revenit pe această bandă, a sesizat că autoturismul inculpatului a oprit în fața calului, care s-a cabrat și a căzut pe autoturism. M. precizează că persoana care a condus căruța a căzut din aceasta pe axul drumului înainte lovirii autoturismului de către cal, ajungând în spatele căruței, cu picioarele pe sensul de mers O.-C.-N., perpendicular pe axa drumului.
M. T. T., pasagera din căruță, a declarat în cursul urmăririi penale că se afla în partea stângă a banchetei căruței, lângă partea vătămată, iar în apropierea orașului H., a observat că un autoturism care se deplasa din sensul opus, a intrat pe sensul lor de deplasare, moment în care ea s-a speriat și a strigat, iar partea vătămată a tras de hățuri spre dreapta, încercând să oprească calul. Autoturismul a lovit calul, care s-a speriat și s-a cabrat, după care a căzut pe partea din față a autoturismului, iar în urma șocului produs, atât ea, cât și partea vătămată au fost proiectați pe carosabil, ea căzând în zona axului drumului, iar partea vătămată între căruță și autoturism.
În fața instanței, martora a declarat că atelajul compus din cal și căruță nu a trecut pe celălalt sens de mers, iar calul s-a speriat de un cap de pod vopsit în galben, a luat-o la fugă însă nu a intrat pe contrasens (f.90).
În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză criminalistică de către L. I. de E. C. C. Prin raportul de expertiză criminalistică nr.226 din (...) s- a concluzionat că viteza inițială de deplasare a autoturismului Ford condus de inculpat a fost de aproximativ 90 km/h, impactul dintre autoturism și atelaj a avut loc cu circa 1,5 metri anterior poziției finale a autoturismului, iar în momentul impactului, axa longitudinală a acestuia și marcajul care delimitează partea carosabilă de acostament au fost aproximativ în același plan vertical. Expertul a precizat că nu se poate stabili dacă în condițiile date conducătorul auto putea evita producerea evenimentului rutier. Acesta putea însă preveni producerea accidentului dacă ar fi păstrat o distanță suficientă față de vehiculul antemergător, astfel încât să poată realiza, în condiții de siguranță, manevra ce se impunea. De asemenea partea vătămată K. G.-Ș. putea preveni producerea accidentului dacă nu s-ar fi deplasat cu atelajul hipo pe un drum național. În final, expertul concluzionează că accidentul s-a produs atât din cauza nepăstrării unei distanțe suficiente față de autovehiculul antemergător de către conducătorul autoturismului, respectiv inculpatul T. V.,cât și din cauza circulației atelajului hipo, condus de partea vătămată K. G.-Ș., pe un drum național. (d.u.p., f. 67-75).
În cursul judecării cauzei instanța de fond a admis cererea inculpatului de efectuarea a unei expertize criminalistice de către I. Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 173/(...) INEC B. a concluzionat că nu a existat contact între atelaj și autoturism, avariile constatate fiind produse la contactul cu calul care tracta căruța. Traiectoria atelajului a fost în momentele premergătoare producerii accidentului deviată spre stânga, fără a putea preciza dacă în cadrul acestei deplasări a trecut peste axul median al drumului. Evenimentul putea fi evitat atât de inculpatul T. V. dacă ar fi efectuat manevra de depășire astfel încât să nu stânjenească circulația celorlalte vehicule, cât și de K. G.-Ș. dacă, pe de o parte nu ar fi circulat cu atelajul pe un drum național, respectiv dacă ar fi rulat cât mai aproape de marginea drumului, păstrând permanent controlul asupra animalului care tracta căruța. Experții au mai arătat că atât angajarea în depășire a inculpatului, cât și deplasarea atelajului către axul drumului au reprezentat factori determinanți ai producerii accidentului, fapt pentru care există o relație cauzală directă între conduita rutieră a inculpatului și evenimentul produs (f.135-140).
În suplimentul la raport nr.25 din (...) experții criminaliști au arătat că deși inculpatul T. V. nu putea anticipa manevrele efectuate de conducătorul atelajului, el ar fi trebuit să aibă în vedere în momentul angajării în depășire faptul că din sens opus rulează un alt vehicul, indiferent dacă acesta avea sau nu dreptul să circule pe această categorie de drum (f. 162).
Potrivit art.69 C.pr.pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura in care sunt coroborate cu fapte si împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
De asemenea potrivit art.75 C.pr.pen. declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauză.
Declarațiile martorilor T. T., T. S. și T. G. s-au coroborat cu declarațiile inițiale ale inculpatului, precum și cu concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică administrate în cursul procesului penal, rezultând cu claritate că inculpatul a efectuat manevra de depășire a autoturismului Renault și în momentul în care se afla pe contrasens efectuând manevra de depășire, a observat că din sensul opus se deplasa un atelaj hipo ce se îndrepta spre axul drumului.
Or, potrivit art.45 alin.3 din OUG 1. atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire.
De asemenea potrivit Regulamentului de aplicare a OUG 1. aprobat prin
HG 8. (în forma în vigoare la data accidentului), art. 150 lit. a), conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus.
Inculpatul s-a prevalat de existența cazului fortuit.
Potrivit art.47 C.Pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Imposibilitatea de prevedere a ivirii împrejurării are caracter obiectiv, în sensul că nicio altă persoană, în aceleași condiții, nu ar fi putut prevedea ivirea acelei împrejurări.
Potrivit art.35 alin.1 din O. nr.1. participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private. Conducătorul auto trebuie să circule în așa fel încât, raportat la condițiile de drum, să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
În consecință instanța de fond, având în vedere cele reținute anterior a apreciat că în cauză nu se constată existența cazului fortuit așa cum este reglementat de art.47 C., iar în sarcina inculpatului se poate reține vinovăție în forma culpei în producerea accidentului din data de (...).
Culpa inculpatului T. V. nu este însă exclusivă, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor coroborate cu declarația părții vătămate K. G.-Ș., conducătorul atelajului, acesta aflându-se în stare de ebrietate și deplasându- se cu vehiculul cu tracțiune animală pe un drum național. Or, potrivit art.200 din HG 8. vehiculul cu tracțiune animală nu poate fi condus pe autostrăzi, drumuri naționale, în municipii, precum și pe drumurile la începutul cărora exista indicatoare care îi interzic accesul. Mai mult, potrivit art. 201 lit. b) din același act normativ conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat să conducă animalele astfel încât acestea să nu constituie un pericol pentru el și ceilalți participanți la trafic, iar potrivit art.202 lit. b) se interzice conducătorului vehiculului cu tracțiune animală să conducă în timp ce se găsește sub influența băuturilor alcoolice.
Instanța de fond, raportat la textele legale arătate mai sus și la acțiunile conducătorului auto și ale conducătorului atelajului a apreciat că ambelor părți le revine o culpă egală.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului T. V., care în data de (...), în jurul orelor 08,30, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare (...), pe DN 1 E 60, din direcția O. spre C.-N., ajungând în apropierea km. 524+700 m, după o curbă periculoasă spre dreapta, la ieșirea din orașul H., jud. C., a efectuat o manevră de depășire, iar în timp ce se afla pe contrasens, a intrat în coliziune cu calul unei căruțe ce se deplasa din sens opus, condusă de partea vătămată K. G.-Ș., încălcând dispozițiile legale referitoare la efectuarea manevrei de depășire, iar în urma acestei coliziuni, partea vătămată a fost proiectată pe carosabil și a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin.2 și 4 C., faptă pentru care instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita bună a inculpatului anterior producerii accidentului, împrejurare ce constituie circumstanță atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C., precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C.
De asemenea instanța de fond, în baza art.71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța de fond,în baza art. 81 și 71 alin. final C. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.pr.pen. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 15 alin. 2 C.pr.pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Partea vătămată K. G.-Ș. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, însă valoarea despăgubirile civile pe care le va pretinde o va preciza în fața instanței de judecată. (d.u.p., f. 29-32).
În faza de judecată partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, arătând care sunt pretențiile civile pe care le are împotriva inculpatului, respectiv 10.000 lei daune materiale și 50.000 lei pentru daune morale. (f. 10).
Ulterior s-a depus și o notă explicativă (f.19-20).
Instanța de fond a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.
Partea civilă, reclamant în latura civilă a cauzei, are obligația să probeze toate pretențiile sale deduse judecății, potrivit art.1169 C. și art.129 C.pr.civ.
Au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (f. 11, 12, 13, 29, 31) un cuantum total de 1330 lei și 13.537 HUF cu titlul de cheltuieli făcute de partea civilă pentru repararea daunelor materiale. Nu s-a făcut dovada deplasării în Ungaria, a venitului nerealizat ca zilier agricultor și a prețului calului.
În ceea ce privește daunele morale instanța a reținut că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de 36.000 lei ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice și fizice suferite de partea civilă ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. de netăgăduit că partea civilă a suferit un șoc urmare a accidentului rutier. Instanța a reținut însă că acordarea de despăgubiri civile nu trebuie însă să se transforme într-o pedeapsă pentru partea culpabilă. Instanța de fond a reținut de asemenea că la stabilirea sumelor la care este îndreptățită partea civilă trebuie să se țină seama și de culpa concurentă a acesteia în producerea accidentului rutier, culpă care a fost apreciată la 50%.
În consecință în baza art.14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 665 lei și 6768,5 HUF cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale, precum și suma de 18.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale către partea civilă K. G.-Ș., respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate în cauză.
În cauză s-a mai constituit parte civilă S. C. de U. „. D. O. F. C.-N. cu suma de 5.231,36 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate. (d.u.p., f. 19-22).
Instanța de fond, constatând că pretențiile civile ale acestei unități spitalicești sunt întemeiate urmează a le admite, însă doar în parte, proporțional cu culpa inculpatului T. V., astfel încât în baza art. 313 din OUG
72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 2615,68 lei către S. C. de U. „
P. D. O. F. C.-N.
În cauză s-a solicitat și acordarea de cheltuieli judiciare făcute de partea civilă K. G.-Ș. în cursul procesului penal. S-a făcut dovada cu chitanțele anexate a plății sumei totale de 1.500 lei onorariu avocațial și onorariu expert (f. 26, 27).
În consecință instanța de fond în baza art.193 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei către partea civila K. G.-Ș. cu titlul de cheltuieli judiciare, corespunzător culpei reținute anterior.
Ca o consecință a condamnării, instanța de fond în baza art.191 alin.1
C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Având în vedere dispozițiile Legii nr.136/1995, precum și considerentele
Deciziei în interesul legii nr. I din 28 martie 2005, prezenta sentință va fi opozabilă în ceea ce privește despăgubirile acordate părților civile asiguratorului SC A.-R. A. SA, societate la care era asigurat autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare (...).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul
T. V. și partea civilă S. C. de U. „. D. O. F. C.-N.
Prin decizia penală nr. 446/A din 13 decembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul T.
V. și partea civilă S. C. de U. „. D. O. F. C.-N., împotriva sentinței penale nr.66/(...) a Judecătoriei H..
Inculpatul T. V. și partea civilă S. C. de U. „. D. O. F. C.-N. au fost obligați să plătească, fiecare, în favoarea statului, suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că inculpatul T. V., la data de (...), în jurul orelor 08,30, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare (...), pe DN 1 E 60, din direcția O. spre C.-N., ajungând în apropierea km. 524+700 m, după o curbă periculoasă spre dreapta, la ieșirea din orașul H., jud. C., a efectuat o manevră de depășire, iar în timp ce se afla pe contrasens, a intrat în coliziune cu calul unei căruțe ce se deplasa din sens opus, condusă de partea vătămată K. G.-Ș., încălcând dispozițiile legale referitoare la efectuarea manevrei de depășire (respectiv cele prev. de art.45 alin.3 din O. nr.1., art.150 lit.a din Regulamentul de aplicare a O. nr.1., aprobat prin H. nr.8., precum și cele prev. de art.35 alin.1 din O. nr.1.). În urma acestei coliziuni, partea vătămată (care la rândul ei a încălcat dispozițiile art.200, art.201 lit.b și art.202 lit.b din Regulamentul de aplicare a O. nr.1., aprobat prin H. nr.8.) a fost proiectată pe carosabil și a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale.
Deși inculpatul a susținut în motivele de apel că în sarcina sa nu se poate reține vreo culpă în producerea accidentului rutier care face obiectul prezentului dosar, vinovăția sa sub forma culpei (este adevărat concurentă cu a părții vătămate K. G.-Ș.) cu neprevedere este relevată fără dubiu prin probele administrate în cauză, și anume procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe, declarațiile părții vătămate K. G.-Ș., declarațiile martorilor T. T., T. S. și T. G., care se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului T. V., precum și cu concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică efectuate în cauză, probe din care rezultă în mod cert că evenimentul rutier se datoreazăatât efectuării greșite a manevrei de depășire de către inculpat, în condițiile în care din sens opus circula un vehicul hipo, cât și deplasării atelajului condus de partea vătămată, aflată sub influența băuturilor alcoolice, pe drumul național, într-o modalitate în care a pus în pericol ceilalți participanți la trafic.
Practic, atât inculpatul cât și partea vătămată se fac vinovați de încălcarea regulilor de circulație menționate mai sus, reținute de altfel, în mod temeinic, și de către instanța de fond (argumentele aduse în acest sens fiind pertinente și convingătoare), fiecare dintre aceștia făcându-se vinovat, în mod egal, de producerea accidentului rutier.
Nu au fost acceptate susținerile inculpatului conform cărora nu putea anticipa manevrele efectuate de către conducătorul atelajului care, în plus, nu avea dreptul de a circula pe drumul național, întrucât, potrivit dispozițiilor art.45 alin.3 din O. nr.1., el ar fi trebuit să aibă în vedere, în momentul angajării în depășire, faptul că din sens opus rulează un alt vehicul - indiferent dacă acesta avea sau nu dreptul să circule pe această categorie de drum, și că dispune de spațiu suficient pentru a reintra pe banda sa de mers (ba chiar mai mult, inculpatul trebuia să țină seama, înainte de a se angaja în depășire, de faptul că, pe sens contrar, circula un vehicul cu tracțiune animală, putând interveni în orice moment un comportament imprevizibil al calului).
Totodată, s-a reținut că sunt neîntemeiate și susținerile inculpatului conform cărora a reușit să oprească autoturismul în fața căruței, fără a lovi calul cu autovehiculul. Din raportul de expertiză criminalistică nr.173/(...) întocmit de I. B., rezultă împrejurarea că în momentul în care a intrat în contact cu calul, autovehiculul condus de inculpatul T. V. se afla încă în mișcare, către sfârșitul procesului de frânare, numai așa putând fi explicată devierea bruscă a traiectoriei autovehiculul și poziția urmelor formate de potcoavele calului (f.136-137 dosar fond). În plus, în suplimentul la acest raport de expertiză se precizează că este certă concluzia privind starea de mișcare în care se afla autoturismul condus de inculpat în momentul contactului cu calul, fiind susținută de probele materiale administrate în cauză
(respectiv traiectoria urmelor de frânare ale autoturismului și urmele de zgâriere a asfaltului produse de potcoavele calului, o parte din acestea situându-se sub autoturism - f.160-162 dosar fond).
De asemenea, din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică nr.226/(...) întocmit de L. I. de E. C. C. (f.65-67 d.u.p.) a rezultat faptul că în momentul acționării pedalei de frână, autoturismul condus de inculpat se afla pe contrasens, iar înclinația redusă, de debut, a urmelor este caracteristică unei manevre de depășire (concluzii confirmate și prin raportul de expertiză criminalistică nr.173/(...) întocmit de I. B.) și nu uneia de evitare, după cum susține inculpatul prin motivele de apel, respectiv că ar fi încercat să evite impactul frontal cu atelajul hipo. De altfel, este limpede că, în condițiile în care atelajul hipo nu a pătruns pe contrasens, manevrele de evitare pe care trebuia să le facă inculpatul erau foarte simple, și anume să-și continue drumul pe sensul său de mers (așa cum a făcut și autovehiculul marca Renault care circula în fața sa), nu să pătrundă pe sensul de mers al atelajului hipo.
Evident că în aceste condiții nu se poate vorbi în cauză de incidența unui caz fortuit, respectiv de imposibilitatea obiectivă de evitare a accidentului rutier (prin împrejurările de la art.47 C. înțelegându-se acele situații de fapt care nu sunt consecința nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează exercițiul unei profesii sau meserii ori efectuarea unei anumite activități), faptul că prezența unui atelaj hipo pe un drum național (din România), se încadrează în categoria obstacolelor previzibile și nu în aceea a obstacolelor sauîmprejurărilor care să nu poată fi prevăzute de nicio persoană, oricât de diligentă ar fi aceasta.
Vinovăția inculpatului fiind așadar pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei reținute în sarcina lui, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată (atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare), răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 C. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că daunele materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părții civile S. C. de U. „. D. O. F. C.-N. de către instanța de fond, au fost corect stabilite, ținându-se seama de culpa concurentă a victimei, în proporție de 50 %, în producerea accidentului rutier, situație în care inculpatul nu putea fi obligat decât la jumătate din suma solicitată de partea civilă apelantă cu titlu de cheltuieli de spitalizare (cealaltă jumătate putând fi recuperată, pe cale civilă, de la partea vătămată K. G.-Ș.).
Împotriva mai sus menționatei decizii a declarat recurs în termenul legalinculpatul R. V. fără însă a indica motivele de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente instanța de recurs conform disp. art.385/10 alin.2/1 C.p.p. va lua în considerare numai cazurile de casare ce potrivit art.385/9 alin.3 C.p.p. se analizează din oficiu.
Instanța de recurs constată că instanțele de grad inferioare, în baza unui vast probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată în condiții de contradictorialitate, nemijlocire și oralitate, au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și o încadrare juridică corespunzătoare acesteia.
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că în data de 30 iunie 2005 în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală pa DN1 E60 dinspre O. înspre C.-N. la ieșirea din orașul H. a efectuat o manevră de depășire și în timp ce se afla pe contrasens a acroșat calul unei căruțe condusă de către partea vătămată K. G. S., acroșaj în urma căreia partea vătămată a fost proiectată pe carosabil și a suferit leziuni ce au necesitat în vederea vindecării peste 60 de zile.
Această stare de fapt reiese fără putință de tăgadă din expertizele criminalistice întocmite în cauză de către L. I. de expertize criminalistice C. în data de (...) și de către I. N. de E. C. B. în data de 9 nov.2009, din procesul verbal de cercetare la fața locului, din declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale martorilor T. T., T. S., T. G., și din raportul de constatare medico-legală întocmit în data de 3 aug.2005 de către I. de M. legală C.- N.Concluziile raportului de expertiză criminalistică completat prin suplimentul din 23 febr.2010 a INEC B. arată că autoturismul condus de către inculpat se afla în mișcare la momentul contactului cu calul, că inculpatul, deși nu putea anticipa manevrele efectuate de partea vătămată în calitatea sa de conducător al atelajului ar fi trebuit să aibă în vedere în momentul angajării în depășire faptul că din sens opus rulează un alt vehicul, independent de faptul că acest vehicul avea dreptul să circule pe drumurile naționale. Aceasta cu atât mai mult cu cât fiind vorba de un vehicul cu tracțiune animală la care poate interveni în orice moment și comportamentul imprevizibil al calului. De asemenea s-a mai arătat că raportat la poziția celor două vehicule în momentul impactului, în ipoteza în care atelajul ar fi continuat deplasarea pe axul drumului evenimentul nu ar fi mai avut loc, însă din momentul declanșării stării de pericol iminent posibilitățile de evitare ale accidentului de către partea vătămată erau mult limitate.
În mod echitabil instanțele ierarhic inferioare au reținut culpa concurentă a inculpatului și a părții vătămate la producerea acestui incident rutier deoarece inculpatul a încălcat dispozițiile legale referitoare la efectuarea manevrelor de depășire prev. de art.45 alin.3 din OUG nr.1. ce impune conducătorilor de vehicule ce se angajează în depășire trecând peste axa drumului să se asigure că din sens opusnu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire, art.35 alin.1 din același act normativ potrivit căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private și art.150 lit.a, c și d din Regulamentul de aplicare a OUG
1. aprobat prin H.G 8., iar partea vătămată la rândul ei a încălcat prev. art.200 ce prevăd că vehiculul cu tracțiune animala nu poate fi condus pe autostrazi, drumuri naționale, în municipii, precum și pe drumurile la începutul cărora exista indicatoare care îi interzic accesul, 201 lit.b ce impun conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală sa conducă animalele astfel încât acestea sa nu constituie un pericol pentru el și ceilalți participanți la trafic ;și 202 lit.b obligă aceiași conducători sa nu conducă în timp ce se găsește sub influenta băuturilor alcoolice toate articolele fiind din același Regulament Reținându-se culpa concurentă a celor implicați în acest eveniment rutier a fost corect soluționată și latura civilă a cauzei raportat la un grad de culpă de 50% reținut în sarcina fiecăruia. Pedeapsa aplicată inculpatului în opinia noastră însă nu a fost just individualizată fiind mult prea mică raportat la consecințele pe care incidentul rutier le-a produs, respectiv vătămarea corporală a părții vătămate care a necesitat în vederea vindecării peste 60 de zile de îngrijiri medicale și împrejurarea că pentru a fi complet restabilită a avut nevoie de 6-8 luni de la data accidentului, la modalitatea în care acest eveniment s-a produs, inculpatul dând dovadă de lipsa prevederii consecințelor pe care atitudinea sa la volan o poate avea raportat la ceilalți participanți la trafic, la faptul că au fost încălcate mai multe dispoziții legale ce reglementează circulația pe drumurile publice. O pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată de executarea acesteia nu este de natură a preveni comiterea de astfel de noi fapte de către inculpat și nici de a-i atrage atenția asupra gravității faptelor sale, însă raportat la împrejurarea că această decizie nu a fost atacată decât de către inculpat și că potrivit disp.art.385/8 C.p.p. instanța de recurs soluționând cauza nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat recurs ne vedem obligați să păstrăm această pedeapsă. Instanța de recurs constată că în speța dedusă judecății nu sunt incidente niciunul din cazurile de casare ce pot fi analizate din oficiu de către instanță, respectiv cele prevăzute la pct.1-7, 10-15, 17, 17 ind.1, 19 și 20 ale art.3859 Cpp, motiv pentru care recursul promovat de către inculpat va fi respins ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cpp neexistând motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârilor atacate. Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei conform dispozitivului și potrivit prevederilor art.192 alin.2 Cpp. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. V. domiciliat în A. str. A. I. nr.9 bl.540 ap.7 jud. A., împotriva deciziei penale 446/A din 13 decembrie 2010 a T.ui C. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. Ș. I. C. M. L. M. M. N. Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 2093/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
