Decizia penală nr. 910/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.910/R/2011
Ședința publică din 1 iunie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: M. R.
L. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T.
- S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de F. P. T. N. ȘI Y. „. B. împotriva încheierii penale f.n. din 9 mai 2011 a T.ui C., având ca obiect contestație împotriva măsurii asigurătorii.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul recurentei F. P. T. N. ȘI Y. „. av.K. N. Ș. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, asupra obiectului cererii formulate la prima instanță, apărătorul recurentei arată că a formulat o cerere de restituire a cauzei la parchet, o completare la aceasta înregistrată la data de (...) și o cerere înregistrată la data de (...), prin această primă cerere solicitând scoaterea recurentei din cauză și restituirea cauzei la parchet , precum și ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor acesteia. Prin încheierea de ședință din data de 9 mai 2011 a T.ui C., s-a răspuns în mod neechivoc ambelor cereri, în sensul că s-au respins excepțiile invocate.
Instanța a prorogat a se pronunța asupra excepțiilor invocate până la termenul din 9 mai 2011.
Menționează că cererea de ridicare a sechestrului a fost formulată în mod distinct.
Întrebat fiind din nou de către Curte, pentru lămurirea obiectului cauzei, apărătorul recurentei arată că a formulat cerere de ridicare a sechestrului asigurător și în data de (...), instanța prorogând a se pronunța asupra acesteia, la 9 mai 2011 instanța pronunțându-se și asupra acesteia și asupra cererii de restituire a cauzei la procuror. S. că își menține recursul.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei F. P. T. N. și Y. „. B., solicită admiterea recursului, cu consecința desființării măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor recurentei, pentru următoarele motive :
În principal, susține și apreciază că această măsură a sechestrului asigurător nu a fost instituită în modalitatea legală, deoarece procurorul nu a dispus prin ordonanță instituirea acestei măsuri. S. că din actele aflate la vol.75 al dosarului de urmărire penală, rezultă o necorelare a actelor depuse de procurorul care a instrumentat cazul, din succesiunea acestora (ordonanțele din aprilie și mai 2005) reieșind că, deși se tinde a se înființa un sechestru asigurător, acest lucru nu s-a întâmplat de iure. C. că pentru instituirea unei măsuri asiguratorii, este necesar ca acest lucru să rezulte neechivoc din actul procurorului.
Ceea ce s-a realizat prin primele ordonanțe ale procurorului a fost doar o enumerare a bunurilor, însă, în final s-a dispus măsura sechestrului doar asupra bunurilor persoanelor fizice. Nu s-a dispus nimic cu privire la bunurile recurentei enumerate în ordonanță.
Au mai fost date apoi două ordonanțe , prin care, la fel, s-au enumerat bunurile recurentei, dar nu rezultă că s-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor F. T. Ulterior, printr-un proces verbal se îndreaptă o așa numită eroare materială din ordonanța procurorului, prin care se susține că se înființează acest sechestru.
S. că omisiunea nu constituie o eroare materială. P.ul putea emite o nouă ordonanță, prin care să dispună aplicarea sechestrului, lucru ce nu s- a întâmplat. Pe de o parte, această măsură a fost instituită în mod nelegal, iar pe de altă parte, instituirea măsurii sechestrului asigurător cu consecințe substanțiale s-a dispus cu încălcarea disp.art.165 C. și art.163 alin.2 C., potrivit cărora, este obligatoriu identificarea și evaluarea bunurilor sechestrate, ceea ce nu s-a realizat în dosar.
În acest sens, solicită a se observa că părțile civile au înțeles să formuleze niște pretenții într-un cuantum situat la nivelul milioanelor de euro, ceea ce este o depășire cu mult, a limitelor rezonabile. Tocmai din acest motiv, a instituit legiuitorul obligația organului de urmărire penală de a proceda la evaluarea bunurilor ce trebuie sechestrate. Practic, s-a instituit un sechestru general, asupra unor bunuri care depășesc cu mult valoarea de 3-4 milioane de euro.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentei susține că nu există de iure instituită măsura sechestrului, dar ca și consecință, recurenta se confruntă cu aplicarea unui sechestru asigurător. Nu s-a instituit în mod legal, de iure, dar de facto, există instituit un sechestru asigurător.
Solicită așadar, desființarea acestei măsuri, nelegal luate de procuror.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentei arată că, deși inițial s-a cerut introducerea în cauză a F. T., Tribunalul București a respins această cerere ca nelegal formulată, astfel că F. T. nu a fost introdusă în cauză.
Reprezentantul M.ui P. solicită în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive :
Inițial, prin acest recurs a fost criticată încheierea din data de 9 mai
2011 a Tribunalul Cluj, prin care au fost respinse excepțiile de nulitate a mai multor acte de urmărire penală (respectiv cu privire la nelegala sesizare a instanței), un alt motiv de nulitate invocat fiind și cel privind instituirea acestui sechestru asigurător asupra bunurilor F. T. Încheierea din data de
9 mai 2011, soluționează dezbaterile ce au avut loc în cauză la data de 21 martie 2011. Cu acea ocazie, au fost invocate mai multe motive pentru care s-a solicitat restituirea cauzei la procuror. La data de 9 mai 2011, instanța fondului, Tribunalul Cluj, se pronunță și cu privire la această excepție invocată, care are ca scop restituirea cauzei la procuror, arătând că măsurile sunt asigurătorii și nereparatorii, garantând realizarea măsurilor următoare ce vor fi dispuse de către instanță și că sechestrul nu ține de legala sesizare a instanței.
Pe de altă parte, cu ocazia dezbaterilor din data de 21 martie 2011, se susține de către reprezentantul F. T., al fel ca și prin motivele depuse în scris la dosar, că nu s-a instituit un sechestru asigurător asupra bunurilor F. T. În acest moment, personal, nu înțelege care este obiectul recursului.
În logica apărării, înțelege că potrivit ordonanțelor de la dosar, au fost identificate bunurile recurentei cu adrese, iar evaluarea de care se vorbește nu este obligatorie, având în vedere cuantumul prejudiciului prezumat. În vederea evaluării se poate apela la un expert.
C. că în baza acelor ordonanțe, care ulterior au fost corectate printr- un proces verbal de îndreptare a erorii materiale, s-a instituit acest sechestru și că el a fost instituit legal, existând o eroare care a fost îndreptată.
În acest context, îi este foarte greu să spună care este obiectul recursului formulat.
În esență, față de susținerile orale ale apărătorului și memoriul depus la dosar, solicită a se respinge acest recurs ca nefondat.
Apărătorul recurentei în replică, arată că, pe de o parte, a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea sesizării, iar pe pe de altă parte, a formulat o cerere separată, tocmai în temeiul art.168 C.
În data de 4 octombrie 2010 a formulat această cerere și ulterior, a completat-o cu mai multe motive.
La data de 21 martie 2010, s-a discutat această cerere, s-a solicitat pe aceleași motive, pe de o parte, desființarea sechestrului asigurător, iar pe de altă parte, trimiterea cauzei la procuror.
Reprezentantul M.ui P., în replică, arată că încheierea atacată consemnează că s-a solicitat - raportat la aceste omisiuni ale organului de urmărire penală, ce s-a încercat a fi remediate prin îndreptarea de eroare materială - trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale și nicidecum ridicarea sechestrului asigurător.
Apărătorul recurentei susține că încheierea de ședință nu poate prevala asupra unei cereri anterior făcute.
La întrebarea instanței, apărătorul recurentei arată că nu a contestat consemnările din încheierea de ședință.
A formulat două cereri distincte. Prima, în care a solicitat trimiterea cauzei la procuror și pe aceleași motive, a solicitat și desființarea sechestrului asigurător. Tribunalul Cluj s-a pronunțat în mod distinct și asupra cererii privind măsura asiguratorie.
C U R T E A Prin încheierea f.n. din data de 9 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...)s-au respins excepțiile de neregularitate a sesizăriiinstanței precum și sesizarea cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului.
S-a amânat soluționarea cauzei pentru data de 12 iulie 2011.
P. a pronunța această încheiere, asupra excepțiilor ridicate, tribunalul aapreciat cererile formulate nefondate, constatând regularitatea actului de sesizare, respingând solicitările de trimitere a cauzei la organul de urmărire penală pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește competența DIICOT, T. a constatat că instanța a fost sesizată la (...), moment în care DIICOT - S. T. B. era competent să instrumenteze toate faptele pentru care s-a început urmărirea penală; nulitatea oricăror acte de procedură din legea veche poate fi invocată numaiîn condițiile noii legi de procedură pentru motivul că legea este de imediată aplicabilitate, în lipsa oricăror dispoziții exprese cu caracter contrar.
În ceea ce privește încălcarea competenței după calitatea persoanei, referitoare la urmărirea penală a inculpatului C. N., instanța a constatat că o competență a DNA nu este atrasă pentru orice infracțiune săvârșită de un șef al unei asociații sau fundații, fiind necesar ca o astfel de persoană să fie trimisă în judecată pentru infracțiuni de corupție sau asimilate celor de corupție, element ce nu se regăsește în speța de față.
În legătură cu critica referitoare la faptul că rechizitoriul nu este semnat și de procurorul șef al DIICOT - S. T. B., care a efectuat anumite acte de urmărire penală și că verificarea rechizitoriului nu s-a făcut de către un procuror din cadrul Structurii Centrale DIICOT, instanța a constatat că sunt nefondate pentru că nu există nici o dispoziție legală prin care să fie obligați toți procurorii care au efectuat acte de urmărire penală să semneze actul respectiv; rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul DIICOT - S. T. B., verificarea actului de sesizare s-a realizat corect, potrivit art.20 al.1 din Legea nr. 508/2004, de către procurorul șef al DIICOT - S. T. B., aflat în funcție la data emiterii rechizitoriului.
În ceea ce privește critica cu privire la măsur a as igur ator ie a sechestrului, tribunalul a apreciat că o astfel de măsură asigurăfuncționalitatea procesului, fiind asiguratorie și nu reparatorie, neurmărindu-se acoperirea pagubei, ci garantează realizarea măsurilor următoare ce vor fi dispuse de către instanță; sechestrul asigurător este o măsură procesuală, nu ține de legala sesizare a instanței, nefiind cuprinsă în cazurile de nulitate prev.de art.197 c.p.p., părțile interesate având la dispoziție prev.art.168 c.p.p.
Împotriva încheierii, prin care T. s-a pronunțat, printre altele, asupra sesizării privind măsura asiguratorie, în termen legal, a formulat recurs F. P. T. N. și Y. „., solicitând casarea în parte aîncheierii și, rejudecând, admiterea cererii recurentei de desființare a măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale.
În motivare, s-a arătat că, deși instanța a motivat că petenta poate uza de prevederile art.168 C. pentru rezolvarea nemulțumirilor legate de măsura sechestrului asigurător, recurenta apreciază că în speță sunt aplicabile și dispoz. art.197 C.
Astfel, din punct de vedere formal s-a invocat în primul rând, nelegalitatea măsurii în raport de modul de instituire, arătându-se că, din ordonanțele procurorului din (...) și (...) nu rezultă neechivoc instituirea vreunei măsuri, ci doar enumerarea bunurilor imobile ale petentei. R. doar instituirea sechestrului asupra unor bunuri ale inculpaților din dosar, darîn mod explicit și efectiv, nu și sechestrarea bunurilor petentei.
Ulterior, la (...), se face o îndreptare de eroare materială, dar nici de data aceasta nu se face nicio referire la fundația T. R. așadar, că printr-o modalitate indirectă și mascată ( printr-un proces verbal de îndreptare a erorii materiale), se emite o dispoziție de instituire a unei măsuri asiguratorii, care, conform legii, trebuia luată printr-o ordonanță a procurorului.
Pe fondul chestiunii, s-a arătat că nu se justifică instituirea unei asemenea măsuri, deoarece fundația nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, așa cum s-a arătat, de altfel și de către Tribunalul București, anterior strămutării.
De asemenea, organul de urmărire penală, nu a procedat la evaluarea bunurilor sechestrate, instituindu-se, practic, un sechestru general, fără a se ține seama de valoarea eventualului prejudiciu sau a sumei necesare reparării pagubei cauzate prin săvârșirea infracțiunii - neregularitate sancționată cu nulitatea actului prin care s-a instituit măsura, în condițiile art.197 C.
Verif ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată inadmisibil recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
La data de 14 aprilie 2009, Tribunalul Cluj a fost învestit cu soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr.(...), privind pe inculpații
B. G., C. N., B. O. E., N. M., R. P., R. C., B. DAN, V. T. C., Ț. M., L. D. R., M. D. S., H. L. M., C. C., L. M. C., R. I., S. C., Ț. G., N. M. R., B. A. C., V. L., D. D. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane - urmare a strămutării acesteia de la Tribunalul București, strămutare dispusă prin încheierea nr.648 din (...) a ÎCCJ în dosar nr. (...).
Prin încheierea din 21 iunie 2010, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a F. P. T. N. și Y. „..
La termenul din 04 octombrie 2010, F. P. T. N. și Y. „., prin cererea depusă în scris la dosar ( fila 178 vol. II dos. fond) a solicitat scoaterea fundației din cauză și ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor sale imobile.
S-a contestat prin cerere, atât dispoziția de introducere în cauză a fundației ca parte responsabilă civilmente ( raportat la faptul că, anterior strămutării, instanța inițial învestită cu soluționarea cauzei, s-a pronunțat asupra acestei chestiuni, respingând cererea de introducere în cauză a acestei fundații, iar prin încheierea de strămutare s-au menținut actele îndeplinite în fața acestei instanțe), cât și instituirea sechestrului asigurător în cursul urmăririi penale.
La acest termen, instanța a prorogat pronunțarea asupra cererii de scoatere din cauză a F. P. T. N. și Y. „. ( fila 189 vol. II dos. fond).
La următorul termen de judecată, 22 noiembrie 2010, instanța prorogă a se pronunța asupra excepției neregularității învestirii instanței (ridicată de părțile introduse în cauză la termenul anterior, printre care și F. P. T. N. și Y. „.).
La următorul termen - (...), instanța se pronunță asupra altor chestiuni și amână judecarea cauzei pentru 21 martie 2011, termen la care, se discută excepția neregularității actului de sesizare a instanței, invocată de părțile responsabile civilmente M. și F. P. T. N. și Y. „., aceasta depunând și în scris excepția.
Prin cererea depusă în scris, F. P. T. N. și Y. „. ( fila 364 vol. II dos. fond) a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actului de sesizare, în temeiul art.300 alin.2 C., apreciind că rechizitoriul este nelegal întocmit, neregularitățile neputând fi înlăturate prin acordarea unui termen în acest scop, printre motive figurând și nelegalitatea instituirii măsurii asiguratorii, nelegalitate care în opinia recurentei, nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Această parte depune și o completare a motivelor pentru care solicită scoaterea din cauză și ridicarea sechestrului asigurător ( fila 367 vol. II dos. fond), deși în cererea inițială nu a solicitat ridicarea sechestrului asigurător, ci doar restituirea cauzei al parchet.
Mai mult, în ședința din 21 martie 2011, având cuvântul asupra excepției ridicate și depuse în scris, apărătorul părții responsabile civilmente F. P. T. N. și Y. „. solicită instanței restituirea dosarului al parchet pentru refacerea actului de sesizare ( fila 371 vol. II dos. fond), reiterând motivele de nelegalitate a instituirii sechestrului și concluzionând că, raportat la omisiunile ce s-au încercat a fi acoperite prin îndreptare de eroare materială, omisiuni ce nu pot fi îndreptate în această fază procesuală, se sol ic ită tr imite re a c auze i l a procuror pen tru ref acere a ur măr ir ii penale ( fila 371 verso vol. II dos. fond).
Instanța a amânat pronunțarea asupra excepțiilor pentru termenul din 9 mai 2011, când a respins excepțiile de neregularitate a sesizării instanței, precum și sesizarea cu privire la măsura sechestrului.
Din modul ambiguu în care recurenta a înțeles să-și susțină cererea, dar și din modul în care instanța a soluționat cererea rezultă fără echivoc că instanța s-a pronunțat supra excepției de neregularitate a sesizării instanței, în cadrul căreia s-au analizat și motivele privind nelegala instituire a sechestrului asigurător, precizând expres că părțile au la dispoziție pentru contestarea unei astfel de măsuri, procedura prev. de art.168 C., procedură de care, în speță, partea nu s-a prevalat. Ea și-a exprimat, într-adevăr, nemulțumirile cu privire la măsura asiguratorie, dar, în cadrul cererii de restituire a cauzei al parchet, invocând neregularități ce atrag nulitatea absolută, dar nu a contestat expres măsura în virtutea dispoz.art.168 C. și nu a cerut ridicarea sechestrului, decât în cererea de completare a motivelor pentru care solicită scoaterea din cauză și ridicarea sechestrului asigurător. În dezbaterea orală a cererii, s-a solicitat expres restituirea cauzei la procuror.
Instanța nu s-a pronunțat așadar, asupra unei plângeri contra măsurii asiguratorii, promovate în temeiul art.168 C., soluție care să poată fi atacată separat cu recurs, astfel că, fiind vorba de o încheiere de ședință obișnuită, aceasta nu poate fi atacată decât odată cu sentința supra fondului, conform art.385/1 alin.2 C.
Părțile au la dispoziție, într-adevăr, pentru contestarea măsurii asiguratorii, plângerea prev. de art.168 alin.1 C., pe care o pot formula în tot cursul procesului penal sau, contestație potrivit legii civile, după soluționarea definitivă a procesului penal, în condițiile art.168 alin.3 C.
P. toate aceste motive, recursul în cauză va fi respins ca inadmisibil, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a C.
În baza art.192 alin.3 C. va fi obligată recurenta să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de F. P. T. N. SI Y. „., cu sediul în B., str. D. P., nr. 3-5 împotriva încheierii penale f.nr. din 9 mai
2011 a T.ui C.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. R. L. M.
M. B.
GREFIER Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...) Jud.fond: A.I.:
| ← Decizia penală nr. 696/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1968/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
