Decizia penală nr. 247/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 247/R/2011
Ședința publică din 28 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. P.- judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
G. : M. N.
I. C. M.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. DE PE L. J. B.-M., împotriva sentinței penale nr. 1855 din 8 decembrie 2010, pronunțată în dosar nr. (...) al J. B.-M., privind pe inculpatul V. M. (nume anterior C.) trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 85 alin.1 din OUG nr.
195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal, asistat de apărătorul ales avocat C. F., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului ales avocat C. C., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat M. L., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, arătând că se prevalează de dispozițiile art.70 Cod procedură penală privind dreptul de a nu se autoincrimina. În acest sens, se procedează la luarea unei scurte declarații inculpatului, declarație consemnată și atașată la procesul-verbal de ședință.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Întrucât inculpatul are apărător ales, mandatul apărătorului desemnat din oficiu încetează, prin prezentarea apărătorului ales în instanță.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului așa cum a fostformulat în scris, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza, solicită pronunțarea unei noi hotărâri prin care să i se aplice inculpatului pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 85 alin.1 din OUG nr. 195/2002, instanța urmând să facă aplicarea art. 83 Cod penal, în ceea ce privește revocarea pedepsei închisorii de 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2077/5 decembrie 2007 a J. B.-M..
În continuare se arată că, hotărârea instanței este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și achitării în temeiul art. 11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit b1 Cod procedură penală și aplicării amenzii administrative în cuantum de 600 lei. Instanța de fond în mod neîntemeiat a considerat că fapta nu prezintă gradul de pericol a unei infracțiuni, inculpatul având antecedente penale, săvârșind fapta în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 63/2004, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni prin sentința penală nr. 2077/5 decembrie 2007. Se apreciază că inculpatul a avut o conduită sinceră, de recunoaștere a faptei, susținând că nu a avut cunoștință că numărul provizoriu de înmatriculare era expirat, fapt contrazis de declarația martorului V. S.. Conform art. 181 alin.2 din Codul penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului. În speță, este vorba de o infracțiune de pericol, iar împrejurările comiterii faptei, conduita și persoana inculpatului, nu pot conduce la concluzia că aceasta este în mod vădit lipsită de importanță, astfel încât nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni. Inculpatul nu a recunoscut fapta, a încercat să dea o altă interpretare probelor existente la dosar, are antecedente penale, a condus sub influența băuturilor alcoolice la data de 24 martie 2009, fapta constituind contravenție. Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului formulat de cătreparchet, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită aplicarea unei sancțiuni administrative, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La individualizarea pedepsei solicită a se avea în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de către S. de P. Consideră că inculpatul merită să beneficieze de clemența instanței. Inculpatul V. M. (nume anterior C.) având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului. C U R T E A : Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul J. B. M. sub nr. de dosar (...), P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut că în data de (...), inculpatul V. M. a condus pe drumurile publice autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare provizoriu MM-0. valabil în perioada (...)-(...). Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că a lăsat autoturismul martorului V. S. care își manifestase intenția de a-l cumpăra. În data de (...), întrucât martorul nu i-a dat contravaloarea autoturismului, a urcat la volanul acestuia pentru a-l muta la o altă persoană înainte de a pleca în Italia. Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată și administrată proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. Prin sentința penală nr. 1855/(...), pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...), în baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. b1 C.proc.pen., a fost achitat inculpatul V. M., nume anterior C., fiul lui natural și L. născut la data de (...) în Creaca, jud. Sălaj, cetățenie română, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, CNP 1., domiciliat în B. M., str. Luminișului, nr. 13/83, jud. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 Cod Penal. În baza art.181 rap. la art.91 lit. c C.pen., i-a fost aplicată inculpatului amenda administrativă în cuantum de 600 lei. În baza art.192 pct.1 lit. d C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, J. a reținut că în cursul lunii ianuarie 2009, inculpatul V. M. a lăsat autoturismul marca BMW cu numere de înmatriculare valabile în perioada (...)-(...), la martorul V. S., acesta din urmă manifestându-și intenția de a-l cumpăra pentru suma de 1500 de E., pe care urma să-i achite inculpatului în luna martie. În noaptea de 23/(...), inculpatul V. M. s-a deplasat acasă la martorul V. S., solicitându-i contravaloarea autoturismului, însă martorul i-a comunicat că nu mai dorește să-l achiziționeze. Inculpatul a solicitat martorului să-i înmâneze cheile și documentele autoturismului pentru a-l duce la o altă persoană, întrucât a doua zi urma să se deplaseze în Italia. Inculpatul a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției rutiere în localitatea S., constatându-se că numărul de înmatriculare provizoriu era expirat. Potrivit art. 181 alin. 1 C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Conform art. 181 alin. 2 C.pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. În ceea ce privește împrejurările săvârșirii faptei, probele administrate în cauză au demonstrat că, inculpatul a săvârșit fapta aflându-se într-o stare de nervozitate determinată de aceea că martorul V. S., deși își manifestase intenția de a cumpăra autoturismul și urma să-i achite contravaloarea în luna martie, în momentul în care inculpatul i-a solicitat această sumă, i-a comunicat că s-a răzgândit. În ceea ce privește persoana și conduita făptuitorului, instanța a reținut că acesta, deși este cunoscut cu antecedente penale (fila 34 din dosarul de urmărire penală), s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, dar și în instanța de judecată contribuind la aflarea adevărului în cauză, a făcut demersuri pentru reînnoirea autorizației de circulație provizorie, ori de câte ori numerele de înmatriculare provizorii au expirat (filele 26-28 din dosarul de urmărire penală). Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit în cauză, rezultă că inculpatul prestează activități în domeniul agriculturii și construcțiilor în Italia, preocupările sale prezente fiind legate de asigurarea resurselor financiare ale familiei cu care este în relații armonioase. S-a mai arătat că inculpatul este apreciat pentru conduita sa dezirabilă, în ciuda resurselor limitate de care a dispus, fiind evidente eforturile sale de a manifesta o conduită pro-socială (filele 27-30 din dosarul instanței). Pentru aceste considerente, instanța, apreciind că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi administrative, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b1 C.proc.pen., l-a achitat pe inculpatul V. M., nume anterior C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 Cod Penal. În baza art.181 rap. la art.91 lit. c Cod Penal, i-a fost aplicată inculpatului amenda administrativă în cuantum de 600 lei. În baza art.192 pct.1 lit. d C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să i se aplice inculpatului pedeapsa cu închisoarea pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat. În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instanței este netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și achitării inculpatului, acesta având antecedente penale și săvârșind fapta în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 63/2004, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni. S-a mai arătat că, în speță, este vorba de o infracțiune de pericol, iar împrejurările comiterii faptei, conduita și persoana inculpatului, nu pot conduce la concluzia că aceasta este în mod vădit lipsită de importanță, astfel încât nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, inculpatul nerecunoscând fapta, încercând să dea o altă interpretare probelor existente la dosar, având antecedente penale și conducând sub influența băuturilor alcoolice la data de 24 martie 2009. Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fapt a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, reieșind din probele administrate că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, lucru pe care dealtfel l-a și recunoscut. Față de toate criteriile prevăzute de art. 1. Cod penal, Curtea consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că, raportat la datele concrete ale cauzei, la împrejurările comiterii faptei, la modul de săvârșire precum și raportat la persoana și conduita inculpatului, fapta pentru care inculpatul V. M. a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin conținutul său concret aducând o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală. S-a dovedit pe parcursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță că inculpatul a făcut anterior demersuri repetate pentru a obține prelungirea autorizației de circulație provizorie (care expirase doar cu o lună anterior comiterii infracțiunii), fapta a fost săvârșită pe fondul unor discuții contradictorii repetate cu cumnatul său care întârzia să plătească contravaloarea autoturismului, deși se obligase la aceasta, inculpatul a condus pe o distanță mică (intenția sa nefiind neapărat aceea de a pune în circulație autoturismul și de a-l conduce pe distanțe lungi, ci doar de a-l transporta într- un alt loc unde să rămână pe perioada cât el ar fi fost plecat din țară). Chiar dacă anterior inculpatul a mai suferit o condamnare cu suspendare pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere, în acord cudispozițiile art. 52 C.pen. Curtea, în concordanță cu opinia primei instanțe, consideră că aplicarea unei pedepse inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză ar înfrânge dispozițiile aliniatului 2 al articolului anterior menționat. Aceasta deoarece o condamnare ar atrage automat revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare și executarea pedepsei cumulate în regim de detenție, ceea ce în mod cert nu ar fi de natură a-i forma condamnatului o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept sau regulile de conviețuire socială, având în vedere faptul că infracțiunea care ar conduce la privarea sa de libertate este, în contextul dat, una cu grad foarte scăzut de pericol social. În cauza de față, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse inculpatului, cu consecința executării sale în regim de detenție, nu ar servi nici la reeducarea acestuia și nu ar fi nici în interesul general al societății, referințele cuprinse în referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș fiind elocvente în sensul că inculpatul este o persoană foarte bine integrată în societate. De altfel, aceasta a fost și opinia organelor de cercetare penală care prin referatul de terminare a urmăririi penale au propus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în baza art. 10 lit. b/1 C.pen. Față de cele sus-expuse, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA MARE împotriva sentinței penale nr. 1855 din 8 decembrie 2010 a J. B. M. În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA MARE împotriva sentinței penale nr. 1855 din 8 decembrie 2010 a J. B. M. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. D. P. A. D. L. I. C. M. M. N. Red.ADL/dact.MS 4 ex./(...) J..fond: C.R.
| ← Sentința penală nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 265/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
