Decizia penală nr. 2099/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR. 2099/R/2011
Ședința publică din 30 decembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI: L. M.
:I. M. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR -A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. R. împotriva încheierii penale din data de 22 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de apărătorul ales avocat T. BAN, din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat I. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Întrebat fiind inculpatul arată că își menține recursul așa cum a fost formulat precum și faptul că, cunoaște toate obligațiile pe care instanța le poate stabili, conform art. 1602 alin.3 și 31 Cod procedură penală. Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial din cauză. Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs. Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului. Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheieriipenale și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în conformitate cu prevederile art. 1601 Cod procedură penală, să se dispună punerea inculpatului în libertate provizorie, în condițiile prevăzute de art. 1602 alin.3 Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs se impută încheierii atacate faptul că, instanța a omis să ia în considerare dispozițiile imperative cuprinse înart. 136 alin.2 din Codul de procedură penală potrivit căruia „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar";. Art. 1602 Cod procedură penală precizează dincolo de orice echivoc faptul că singurul motiv de respingere a unei asemenea cereri îl constituie „cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica peînvinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încercasă zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte";. În cauză, nu există nici o probă sau indicii de natură a dovedi că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este absolut necesară pentru corecta derulare a procesului penal aflat în faza de judecată în primă instanță. Pentru a se reține existența unui pericol concret pentru ordinea publică în cazul punerii în libertate a inculpatului trebuie să existe probe certe privind persistența următoarelor patru riscuri reale: pericolul de sustragere de la proces a inculpatului; pericolul viitor de tulburare a ordinii publice; pericolul de influențare a modului de desfășurare a procesului penal, respectiv a judecății și pericolul de repetare a faptelor. Apărătorul inculpatului constată că, încheierea atacată nu face decât să ignore dispozițiile generale valabile ale instanței supreme, atât timp cât nu a putut să aducă nici o probă concretă de natură să convingă asupra faptului că cererea formulată de inculpat nu este întemeiată și că prin persoana sa acesta prezintă riscul perturbării în mod concret a judecății cauzei în primă instanță. Nu s-a făcut nici o dovadă privind faptul că, inculpatul dacă ar fi pus în libertate s-ar bulversa grav climatul de stabilitate și ordine publică, ori că s-ar crea un sentiment de insecuritate printre cetățenii din municipiul unde inculpatul domiciliază, fiind evident că menținerea inculpatului în stare de arest nu se mai justifică decât în anticiparea unei pedepse privative de libertate. A. pericolului concret pentru ordinea publică presupune o evaluare riguroasă și imparțială situată dincolo de impactul mediatic al cauzei, judecătorul trebuind să aprecieze dacă pe viitor lăsarea acestuia în libertate creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare. Se mai solicită a se constata faptul că nu există riscul ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea penală, aspect cu privire la care precizează că, în prezent, acesta nu mai este membru al vreunui partid politic sau al C. J. C., nu mai apartenență la acestea. Privarea de libertate este legitimă numai dacă există în mod real pericolul că ordinea publică va fi și pe mai departe amenințată prin lăsarea inculpatului în libertate, ori în speță, acuzarea nu a adus nici un argument și nu poate face trimitere la nici o probă care să convingă asupra faptului că pe viitor și pe durata fazei de urmărire penală, lăsarea în libertate a inculpatului ar afecta buna administrare a actului de justiție. În final, se arată de apărătorul inculpatului că, libertatea persoanei reprezintă regula și privarea de libertate înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive constituie doar o excepție, după cum a statuat Curtea Europeană. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiindlegală și temeinică. În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, inculpatul s-a prevalat de funcția deținută în cadrul C. J. C., pentru a obține sume de bani în mod ilicit, solicitând în acest sens a se avea în vedere și aspectul privind periculozitatea infracțiunii care determină pericolul pentru ordinea publică. Potrivit art. 1602 alin.1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Se poate constata că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o faptă pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, nesuscitând nici un fel de discuții. De asemenea și cea de-a doua condiție este îndeplinită având în vedere că la dosar nu există date concrete în sensul încercării zădărnicii aflării adevărului, de către inculpat, ori a necesității de a-l împiedica să comită alte infracțiuni. Se apreciază de reprezentantul parchetului că, în cauza de față, ținând seama de impactul social și cel mediatic al unei fapte de acest gen, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de libertate provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării așa numitei infracționalități albe, organele judiciare sunt mai blânde și mai puțin prompte c legea, ceea ce este de natură a atrage perturbații la nivelul disciplinei publice și a respectului față de lege. Inculpatul B. R. V. având ultimul cuvânt, arată că va respecta toate obligațiile impuse de către instanță, consideră că nu este un pericol concret pentru ordinea publică, fiind o persoană de bună-credință, solicitând în acest sens admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut de apărătorul său ales. C U R T E A : Prin încheierea penală f. n. din 22 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. în temeiul art. 1608a al. 6 Cod procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. R. V., fiul lui V. și M., născut la data de (...) în com. Iara, jud. C., CNP 1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla. În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. R. V., înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...), în baza dispozițiilor art. 1602 și următoarele din C.pr.pen., s-a solicitat ca după constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și de admisibilitate în principiu a acesteia, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. În motivarea cererii s-a arătat că a fost arestat preventiv începând cu (...) pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al. 1 Cod P. rap. la art. 6 din L. 78/2000, între timp fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de acestei infracțiuni, însă îndeplinește condițiile necesare pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, prev. de art. 1602 al. 1 și 2 Cod P. P.ă.. Din actele dosarului instanța a reținut următoarele: Prin Încheierea penală nr. 127/(...) a Curții de A. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. R. V., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), măsura preventivă fiind luată potrivit art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod P. P.ă, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 Cod P. rap. la art. 6 din L. 78/2000. La data de (...), prin rechizitoriul D. S. T. C. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea pentru care a fost urmărit penal. Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că în cursul lunii octombrie 2011 a acceptat promisiunea coinculpatei D. A., cercetată în aceeași cauză pentru săvârșirea infracțiunii de de dare de mită prev. de art. 255 Cod P. rap. la art. 6 din L. 78/2000, de a primi suma de 20.000 euro, din care la data de (...) a primit efectiv suma de 43.000 lei, echivalentul a 10.000 euro, pentru a-i furniza acesteia informații legate de viitoarea licitație ce urma a fi organizată de societatea C. A., societate la care C. J. C. are participare de 95 %, fiind condusă de P. C. J. C., din care și inculpatul face parte, pentru asigurarea mentenanței la stadionul C. A. pe anul 2012. Potrivit art. 1602 al. 1 și 2 Cod P. P.ă, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Putem constata că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o faptă pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani, și interzicerea unor drepturi, nesuscitând nici un fel de discuții. De asemenea și cea de a doua condiție este îndeplinită având în vedere că la dosar nu există date concrete în sensul încercării zădărnicirii aflării adevărului, de către inculpat, ori a necesității de a-l împiedica să comită alte infracțiuni. La analizarea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, pe lângă, condițiile de legalitate mai sus discutate, trebuie să se aibă în vedere și aspecte vizând temeinicia unei astfel de cereri. În sensul celor de mai sus nu putem să nu amintim și Decizia nr. 17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă,instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului. S-a apreciat că în cauza de față, ținând seama de impactul social și cel mediatic al unei fapte de acest gen, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării așa numitei infracționalități albe, organele judiciare sunt mai blânde și mai puțin prompte cu legea, ceea ce este de natură a atrage perturbații la nivelul disciplinei publice și a respectului față de lege. Ori ținând seama de probele administrate nemijlocit până în acest moment procesual, de gravitatea faptei de comiterea căreia este bănuit inculpatul, de impactul social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de limitele de pedeapsă, de durata arestului preventiv, de persoana inculpatului, care deși este o persoană educată și fără antecedente penale, s-ar părea că a intrat în sfera ilicitului penal, nepăstrând standardele de conduită ce l-au caracterizat până în acel moment, de vârsta lui ca și de starea de sănătate, apreciem că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar, sens în care, în temeiul art. 1608a al. 6 Cod P. P.ă instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. R. V. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal inculpatul B. R. V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 30 decembrie 2011, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința admiterii cereri sale de liberare provizorie sub control judiciar. S-a arătat că în cauză nu există nici o probă sau indicii de natură a dovedi că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este absolut necesară pentru corecta derulare a procesului penal aflat în faza de judecată în primă instanță. Pentru a se reține existența unui pericol concret pentru ordinea publică în cazul punerii în libertate a inculpatului trebuie să existe probe certe privind persistența următoarelor patru riscuri reale: pericolul de sustragere de la proces a inculpatului; pericolul viitor de tulburare a ordinii publice; pericolul de influențare a modului de desfășurare a procesului penal, respectiv a judecății și pericolul de repetare a faptelor. Nu există nicio probă concretă de natură să convingă asupra faptului că cererea formulată de inculpat nu este întemeiată și că prin persoana sa acesta prezintă riscul perturbării în mod concret a judecării cauzei în primă instanță. Nu s-a făcut nicio dovadă că inculpatul, dacă ar fi pus în libertate, ar bulversa grav climatul de stabilitate și ordine publică, ori că ar crea un sentiment de insecuritate printre cetățenii din municipiul unde inculpatul domiciliază, fiind evident că menținerea inculpatului în stare de arest nu se mai justifică decât în anticiparea unei pedepse privative de libertate. Nu există riscul ca inculpatul să se sustragă de la cercetarea penală, acesta nu mai este membru al vreunui partid politic sau al C. J. C.. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că inculpatul recurent B. R. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA S. T. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 al.1 Cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000. Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat la data de (...), temeiul arestării fiind cel prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală. În cazul în care instanța este sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, într-o primă fază se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază se soluționează cererea, după ascultarea învinuitului sau inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun. Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent B. R. V. nu a recunoscut comiterea faptei de care este acuzat, susținând că suma de bani primită de la coinculpata A. D. ar reprezenta un împrumut în vederea achitării a două facturi emise în luna septembrie, respectiv octombrie 2011. Fără a analiza chestiuni care țin de fondul cauzei, curtea se rezumă să observe că facturile depuse la dosarul cauzei (f.123, 124) nu fac dovada că sumele înscrise în acestea urmau a fi achitate ulterior emiterii lor. Astfel pe factura nr.582 din data de (...) emisă de SA S. C., județul Satu Mare și pe factura nr.13946 din (...) emisă de SC C. SRL B. nu se menționează că plata urmează a se face într-un anumit termen, astfel că în lipsa mențiunii arătate, facturile menționate nu fac dovada că sumele înscrise în acestea nu au fost achitate la data emiterii lor, ele trebuind coroborate cu date din evidența contabilă a firmei SC A. S. SRL sau a firmelor emitente. De asemenea din datele de la dosar rezultă că fiica inculpatului este studentă în anul IV la F. de A. (f.19 verso, declarația inculpatului), astfel că nu dispune de fonduri proprii pentru a susține activitatea desfășurată prin firma SC A. S. SRL N., firmă ce apare astfel ca fiind doar un paravan pentru afacerile derulate de inculpat. Totodată din declarația de avere a inculpatului depusă la data (...)( informație publică) acesta a realizat în anul 2010 venituri totale de 43.845 lei (3654 lei lunar), iar soția sa 55.484 lei (4624 lei lunar) și că are în derulare două credite primul în sumă de 2.712,44 euro, pentru perioada 2006-2014, iar celălalt în sumă de 48.265,10 euro pentru perioada 2007- 2022. Pentru aceste credite, raportat la durata pentru care au fost acordate, rata lunară este de cel puțin 500 euro. Reiese că unul din salariile din familia B. era necesar pentru achitarea ratelor și a cheltuielilor de întreținere a locuinței, iar celălalt salariu eranecesar pentru asigurarea traiului zilnic, a îmbrăcămintei, pentru întreținerea fiicei studente. Inculpatul nu a declarat existența vreunor economii sub formă de depozite la bănci. Așadar nu există date că inculpatul avea venituri licite pentru a derula afaceri prin firma menționată, raportat la achizițiile efectuate, ce se ridică la sume consistente. În acest context, văzând încercările inculpatului de oferi instanței date incomplete referitoare la situația sa, curtea apreciază că în această fază a procesului penal și, în pofida împrejurării că, formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, pe fond solicitarea inculpatului este neîntemeiată și se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest, pentru ca administrarea probelor în fața instanței de judecată să aibă loc în afara oricărei posibile influențe. Curtea are în vedere și pericolul social concret al faptei presupus comise de inculpatul recurent, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, rezultat și din calitatea avută de inculpat, aceea de vicepreședinte al C. J. C., numărul de martori care urmează a fi audiați în cauză. Calitatea inculpatului de vicepreședinte al C. J. C. potențează pericolul social al faptei de comiterea căreia este bănuit, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, rezultată din posibila implicare a aleșilor din cadrul unor instituții importante ale statului în fapte de corupție. Multiplele caracterizări în favoarea inculpatului depuse în dosarul nr.(...) al T.ui C. nu sunt în măsură a oferi garanții pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate, ele provenind de la prieteni și cunoscuți ai inculpatului, neavând astfel caracter obiectiv. Inculpatul avea posibilitatea încă din cursul urmăririi penale să solicite efectuarea unui referat de evaluare de către S. de P. de lângă Tribunalul Cluj, dar nu a apelat la aceasta. Pentru toate considerentele prezentate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. R. V. împotriva încheierii penale fără număr din 22 decembrie 2011 a T.ui C., având ca obiect liberarea provizorie. În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. R. V. fiul lui V. și M. născut la 1 decembrie 1962, aflat în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii fără număr din 22 decembrie 2011 a T.ui C., având ca obiect liberarea provizorie. Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. D. L. L. M. I. M. M. N. Red.L.M./L.M. 3ex./(...) Jud.fond:L.C.
| ← Decizia penală nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 88/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
