Decizia penală nr. 2100/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a4
DECIZIA PENALĂ NR.2100/R/2011
Ședința publică din 30 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI: L. M.
: I. M.
G. : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata D. Ș. M. împotriva încheierii penale din data de 21 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., cauza având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpată, aceasta fiind cercetată pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din
Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata în stare de arest, asistată de avocat F. M. M. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului ales avocat C. B., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat I. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpata are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al inculpatei depune la dosar un memoriu cuprinzând motivele de recurs formulate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheieriiatacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să sedispună revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu oricare altă măsură preventivă, dintre cele prevăzute de art. 136 alin 1 lit b și c Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, față de modul cum s-a prezentat starea de fapt în etapa urmăririi penale, se consideră că temeiurile reținute a fi incidente pentru menținerea măsurii au încetat să mai subziste în etapa judecății cauzei.
Temeiurile de arestare preventivă, potrivit legii, trebuie verificate periodic pentru a li se mai constata incidența. De reținut că, în privința documentelor ridicate de la biroul inculpatei, însăși faptul că au fost descoperite la locul respectiv demonstrează că nu a existat vreo intenție a inculpatei de a distruge, altera sau sustrage mijloace materiale de probă. În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală, acesta nu mai este incident și nu mai poate fi nici reținut în prezent, întrucât în acest moment nu există nici o probă concretă că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Existența unui pericol concret pentru ordinea publică, trebuie să fie analizată periodic prin raportare la situația dosarului și la modul cum se conturează starea de fapt. P. concret pentru ordinea publică nu derivă din pericolul social al infracțiunilor pentru care este cercetată o persoană întrucât sunt noțiuni diferite. Aprecierile generale privind efectele ce le-ar genera în societate punerea în libertate a inculpatei nu pot să rămână doar la nivel general, fără a avea repere concrete în cauză. Mai mult, de la luarea măsurii preventive și până în prezent a trecut o perioadă semnificativă de timp, efectele faptelor inculpatei sub aspectul influențelor pe care le-ar putea avea în societate s-au atenuant în timp și în aceste condiții se consideră de apărătorul inculpatei, că nu se mai impune reținerea acestor considerente, procesul penal putându-se desfășura și cu inculpata în stare de libertate, în condițiile în care practic toți inculpații sunt în aceeași situație, acuzațiile aduse nediferind ca și consecințe juridice.
În final, se arată că ecoul faptelor imputate inculpatei este mult diminuat prin trecerea intervalului de timp de la arestarea preventivă a acesteia și până în prezent, astfel că, ținând cont și de împrejurarea că toți ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate, solicitând în acest sens revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată în continuare că, prevederile art 146 Cod procedură penală fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune.
Chiar dacă față de inculpată nu sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit b și d Cod procedură penală este de remarcat că, a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni asemănătoare. De asemenea, aceasta mai este cercetată pentru fapte asemănătoare în alte trei dosare penale la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent pentru că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată sunt închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, pericol ce rezultă nu atât din natura infracțiuniisăvârșite cât și din valoarea ridicată a presupusului prejudiciu și mai ales din caracterul repetat al faptelor sale.
În mod evident în raport de acest grad ridicat de pericol social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei, măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă, existând riscul de a continua să comită fapte similare.
Inculpata D. M. având ultimul cuvânt, solicită a i se reține doar partea de vină pe care o are, menționând că infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina sa nu e dovedită, prejudiciul nefiind încă stabilit. Solicită revocarea măsurii arestării preventive și pe motivul că ceilalți coinculpați sunt în stare de libertate, precum și faptul că părinții săi au vârste înaintate iar ea este singurul întreținător de familie.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din data de 21 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art. 160b Cod procedură penală raportat la art. 3002 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei D. M. (fiica lui Ș. și V. O., născută la (...) în Satu Mare, jud. Satu Mare, CNP 2., domiciliată în localitatea L. comuna H., nr. 119, jud. Satu Mare, cu reședința în Baia Mare, str. V. Lucaciu, nr. 12/4 jud. M., arestată preventiv, aflată la Penitenciarul Gherla), trimisă în judecată prin rechizitoriul din (...) - dosar nr. 511/P/2010 al Pachetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal și în consecință s-a menținut măsura arestării preventive a acesteia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 511/P/2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, a fost trimisă în judecată inculpata D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legeanr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal, precum și inculpații P. Ș., P. N. și Ț. I. M. Inculpații D. M. și P. N. au fost cercetați în stare de arest preventiv. În faza de urmărire penală prin ordonanța din 23 februarie 2011 dată de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei D. M. pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 al.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal. Prin rezoluția dată la 22 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N., iar prin ordonanța din 25 martie 2011 a P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru infracțiunile de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3 și 5 C. și instigare la fals contabil prev. de art. 25 C. rap.la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 289 alin.1 C. De asemenea, prin ordonanța din 23 martie 2011 s-a dispus extinderea cercetărilor penale pentru alte fapte și pentru alte persoane și s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpatul P. N. sub aspectul infracțiunilor pentru care este cercetat. Prin încheierea penală nr. 297/R/2011 a Curții de A. C. a casat integral încheierea penală nr.131/(...), cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe iar prin încheierea penală nr.210 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D. M. pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) până la data de (...) inclusiv. La aceiași dată, prin încheierea penală nr.211 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatului P. N. pentru o perioadă de 29 de zile. Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.(...), cu ocazia judecării recursului formulat de inculpați împotriva încheieri nr. 293 din (...) (prin care s-a prelungit durata arestării preventive) s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. N. cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în ce-o privește pe inculpata D. M., recursul formulat de aceasta a fost respins.. După înregistrarea dosarului la instanță, la data de (...) procedând în conformitate cu prev. art.160 raportat la art.3001 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale, măsura a fost menținută până în prezent, ultima fiind din data de (...). Din probele administrate până în prezent în cauză ca stare de fapt din rechizitoriu rezultă că inculpata D. M. a fost arestată preventiv existând indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că în perioada 2007-2009 inculpata D. M. a desfășurat activități comerciale în numele SC „. P. SRL fără a-și înregistra în contabilitate activitatea desfășurată, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat apreciat de Garda Financiară M. la nivelul sumei de 479.765 lei. În aceeași modalitate se presupune că a procedat aceasta și în cazul SC „L. B."; SRL în perioada 2008-2009, prejudiciul produs fiind stabilit de acelașiorgan de control fiscal la nivelul sumei de 74.204 lei, inculpatul P. Ș. având calitatea de administrator începând cu anul 2009. În anul 2009 inculpatul P. Ș. a avut calitatea de administrator la SC „. R. C. SRL, iar inculpata D. M. a intermediat cesionarea de către acesta către inculpatul Ț. I. M. a SC „. R. C. SRL pentru ca inculpatul P. N. (care figura în centrala riscurilor bancare) să poată obține de la G. B. un împrumut în sumă de cca 170.000 lei - folosit în alte scopuri decât cel declarat de pensiune turistică, în acest sens fiind depuse la bancă o serie de acte contabile false, o parte fiind întocmite la cererea inculpatei D. M. și fiind depuse de către aceasta. Acest credit a fost obținut în luna decembrie 2009. De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. R. C.SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). De asemenea, inculpata D. M. a desfășurat pentru SC „. R. C. SRL activități comerciale cu 8 societăți comerciale neînregistrate în contabilitate, prejudiciul produs fiind de 1.399.995 lei (+ majorări și penalități de 841.291 lei). Deși organele de control fiscal i-au solicitat să prezinte documentele contabile pentru aceste societăți comerciale, inculpata D. M. nu s-a conformat, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința ei găsindu-se o serie de astfel de acte. Codul de procedură penală, mai exact în art. 146, fac trimitere la condițiile prevăzute în art. 143 în prezența cărora se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului. A., este necesar ca la luarea unei măsuri preventive privative de libertate să se aibă în vedere existența unor probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice, că s-a săvârșit o infracțiune. Chiar dacă față de inculpată nu sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. b și d Cod procedură penală este de remarcat că a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni asemănătoare (prin sentința penală nr. 309/2008 a T.ui M. - definitivă la 14 aprilie 2009 prin decizia penală nr. 1404/2009 a I.C.C.J. aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pentru infracțiunea de înșelăciune cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, prin sentința penală nr. 240/2008 a T.ui C. - rămasă definitivă la (...) prin decizia penală nr. 2465/2009 a Î.C.C.J. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare tot cu suspendare sub supraveghere a executării ei pentru alte infracțiuni de înșelăciune comise tot în formă continuată). De asemenea, aceasta mai este cercetată pentru fapte asemănătoare în alte trei dosare penale la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș (dos. nr. 699/P/2004, 755/P/2005 și 480/P/2006). Așa fiind, se presupune că aceasta a comis cu intenție noi infracțiuni. În schimb, temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în prezent pentru că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată sunt închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, pericol ce rezultă nu atât din natura infracțiunii săvârșite cât din valoarea ridicată a presupusului prejudiciului și mai ales din caracterul repetat al faptelor sale (a comis un număr mare de fapte de acest gen și chiar și după ce a fost condamnată definitiv a continuat să persevereze în câmpul acestui tip de activități infracționale). În mod evident în raport de acest grad ridicat de pericol social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatei, măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă, existând riscul de a continua să comită fapte similare. Așa cum s-a precizat și în încheierea anterioară, din cazierul judiciar inculpatei reiese în mod evident că a beneficiat de clemență din partea organelor judiciare prin pronunțarea unor condamnări cu suspendarea sub supraveghere anterior faptelor pentru care a fost trimisă în judecată în prezentul dosar, astfel că, perioada în care a fost cercetată în stare de arest preventiv excede termenului rezonabil astfel cum este privit în jurisprudența CEDO și în legislația internă. Natura faptelor de care este învinuită în primul rând reflectată în limitele pedepselor prevăzute de lege denotă că măsura aplicată se circumscrie unui termen rezonabil de arestare chiar dacă este cea mai gravă dintre măsurile preventive și implicit impune respingerea cererii de revocare a acestei măsuri și înlocuire cu altă măsură mai puțin restrictivă. Susținerea că dintre inculpații trimiși în judecată doar inculpata D. M. este cercetată în stare de arest preventiv, împrejurarea din care s-ar putea trage concluzia că nu beneficiază de același tratament juridic, raportat tocmai la considerentele expuse și în special la activitatea infracțională anterioară a inculpatei reflectată în cazierul judiciar este nefondată și urmează a fi respinsă de instanță. Constatând că nu au dispărut în totalitate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a menținut această măsură pentru următoarele 60 de zile. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. M. solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acesteia cu oricare altă măsură preventivă, dintre cele prevăzute de art. 136 alin 1 lit b și c Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, față de modul cum s-a prezentat starea de fapt în etapa urmăririi penale, se consideră că temeiurile reținute a fi incidente pentru menținerea măsurii au încetat să mai subziste în etapa judecății cauzei. În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit f Cod procedură penală, acesta nu mai este incident și nu mai poate fi nici reținut în prezent, întrucât în acest moment nu există nici o probă concretă că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În final, se arată că ecoul faptelor imputate inculpatei este mult diminuat prin trecerea intervalului de timp de la arestarea preventivă a acesteia și până în prezent, astfel că, ținând cont și de împrejurarea că toți ceilalți inculpați sunt judecați în stare de libertate, solicită în acest sens revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpată. Analizând încheierea atacată ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele: Inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul din (...) dat în dosar nr. 511/P/2010 al P.ui de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.8 al.1 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 Cod penal raportat la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, instigare la evaziune fiscală prev. de art.25 Cod penal raportat la art.4 din Legea nr.241/2005, evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, instigare la fals contabil prev. de art.25 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.289 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 al. 1 lit.a Cod penal, împreună cu inculpații P. Ș., P. N. și Ț. I. M. Inculpata fiind în stare de arest preventiv,instanța ,potrivit obligațiilor ce- i revin conform art. 300/2 rap.la art.160/b C.pr.pen.,verificând legalitatea si temeinicia acestei măsuri preventive,a menținut-o , având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu s-au modificat ,existând probe că inculpata s-ar face vinovată de săvârșirea unor fapte penale pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani,iar lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Instanța de fond în mod corect a constatat că atât prevederile art.143 cât și cele prev. de art.148 lit.f C.pr.pen. sunt îndeplinite în cauză,respectiv există probe și indicii temeinice că în cauză s-au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală și că inculpata ar fi autoarea acestor infracțiuni,iar pe de altă parte,,raportat la gravitatea faptelor pentru care este cercetată, prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii;aceasta nu înseamnă ,însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei,sub acest aspect ,existența pericolului public poate rezulta ,între altele,și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul ,de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni,de posibilitatea chiar a săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. În speță ,acest pericol rezultă nu atât din natura infracțiunilor săvârșite, cât din valoarea ridicată a presupusului prejudiciului și mai ales din caracterul repetat al faptelor sale (a comis un număr mare de fapte de acest gen și chiar și după ce a fost condamnată definitiv a continuat să persevereze în câmpul acestui tip de activități infracționale),astfel că , măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este suficientă, existând riscul de a continua să comită fapte similare. Pe de altă parte ,conform art.136 C.pr.pen. măsura preventivă se revocă sau înlocuiește cu o altă măsură ,atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive,ori,situația avută în vedere la luarea măsurii arestării inculpatei,așa cum s-a arătat mai sus,nu s-a schimbat. Prin urmare,considerând încheierea atacată ca fiind legală și temeinică,Curtea ,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatei. Va stabili în favoarea Baroului C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. M., fiica lui Ș. și V. O., născută la 6 octombrie 1964, aflată în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 21 decembrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECATORI G. A. D. L. L. M. I. M. M. N. Dact.I.M./Dact.S.M 3 ex./(...) Jud.fond. G. O. M.
| ← Decizia penală nr. 231/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 569/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
