Decizia penală nr. 213/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 213/R/2011
Ședința publică din 21 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.- judecător JUDECĂTORI : D. P.
: A. D. L. GREFIER : M. V.-G.
V. T.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații G.
N. D. și G. C. A., deținuți în Penitenciarul Oradea și P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 14 din 11 ianuarie
2011 pronunțată în dosarul nr. (...) a J. Z., inculpatul fiind trimis în judectă pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1, art 209 alin 1 lit a, e g , i și alin 2 lit b Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal și art 99 alin 2 Cod penal, violare de domiciliu prev de art 192 alin 1 și
2 Cod penal cu art 41 alin 2 Cod penal și art 99 alin 2 Cod penal și tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev de art 20 Cod penal raportat la art 27 alin 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art 41 alin 2 și art 99 alin 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul G. N.
D. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. M., inculpatul G. C. A. în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Bob A. V. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind parte responsabilă civilmente G. I. parte civilă R. S., S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și autoritate tutelară C. Local Z.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpații, întrebați fiind de către instanță, arată că-și mențin recursurile formulate în cauză și că sunt de acord să fie asisatați de apărătorii desemnați din oficiu. Totodată, arată că-și mențin declarațiile date la instanța de fond și nu doresc să dea declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la consemnarea poziției procesuale exprimată oral de inculpați, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Zalău, casarea parțială a sentinței penale nr. 14 din 11 ianuarie 2011 a J. Z. și, rejudecând cauza, în urma reanalizării materialului probator administrat în cauză, să se aplice prevederile art. 72 Cod penal raportat la art. 3201 Cod pr.pen. să se dispună majoarea pedepselor pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată cu consecința majorării pedepsei rezultante ca urmare a concursului de infracțiunii.
Instanța a procedat la o greșită individualizare a pedepsei deoarece nu a avut în vedere că activitatea infracțională inculpatului a fost bogată, respectiv acesta a comis 10 acte de sustragere și trei infracțiuni de violare de domiciliu, nefiind la prima confruntare cu legea penală.
Apărătorul inculpatului G. N. D., avocat I. M. solicită admiterearecursului, casarea sentinței penale nr. 14 din 11 ianuarie 2011 pronunțată de J. Z. și, rejudecând cauza să se dispună reducerea pedepsei ca urmare a reținerii dispozițiilor prev. de art. 109 alin. 1, art. 3201 Cod pr.pen. și art.52 Cod penal. Apreciază că la individualizarea judiciară a pedepsei instanța trebuie să aibă în vedere gradul de pericol al faptelor, conduita inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră. Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor prev. de art. 3201 Cod pr.pen. și a judecat cauza pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, însă nu a făcut o justă individualizare a pedepsei raportat la dispozițiile art.109 alin.1 și art. 52 Cod penal, cuantumul pedepsei fiind prea mare raportat la faptele concret comise de inculpat. Apărătorul inculpatului G. C. A., avocat Bob A. V. arată că recursulparchetului nu-l vizează pe inculpatul pe care îl reprezintă. Solicită admiterea recursului formulat de inculpatul G. C. A., casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza să se dispună reducerea pedepsei ca urmare a acordării unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante. Solicită să se rețină că fapta comisă de inculpat are un grad de pericol social scăzut, prejudiciul este mic și recuperat parțial, precum și faptul că inculpatul este o persoană tânără și a avut un loc de muncă înainte de a fi arestat. Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca nefondate arecursurilor formulate de inculpații G. N. D. și G. C. A. A. în vedere că instanța a aplicat prev. art. 3201 Cod pr.pen. și a aplicat pedepse minime, apreciază că nu se impune și reținerea circumstanțelor atenuante. Inculpatul G. N. D., având ultimul cuvânt, solicită să se i se aplice o pedeapsă neprivativă de libertate. Inculpatul G. C. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. C U R T E A Prin Rechizitoriul din data de 23.11.20.10 al P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr.2367/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. N.-D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i și alin. 2 lit. b C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 99 alin. 2 C. (10 acte materiale), violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 99 alin. 2 C. (trei acte materiale ), tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 20 C. rap. la art. 27 alin. 1 din legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 99 alin. 2 C. (două acte materiale) totul cu aplicarea art. 33 lit. a C. și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. C.-A., pentru săvârșirea infracțiunii de: furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g și i C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 75 lit. c C. (trei acte materiale). De asemenea, prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. N.-E., fiul lui N.-E. și C. M., născut la data de (...) în Z., jud. S., domiciliat în Z., str. Păcii, bl.T-1, sc. D, ap.79, jud. S., CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e C. și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni administrative - amendă în cuantum de 600 lei. Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Z. la data de (...) sub nr. (...). Prin sentința penală nr. 14/(...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e,g, i și alin. 2 lit. b C.p cu aplicarea art.41 alin.2 C.p și art. 99 alin. 2 C.p, cu aplicarea art. 320¹ C., a fost condamnat inculpatul G. N.-D. fiul lui N. și I., născut la data de (...) în loc. Z., cu domiciliul în mun. Z., str. Viitorului nr.15, bl. DM-11, sc. A, ap.1, jud. S., CNP 1., cu antecedente penale la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat(10 acte materiale). În baza art. 192 alin. 1 și 2 C.p cu aplicarea art.41 alin.2 C.p și art.99 alin. 2 C.pen., a fost condamnat inculpatul G. N.-D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (trei acte materiale). În baza art. 20 C.p rap la art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 alin.2 C., a fost condamnat inculpatul G. N.- D. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (două acte materiale). În baza art. 33 lit a C., s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni și în baza art.34 lit.b C., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În baza art. 110¹ alin. 2 și art. 83 C., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare aplicată prin s.p nr. 228/(...) a J. Z. și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei la care s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 1 an, inculpatul executând în final pedeapsa de 3 ani închisoare cu ex ecutare în regim de detenție . În baza art. 71 alin.1 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a din C.p pe toată perioada prevăzută de art.71 alin.2 C. În baza art. 350 C., a fost menținut arestul preventiv al inculpatului și în temeiul art.88 C., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din data de (...) la zi și perioada (...)-(...) din s.p nr. 228/(...). În baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, e, g, i și alin. 2 lit. b C.p cu aplicarea art.41 alin.2 C.p și art. 75 lit. c C.p, cu aplicarea art.320¹ C., a fost condamnat inculpatul G. C.-A., fiul lui N. și I., născut la data de în loc. Z., cu domiciliul în mun. Z., str. Viitorului nr.15, bl. DM-11, sc. A, ap.1, jud. S., CNP 1., studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (3 acte materiale). În baza art.110¹ alin.2 C.p și art. 83 C., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p nr. 2. a J. Z. și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei la care se adaugă pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 2 ani, inculpatul executând în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu ex ecutare în regim de detenție . În baza art. 71 alin.1 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a din C.p pe toată perioada prevăzută de art.71 alin.2 C. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. S-a constatat că părțile vătămate SC K. R. SA, B. V., R. Ana, F. V. nu au formulat acțiuni civile în cauză prejudiciul fiind recuperat. S-a constatat că părțile vătămate O. D.-A., F. I.-A., P. M., C. M. nu au formulat acțiuni civile în cauză și prejudiciul nu a fost recuperat. S-a constatat că partea vătămată S. R.-V. nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât nu a existat prejudiciu. A fost admisă în parte acțiune civilă formulată de partea civilă R. S. și în baza art.14 C. rap. la art.346 C. combinat cu art. 998C.civ obligă pe inculpatul G. N.-D. la plata sumei de 45 lei. În baza art.1000 alin.2 C.civil inculpatul minor G. N.-D. a fost obligat la plata despăgubirilor civile și în solidar cu partea responsabilă civilmente, G. I. În baza art. 118 lit. e C., s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului de la inculpatul G. N.-D. a sumei de 1101 lei și de la inculpatul G. C.-A. a sumei de 101 lei corelativ cu faptul că pentru aceste sume nu există constituiri de părți civile în cauză iar prejudiciul nu a fost recuperat. În baza art. 191 alin. 1, 2 și 3 C., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează: G. N.-D. suma de 800 lei, suportată în solidar cu partea responsabilă civilmente G. I. în temeiul art. 192 alin.3 C. și G. C.-A. suma de 500 lei, din care suma de 800 lei avansată din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj pentru apărător din oficiu-av. Szeker M. (200 lei pentru faza de urmărire penală și 600 lei pentru faza de judecată). Pentru a dispune în acest sens,J. a reținut că în cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență că inculpatul G. C. A. și inculpatul G. N.-D., singuri, împreună, sau împreună cu învinuitul P. N.-E., au comis mai multe infracțiuni, în baza unei rezoluții infracționale unice și sub diferite forme de participație. Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a faptelor (f. 77-78, 158, 164, 220), dovadă predare bunuri (f. 80, 160), bon fiscal bunuri sustrase (f. 81, 82, 159), declarații martori (f. 83, 86, 92, 95, 162-163, 155-157, 181-182, 227), declarații învinuiți, proces-verbal de constatare a faptei (f. 87), dovadă ridicare - predare bunuri (f. 89-90), bon fiscal bunuri sustrase (f. 88), proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 97, 119-120, 205), fotografii judiciare (f. 98-107), impresiuni digitale (f. 108, 143, 213), raport de constatare tehnico științifică (f. 110-115, 146-150), declarație parte vătămată SC I. S. (f.116-117), declarație parte vătămată F. I.-A. (f.151, 153), declarație parte vătămată F. V. (f.175-180) declarație parte vătămată B. V. (f.184-185), declarație parte vătămată P. M. (f.188-189), declarație parte vătămată C. M. (f.192-193, 194), declarație parte vătămată R. Ana(f. 200-203), declarație parte vătămată R. S. (f.217-219), declarație parte vătămată S. R.-V.(f.221-223), planșe foto (f. 121-142, 207-212), dovadă predare-primire bunuri (f. 165), CD imagini ATM Banca Transilvania (f. 172), dovadă predare-primire (f. 186, 196, 197, 198, 199), adresă privind identificarea inculpatului G. N.-D. ca fiind creatorul urmei papilare la fața locului (f. 216) Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpații au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu. Art.69 C. prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. În cauză, declarațiile inculpaților prin care aceștia recunosc săvârșirea faptelor comise se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestor fapte, respectiv cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor audiați în cauză, precum și cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și de reconstituire și cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului minor G. N. D. care, în perioada (...)-(...), în baza unei rezoluții infracționale unice, a încercat să sustragă și a sustras din loc public, pe timp de noapte, prin escaladare și efracție, singur sau împreună cu învinuitul G. C.-A., bunuri în dauna părților vătămate S. I. S. Z., S. K. S., F. I.-A., F. V., B. V., P. M., C. M., R. Ana, R. S. și S. R.-V., constituie infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i și alin. 2 lit. b C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 99 alin. 2 C. (10 acte materiale). Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. M. consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniile părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul G. N. D. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. Fapta săvârșită de inculpat este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a), e), g) și i) și alin.2 lit. b) Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită de cel puțin două persoane împreună, în timpul nopții, din locuri publice și prin efracție sau escaladare și a avut ca obiect și acte care servesc pentru legitimare sau identificare. S-a apreciat că fapta a fost săvârșită în formă continuată, față de intervalul de timp scurs între cele 10 acte materiale de furt, putându-se aprecia că suntem în prezența unei singure rezoluții infracționale, motiv pentru care s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal. 2. Fapta aceluiași inculpat care, la datele de (...), (...) și (...), pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința părților vătămate F. I.-A., R. S. și S. R.-V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 99 alin. 2 C. (trei acte materiale ) Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de pătrundere fără drept în locuința părților vătămate. M. consumării infracțiunii este marcat de pătrunderea fără drept a inculpatului în locuința părților vătămate, fără consimțământul acestora. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin încălcarea libertății părților vătămate privind locuința acestora, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea ilegală de pătrundere și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor acesteia, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a pătruns în locuința părților vătămate, fără consimțământul acestora. Fapta săvârșită de inculpat este o violare de domiciliu în condițiile art.192 alin.1 și 2 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții. S-a apreciat că fapta a fost săvârșită în formă continuată, față de intervalul de timp scurs între cele 3 acte materiale de furt, putându-se aprecia că suntem în prezența unei singure rezoluții infracționale, motiv pentru care s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal. 3. Fapta aceluiași inculpat care, în noaptea de (...), în baza unei rezoluții infracționale unice, a introdus cardurile părții vătămate F. V. în ATM-ul BCR de lângă A. BCR din Dumbrava II și în ATM-ul Băncii Transilvania de lângă agenția din zona autogării, încercând să ridice bani de pe acestea fără consimțământul părții vătămate F. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 20 C. rap. la art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 99 alin. 2 C. (două acte materiale) Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de utilizare a cardurilor bancare, fără consimțământul acestora. Întrucât nu s-a produs momentul consumării infracțiunii, ne aflăm în prezența infracțiunii de tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 20 C. rap. la art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul G. N. D. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare care s-ar fi putut produce asupra patrimoniului părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că ar fi efectuat operațiunile bancare fără consimțământul părților vătămate. Din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală rezultă că înainte de împlinirea vârstei de 14 ani, a fost autorul a numeroase furturi pe raza municipiului Z., singur sau împreună cu fratele său G. C. A. ori cu alți participanți. Neavând vârsta legală pentru a răspunde penal față de inculpatul G. N.-D. s-a dispus anterior neînceperea urmăririi penale în repetate rânduri. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că in anul 2010 acesta a mai condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendare sub supraveghere prin s.p nr. 228/(...) a J. Z. De asemenea rezultă că împotrivalui s-a dispus măsura arestării preventive, fiind arestat la data de (...) și eliberat la (...) prin s.p nr.228/(...). Inculpatul este în vârstă de 15 ani, iar din raportul de constatare medico-legală rezultă că acesta are discernământul general și al faptei prezent, motiv pentru care răspunde penal pentru faptele comise. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.109 alin.1, art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181 alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere și persistenței în comiterea de infracțiuni de același gen. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 15 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a comis anterior numeroase fapte similare, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracțiunilor. De asemenea, instanța a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare a inculpatului, întocmit de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, din care rezultă că factorii de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional sunt mai numeroși decât factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional. Se arată că consumul de insolvenți și alcool a fost unul dintre factorii care au facilitat modificările negative de comportament, acesta având perioade scurte de abstinență, de cele mai multe ori renunțând la tratamentul medicamentos prescris. S-a mai arătat că inculpatul i-a atras și pe alți tineri în astfel de preocupări, reprezentând un model pentru cei nou inițiați, datorită dexterității și îndrăznelii de care a dat dovadă în săvârșirea unor infracțiuni. În raport de dispozițiile art.109 Cod penal, având în vedere că inculpatul a fost minor la data comiterii infracțiunii, instanța a redus la jumătate limitele pedepsei prevăzute de lege. În raport de dispozițiile art. 320¹ alin.7 C., având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitare încuviințată, instanța a redus cu o treime limitele pedepsei deja reduse potrivit art. 21 alin. 2 Cod penal (în cazul săvârșirii infracțiunii de tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 20 C. rap. la art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002), și respectiv art. 109 Cod penal. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia după cum urmează: - 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (10 acte materiale) în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a), e), g) și i) și alin.2 lit. b) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 alin.2 Cod penal. - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (trei acte materiale) în formă continuat, prevăzută de art. 192 alin 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.99 alin.2 Cod penal. - 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (două acte materiale) prev. de art. 20 C. rap. la art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 99 alin.2 Cod penal. În baza art. 33 lit. a C., s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni și în baza art.34 lit. b C., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, rezultând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În baza art. 110¹ alin. 2 și art. 83 C., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare aplicată prin s.p nr. 228/(...) a J. Z. și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei la care s-a adăugat pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 1 an, inculpatul executând în final pedeapsa de 3 ani închisoare. La alegerea modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului G. N. D., instanța a avut în vedere atât faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, cât și împrejurarea că numărul de acte materiale de furt este ridicat, inculpatul comițând numeroase infracțiuni similare și anterior împlinirii vârstei de 14 ani, aspect ce denotă un grad de pericol social sporit, astfel că s-a apreciat că nu este suficientă aplicarea unei măsuri educative, în acest context fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă privativă de liberate. Prin sentința penală nr. 228/(...) a J. Z. instanța a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Cu toate acestea, inculpatul la scurt timp după condamnare, încă din luna septembrie 2010, a comis infracțiunile reținute mai sus, ceea ce denotă faptul că aplicarea unei pedepse fără executare în regim de detenție nu este suficientă urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare cu privare de libertate. Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, instanța a considerat că acesta este îndestulător raportat la starea de minoritate a inculpatului care are 15 ani, precum și la faptul că sancțiunile se aplică gradual și proporțional cu gravitatea delictelor. Față de inculpat, a fost luată măsura arestării preventive la data de (...), pe o perioadă de 15 zile până în data de (...) în baza Încheierii nr. 17/A/(...) a J. Z., acesta nefiind reținut în cauza. Măsura arestării a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei la primirea dosarului la instanță în baza art.3001 C., prin Î. din (...). În baza art. 350 C., a fost menținut arestul preventiv al inculpatului și în temeiul art.88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din data de (...) la zi și perioada (...)-(...) din s.p nr. 228/(...). În baza art. 71 alin.1 C., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a din C.p pe toată perioada prevăzută de art.71 alin.2 C. În drept, fapta inculpatului G. C. A. care, în perioada (...) - 06/(...), în baza unei rezoluții infracționale unice, sub diferite forme de participație cu inculpatul minor G. N.-D. și învinuitul P. E.-N. (autor sau complice), precum și singur, a sustras și a ajutat la sustragerea din loc public, pe timp denoapte și prin escaladare, de bunuri în dauna părților vătămate S. K. S. (două acte materiale), B. V., P. M., C. M., R. Ana (un act material), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. și art. 75 lit. c C. (trei acte materiale). Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a banilor și a bunurilor din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. M. consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniile părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciile cauzate părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniile acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciile cauzate părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul G. C. A. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniilor părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. Fapta săvârșită de inculpat este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a), e), g) și i) Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită împreună cu alte persoane, prin escaladare, pe timpul nopții și prin efracție. C. agravantă prevăzută de art.75 lit. c Cod penal există întrucât faptele au fost comise împreună cu minorul G. N.-D., starea de minoritate fiind cunoscută de către inculpatul G. C.-A., aceștia fiind frați. S-a apreciat că fapta a fost săvârșită în formă continuată, față de intervalul de timp scurs între actele materiale de furt, putându-se aprecia că suntem în prezența unei singure rezoluții infracționale, motiv pentru care se va reține aplicabilitatea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal. Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a), e), g) și i) Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit. c Cod penal. La alegerea sancțiunii aplicate inculpatului G. C. A., instanța a avut în vedere atât faptul că inculpatul era major la data săvârșirii, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.109 alin.1, art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea împreună cu alte persoane, pe timp de noapte și prin efracție. Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este născut la data de 2 iunie 1991, este în vârstă de 19 de ani, are studii primare, fără ocupație și loc de muncă și este cunoscut cu antecedente penale. Din referatul de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj rezultă că inculpatul prezintă o serie de predispoziții personale și factori de mediu care facilitează implicare sa în comiterea de infracțiuni, printre care condițiile nefavorabile în care a crescut, aderarea la anturajul delicvențional, consumul de droguri și băuturi alcoolice și deprinderea de a obține lucruri în mod ilegal. În raport de dispozițiile art. 320¹ alin.7 C., având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitare încuviințată, instanța a redus cu o treime limitele pedepsei, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient. Analizând cazierul judiciar de la dosarul cauzei, instanța a constatat că inculpatul G. C. A. se află în executarea unei pedepse neprivative de libertate de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supravegherea S.ui de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 210/(...) a J. Z., definitivă față de inculpat la data de (...). Întrucât faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar au fost comise în termenul de încercare al pedepsei aplicate prin s.p nr. 210/(...) a J. Z., definitivă față de inculpat la data de (...), în baza art.110¹ alin.2 C.p și art. 83 C., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin s.p nr. 2. a J. Z. și a dispus executarea în întregime a pedepsei la care se adaugă pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre de 2 ani, inculpatul executând în final pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție. În baza art. 71 alin.1 C., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit a, teza a II-a din C.p pe toată perioada prevăzută de art.71 alin.2 C. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauza. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că, în baza art.346 C. și art.14 alin.3 C., repararea pagubei se va realiza potrivit dispozițiilor legii civile, partea vătămată R. S. constituindu-se parte civilă față de inculpatul G. N. D. cu suma de 160 lei. Legea civilă, mai exact, art. 998-999 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către părțile vătămate, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost condamnați, fiind dovedită vinovăția acestora și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. Întrucât repararea prejudiciului cauzat nu se poate realiza în natură, potrivit dispozițiilor art.14 alin.3 lit. b) C., repararea pagubei făcându-se prinechivalent, prin plata de despăgubiri. D. partea civilă a fost legal citată aceasta nu s-a prezentat și nu a făcut dovada pretențiilor civile solicitate, inculpatul G. N. D. recunoscând doar sustragerea sumei de 45 lei. Așa fiind, instanța a admis în parte acțiune civilă formulată de partea civilă R. S. și în baza art.14 C. rap. la art.346 C., combinat cu art. 998 C.civ., obligând inculpatul G. N.-D. la plata sumei de 450 lei. În baza art.1000 alin.2 C. civil, inculpatul minor G. N.-D. a fost obligat la plata despăgubirilor civile și în solidar cu partea responsabilă civilmente, G. I. De asemenea, tot în privința laturii civile a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate SC K. R. SA, B. V., R. Ana, F. V. nu au formulat acțiuni civile în cauză prejudiciul fiind recuperat precum și că părțile vătămate O. D.-A., F. I.-A., P. M., C. M. nu au formulat acțiuni civile în cauză și prejudiciul nu a fost recuperat. Instanța a constatat că partea vătămată S. R.-V. nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât nu a existat prejudiciu. În baza art. 118 lit. e C.pen., s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului de la inculpatul G. N.-D. a sumei de 1101 lei și de la inculpatul G. C.-A. a sumei de 101 lei corelativ cu faptul că pentru aceste sume nu există constituiri de părți civile în cauză iar prejudiciul nu a fost recuperat. În baza art. 191 alin. 1, 2 și 3 C., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat după cum urmează: G. N.-D. suma de 800 lei, suportată în solidar cu partea responsabilă civilmente G. I. în temeiul art. 192 alin.3 C. și G. C.-A. suma de 500 lei, din care suma de 800 lei se va avansa din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj pentru apărător din oficiu - av. Szeker M. (200 lei pentru faza de urmărire penală și 600 lei pentru faza de judecată). Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât inculpații G. N. D. și G. C. A., cât și P. de pe lângă Judecătoria Zalău. Prin recursurile declarate, inculpații G. N. D. și G. C. A., prin apărătorii lor, au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și, rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepselor aplicate. S-a apreciat că la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere gradul de pericol al faptelor, conduita inculpaților, vârsta acestora, gradul de participare la activitatea infracțională (în ceea ce îl privește G. C. A.) lipsa antecedentelor penale, (în cazul inculpatului G. N. D.), precum și atitudinea sinceră a ambilor inculpați. S-a arătat că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor prev. de art. 3201 C., nefăcând însă o justă individualizare a pedepselor raportat la dispozițiile art.109 alin.1 și art. 52 Cod penal. P. de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat admiterea recursuluiformulat, casarea parțială a sentinței recurate, cu consecința majorării pedepselor aplicate inculpatului G. N. D., pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată cu consecința majorării pedepsei rezultante ca urmare a concursului de infracțiunii, inculpatul comițând 10 acte de sustragere și o infracțiune de violare de domiciliu în formă continuată (3 acte materiale - furturi din locuințe), nefiind nici la prima confruntare cu legea penală, întrucât deși este minor, avea deja două condamnări anterioare. Analizând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar, amotivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază, având în vedere și dispozițiile art. 3856 alin. 3 C., că acestea sunt fondate, însă pentru alte motive decât cele invocate. Astfel, în primul rând, se constată că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C., inculpații recunoscând faptele descrise în rechizitoriu și solicitând să fie judecați pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor pedepselor aplicabile (f. 377-378). Din cuprinsul celor două declarații reiese că aceștia ar fi primit o copie de pe rechizitoriu însă, fiind vorba despre mai multe infracțiuni în formă continuată, Curtea apreciază că se impunea o audiere mai amănunțită a acestora cu privire la fiecare faptă, doar așa instanța putând avea reprezentarea certă a faptului că inculpații au înțeles exact învinuirile pentru care au fost trimiși în judecată. Acest lucru se impunea cu atât mai mult în cazul inculpatului minor G. N. D., care atât la data comiterii faptelor, cât și la data audierii era minor în vârstă de sub 16 ani, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 99 alin. 2 C.pen., acesta are discernământul doar prezumat (deși s-a efectuat expertiza psihiatrică prin care s-a constatat că acesta are discernământ, de exemplu actele de dispoziție nu le poate face decât asistat fiind de reprezentanții legali). În aceste condiții, Curtea consideră că, în cazul inculpaților minori, trebuie manifestată o diligență sporită din partea instanțelor, la momentul audierii acestora în procedura prevăzută de art. 3. C. și că o declarație de recunoaștere totală făcută în baza dispozițiilor legale anterior menționată se impune a fi făcută în prezența părinților sau, în cazul în care nu este posibil, al unui reprezentant al S.ui de P. de la domiciliul minorului (aceasta și prin raportare la dispozițiile art. 481 alin. 1 C.). Trebuie menționat faptul că art. 3201 C. poartă titlul marginal „judecata în cazul recunoașterii vinovăției"; și de aceea este necesară o audiere amănunțită a inculpaților în această fază procesuală pentru că este posibil ca inculpatul să recunoască fapta sau faptele în materialitatea lor, însă să nu își recunoască vinovăția raportat la infracțiunea (infracțiunile) pentru care a fost trimis în judecată, considerând necesar să facă anumite nuanțări care pot fi de natură să conducă la posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare. Nu este mai puțin adevărat că lacunele unor audieri superficiale efectuată de către prima instanță în procedura prevăzută de art. 3201 C. pot fi în prezent suplinite de către instanța de recurs, însă în condițiile în care poziția procesuală a inculpaților ar suferi nuanțări în fața Curții, situația acestora s-ar putea agrava în condițiile în care ar exista (cum de altfel există în cauză) și recursul declarat de către P., ceea ce ar face ca art. 3201 C. să devină ineficient și inaplicabil. O astfel de procedură ar putea fi deci de natură a-i priva pe inculpați de dreptul la un proces echitabil și de cel la un recurs efectiv, prin prisma jurisprudenței CEDO. În prezenta cauză, sentința primei instanțe este criticabilă și din perspectiva dispozițiilor art. 3859 pct. 9 C., deoarece instanța de fond, deși a făcut o referire foarte amplă la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, a nesocotit prevederile art. 356 alin. 1 lit. b și alin. 2 C., din conținutul expunerii lipsind cu desăvârșire starea de fapt descrisă în mod detaliat (pentru fiecare act material, cu indicarea exactă a mijloacelor de probă prin care acesta a fost dovedit). Prima instanță s-a rezumat doar să redea la modul generic starea de fapt pe scurt reținută la încadrarea în drept în rechizitoriu. O astfel de abordare este contrară dispozițiilor legale sus menționate, care obligă instanța de judecată ca în hotărâre să descrie fiecare faptă care face obiectul învinuirii și puneinstanța de recurs în imposibilitatea obiectivă de a efectua un veritabil control judiciar. O astfel de omisiune nu poate fi îndreptată în calea de atac a recursului, chiar dacă acesta este devolutiv în prezent. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. c C., Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Zalău și de către inculpații G. N.-D. și G. C. A. împotriva sentinței penale nr. 14 din data de (...) a J. Z., pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, Judecătoria Zalău va proceda din nou la audierea inculpaților în mod amănunțit cu privire la fiecare faptă reținută în sarcina acestora în actul de sesizare pentru a stabili în mod cert dacă sunt sau nu aplicabile în cauză prevederile art. 3201 C., cu o diligență sporită în cazul inculpatului minor G. N. D., în sensul de a se efectua demersuri pentru ca acesta să fie audiat în prezența unuia dintre părinți sau a unui reprezentant al S.ui de P. Se va menține starea de arest a inculpatului G. N.-D. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 600 lei (2x300 lei) onorar pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Potrivit art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului. Cheltuielile judiciare p resp. Civilmenztte… PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU și de către inculpații G. N.-D. ȘI G. C. A. împotriva sentinței penale nr. 14 din data de (...) a J. Z., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Menține starea de arest a inculpatului G. N.-D. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 600 lei (2x300 lei) onorar pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. M. D. P. A. D. L. GREFIER M. V.-G. Red.ADL/dact.MS 5 ex./(...) Jud.fond: C.R.C.
| ← Încheierea penală nr. 1401/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1719/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
