Încheierea penală nr. 1719/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1719/R/2011
Ședința publică din 27 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. - judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DOBOCAN DORU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G. I. G. împotriva încheierii penale nr. 528 din 20 octombrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), inculpatul fiind cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 14 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.
143/2000, cauza având ca obiect propunerea arestării preventive luată în cauză față de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat D.-C. D., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține declarația dată
și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal admiterea recursului, casareaîncheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă propunerea de arestare preventivă a inculpatului, apreciind că nu subzistă temeiurile care au determinat arestarea acestuia, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nu s-a sustras și nu există vreun impediment pentru a fi judecat în libertate. La dosar nu există indicii și probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca să influențeze desfășurarea anchetei sau că ar lua legătura cu martorii. În subsidiar, solicită aplicarea unei alte măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale.
Solicită a se avea în vedere poziția inculpatului, acesta a recunoscut contribuția lui, a colaborat cu organele de cercetare penală.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 și 148 lit.f C., având în vedere și faptul că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în forma prevăzută de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 14 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 143/2000.
Din probele administrate, convorbiri telefonice interceptate, au rezultat indicii clare cu privire la implicarea inculpatului și a minorilor în activitățile ilicite precum și faptul că inculpatul a afirmat că aceste plante au fost cultivate de el.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică se are în vedere natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, periculozitatea sporită a acesteia ce derivă din valoarea socială ocrotită prin norma de drept și căreia aceste fapte îi aduc atingere, respectiv sănătatea publică. Nu poate fi ignorat nici caracterul organizat și repetat al activității desfășurate, prezumându-se că inculpatul a realizat mai multe vânzări de droguri către investigatorii sub acoperire și către terțe persoane consumatoare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Maramureș prin încheierea penală nr.528 din (...) a respins cererea inculpatului G. I. G. de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.
A admis propunerea de arestare preventivă formulată de D. de I. a I. de
C. O. și T. - B. T. M. și în consecință:
În temeiul art. 1491 C. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C., a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. I. G. (CNP 1., fiul lui I. J. și A. E., născut la data de (...) în C., județul Satu M., domiciliat în C., str. B. P. H., nr. 40, jud. Satu M., fără forme legale în Satu M., str. G., bloc CG-41, etaj 2, ap. 7, jud. Satu M.) pe o durată de 29 zile începând din data de 20 octombrie 2011 până la 17 noiembrie 2011 inclusiv. În baza art. 192 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus plata din fondurile M.ui Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către doamna avocat B. A. din cadrul Baroului M. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin ordonanța din data de (...) dată în dosarul nr. 93-D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - B. teritorial M. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 14 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 143/2000, iar prin ordonanța din aceeași dată s-a dispus reținerea inculpatului pe o durată de 24 ore. Potrivit dispozițiilor art. 1491 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 din Codul de procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, când seconsideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri. Potrivit art. 681 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, tribunalul a reținut că în cauză există indicii temeinice care susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, respectiv că în cursul anului 2011 a cultivat ilegal pe mai multe terenuri situate în apropierea municipiului C. - comuna F., jud. Satu M., plante de cannabis, drog de risc pe care în mod repetat l-a recoltat, deținut, remis, oferit și vândut mai multor persoane consumatoare de pe raza județelor Satu M. și M.. În data de (...), respectiv (...), inculpatul a vândut investigatorilor sub acoperire câte 4,5 grame cannabis, afirmând că provin de pe plantațiile sale și că are posibilitatea să ofere și cantități mai mari, chiar 30-40 kg. În data de (...), inculpatul a fost surprins în flagrant când intenționa să vândă o cantitate mai mare de cannabis, iar cu ocazia percheziției domiciliare s-au găsit 76,3 grame muguri de cannabis și aproximativ 270 grame substanță vegetală cu aspect de cannabis. În activitatea de trafic de droguri au fost implicați și învinuiții minori P. V. I. și P. L. D., care primeau droguri de la inculpat atât pentru consum personal, cât și pentru acte de vânzare. Indiciile temeinice în sensul comiterii faptelor de către inculpat au rezultat din: procesele-verbale ale investigatorilor sub acoperire, notetele de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului, rapoartele de constatare tehnico-științifică realizate de L. de A. F.-C. D. și P. din cadrul Brigăzii CCO C., din care rezultă confirmarea științifică a caracteristicilor și naturii substanțelor ilicite provenite de la inculpat, declarațiile învinuiților și ale inculpatului, acesta din urmă recunoscând activitatea de recoltare, oferire și vânzare de droguri de risc. Alături de întrunirea condițiilor prev. de art. 143 C., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f C., întrucât infracțiunea pe care se presupune că a comis-o inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, periculozitatea sporită a acesteia ce derivă din valoarea socială ocrotită prin norma de drept și căreia aceste fapte îi aduc atingere, respectiv sănătatea publică. Nu poate fi ignorat nici caracterul organizat și repetat al activității desfășurate, prezumându-se că inculpatul a realizat mai multe vânzări de droguri către investigatorii sub acoperire și către terțe persoane consumatoare. În evaluarea acestui pericol nu au putut fi avute în vedere doar datele ce privesc persoana inculpatului, așa cum a solicitat acesta arătând că nu are antecedente penale, ci trebuie reținute și aspectele referitoare la fapta penală, gravitatea acesteia și faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea opiniei publice un sentiment de insecuritate dublat de credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva activităților infracționale de accentuat pericol social. Curtea Europeană a D. Omului, referitor la pericolul pentru ordinea publică a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului lasăvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. În cauză, arestarea preventivă a inculpatului se justifică prin existența unui interes public real, interes ce se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor. În raport de toate aceste aspecte și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, așa cum rezultă din scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 C., tribunalul a apreciat că o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este suficientă la acest moment. Constatând motive pertinente și suficiente pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul a admis propunerea formulată și va dispune arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile, începând cu 20 octombrie 2011 și până la 17 noiembrie 2011. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G. I. G. solicitând casarea ei în întregime și rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speță nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., neexistând suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele imputate. Inculpatul arată că față de el se puteau lua alte măsuri restrictive de libertate, cele prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Instanța de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., arestarea inculpatului impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și art.14 alin.1 lit.c și d din Legea 143/2000, constând în aceea că în cursul anului 2011 a cultivat ilegal pe mai multe terenuri situate în apropierea municipiului C. - com. F., jud. Satu M., plante de cannabis disimulate printre alte culturi și vegetații din zonă, în scopul de a comercializa acest tip de drog altor persoane în vederea consumului și, de asemenea, pentru consumul său propriu. În cursul lunii octombrie 2011 a cultivat, a recoltat, a deținut, a procurat, a remis, a oferit, a transportat, a depozitat și a vândut în mod repetat droguri de risc (cannabis) mai multor persoane consumatoare de pe raza județului Satu M. și M. (inclusiv unor minori), precum și investigatorilor sub acoperire autorizați procedural în cauză. În activitatea de trafic de droguri de risc inculpatul a folosit și pe minorii P. V. I. și P. L. D. (în prezent ambii în vârstă de 17 ani), aceștia participând activ la activitățile ilicite respective și primind droguri inclusiv pentru consumul personal. La data de 20 octombrie 2011 s-a emis împotriva inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.40 de către Tribunalul Maramureș pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 20 octombrie - 17 noiembrie 2011. Măsura arestării inculpatului s-a luat cu respectarea disp.art.143 și 148 lit.f C.proc.pen., în sarcina acestuia reținându-se o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptelepentru care este cercetat, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit. f C.proc.pen., Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare. În consecință, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prevăzute de art.148 și următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale. Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului. Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate și aceste dispoziții, în sensul că inculpatul recurent a fost inițial arestat în vederea aducerii în fața instanței competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen. Având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al faptelor presupus a fi comise de către acesta, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de drept încălcată, lăsarea acestuia în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum este traficul de droguri de risc sau de mare risc, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective. Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive. Art.5 paragraf 1 lit c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „. plauzibile"; (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față. Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a D. O. Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social. Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității. Ori, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților. De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea măsurilor preventive. Măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil implicarea recurentului în comiterea acestora. Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor. Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea în care s-a desfășurat activitatea infracțională, precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient. În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal. Instanța de recurs reține că infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat prezintă o gravitate sporită, acestea având o rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate. În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al C. E. a D. O. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. Curtea apreciază că în baza art.136 C.proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute de judecătorul fondului. Probele și indiciile temeinice în speță sunt: declarațiile învinuiților minori P. V. I. și P. L., rapoartele de constatare tehnico-științifică realizate de L. de A. F.-C. D. și P. din cadrul BCCO C. și procesele verbale de transcriere a conținutului convorbirilor telefonice interceptate și redate. Față de cele ce preced, nu se impune luarea față de inculpat a unei alte măsuri restrictive de libertate prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., condiții în care recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, în baza art.189 C.proc.pen. Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul va plăti statului 400 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocat din oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. I. G., deținut în Arestul IPJ M., împotriva încheierii penale nr. 528 din 20 octombrie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. B. V. G. D. P. M. N. P.D./D.S. - 4 ex. (...) Jud.fond S. F.A.
| ← Decizia penală nr. 213/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 738/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
