Decizia penală nr. 222/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 222/A/2011
Ședința publică din 8 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G.-judecător JUDECĂTORI : D. P.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
D. SUCIU
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul R. A. F. M. împotriva sentinței penale nr. 541 din 25 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr.
5. al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la omor, prevăzute de art. 192 alin. 1ș i 2 Cod penal, respectiv art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avoct OVIDIU STELIAN MILC., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea vătămată C. V. și partea civilă S. DE U. D. C. O. B.-M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține apelul formulat
și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Apărătorul inculpatului depune la dosar două înscrisuri respectiv: o adeverință medicală pe numele mamei inculpatului, R. M. din care rezultă afecțiunile de care suferă aceasta, precum și o anchetă socială întocmită de P. C. A. județul M..
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se rețină și starea de provocare în cauză. În continuare se arată că, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, concluziile raportului medico-legal care precizează că partea vătămată nu a fost pusă nici un moment în primejdie. Raportat la declarația părții vătămate și a inculpatului, se prezumă o scuză a provocării întrucât partea vătămată a amenințatinculpatul și i-a adus jigniri. Din declarația inculpatului a rezultat că, din cauza injuriilor aduse de partea vătămată, într-un acces de furie, a luat un topor și s-a deplasat spre poarta de acces în curtea părții vătămate, avândintenția de a-i aplica o „corecție";. Tot acesta a fost cel a dat telefon la 112 pentru a chema ambulanța.
În final, se arată de apărătorul inculpatului că acesta a conștientizat fapta comisă și o regretă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, menționând că nu se impune reținerea stării de provocare în cauză. Fapta inculpatului constând în aceea că la data de 25 august 2011, în aceleași împrejurări, i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un topor în zona capului, a spatelui și antebrațului drept, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 13-15 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin 1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor alicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările comiterii acestora, dar și lipsa antecedentelor penale și conduita inculpatului pe parcursul procesului penal.
Inculpatul R. F. M. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, menționând că era sub influența băuturilor alcoolice, iar intenția lui nu era decât să sperie victima.
C U R T E A:
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr. 541 din (...), a condamnat pe inculpatul R. F. M. fiul lui A. și M., născut la data de (...) în A., jud. M., cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în comuna A. nr. 36, jud. M., CNP 1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare, pt. săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu,prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.
- 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. ateza a II-a și lit. b C. pe o perioadă de 3 ani, pt. săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. raportat la art. 174 C. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C. În temeiul art. 33 lit. a C. raportat la art. 34 lit. b C. și art. 35 alin. 1 C., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a te za a II-a și lit. b C. pe o perioadă de 3 ani. În temeiul art. 71 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. În temeiul art. 350 C. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, de la data de (...) la zi. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ. S-a luat act că partea vătămată C. V., domiciliat în comuna A. nr. 37, jud. M., nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 14 C. raportat la art. 346 C. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M. a sumei de 40 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordată părții vătămate precum și dobânda legală aferentă acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă. În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b C.pen, s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un topor în lungime de 54 cm și tăiș de 9 cm, obiect înregistrat în registrul de corpuri delicte al instanței la poziția nr. 3.. În temeiul art. 109 C. s-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a bunurilor înregistrate în registrul mijloacelor de probă al instanței la poziția nr. 3., după care vor fi restituite părții vătămate C. V. În temeiul art. 191 alin. 1 C., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 lei - onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondurile M.ui Justiției către d-na av. Bordei Raluca. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpatul R. F. M. și partea vătămată C. V. sunt vecini, ambii locuind în comuna A., jud. M., iar la data de (...) în jurul orei 17,00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, părțile au început să se certe. Din declarația inculpatului R. F. M. a rezultat că din cauza injuriilor aduse de partea vătămată, într-un acces de furie, a luat un topor și s-a deplasat spre poarta de acces în curtea părții vătămate, având intenția de a-i aplica o „corecție";. Deși partea vătămată s-a apropiat la rândul său de poartă și i-a cerut inculpatului să nu intre, acesta a pătruns în curte și a început să o lovească (fila 66 dosar urmărire penală). Potrivit susținerilor inculpatului, confirmate de celelalte probe administrate în cauză, acesta i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu toporul în zona capului și a corpului, iar după ce C. V. a început să sângereze, a părăsit curtea casei acestuia. Astfel, din declarația părții vătămate C. V. a rezultat că inculpatul, după ce a pătruns în curte, l-a lovit cu toporul în cap, peste mâna dreaptă și în spate, agresiunea încetând când partea vătămată a început să sângereze (fila 45 dosar urmărire penală). De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că imediat după incident inculpatul s-a deplasat la locuința martorei R. L. și i-a cerut acesteia să „sune la 112 pentru că i-a tăiat grumazul și mâinile la V.. Martorii audiați au relatat că au observat că partea vătămată prezenta urme de sânge pe haine și pe corp și prezenta tăieturi în zona capului și la o mână (filele 47-55 dosar urmărire penală). Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 810/(...) întocmit de S. M.-L. J. B. M. s-a constatat că partea vătămată C. V. prezenta multiple plăgi tăiate și excoriații liniare care s-au putut produce prin loviri cu un corp tăietor - despicător, leziunile fiind situate la nivelul capului, spatelui și antebrațului drept. De asemenea, s-a concluzionat că leziunile necesită pentru vindecare un număr de 13-15 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața părții vătămate (file 42 dosar urmărire penală). Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului și procesului-verbal de examinare, de la domiciliul inculpatului a fost ridicat obiectul folosit de acesta la comiterea agresiunii, respectiv un topor în lungime de 54 cm și tăișul de 9 cm (fila 22 dosar urmărire penală). În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului R. F. M., constând în aceea că la data de (...), având asupra sa untopor, a pătruns fără drept în curtea casei aparținând părții vătămate C. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal. De asemenea, fapta inculpatului C. V. constând în aceea că la data de (...), în aceleași împrejurări, i-a aplicat părții vătămate C. V. mai multe lovituri cu un topor în zona capului, a spatelui și antebrațului drept, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 13-15 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal. Sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, instanța a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că acesta a aplicat mai multe lovituri cu tăișul unui topor în zone vitale ale corpului părți vătămate, respectiv în zona capului și a spatelui. Or, având în vedere zonele vitale vizate, multitudinea loviturilor și caracteristicile instrumentului vulnerant folosit, respectiv tăișul unui topor în lungime de 54 cm, instanța a apreciat că, în plan subiectiv, inculpatul a prevăzut posibilitatea suprimării vieții părții vătămate și deși nu a urmărit producerea acestui rezultat, l-a acceptat, fapta fiind comisă în forma de vinovăție a intenției indirecte, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal. Având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art. 3201 alin . 7 Cod procedură penală ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat, instanța a reținut că limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime, fiind cuprinse între 2 ani și 6 ani și 8 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1,2 Cod penal și respectiv, între 3 ani și 4 luni și 6 ani și 8 luni și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, după aplicarea prevederilor art. 21 alin. 2 Cod penal. În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal instanța a condamnat inculpatul R. F. M. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările comiterii acestora, dar și lipsa antecedentelor penale și conduita inculpatului pe parcursul procesului penal. În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, constatând că faptele care formează obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în concurs real, instanța a dispus contopirea pedepsei stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o perioadă de 3 ani. Instanța, în temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal. Constatând că temeiurile care au determinat privarea de libertate subzistă și în prezent, instanța în temeiul art. 350 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 Codpenal a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, de la data de (...) la zi. Instanța, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ. Instanța a luat act că partea vătămată C. V., domiciliat în comuna A. nr. 37, jud. M., nu s-a constituit parte civilă în cauză. În considerarea dispozițiilor art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă S. J. de U. "D. C. O." B. M. a sumei de 40 lei, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordată părții vătămate precum și dobânda legală aferentă acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă. Potrivit art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un topor în lungime de 54 cm și tăiș de 9 cm, obiect înregistrat în registrul de corpuri delicte al instanței la poziția nr. 3.. Instanța, în temeiul art. 109 Cod procedură penală, a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a bunurilor înregistrate în registrul mijloacelor de probă al instanței la poziția nr. 3., după care vor fi restituite părții vătămate C. V., iar în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 lei - onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondurile M.ui Justiției către d- na av. Bordei Raluca. Împotriva soluției instanței de fond, a declarat apel inculpatul R. F. M. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond, a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă legală judiciară a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, cu consecința diminuării considerabile a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, întrucât apelantul este în vârstă de 50 de ani, a ripostat la injuriile victimei, și a regretat infracțiunea săvârșită. Curtea, examinând apelul promovat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări: Instanța de apel reține că pentru existența provocării este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub influența unei puternice tulburări sau emoții; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violență ori, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau, printr-o altă acțiune ilicită gravă. Probele dosarului, testimoniale și scrise, administrate în faza de urmărire penală reliefează fără echivoc că agresiunea săvârșită de inculpat, constând în lovirea victimei cu toporul în regiunea capului și a mâinilor a avut loc fără ca victima să-l fi agresat verbal sau fizic, în prealabil pe acesta. Starea de tulburare caracteristică circumstanței atenuante a provocării, constă în reacția psihică produsă făptuitorului de actul provocator al persoanei vătămate și care determină comiterea infracțiunii. Existența sa se verifică în raport cu momentul săvârșirii acesteia, iar intensitatea ei se apreciază ținându-se seama de persoana făptuitorului și de circumstanțele în care s-au produs faptele. În mod corect nu s-a reținut în cauză aplicarea art.73 lit.b C. deoarece provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere afăptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, iar pe de altă parte, provocarea trebuie să fie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, cerințe neîntrunite în speță de atitudinea victimei Niciunul dintre matorii audiați în cauză în faza de urmărire penală, nu confirmă apărarea inculpatului în sensul că anterior lovirii victimei cu toporul, aceasta să-i fi atacat fizic sau provocat în vreun fel pe apelant. A. exercitat de inculpat, cu toporul în spatele victimei s-a derulat spontan, fără a fi provocat sau atacat de aceasta. Prin urmare, nu se poate onora acest motiv de apel. De altfel, inculpatul a fost trimis în judecată de către procurori fără reținerea scuzei provocării, acesta fiind de acord ca procesul să se soluționeze de către instanță, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Referitor la aplicarea circumstanțelor atenuante vizate de art.73 lit.b și și art. 74 C., Curtea afirmă că acestea nu au fost în mod judicios reținute în favoarea apelantului, neimpunându-se pe cale de consecință scăderea substanțială sub minimul special prevăzut de lege, a sancțiunii necesare, învederând următoarele: La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C. Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător. Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia. Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor. Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 C. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 C., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s- a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia. În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat care pătrunzând în curtea victimei, fără acordul acesteia, l-a agresat cu toporul, nu justifică aplicarea art.74, 76 C. Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății. Nu se poate ca pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi , răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții. Sub aspectul individualizării pedepsei, în speță trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră in fața instanței de fond cu privire la infracțiunea imputată, este în vârstă de 50 de ani, nu posedă antecedente penale, regretând cele petrecute. Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei aplicată apelantului R. F. M., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni. Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor. Curtea consideră că pedeapsa principală de 6 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei infracțiuni contra vieții și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al acestuia, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă. Față de modul concret de săvârșire a faptei și împrejurarea că inculpatul cu un topor cu lama de 54 cm a acționat asupra capului victimei, cuantumul pedepsei principale de 6 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate apelantului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia. Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este întemeiat motivul de apel invocat, respectiv reducerea pedepsei. Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art. 379 pct.1 lit-. b Cpp. În baza art.350 C. se va menține starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art.5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța). Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Maramureș, nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art.5 paragraf 1 lit.a și c din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei. Ținând seama de probatoriul cauzei și soluția pronunțată de tribunal, curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se regăsesc în disp.art.148 lit.f C.proc.pen. și că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu prevederile legale invocate, coroborate cu cele ale art.5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În baza art.88 Cod pen. raportat la art.381 C. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu 26 august 2011 și până la zi. În baza art.71 C. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, neavând dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și nici cel de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei. Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. Se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art 189 Cpp. Văzând disp.art.192 al.2 Cpp. Inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. F. M., detinut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 541 din 25 octombrie 2011 a T.ui M.. Mentine stara de arest a inculpatului. Potrivit articolului 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 26 august 2011 și până în prezent. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 decembrie 2011 în prezența inculpatului arestat. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, G. V. G. D. P. M. N. 4 ex. - (...)jud.fond.R. A.
red.PD/CA
| ← Decizia penală nr. 131/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 755/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
