Decizia penală nr. 755/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.755/R/2011
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. M. - judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
M. R.
G.IER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A.
C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și inculpatul S. A. împotriva sentinței penale nr.103 din 1 februarie 2011 a J. B., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev.de art.192 al.2 C.pen., tentativă de viol prev.de art.20 rap.la art.197 al.1
C.pen. și tentativă la tâlhărie prev.de art.20 rap.la art.211 al.2 lit.b și al.2/1 lit.c C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor
și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 mai 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. din data de a J. B. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul S. A., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă
Judecătoria Bistrița nr.2., din infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal, tentativă de viol prev. de art.20 Cod penal, raportat la art. 197 alin.1 Cod penal și tentativă de tâlhărie prev. de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.21 lit.c Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, în infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal și de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. În baza art.192 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul S. A., fiullui A. și F., născut la data de (...), în B., județul B.-N., CNP 1., cetățean român, muncitor forestier, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 10 clase, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Ș., sat Ș., nr. 219, județul B.-N., aflat în prezent în Arestul IPJ B.-N., pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, la pedeapsa de: 3 ani închisoare. În baza art.20 Cod penal, raportat la art.197 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de tentativă de viol, îndauna părții vătămate B. I., domiciliată în comuna Ș., sat Ș., nr. 241, județul B.-N., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal, pe o durată de 4 ani. În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la art.10 alin.1 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul S. A., de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art.211 alin.2 lit.b, alin.21 lit.c Cod penal, în dauna părții vătămate B. I., întrucât fapta nu există. În baza art.33 lit.a Cod penal s-a constatat că infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal și tentativă de viol prev. de art.20 Cod penal, rap. la art.197 alin.1 Cod penal au fost comise în forma concursului real prev. de art.33 lit.a Cod penal. În baza art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de :- 3 an i înc h iso are ș i pede aps a co mple men tar ă a in terz icer ii drep tur ilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Teza a II-a, l it. b Cod pen al, pe o du r ată de 4 ani. În baza art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 862alin.1 Cod penal. Potrivit art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:- să se prezinte, la datele fixate la S. de P. de pe lângă T. B.-N. să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, S. de P. de pe lângă T. B.-N. Conform art.863 alin.3 Cod penal a fost obligat inculpatul să nu intre în legătură cu partea vătămată B. I., în nici un fel. S-au pus în vedere inculpatului disp. art.864 Cod penal. S-a făcut aplicarea disp. art.71 alin.2 Cod penal, rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Potrivit art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 25 iulie 2010, la zi. În temeiul art.350 alin.3 lit.b Cod proc.penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile B. I., a fost parțial recuperat prin achitarea sumei de 5.800 lei de către inculpat în favoarea acesteia, respectiv 800 lei reprezintă despăgubiri materiale și 5.000 lei daune morale. În baza art.998 Cod civil, rap. la art.14 și art.346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. I., suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate. În baza art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 700 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 880 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu pentru avocat R. A. (în faza de urmărirepenală) și 76 lei - costul rapoartelor de constatare medico legală întocmite de S. J. de M. L. B.-N. În baza art.192 pct.1 lit.a Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată să plătească în favoarea statului, suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 2., înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr. (...), inculpatul S. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev.de art.192 al.2 Cod penal, tentativă de viol, prev. de art.20 rap. la art.197 al.1 Cod penal și tentativă la tâlhărie, prev.de art.20 rap. la art.211 al.2 lit.b, al.2/1 lit.c Cod penal, cu aplic.art.33 lit. a Cod penal. În fapt, s-a reținut în esență că, la data de (...) partea vătămată B. I. a depus plângere penală prin care solicita tragerea la răspundere penală a inculpatului S. A. care în noaptea de 24/(...), în jurul orelor 2.00-3.00, a pătruns prin efracție în locuința sa din sat Ș., nr. 241, județul B.-N., a încercat să o violeze, dar nu a reușit întrucât nu a avut erecție, a agresat-o fizic, provocându-i leziuni corporale traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale și i-a solicitat bani din casă, adresându-se victimei într-un mod amenințător, de câteva ori, întrebând-o „Unde ți-s banii? Unde ți-s banii?. Speriată, victima i-a promis că-i va da banii dacă o lasă să se ridice, lucru pe care inculpatul nu l-a făcut continuând să o țină la pământ și nici nu a ajuns să-i sustragă banii deoarece partea vătămată a reușit să scape și să fugă la vecini. Prin O. din data de 25 iulie 2010, emisă de IPJ B.-N., S. de I. C., s-a dispus reținerea pe 24 ore a inculpatului, începând cu ora 21,30, iar prin Î. penală nr.43/CC/2010 a J. B., față de inculpat s-a luat măsura privativă de libertate a arestării pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 26 iulie 2010, ora 14,30 și până în data de 24 august 2010, ora 14,30. P. vătămată B. I., s-a constituit parte civilă cu suma de 20.800 lei despăgubiri civile, din care 800 lei reprezintă contravaloarea celor două uși distruse de inculpat, iar suma de 20.000 lei reprezintă daune morale pentru trauma fizică suportată, dar îndeosebi cea psihică, atât în momentul comiterii faptelor de către inculpat, cât și ulterior, în familie și societate.(f.24). Inculpatul, în cursul urmăririi penale, inițial a negat comiterea tuturor faptelor reținute în sarcina sa, ulterior recunoscând că în noaptea de 2. iulie 2010, a pătruns prin efracție în casa părții vătămate B. I., dar că nu-și mai amintește nimic din ce s-a întâmplat, întrucât se afla sub influența băuturilor alcoolice, susținând, referitor la zgârieturile pe care le avea pe față, că a fost zgâriat de crengile copacilor, în pădurea Lunca Bradului, unde lucrează ca muncitor forestier, în ziua de 24 iulie 2010 (f.38,39, 41-16), însă în fața instanței s-a prevalat de dispozițiile art.70 alin.2 Cod proc.penală, execitându- și dreptul la tăcere (f.26). Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarului nr. 2. al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, declarațiile părții vătămate B. I. (f.23-32), procesul verbal de cercetare la fața locului (f.8-11), planșa fotografică cu aspectele fixate și urmele ridicate de la locul faptei (f.12-22), constatările preliminare și raportul de constatare medico-legală privind partea vătămată (f.33-36), declarațiile inculpatului S. A. (f.37-46), declarațiile martorilor D. A.- G., H. I., H. I.- A., H. G., C. I., B. M., B. D., S. A., G. I. și G. D. (f.47-73), constatările preliminare și raportul de constatare medico-legală pricind pe inculpat (f.75-78, procesele verbale de ridicare a mijloacelor materiale de probă (f.79-82), declarația părții vătămate B. I., dată în instanță (f.47-49), depozițiilemartorilor audiați în instanță: H. I. (f.50-51), H. I. A. (f. 52-53), H. G. (f.54-55), C. I. (f.96-97), B. M. (f.98), B. D. (f.99-100), S. A. (f.101), G. I.(f.121), G. D. (f.122), instanța a reținut următoarea stare de fapt: În noaptea de 2. iulie 2010, în jurul orelor 2.00-2.30, după ce s-a întors cu mașina martorului D. A. de la discoteca din Șieu, unde consumase băuturi alcoolice, respectiv spirtoase și bere, inculpatul S. A., s-a deplasat înspre casa părții vătămate B. I., din sat Ș., nr.241, situată la o distanță relativ scurtă de locuința sa, la circa 300 metri. Inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor și s-a îndreptat înspre bucătăria de vară, unde dormea partea vătămată, a forțat cele două uși de acces, izbindu-se cu umărul de acestea și a pătruns în încăpere, îndreptându- se direct înspre patul părții vătămate, i-a pus mâna pe gură și s-a urcat peste ea, fără a scoate o vorbă. Cu cealaltă mână inculpatul și-a dat jos pantalonii până la glezne, cu intenția de a întreține relații sexuale cu aceasta, însă partea vătămată s-a zbătut, astfel că a încercat s-o imobilizeze, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii. P. vătămată nu a încetat să se zvârcolească, astfel că a reușit în cele din urmă să scape, însă numai pentru un moment, fiindcă a căzut între masă și pat, împrejurare în care inculpatul a sărit iarăși peste ea. Drept urmare, partea vătămată, speriată, l-a strigat pe vecinul său: „I.e!, I.e!";. A. inculpatul i-a pus din nou mâna peste gură, continuând să se frece de partea vătămată, urmărind să aibă erecție și pentru că aceasta se zbătea continuu, opunându-se din răsputeri intenției inculpatului de a întreține relații sexuale, zgâriindu-l pe versantul stâng al piramidei nazale, în zona ochiului stâng și a gâtului, a continuat să exercite violențe asupra acesteia: i-a smuls fusta, s-a urcat cu genunchii peste ea, a apăsat-o cu cotul pe sânul stâng, a tras-o de păr, trântind-o cu capul de pământ, însă nu a reușit să aibă erecție. La un moment dat, s-a auzit un zgomot afară, de care a profitat partea vătămată, spunându-i inculpatului că vine cineva, astfel că acesta probabil s-a speriat și, vrând să părăsească încăperea, s-a împiedicat de un scaun pe care l-a răsturnat și a căzut peste teracotă, timp în care partea vătămată s-a ridicat de jos și a fugit la vecinii săi, familia H., în starea în care se afla: desculță, fără batic, cu părul răvășit, fără fustă, doar într-o cămașă, spunându-le membrilor familiei că cineva a intrat la ea în casă și a agresat-o, dar a reușit să fugă. Martorul H. I.-A., a apelat telefonic paza de noapte, ulterior fiind sesizate organele de poliție. Potrivit declarațiilor părții vătămate pe parcursul derulării incidentului l- a pipăit pe agresor și a constatat că avea pe mâna dreaptă „o brățară din ață, pe două rânduri, de genul celor confecționate la mănăstire";, avea urechile mici și părul tuns scurt. În baza celor relatate de partea vătămată lucrători din cadrul postului de poliție Ș. s-au deplasat la locuința familiei S. unde au intrat cu acordul părinților inculpatului și l-au găsit pe acesta dormind. Cu această ocazie s-a putut observa că pe mâna dreaptă inculpatul avea două brățări negre, cu mărgele textile, identice celor vândute la mănăstire, care au fost ridicate, brățări ce erau pline de fire de păr lungi, de culoare albă și cenușie, specifice părului cărunt. P. vătămată a mai susținut că, în timp ce inculpatul exercita actele de violență asupra sa, a întrebat-o unde îi sunt banii, amenințând-o cu moartea și speriată fiind, i-a promis că îi va da banii dacă o lasă să se ridice, însă inculpatul a continuat să o agreseze. În fața organelor de cercetare penală, în data de 25 iulie 2010, partea vătămată a susținut că în jurul orelor 2,00 a auzit o bubuitură puternică laușa de acces, ușa s-a deschis și în interior a intrat un bărbat pe care inițial nu l-a cunoscut. I-a pus mâna pe gură și s-a urcat călare peste ea, fără să vorbească nimic. Cu o mână o ținea de gură, iar cu cealaltă și-a dat jos pantalonii, ajungându-i până la glezne, s-a lăsat peste ea și i-a ținut gura cu ambele mâini, s-a frecat de partea vătămată însă nu a reușit să aibă erecție. A reușit să coboare din pat, dar a picat între masă și pat. El a sărit imediat peste ea. P. vătămată a reușit să strige „I.e, I.e";, dar a prins-o din nou de gură și a lovit-o cu pumnii peste spate. L-a prins de mâna dreaptă și „a văzut";, că avea o brățară neagră, pe două rânduri, cu mărgele tot de culoare neagră identică cu brățările confecționate de călugărițe. L-a pipăit pe față și pe cap, constatând că avea urechile mici, iar după ce s-a obișnuit cu întunericul l-a recunoscut pe acel bărbat ca fiind S. S. A. s-a tras sub masă și a împins-o pe partea vătămată cu capul sub pat și pentru că a strigat, inculpatul a trântit-o cu capul de pardoseală, i-a pus cotul pe sânul stâng și a lovit-o la mâna dreaptă în zona încheieturii. A. partea vătămată i-a zis „mă eu te cunosc, ești S., dar el nu a vorbit nimic. Nu a avut erecție deloc, partea vătămată realizând că inculpatul a vrut să o violeze, astfel că după aproximativ 45 minute - o oră cât s-a chinuit cu ea și a bătut-o, cu o mână și-a tras în sus pantalonii și s-a îmbrăcat, singurele lui cuvinte fiind „. ți-s banii?";, partea vătămată răspunzându-i „stai că ți-i aduc, dacă mă lași să mă ridic";, dar nu a lăsat-o. A. partea vătămată i-a spus „vezi că este cineva la ușă";, moment în care inculpatul s-a ridicat și vrând să iasă afară, s-a împiedicat de un scaun și a căzut spre teracotă, astfel că partea vătămată a reușit să fugă afară desculță și fără năframă pe cap, până la vecina sa H. I. S-au trezit toți membrii familiei, partea vătămată spunându-le că S. a intrat în casa sa, a bătut-o, a încercat să o violeze și i-a cerut bani (f.25- 32). Audiată de procuror, în ziua imediat următoare, partea vătămată, a relatat că în noaptea de 24/(...), în jurul orelor 2,00 a auzit zgomote puternice la ușa, persoana a forțat obloanele și ușa, a intrat în casă, a venit direct la pat și a tras-o jos, trântind-o la pământ. S-a urcat peste ea, i-a rupt rochia, iar el și-a dat jos pantalonii. P. vătămată a încercat să se opună dând din picioare. Bărbatul a luat-o apoi de cap, a trântit-o de câteva ori cu capul de pământ a învârtit-o de pe spate pe burtă și a pus-o cu capul sub masă, strigând de câteva ori „. ți-s banii";, partea vătămată răspunzându-i că îi va da dacă o va lăsa să se scoale, însă nu a lăsat-o, continuând să o lovească, iar în momentul când și-a luat mâinile de pe gura părții vătămate, aceasta a strigat „I.e, I.e";. Din cauza vântului s-au trântit ușile de la intrare, moment în care partea vătămată i-a spus acestuia că vine miliția. Profitând de neatenția lui, a reușit să se scoale și a fugit desculță și numai cu bluza pe ea, la vecina O. I. A. era la poartă, pentru că auzise strigăte. A intrat în casa acesteia, a luat o rochie, iar vecinul H. I., a sunat la pază. P. vătămată a mai susținut că deși era întuneric l-a cunoscut pe bărbat, după forma feței și a urechilor și chiar i-a spus pe nume „.-mă, mă S.. La o mână avea o brățară din ață, ca de la mănăstire, pe două rânduri (f.24). În fața instanței de judecată însă partea vătămată a declarat că inculpatul a venit la pat, s-a urcat peste ea, fără să-i vorbească nimic, a prins- o, s-a zbătut apoi el a tras-o jos din pat, partea vătămată a strigat „.-mă în pace";, apoi acesta s-a urcat din nou peste ea, și-a desfăcut pantalonii și i-a tras jos, moment în care partea vătămată a început să plângă, s-a zbătut, apoi a început să strige, fapt pentru care i-a pus mâna pe gură, a tras-o de picioare, târând-o prin mijlocul casei, apoi a tras rochia de pe ea și i-a aplicat lovituri peste cap și pentru că a început din nou să strige i-a astupat gura, continuând să se frece de ea. P. vătămată i-a spus „.-mă că îți dau toțibanii, atunci a întrebat-o unde îi sunt banii";, iar ea i-a răspuns „că sunt în șurț, în buzunar, pe masă, dar nu a mai avut bai de bani";. A susținut partea vătămată că dacă ar fi lăsat-o în pace, i-ar fi dat ea însăși banii, în șorț având suma de cinci milioane lei vechi. Cu toate acestea nu a renunțat să o chinuie. I-a pus din nou mâna pe gură, în cele din urmă reușind să-și bată joc de ea, a penetrat-o, partea vătămată relatând „m-a făcut";. S-a urcat cu genunchi peste ea încât a învinețit-o toată, apoi a întors-o pe burtă, s-a urcat cu genunchi pe spatele său. Precizează că în momentul în care a tras-o jos din pat, s-a lovit la cap, astfel încât „n-am mai știut de mine";, iar când a întors-o pe burtă s-a urcat cu genunchi pe spate, a tras-o cu mâna de păr. La un moment dat s-a auzit un zgomot ca și cum cineva a trântit ușa și atunci inculpatul s-a ridicat de peste ea, a ieșit și a luat-o la fugă, prin grădină. P. vătămată a încercat să se ridice, ținându-se de piciorul patului, dar nu avea putere, reușind în cele din urmă, cu greu să se ridice, apoi s-a deplasat la locuința familiei H., a bătut la ușă, i-a deschis H. I., a intrat în pielea goală, ea a aprins becul și atunci și-a dat seama că este în pielea goală, astfel că a rugat-o să îi dea o rochie de a ei, spunându-i că a bătut-o „Sănducu, care tot vine la voi";. P. vătămată a afirmat că l-a cunoscut pe inculpat după brățară, arătând că avea două rânduri de mărgele, dar și după vorbă, vorbea rar întrebând-o „. sunt banii, dacă nu îmi spui te omor"; (f. 47-49). Simpla lecturare a celor trei declarații date de partea vătămată, conduce la constatarea unor inarvertențe, discrepanțe, inconsecvențe ale susținerilor acesteia, cu privire la mai multe momente, în modul relatării derulării incidentului. Astfel, în privința momentului inițial, al debutului incidentului, dacă prima dată a susținut că persoana necunoscută s-a urcat peste ea, a prins-o de gură, cu cealaltă și-a dat jos pantalonii, s-a frecat de ea, însă ea s-a zbătut, reușind să scape, dar a căzut între masă și pat, într-o altă declarație, a susținut că inculpatul a tras-o jos din pat, continuând violențele, iar în fața procurorului a afirmat că persoana a venit la pat și a tras-o direct jos, trântind-o la pământ, violențele desfășurându-se, așadar exclusiv pe pardoseală. O altă contradicție vizează susținerile părții vătămate, cum că după ce inculpatul s-a chinuit aproximativ 45 de minute cu ea (deoarece nu a avut erecție) și a bătut-o, și-a tras pantalonii și s-a îmbrăcat, singurele lui vorbe fiind „. sunt banii";, în timp ce într-o altă declarație a afirmat că i-a cerut bani sub amenințarea cu moartea, în timpul în care era peste ea și exercita acte de violență fizică, pentru ca în final să declare că a și „făcut-o";, respectiv a penetrat-o, deși tocmai ea susține că s-a chinuit 45 de minute, fără să aibă erecție. Apoi, o altă inconsecvență în declarații se referă la modul în care s-a finalizat incidentul. Dacă la procuror partea vătămată a susținut că după ce i-a spus inculpatului că vine miliția, a profitat de neatenția lui, a reușit să se ridice de jos și a fugit la vecina H. I. care se afla la poartă; la organul de cercetare penală a afirmat că i-a spus inculpatului că e cineva la ușa, moment în care, inculpatul s-a ridicat și vrând să iasă s-a împiedicat de un scaun și a căzut înspre teracotă, reușind să fugă, iar în fața instanței a susținut că la un moment dat s-a auzit un zgomot ca și cum cineva a trântit ușa și atunci inculpatul s-a ridicat de peste ea, a ieșit și a luat-o la fugă prin grădină, după care s-a ridicat și ea. În unele declarații arată că vecina sa, martora H. I. se afla la poartă în momentul în care s-a deplasat înspre locuința acesteia, iar în celelalte că se afla în casă unde toți membrii familiei dormeau. Apoi, dacă tuturor martorilor, respectiv membrilor familiei H., la care s-a dus imediat după consumarea incidentului, paznicului C. I., polițistului Drăgan V., ultimii doi sosind de îndată ce au fost contactați telefonic, partea vătămată le-a declarat că nu știe cine e persoana care a agresat-o, doar că avea urechile mici, era tuns scurt și purta o brățară pe mâini, în fața organelor de cercetare penală și a procurorului, partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul, chiar i-ar fi spus pe nume acestuia în timpul agresiunii, recunoscându-l după forma feței și a urechilor (susținere cel puțin hilară, știut fiind că la o vârstă înaintată cum e cea a părții vătămate - 81 ani, simțurile nu sunt chiar atât de ascuțite), la instanță însă declarând că l-a cunoscut după brățară. Interesantă este și descrierea amănunțită a brățării pe care inculpatul a purtat-o în noaptea respectivă, în condițiile în care era întuneric și nu exista nici o sursă de lumină: neagră, cu două rânduri de mărgele negre, din ață, identică cu cele confecționate de călugărițe. Pe de altă parte, este de notorietate că foarte multe persoane poartă asemenea brățări. În altă ordine de idei, reținem că susținerile părții vătămate, în sensul că a aflat de la B. M., că și pe aceasta a acostat-o noaptea, a lovit-o, dar a reușit să scape (f.32), sunt lipsite de suport real, infirmate chiar de martora B. M. (f.98), după cum neverosimilă este și afirmația acesteia potrivit căreia inculpatul a intrat noaptea în casă de mai multe ori la P. F., care a pățit la fel ca și ea. E. reală împrejurarea că într-una din nopți a pătruns prin efracție, în locuința acesteia, însă nu a exercitat acte de violență fizică asupra sa pentru a o constrânge să întrețină relații sexuale, iar într-o altă noapte a încercat doar să forțeze ușa locuinței aceleiași persoane. Probele administrate în cauză, converg spre dovedirea împrejurării că inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice în noaptea de 2. iulie 2010, a pătruns prin efracție, în locuința părții vătămate, a exercitat acte de violență fizică asupra acesteia, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 5-6 zile îngrijiri medicale (s-au putut produce prin lovire cu corp dur și compresiune cu mâna), astfel cum rezultă din raportul de constatare medico legală nr. 1930/II/a/39/(...) întocmit de S. J. de M. L. B.-N. (f.36), în scopul întreținerii de relații sexuale cu aceasta, împotriva voinței sale, care însă nu s-au consumat datorită neputinței biologice a inculpatului și opoziției înverșunate a părții vătămate. În opinia noastră, intenția inculpatului este evidentă, lipsită de cea mai mică îndoială, a fost aceea de a obține satisfacții sexuale, chiar împotriva voinței părții vătămate și nicidecum aceea de a o tâlhări. Astfel, însăși partea vătămată susține că inculpatul „s-a chinuit";, circa 45 de minute, însă nu a avut erecție. Dacă nu aceasta era intenția sa, nu ar fi insistat atâta, într-un interval destul de întins ci, după o logică sumară, dacă l-ar fi interesat banii s-ar fi dus și i-ar fi luat din la locul pe care i l-a indicat partea vătămată (în buzunarul șorțului aflat pe masă), loc ce îi era la îndemână, deci nu avea de cotrobăit, devreme ce incidentul s-a petrecut pe jos, între masă și pat, astfel că nu ar fi existat nici un impediment. De altfel, însăși partea vătămată a susținut în declarația dată în fața instanței, că după ce i-a precizat locul în care se află banii, „nu a mai avut bai de bani";. Pe de altă arte, probele testimoniale administrate în faza de cercetare judecătorească, confirmă faptul că partea vătămată a fost cea care a oferitbani inculpatului pentru a-l determina să renunțe la acțiunile violente exercitate în scopul întreținerii de relații sexuale, variantă pe care a susținut-o ea însăși, chiar în fața instanței: „.-mă că îți dau toți banii";. Abia atunci inculpatul a întrebat-o unde sunt banii, sub amenințarea cu moartea, aceasta precizându-i locul, dar cu toate acestea „nu a mai avut bai de bani";. Dacă inculpatul s-a împiedica de un scaun și a căzut, timp în care partea vătămată a fugit, cum ea însăși susține într-una dintre variantele declarate, acestuia îi era foarte simplu să i-a suma de bani devreme ce cunoștea locul în care se aflau, doar în câteva secunde, fără a face vreun efort deoarece, astfel cum s-a reținut, se aflau la îndemână, lucru ce nu s-a întâmplat. Întrebarea retorică care se pune este de unde a știut partea vătămată că inculpatul nu a luat banii, devreme ce acesta a rămas în casă exact lângă sursă, întrucât a declarat imediat polițistului, în prezența martorilor, acest aspect. În depoziția sa din fața instanței, martora H. I., a susținut că „. partea vătămată nu a afirmat că inculpatul i-ar fi cerut bani, însă ea i-ar fi oferit pentru ca să o lase în pace, dar inculpatului nu i-au trebuit bani. De altfel suma de cinci milioane lei, a rămas în șorț, fiind găsită de polițiști"; (sumă deloc neglijabilă). Apoi, martorul C. I. (fratele biologic al fiului adoptat al părții vătămate), a susținut că nu a auzit-o pe partea vătămată să fi spus nici că i-ar fi oferit bani inculpatului să o lase în pace și nici nu a auzit ca aceasta să fi spus că inculpatul i-a fi cerut bani, la întrebarea polițistului dacă acea persoană i-a luat bani, partea vătămată a răspuns negativ (f. 97). Însuși fiul părții vătămate, martorul B. D., a confirmat faptul că partea vătămată i-a solicitat persoanei ce a atacat-o „să-i dea pace, că-i dă bani";, dar acea persoană nu a luat nici un ban, precizând din nou: „a spus că ea i-a oferit bani lui S. să o lase în pace"; (f. 99). Același lucru susține și martorul H. I. A., în cursul urmăririi penale „a spus polițistului, în prezența mea…că i-a oferit bani pentru a o lăsa în pace"; însă în cursul judecății, a revenit asupra declarației sale (deși a relatat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale), susținând că partea vătămată i-a spus polițistului că inculpatul i-a cerut bani, dar că nu i-a luat, „nu știu ce a vrut, destul că m-a chinuit"; Din analiza expresiilor utilizate de partea vătămată „nu a avut bai de bani";, „nu știu ce a vrut, destul că m-a chinuit";, rezultă că nici măcar partea vătămată nu are certitudinea că inculpatul a avut intenția de a o tâlhări, ori tentativa la tâlhărie presupune fie începerea executării acțiunii principale (furtul), fie executarea acțiunii adiacente (acte de violență, ori amenințare), în vederea săvârșirii furtului. Mai reținem că, din depozițiile majorității martorilor audiați în instanță, ar rezulta că inculpatul ar avea o înclinație sexuală mai puțin firească, respectiv față de femei mai în vârstă. De altfel, prin O. procurorului din dosarul nr.3019/P/2009 al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, s-a reținut că, prin aceeași modalitate de forțare a ușii de acces, a pătruns în locuința părții vătămate P. F., de vârstă înaintată, fiind sub influența băuturilor alcoolice, însă, doar s-a așezat în patul în care dormea partea vătămată și a adormit, fără ca, în prealabil să fi exercitat vreun act de violență fizică, pentru a o determina să întrețină relații sexuale. Toate acestea conduc, în mod indirect, în opinia noastră, la limpezirea oarecum a intenției pe care a avut-o inculpatul în noaptea de 2. iulie 2010 când a intrat abuziv în locuința părții vătămate B. I., aceea de a întreține relații sexuale cu aceasta și, nicidecum de a o tâlhări. Având în vedere declarațiile inconsecvente ale părții vătămate, faptul că probele testimoniale sunt fondate, în cea mai mare pare, tot pe relatările acesteia, în lipsa unor martori oculari, a unor probe directe, certe, de netăgăduit, care să confirme faptul că actele de violență fizică au fost exercitate de inculpat, în scopul obținerii banilor, ci dimpotrivă cu scopul obținerii satisfacțiilor sexuale, apreciem că este incident principiul de drept „in dubio pro reo";, că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie prev. de art.20 Cod penal, rap. la art.211 alin.2 lit.b, alin.21 lit.c Cod penal (prev. de art.6 paragraful 2 din CEDO - garanție a dreptului la un proces echitabil), considerent pentru care instanța, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea de a fi comis această faptă penală, întrucât fapta nu există. Fapta inculpatului de a pătrunde, prin efracție, fără drept, pe timp de noapte, în locuința părții vătămate, astfel cum a fost reținută de către instanță, prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 Cod penal. Fapta aceluiași inculpat de a încerca, prin constrângere, respectiv prin exercitarea actelor de violență fizică asupra părții vătămate( căreia i-a cauzat leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale), să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, rezoluția infracțională neavând finalitatea scontată datorită neputinței fiziologice a inculpatului și opunerii de rezistență de către partea vătămată, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol prev.de art.20 Cod penal raportat la art.197 alin.1 Cod penal. Împrejurarea că se afla în stare de ebrietate, invocată în apărare, nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală pe inculpat, fiind vorba de o beție voluntară ce ar putea constitui cel mult o circumstanță atenuantă. Cât privește cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor din cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată: violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 Cod penal, tentativă de viol prev.de art.20 Cod penal raportat la art.197 alin.1 Cod penal și tentativă de tâlhărie prev.de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.21 lit.c Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 Cod penal și lovire prev.de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, instanța a respins-o ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Din probele administrate a rezultat fără nici un dubiu că inculpatul a comis infracțiunea încriminată de art.192 alin.2 Cod penal, în modalitatea pătrunderii în locuința părții vătămate, prin efracție, pe care de altfel a și recunoscut-o, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale (echimoze violacee pe piramida nazală, mamar stâng, deltoidian dreapta, scapular dreapta pe fața interioară a 1/3 medie coapsa dreaptă, pe fața posterioară a gâtului mâinii drepte și jugular dreapta potrivit raportului constatator medico-legal), însă trebuie avută în vedere intenția reală a inculpatului, aceea de a întreține raport sexual cu partea vătămată, agresiunea efectivă fiind exercitată în vederea obținerii satisfacțiilor sexuale, în condițiile opoziției părții vătămate. Aceste acțiuni ilicite intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de viol încriminată de legiuitor la art.197 Cod penal, care este o faptă complexă, constituind însăși modalitatea de realizare a laturii obiective - constrângerea,care, în speță, nu a avut finalitatea urmărită de inculpat pentru motivele susmenționate, astfel că fapta a rămas în formă de tentativă. Așadar, violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate reprezintă mijloacele utilizate în vederea ducerii la îndeplinire a scopului urmărit, a intenției sale directe - atingerea satisfacției sexuale prin întreținerea raportului intim, împotriva voinței părții vătămate. Pentru aceste considerente cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat, este neîntemeiată. La individualizarea pedepselor aplicate instanța a avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, împrejurările concrete în care s-au derulat activitățile infracționale, consecințele acestora, astfel că pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prev.de art.20 Cod penal raportat la art.197 alin.1 Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a, lit.b Cod penal, pe o durată de 4 ani. S-a constatat că infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod penal și tentativă de viol prev. de art.20 Cod penal, rap. la art. 197 alin.1 Cod penal, au fost comise în forma concursului real prev. de art. 33 lit.a Cod penal, iar în temeiul art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Teza a II-a, lit. b Cod penal, pe o durată de 4 ani. Constatând îndeplinite condițiile art.861 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privare de libertate, întrucât inculpatul este un element tânăr, a făcut demersuri pentru despăgubirea într-o anumită măsură a părții civile, iar până în prezent a fost privat de libertate o perioadă de mai bine de 6 luni, astfel că a avut posibilitatea conștientizării gravității faptelor, a consecințelor acestora, acest interval de timp fiind suficient pentru reeducarea sa, instanța, în baza art.861 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare de 5 ani, potrivit art.862 alin.1 Cod penal. Potrivit art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate la S. de P. de pe lângă T. B.-N. să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, S. de P. de pe lângă T. B.-N. Conform art.863 alin.3 Cod penal a fost obligat inculpatul să nu intre în legătură cu partea vătămată B. I., în nici un fel. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864 Cod penal. S-a făcut aplicarea disp. art.71 alin.2 Cod penal, rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Reținem că prin O. emisă de P. M. B.-S. de I. C., s-a dispus reținerea inculpatului pe timp de 24 ore, începând cu data de 25 iulie 2010, ora 21,30, iar prin Î. penală nr.43/CC/2010 a J. B., s-a luat măsura privativă de libertatefață de acesta, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 26 iulie 2010, ora 14,30 și până în data de 24 august 2010, ora 14,30, măsura fiind menținută, urmare a verificării și constatării legalității și temeiniciei acesteia, potrivit art.3001 Cod proc.penală, respectiv periodic, în conformitate cu dispozițiile art.3002 Cod proc.penală rap.la art.160b Cod proc.penală, până în prezent. Potrivit art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 25 iulie 2010, la zi. În temeiul art.350 alin.3 lit.b Cod proc.penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. În latura civilă s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile B. I., a fost parțial recuperat prin achitarea sumei de 5.800 lei de către inculpat în favoarea acesteia, respectiv 800 lei reprezentând despăgubiri materiale, mai precis contravaloarea ușilor distruse de inculpat și 5.000 lei daune morale, astfel cum rezultă din chitanța seria BN DVA nr.2000 174/24 ianuarie 2011 și din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc Andronesi V.n D.. Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 Cod civil, întrucât prejudiciul cauzat părții civile a fost doar parțial recuperat, până la nivelul sumei de 5.800 lei, astfel cum s-a reținut mai sus, instanța în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate, ca neîntemeiate. La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, instanța a avut în vedere importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală cărora li s-a adus atingere prin faptele inculpatului, respectiv integritatea corporală, libertatea vieții sexuale, intensitatea durerilor fizice exprimate în numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecarea leziunilor corporale, natura și localizarea acestora, dimensiunea suferințelor de ordin psihic concretizate în trauma suportată, teama insuflată, sentimentele de umilință, de jenă, de rușine față de cei din jur și față de comunitate, dar, pe de altă parte, a ținut seama și de faptul că durerea umană nu poate fi evaluată pecuniar, (apreciind ca fiind suficientă suma de 10.000 lei pentru compensarea suferințelor). În baza art.193 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 700 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului, suma de 880 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu pentru avocat R. A. (în faza de urmărire penală) și 76 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico legală întocmite de S. J. de M. L. B.-N. În baza art.192 pct.1 lit.a Cod procedură penală a obligat pe partea vătămată să plătească în favoarea statului, suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și inculpatul S. A. P. de pe lângă Judecătoria Bistrița a solicitat admiterea recursului cu consecința condamnării inculpatului S. A. la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 C.pen., tentativă de viol prev.de art.20 rap.la art.197 alin.1 C.pen.și tentativă de tâlhărie prev.de art.20 rap.la art.211 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen.într-un cuantum sporit cu executare în regim de detenție și aplicarea prevederilor art.7 alin.1 din Legea 76/2008. S-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală raportat la omisiunea de a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat conform art.7 din Legea 76/2008 și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului pentru tentativa la infracțiunea de tâlhărie și în ce privește cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei închisorii. În ce privește achitarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit și fragmentar declarația părții vătămate din fața instanței de judecată, că nu a reținut faptul că partea vătămată a fost constantă în declarațiile sale în ce privește faptul că în timpul exercitării violențelor asupra ei, inculpatul a întrebat-o de mai multe ori unde îi sunt banii, urmărind prin exercitarea de violențe procurarea de informații referitoare la locul unde se află banii în vederea sustragerii. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu cele ale martorilor care au arătat că imediat după eveniment partea vătămată le-a relatat că cel care a atacat-o a întrebat-o unde își ține banii. Lipsa martorilor oculari se datorează exclusiv împrejurării comiterii faptei, inculpatul pătrunzând prin efracție în toiul nopții, în casa unei persoane în vârstă, care locuia singură. Instanța a aplicat pedepse mult prea blânde în raport de gravitatea și pericolul social al faptelor deduse judecății. Modalitatea concretă de comitere a faptelor denotă o periculozitate sporită a inculpatului, acesta săvârșind faptele în toiul nopții, asupra unei femei în vârstă, chiar rudă mai îndepărtată cu inculpatul, lipsită de apărare, ce locuia singură, astfel că actele de violență exercitate de inculpat au avut aptitudinea de a înfrânge cu ușurință rezistența victimei. Inculpatul a mai fost sancționat administrativ în două rânduri pentru fapte de violare de domiciliu. Din referatul de evaluare întocmit în cauză, reiese că inculpatul pe fondul consumului de alcool își pierde controlul și se leagă de cei din jur, fiind implicat în diferite altercații și bătăi în comună și fiind sancționat contravențional în repetate rânduri pentru scandal și tulburarea liniștii publice, amenzile nefiind achitate. Consideră că nejustificat s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei raportat la comportamentul inculpatului după comiterea faptei, la atitudinea oscilantă avută pe parcursul procesului, condamnarea nefiind un avertisment pentru inculpat care să-l determine să nu mai săvârșească infracțiuni câtă vreme acesta nu se consideră vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, punând totul pe seama consumului de alcool și a faptului că cineva i-a făcut farmece. Inculpatul a declarat că nu este de acord cu plata pretențiilor civile formulate de partea vătămată și abia la finalul cercetării judecătorești a depus la dosarul cauzei o ofertă reală urmată de consemnațiune pentru un sfert din suma solicitată cu titlu de daune morale de partea vătămată, astfel că instanța a dat dovadă de neglijență exagerată față de inculpat. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din violare de domiciliu și tentativă la viol în violare de domiciliu și lovire prev.de art.180 alin.2 C.pen. În situația schimbării încadrării juridice a solicitat să se rețină circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.b și c C.pen.respectiv recuperarea prejudiciului și recunoașterea faptelor de către inculpat cu această încadrare și să se aplice o pedeapsă sub minimul special sfără spor de contopire cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și deducerea perioadei de detenție preventivă. În subsidiar, în măsura respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice s-a solicitat achitarea inculpatului conform art.10 lit.a C.proc.pen.,pentru tentativa la infracțiunea de viol cu reținerea de circumstanțe atenuante pentru violarea de domiciliu și condamnarea acestuia la o pedeapsă sub minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În latura civilă s-a solicitat să se constate recuperarea prejudiciului material și moral cauzat părții vătămate prin plata sumei de 5.800 lei din care 800 lei daune materiale și 5000 lei daune morale, respingând ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate. Consideră că nu există dovezi cu privire la comiterea faptelor de tentativă de viol și tentativă de tâlhărie cu excepția declarațiilor părții vătămate. Inculpatul nu a tăgăduit săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și nici posibilitatea de a fi aplicat unele lovituri părții vătămate pe fondul stării sale de ebrietate, însă nu a avut intenția de a tâlhări sau viola partea vătămată. Inculpatul a justificat incidentul prin faptul că a vrut să aplice o corecție părții vătămate pentru un conflict anterior ce a avut loc între partea vătămată și mama inculpatului. Consideră că martorii H. I., H. I. A., H. G., B. D., C. I. și B. M. nu au fost obiectivi. Totuși martorii au relatat că partea vătămată nu era cunoscută ca o persoană cu bani ci, mai degrabă săracă, singurele venituri fiind din pensie. În aceste condiții, inculpatul având o situație materială bună, realizând venituri rezonabile ca muncitor forestier, este puțin probabilă ipoteza exercitării agresiunilor în scopul tâlhăririi părții vătămate. Consideră că infracțiunea de tentativă la tâlhărie nu există deoarece declarația părții vătămate nu se coroborează cu nicio altă probă. Greșit a reținut instanța de fond că agresiunea exercitată de inculpat a avut ca scop înfrângerea opoziției părții vătămate pentru a o determina să întrețină raport sexual cu acesta, reținere ce are la bază depozițiile martorilor care au relatat că inculpatul ar avea o înclinație sexuală mai puțin firească, respectiv, față de femei mai în vârstă. Faptul că partea vătămată prezintă printre altele o vânătaie în zona mamară și una pe coapse se justifică prin modul în care s-a produs agresiunea, partea vătămată fiind trasă jos din pat. Consideră că în concordanță cu principiul in dubio pro reo se impune schimbarea încadrării juridice din tentativă la viol în lovire. Având în vedere că inculpatul a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, era justificată reținerea circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.b C.pen. Inculpatul a încercat soluționarea pe cale amiabilă a laturii civile a cauzei încă de la primul termen de judecată, însă partea vătămată nu a fost de acord, fiind nevoit să consemneze suma de 5.800 lei la dispoziția părții vătămate prin executor judecătoresc. Față de numărul de zile de îngrijiri medicale (5-6) necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată, față de vârsta și trauma suferită de aceasta, nu se justifică obligarea inculpatului la plata a încă 5000 lei cu titlu de daune morale, suma deja achitată fiind o compensare echitabilă a suferințelor cauzate. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița este fondat în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei și omisiunea aplicării prevederilor art.7 din Legea nr.76/2008 și în aceste limite va fi admis, iar recursul inculpatului S. A. nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Astfel, analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției instanței de fond sub aspectul existenței faptelor de tentativă de viol și violare de domiciliu și a vinovăției inculpatului S. A. în comiterea acestora, punând în evidență și caracterul adecvat al cuantumului pedepselor aplicate. A rezultat din ansamblul probator că în noaptea de 24/(...), în jurul orei 2-3, inculpatul S. A. a pătruns, prin efracție, fără drept, pe timp de noapte, în locuința părții vătămate B. I. și a încercat, prin constrângere, respectiv prin exercitare de acte de violență fizică asupra părții vătămate (căreia i-a cauzat leziuni corporale traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale), să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, rezoluția infracțională neavând finalitatea scontată datorită neputinței fiziologice a inculpatului și opunerii de rezistență de către partea vătămată. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, în mod corect P. a făcut trimitere la referatul de evaluare întocmit în cauză, din care se desprind argumente relevante în ce privește conduita inculpatului și perspectivele sale de reintegrare socială. În referatul de evaluare întocmit în cauză pentru inculpatul S. A. f.32-35 dosar fond, se arată că inculpatul nu consumă foarte des alcool, dar atunci când o face își pierde controlul și se leagă de cei din jur, fiind cunoscută implicarea sa în diferite altercații și bătăi în comună, fiind sancționat contravențional în repetate rânduri pentru scandal și tulburarea ordinii publice, amenzile fiind neachitate. Inculpatul a mai fost cercetat penal în două rânduri pentru violare de domiciliu, în ambele cazuri fiind aplicată o sancțiune administrativă. Raportat la aceste date oferite de referatul de evaluare întocmit în cauză și față de gravitatea faptelor comise, curtea consideră că se impune executarea în regim de detenție a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond, neexistând garanții că reeducarea inculpatului se va realiza aflat fiind în libertate, câtă vreme sancțiunile mai blânde aplicate anterior nu l-au determinat să adopte o conduită de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală. În ce privește infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpatul S. A. a fost trimis în judecată și pentru care P. solicită în recurs condamnarea inculpatului, curtea reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo. Astfel, partea vătămată a susținut în declarația dată în fața instanței, că i-a spus din proprie inițiativă inculpatului unde se află banii, dar acesta „nu a mai avut bai de bani";. Probele testimoniale administrate în faza de cercetare judecătorească, au confirmat faptul că partea vătămată a fost cea care a oferit bani inculpatului pentru a-l determina să renunțe la acțiunile violente exercitate în scopul întreținerii de relații sexuale, partea vătămată spunând inculpatului „.-mă că îți dau toți banii";. Inculpatul a întrebat-o unde sunt banii, sub amenințarea cu moartea, aceasta precizându-i locul, dar cu toate acestea „nu a mai avut bai de bani";. Martora H. I. a declarat că „. partea vătămată nu a afirmat că inculpatul i-ar fi cerut bani, însă ea i-ar fi oferit pentru ca să o lase în pace, dar inculpatului nu i-au trebuit bani. De altfel suma de cinci milioane lei, a rămas în șorț, fiind găsită de polițiști";. Martorul C. I. a precizat că nu a auzit-o pe partea vătămată să fi spus nici că i-ar fi oferit bani inculpatului să o lase în pace și nici nu a auzit ca aceasta să fi spus că inculpatul i-ar fi cerut bani, la întrebarea polițistului dacă acea persoană i-a luat bani, partea vătămată a răspuns negativ (f. 97). Martorul B. D., fiul părții vătămate, a arătat că partea vătămată i-a solicitat persoanei ce a atacat-o „să-i dea pace, că-i dă bani";, dar acea persoană nu a luat nici un ban, precizând din nou: „a spus că ea i-a oferit bani lui S. să o lase în pace"; (f. 99). Martorul H. I. A. a declarat în cursul urmăririi penale că partea vătămată „a spus polițistului, în prezența mea…că i-a oferit bani pentru a o lăsa în pace";. În cursul judecății martorul a revenit asupra declarației sale (deși a relatat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale), susținând că partea vătămată i-a spus polițistului că inculpatul i-a cerut bani, dar că nu i-a luat, „nu știu ce a vrut, destul că m-a chinuit"; Probele administrate nu au demonstrat cu certitudine că inculpatul a avut intenția de a o tâlhări pe partea vătămată, astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. În ce privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de viol în lovire, cu motivarea că inculpatul a urmărit doar să aplice o corecție părții vătămate pe fondul unui conflict avut anterior de aceasta cu mama inculpatului, curtea reține că raportat la probele administrate această solicitare nu poate fi primită. Intenția lui de a aplica o corecție părții vătămate, este contrazisă de acțiunile sale. Astfel, inculpatul, după ce a pătruns în locuința părții vătămate la ora 2-2,30 noaptea, s-a îndreptat spre patul acesteia, i-a pus mâna la gură și s-a urcat peste ea, fără a scoate o vorbă, iar cu cealaltă mână și-a dat jos pantalonii. Datorită opoziției părții vătămate inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri, iar după ce partea vătămată a căzut între masă și pat, tot prin exercitarea de violențe inculpatul a ținut-o la pământ, i-a smuls fusta, frecându-se de aceasta pentru a avea erecție. P. vătămată a declarat că inculpatul „s-a chinuit";, circa 45 de minute, însă nu a avut erecție. Pretinsul conflict anterior ce a avut loc între partea vătămată și mama inculpatului nu a fost probat. Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de reținere de circumstanțe atenuante, față de gravitatea deosebită a faptelor comise, pe timp de noapte și împotriva unei femei în vârstă de 81 de ani, care locuia singură. E. adevărat că până la sfârșitul dezbaterilor în prezenta cauză inculpatul a recuperat integral prejudiciul cauzat, achitând părții vătămate B. I. și diferența de 5.000 lei daune morale stabilită de instanța de fond, precum și suma de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare constând în onorariu avocațial. A. împrejurarea nu se reține în mod automat ca și circumstanță atenuantă, (art.74 prevede că „următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante…";) fiind necesar a se analiza ansamblul datelor referitoare la fapte și la persoana inculpatului, curtea reținând că datele mai sus precizate nu justifică coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, dar recuperarea integrală a prejudiciul contribuie în procesul de reindividualizare a pedepselor solicitată de P., la menținerea cuantumului pedepselor stabilite de instanța de fond, cu mențiunile anterioare în ce privește necesitatea executării pedepsei în regim de detenție. Inculpatul s-a opus aplicării prevederilor art.7 din Legea nr.76/2008, cu motivarea că fapta de viol este în forma tentativei și nu în forma consumată. Art. 7 din Legea nr.76/2008 prevede că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare. Potrivit art.144 C.penal prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice. În consecință sunt incidente prevederile art.7 din Legea nr.76/2008, chiar și în cazul tentativei la infracțiunile din anexă, infracțiunea de viol este enumerată în anexă, recursul P. fiind fondat și sub acest aspect. Pentru considerentele prezentate în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod proc.penala, curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr.103 din data de 1 februarie 2011 a J. B., pe care o va casa sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și a omisiunii aplicării prevederilor art.7 din Legea nr.76/2008. Rejudecând cauza în aceste limite va înlătura aplicarea prevederilor art.861 C.penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum și prev.art.71 alin.5 C.penal, urmând ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S. A. să fie executată în regim de detenție, făcând aplicarea prev.art.71 C.penal, art.64 lit.a teza a 2-a și lit.b C.penal. Din pedeapsa aplicată urmează a se deduce conform art.88 C.penal perioada detenției preventive de la data de (...) la (...). În baza art.7 din Legea nr.76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A. împotriva aceleiași sentințe. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili in favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul M.ui Justiției în favoarea av.O. Brumă. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul P. vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE I. In baza art.38515 pct.2 lit.d Cod proc.penala, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr.103 din data de 1 februarie 2011 a J. B., pe care o casează sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și a omisiunii aplicării prevederilor art.7 din Legea nr.76/2008. Rejudecând cauza în aceste limite înlătură aplicarea prevederilor art.861 C.penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum și prev.art.71 alin.5 C.penal, urmând ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S. A. să fie executată în regim de detenție, făcând aplicarea prev.art.71 C.penal, art.64 lit.a teza a 2-a și lit.b C.penal. În baza art.7 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. Mentine restul dispozitiilor hotărârii atacate. II. În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A. împotriva aceleiași sentințe. În baza art.189 C.pr.penală stabilește in favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul M.ui Justiției în favoarea av.O. Brumă. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul P. rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.IER L. M. ANA C. M. R. M. B. Red.L.M./C.A.N. 4 ex./(...) Jud.fond:D.M.N.
| ← Decizia penală nr. 222/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1144/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
