Decizia penală nr. 226/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 226/R/2011
Ședința publică din 22 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
G. : L. S.
: I. M.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva deciziei penale nr.265/A/2010, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., privind pe inculpata L. D., trimisă în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1
C. cu aplicarea art.41 alin.2 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, av.Milchiș O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpata L. D. și partea civilă L. V. D.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului pentru motivul de casare prev.de art.385/9 pct.14 rap.la art.385/9 pct.17/1 C.proc.pen. și rejudecând cauza, să se dispună menținerea condamnării inculpatei la pedeapsa de un an închisoare cu privare de libertate cu înlăturarea art.81 C. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei. Consideră că ambele hotărâri sunt nelegale pentru că nu s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenției cuprinse între 26 martie 2008 - 14 mai 2008, atunci când inculpata a fost arestată în Portugalia și trimisă în țară în baza unui mandat de executarea pedepsei emis de Judecătoria Sighetu Marmației. I. a fost condamnată de Judecătoria Sighetu Marmației pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată la un an închisoare și a fost obligată să plătească părții civile suma de 16 mii lei despăgubiri civile cu dobânda legală. Tribunalul Maramureș a admis recursul inculpatei cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și a hotărât ca această pedeapsă să fie suspendată condiționat. Apreciază că modalitatea de executare a pedepsei nu corespunde gradului de pericol social al infracțiunii comise de inculpată. Se justifică executarea pedepsei cu privare de libertate. La filele 60-67 din dosarul J.ecătoriei S. M. există dovezile care atestă că la (...) inculpata a fost arestată în Portugalia și apoi a fost predată în România iar la fila 25 se află încheierea penală prin care instanța a dispus suspendarea executării pedepsei de un an închisoare până la soluționarea definitivă a cauzei și a dispus punerea în libertate a inculpatei.
Apărătorul inculpatei, solicită respingerea recursului parchetului cu consecința menținerii modalității de executare, considerând că această modalitate este aptă să o reeduce pe inculpată. Într-adevăr inculpata a plecat în Portugalia unde muncește și probabil că pe cale civilă va putea fi executată silit pentru recuperarea prejudiciului. În ceea ce privește lipsa antecedentelor penale, arată că această circumstanța personală se ia în considerare la dozarea pedepsei dar în egală măsură ea se ia în considerare și la individualizarea modalității de executare, ea reflectă gradul de periculozitate socialăal unui infractor. Consideră că suspendarea condiționată este aptă pentru a reeduca pe inculpată. Este de acord cu deducerea perioadei de detenție. Cu onorar din FMJ.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin prin sentința penală nr. 277/(...) Judecătoria Sighetu Marmației a condamnat pe inculpata L. D., fiica lui I., născută la (...), în S.-M., fără antecedente penale, domiciliată în S.-M., str. C., nr. 5/16, jud. M., C.N.P. 2., cu reședința în Portugalia , P. da R. 2-10 10 cartier B R. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 C., cu aplicarea art. 41 al. 2 C., la 1 an închisoare, cu consecințele art. 71 și 64 lit. a , b C. .
In temeiul art. 14 al. (3) lit. b și 346 al. (1) C.proc.pen. raportat la art. 998 C., a obligat inculpata să plătească părții civile L. V.-D., 16.000 lei despăgubiri civile cu dobânda legală potrivit O.G.nr.9/2000.
In temeiul art. 191 al. 1 C.proc.pen., a obligat inculpata să plătească statului,
705 lei cheltuieli judiciare .
In temeiul art. 193 al. 1 C.proc.pen., a obligat inculpata să plătească părții civile,
600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației din 3 mai 2007 nr.1485/P/2006, înregistrat inițial la instanță sub dosar nr.1373/307 din 8 mai 2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei L. D., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 c.p. cu aplicarea art.41 al.2 c.p.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței, că inculpata în perioada octombrie
2003 - septembrie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus-o în eroare pe partea vătămată L. V. D., prezentându-i ca adevărată o faptă mincinoasă și i-a cauzat un prejudiciu în valoare de 16.000 lei.
I., deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri.
Partea vătămată L. V. D. s-a constituit parte civilă cu 16.000 lei, despăgubiri civile (fila 10).
În cauză prin sentința penală nr.293 din 2 iulie 2007 pronunțată în dosar nr.(...) a J.ecătoriei S. M. a fost condamnată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 C. cu aplicarea art. 41 al. 2 C. la 1 an închisoare, cu consecințele art. 71 și 64 lit. a , b C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata, iar prin decizia penală nr.132/A din 19 iunie 2008 a T.ui M. s-a respins cererea de repunere în termenul de apel și în temeiul art. 365 Cod.proc.pen. a admis apelul declarat împotriva sentinței penale nr.293 din 2 iulie 2007 a J.ecătoriei S. M. pe care a desființat-o integral și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleași instanțe.
Totodată s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 395 din 24 iulie 2007 emis de Judecătoria Sighetu Marmației .
În temeiul art. 139 alin.2 Cod.proc.pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței a inculpatei L. D.
Instanța de apel a indicat ca la rejudecarea cauzei prima instanță să o citeze pe inculpată atât la adresa din S. M. cât și la adresa din Portugalia să fie readministrate toate probele care s-au administrat de prima instanță, precum și orice alte probe care vor fi considerate utile și necesare pentru soluționarea cauzei.
În rejudecare cauza s-a înregistrat sub dosar nr.(...)/R la J. S. M., fiind administrate probe testimoniale.
Din probele de la dosar, prima instanță a reținut că inculpata L. D. se cunoștea din perioada copilăriei cu partea vătămată L. V. D. În cursul lunii octombrie 2003 părțile s-au întâlnit în oraș context în care partea vătămată i-a povestit inculpatei că dupădivorț și vânzarea cotei părți a fostei locuințe comune a rămas fără casă, precizându-i că intenționează să cumpere un apartament cu două camere sens în care are la bancă depusă suma de 13.000 lei sumă care i-a revenit după vânzarea fostei locuințe comune.
I. s-a oferit să o ajute, promițându-i părții vătămate că va discuta cu ,,d-na A.";, respectiv martora C. A., care este casier la S. ,,A. S. S. M., pentru a-i găsi un apartament de stat, promisiune care s-a dovedit a fi mincinoasă și care a constituit momentul luării hotărârii infracționale.
Drept urmare, la scurt timp de la prima discuție inculpata a căutat-o pe partea vătămată, spunându-i că i-a găsit un apartament cu două camere și a invitat-o pe aceasta pe strada C. unde din stradă i-a arătat la etajul II al blocului 1 un apartament care în mod evident era abandonat.
Tot atunci inculpata i-a cerut părții vătămate suma de 3.000 lei spunându-i că trebuie să achite la S. ,,A. S. datoriile restante ale foștilor chiriași care ar fi fost evacuați din acest motiv.
Partea vătămată a scos de la bancă suma de 13.000 lei din care i-a dat inculpatei 3.000 lei, după care ulterior până în luna august 2004, invocând motive legate de întocmirea dosarului pentru cumpărarea apartamentului inculpata i-a cerut în mod repetat părții vătămate diverse sume până când aceasta a lichidat suma totală de
13.000 lei ,sumă pe care a folosit-o în interes personal.
Pentru a fi mai convingătoare inculpata i-a precizat părții vătămate să nu-și facă griji deoarece întreaga sumă va fi inclusă în prețul apartamentului.
La un moment dat în toamna anului 2004 inculpata i-a spus părții vătămate că ,,a picat"; varianta cumpărării apartamentului ce i l-a arătat deoarece ar fi existat contestații din partea unei persoane dar că-i ,,va rezolva"; un apartament construit de A. în zona
,,BIG"; a orașului. Tot atunci inculpata i-a mai cerut părții vătămate o presupusă diferență de preț de 3.000 lei plus o serie de acte (copii ale B.I., certificatul de naștere ale copiilor, sentința de divorț etc.).
După ce i-a dat acești bani partea vătămată a insistat și i-a tot cerut explicații inculpatei împrejurări în care aceasta i-a precizat că primăria a aprobat dosarul și că proprietarii vor primi cheile deodată, inclusiv partea vătămată.
Amânările s-au repetat până în luna iunie 2005 când inculpata a părăsit țara și a plecat la soțul său în Portugalia dată de la care nu a revenit .
Starea de fapt expusă a fost dovedită prin : plângerea părții vătămate L. V. D. (f.3,4 dos.de urmărire penală ); declarație parte vătămată (f.6-10 dos.de urmărire penală );dovezi cu privire la sumele date inculpatei (f.11-12 dos.de urmărire penală ); declarațiile martorilor P. E. - M. (f.15-18 dos.de urmărire penală ), L. M. Andrada (f.19-
23 dos.de urmărire penală ), L. M.lena (f.24-26 dos.de urmărire penală ), G. R. (f.27-29 dos.de urmărire penală), C. A. (f.30-31 dos.de urmărire penală ).
Starea de fapt expusă în rechizitor a fost dovedită și în faza cercetării judecătorești, cu declarațiile martorilor G. R. (fila 29), P. E. - M. (fila 30), L. M.lena (fila
31).
Fapta inculpatei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1 C. cu aplicarea art.41 al.2 C.
Apărătorul inculpatei, a solicitat în temeiul art. 11 alin. 2 C.proc.pen. comb. cu art. 10 lit. d C.proc.pen., achitarea inculpatei argumentând, în esență, că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă. În cauză, nu s-a dovedit existența infracțiunii de înșelăciune, suma de bani a fost predată cu titlu de împrumut, iar orice dubiu care există în cauză profită inculpatei.
Instanța nu a putut reține apărarea formulată de inculpată , în sensul inexistenței laturii obiective argumentată prin faptul că suma de bani a fost predată cu titlu de împrumut În cauză nu s-a făcut dovada împrumutului acordat de inculpată părții civile cu nici un înscris și cu nici o altă probă administrată, ba mai mult, din declarațiile martorilor reieșind cu certitudine faptul că inculpata a solicitat bani în vederea procurării unui apartament.
În subsidiar, apărătorul inculpatei a solicitat aplicarea unei pedepse cu reducerea cuantumului până sub 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere circumstanțele atenuante ale inculpatei, respectiv aceasta nu a mai fost condamnată anterior pentru săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal, iar neprezentarea acesteia atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței este cauzată de faptul că aceasta este plecată în străinătate.
Ținând seama de dispozițiile art.72 și 52 C. raportat la pericolul social al faptelor, la persoana inculpatei, care are vârsta de 42 ani, nu posedă antecedente penale, nu s- a prezentat în fața organelor de judecată, instanța a dispus condamnarea acesteia la 1 an închisoare,cu consecințele art. 71 și 64 lit. a , b C.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că se impune executarea acesteia în regim de detenție considerând că raportat la poziția inculpatei, de nerecunoaștere și neprezentare în fața instanței, numai astfel s-ar putea atinge scopul în vederea căruia a fost stabilită pedeapsa.
În temeiul art.14 al. 3 lit.b și 346 al 1 C.proc.pen., raportat la art.998 C., instanța a obligat inculpata să plătească părții civile despăgubiri, potrivit dispozitivului sentinței urmând a fi obligată și la plata dobânzii legale potrivit O.G.nr.9/2000 de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
In temeiul art. 191 al. 1 C.proc.pen., a obligat inculpata să plătească statului,
705 lei cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 193 al. 1 C.proc.pen., a obligat inculpata să plătească părții civile cheltuieli judiciare .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata L. D. solicitând admiterea căii de atac promovate și achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.d C.proc.pen. întrucât faptei i-ar lipsi unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă cu motivarea că suma de bani i-ar fi fost predată cu titlu de împrumut de către partea civilă.
Prin decizia penală nr.265 din 17 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. în temeiul art. 379 pct. 2 lit. C.proc.pen. a fost admis apelul declarat de apelanta inculpată L. D. împotriva sentinței penale nr. 277 din 15 iunie 2010 a J.ecătoriei S. M., care a fost desființată în parte (numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei) și în consecință, judecând, în temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința apelată pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C., și s-a atras atenția apelantei inculpate asupra prevederilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce s-a achitat din fondurile M.ui Justiției.
T. a reținut că apelul este fondat doar sub aspectul modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță.
S-a stabilit că starea de fapt reținută în rechizitoriu constă în aceea că, în perioada octombrie 2003-septembrie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a indus în eroare pe partea vătămată L. V. D., prezentându-i ca adevărată o faptă mincinoasă și cauzându-i un prejudiciu în valoare de 16.000 lei. Fapta mincinoasă derivă din promisiunea făcută de inculpată părții civile în sensul că va interveni pentru a-i găsi un apartament de stat, obligație asumată pe care nu și-a respectat-o. Pe parcursul perioadei de timp menționată anterior, de aproximativ 2 ani de zile, inculpata a încasat de la partea civilă diferite sume de bani care, în final, au totalizat 16.000 lei.
Așadar, încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpată nu poate fi decât aceea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1 C. cu aplic.art.41 alin.2 C. pentru care instanța de fond, în mod corect i-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare. Ca modalitate de executare a pedepsei prima instanță a optat pentru cea a regimului de detenție cu consecințele prev.de art. 71, 64 lit.a,b C., fără însă să ia în considerare lipsa antecedentelor penale.
În considerarea acestui fapt, tribunalul a admis apelul promovat de inculpată împotriva sentinței penale nr. 277/(...) a J.ecătoriei S. M. desființând-o în parte, în sensul că, în baza art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C.. Totodată, prin dispozitivul prezentei, tribunalul i-a atras atenția apelantei-inculpată asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună menținerea sentinței instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatei la pedeapsa de un an închisoare cu privare de libertate cu motivarea că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către tribunal nu corespunde gradului de pericol social al infracțiunii comise de inculpată și se impune executarea pedepsei cu privare de libertate.
Se invocă faptul că ambele hotărâri sunt criticabile sub aspectul omisiunii deducerii perioadei detenției cuprinse între 26 martie 2008 - 14 mai 2008, atunci când inculpata a fost arestată în Portugalia în baza mandatului de executare a pedepsei emis de Judecătoria Sighetu Marmației.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpata a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acesteia fiind corect reținută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza invocată de inculpată potrivit căreia faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, în sensul că suma de bani ar fi fost predată cu titlu de împrumut.
Potrivit art. 215 C. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevarate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
În cauză s-a confirmat susținerea părții vătămate în sensul că inculpata a indus- o și apoi a menținut-o în eroare pe parcursul unui interval de timp substanțial, deoarece, în mod mincinos și profitând de încrederea victimei având ca bază raporturile anterioare de lungă durată (victima și inculpata se cunoșteau din copilărie), susnumita i-a dat asigurări că îi poate procura o locuință din fondul locativ de stat, iar în vederea realizării acestei promisiuni victima i-a remis suma de 16.000 lei. În acest sens sunt plângerea și declarațiile părții vătămate L. V. D. (f.3,4, 6-10 dos.u.p. );dovezi cu privire la sumele date inculpatei (f.11-12 dos.u.p. ); declarațiile martorilor P. E. - M. (f.15-18 dos.u.p., f.30dos.fond ), L. M. Andrada (f.19-23 dos.u.p. ), L. M.lena (f.24-26 dos.u.p., f. 31 dos.fond), G. R. (f.27-29 dos.u.p., f. 29 dos. fond), C. A. (f.30-31 dos.de urmărire penală ).
Pe de altă parte, din nicio probă nu rezultă că suma de bani predată de victimă ar fi fost remisă cu titlu de împrumut.
Deși pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpată, Curtea consideră că modalitatea de executare și cuantumul pedepsei stabilite de către instanța de fond reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, T. făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C. sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei.
Potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Chiar dacă inculpata nu are antecedente penale, nu poate fi ignorat faptul că a avut o poziție constant nesinceră, a cauzat un prejudiciu ridicat care nu a fost recuperat deși de la data comiterii faptei a trecut un interval de timp mare (fapta a fost comisă în anul 2003) și s-a sustras judecății, plecând din țară, chiar și după ce a fost arestată în Portugalia și predată în România în vederea executării pedepsei stabilită în cauză prin sentința care a fost desființată ulterior, toate acestea impunând aplicarea unei sancțiuni mai severe sub aspectul modalității de executare.
Așa fiind, Curtea concluzionează că o pedeapsa stabilită de către instanța de fond de 1 an închisoare, cu executare în regim de detenție este o sancțiune justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acesteia, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., art. 385/2 C.proc.pen. rap. la art. 362 al. 1 lit. d, f C.proc.pen. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva deciziei penale 265/A din 17 decembrie 2010 a T.ui M., pe care o casează în întregime și se va menține sentința penala nr. 277 din 15 iunie
2010 a J.ecătoriei S. M., apelul fiind greșit admis.
I. a fost arestată la data de (...) în baza mandatului european de arestare emis în baza încheierii penale nr. 324/(...) a J.ecătoriei S. M. (f. 18 dos. nr. (...) a J.ecătoriei S. M.) în vederea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată în cauză prin sentința penală nr. 293/(...) a J.ecătoriei S. M. pronunțată în cauză, desființată ulterior prin decizia penală nr. 132/A/(...) a T.ui M..
La data de (...) inculpata a fost pusă în libertate în baza încheierii penale din data de 14 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M. (f.5, 46).
Așa fiind, potrivit art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicata durata arestului de la (...) până la (...) când inculpata a fost pusă în libertate.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpata să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel, in care se include si onorariul pentru apărătorul din oficiu.
În temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
În baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, împotriva deciziei penale nr. 265/A din 17 decembrie 2010 a T.ui M., pe care o casează în întregime și menține sentința penala nr. 277 din 15 iunie 2010 a J.ecătoriei S. M., apelul fiind greșit admis.
Deduce din pedeapsa aplicata durata arestului de la (...) până la (...).
Obliga inculpata să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel, in care se include si onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Stabilește suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. I. M.
G.,
LEUNȚA S.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) J..fond.M.L.A.
J..apel.C.balint și L.S.
| ← Decizia penală nr. 437/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 174/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
