Decizia penală nr. 303/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 303/R/2011

Ședința publică din 8 martie 2011

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A., judecător

JUDECĂTORI : I. M.

G. : L. S.

: L. H.

P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. V. G.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul Z. G. prin mandatar L. D. din R., împotriva sentinței penale nr. 112/(...) a J.ecătoriei D. având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului din 6 mai

2009 dată de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești în dosarul nr.557/P/2008.

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa petentului Z. G. prin mandatar L. D. din R. și a intimaților O. I., B. Ș., T. G. și C. I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul P. solicită respingerea recursului ca inadmisibil în temeiul art.278/1 alin.1 C.pr.pen, astfel cum a fost modificat prin L. 2.. Chiar dacă s-ar trece peste modificarea legislativă, plângerea ar fi fost tardivă pentru că petentul s-a adresat P. de pe lângă Tribunalul Maramureș la (...) iar această plângere trebuia rezolvată de către prim procuror până la data de (...) și de acolo mai curgea alte 20 de zile până la (...) ori, plângerea a fost înregistrată la prima instanță la data de 2 august 2010.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 112 pronunțată de Judecătoria Dragomirești la 23 decembrie 2010 s-a respins plângerea formulată de petentul Z. G. prin mandatar L. D. PENTRU D. DIN R., împotriva rezoluției din 6 mai 2009 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești în dosarul penal nr.

557/P/2008, ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Petentul Z. G. și numitul Z. I. au formulat la data de 17 noiembrie

2008 o plângere adresată P. orașului D. prin care au solicitat efectuarea de cercetări penale și trimiterea în judecată a intimaților O. I., B. Ș., T. G. și C. Ion sub aspectul săvârșirii infracțiunilor abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 C., favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 C., furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 C. și tăiere ilegală de arbori prev. și ped. de art. 108 alin.1 din L. nr.

46/2008. Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 557/P/2008 al P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești.

Apoi, P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești a fost sesizat prin plângere penală, tot de către Z. G. și I., prin mandatarul L. D. pentru D. din R. pentru cercetarea și trimiterea în judecată pentru săvârșirea acelorași infracțiuni de către făptuitoarea O. I. și pădurarul C. Ion, plângere care a făcut obiectul dosarului penal nr. 568/P/2008. Prin ordonanța din data de (...) cele două dosare penale au fost conexate.

Prin rezoluția din data de 6 mai 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii O. I., B. Ș., T. G. și C. Ion, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, având în vedere art. 228 alin.6 și art. 10 lit b, c și d și art. 38 C.pr.penală.

Pentru a da această soluție s-au făcut cercetări de către organele abilitate reținându-se că în data de 14 noiembrie 2008 s-au deplasat în locul numit *. P. unde, în prezența persoanelor vătămate și a făptuitorilor, au procedat la identificarea unui număr de 15 cioate de esență fag și molid, tăiate recent și nemarcate silvic. Cu acea ocazie făptuitorul B. Ș. a indicat două dintre aceste cioate, pe care a recunoscut că le-ar fi tăiat, precizând că ar fi încurcat linia de mejdă dintre proprietatea numitei O. I. și cea a persoanelor vătămate.

Din cercetările ulterioare a rezultat faptul că numita O. I. a cerut numiților B. Ș. și T. G. să o ajute la tăiatul și transportul unui număr de 3 căruțe de lemne de foc din pădurea sa proprietate personală.

Întrucât B. Ș. și T. G. au ajuns primii la locul numit *. P. unde numita O. I. are pădure proprietate personală, aceștia au început să lucreze, astfel că făptuitorul B. Ș. a tăiat doi arbori de esență fag din pădurea persoanelor vătămate, considerând că i-a tăiat din pădurea lui O.

I.

În timp ce transportau cei doi arbori au fost surprinși de Z. G. și I., care i-au atenționat cu privire la ilegalitatea săvârșită, după care, la punctul de control B. fost reținuți de către pădurarul de serviciu M. G., care fusese înștiințat de persoanele vătămate.

Prin adresa nr. 5547 din (...) Ocolul Silvic D. a comunicat valoarea celor doi arbori tăiați, rezultând că prejudiciul cauzat este de 242,13 lei, la valoarea de 74 lei/mc, ceea ce înseamnă de până la 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, motiv pentru care făptuitorul B. Ș. a fost sancționat contravențional conform Legii nr. 31/2000.

În ce privește plângerea formulată împotriva intimatului C. Ion, pădurar, din cercetările efectuate în cauză nu rezultă vinovăția acestuia legată de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât acesta nu are nici o obligație de serviciu în ce privește suprafața de pădure deținută de persoanele vătămate, neavând în pază această suprafață. Nu s-a încheiat contract de pază între părți.

De asemenea, nu s-a stabilit nici vinovăția intimatului C. Ion în ce privește infracțiunile de furt calificat și favorizarea infractorului, respectiv nu există nici o probă în sensul săvârșirii acestor infracțiuni de către pădurarul C. I.

Avându-se în vedere că, din cercetările efectuate în cauză nu s-a putut reține în sarcina făptuitorilor B. Ș., T. G. și O. I. tăierea șisustragerea a 13 arbori de esență fag și molid din pădurea persoanelor vătămate, s-a dispus disjungerea cauzei față de autori necunoscuți care au tăiat și sustras din pădurea persoanelor vătămate un nr. de 13 arbori, prev. și ped. de art. 108 alin. 1 lit. *a*, art. 110 alin.1 lit. *a* din L. nr. 46/2008.

Împotriva rezoluției petenții au formulat plângere care prin rezoluția din 22 iulie 2010 dată în dosar nr. 421/II/2/2010 al P. de pe lângă T. M. a fost respinsă ca nefondată.

În considerentele rezoluției s-a reținut că starea de fapt a fost corect reținută de procurorul de caz, însușindu-și motivarea acestuia și a apreciat că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică.

A se observa că rezoluția din (...) dată de P. de pe lângă Judecătoria

Dragomirești a fost comunicată petentului Z. G., precum și făptuitorilor la data de 7 mai 2009, lucru care reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare depuse la filele 95-100 din dosarul de urmărire penală.

Petentul împreună cu Z. I., prin mandatar L. D. pentru D. din R., au formulat plângere la prim procurorul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva rezoluției de mai sus abia în cursul anului 2010.

Art. 278 alin. 3 C.pr.pen., arată că în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței, după caz, al rezoluției de casare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2 C.pr.pen.

Apoi art. 278 indice 1 alin. 2 C.pr.pen. prevede că, în cazul în care prim procurorul P. sau după caz procurorul general al P. de pe lângă Curtea de apel, procurorul șef de secție al P. de pe lângă I., ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prev. de art. 277, termenul prevăzut la alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de

20 de zile.

În acest context, instanța de fond a precizat că termenele procedurale prevăzute de lege sunt stabilite in vederea garantării ritmului optim de desfășurare a activităților menite să contribuie la realizarea scopului procesului penal, fără să împiedice aflarea adevărului sau sa lezeze in vreun fel drepturile si interesele legitime ale părtilor.

Spre deosebire de termenele substanțiale, care asigura ocrotirea drepturilor si intereselor legitime in caz de restrângere a acestora, termenele procedurale impun efectuarea in ritm rezonabil a tuturor operațiunilor specifice fiecărei faze procesuale. Prin natura lor si efectele pe care le produc, termenele procedurale pot fi peremptorii sau imperative, dilatorii sau prohibitive si orânduitorii sau de recomandare.

Dintre aceste termene, cel peremptoriu este acela înăuntrul căruia un anumit act trebuie îndeplinit în mod imperativ, depășirea lui atrăgând nulitatea actului respectiv.

In acest sens, prin art. 185 alin. 1 din Codul de procedura penala s-a reglementat ca nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru executarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul acelui drept si nulitatea actului făcut peste termen.

In raport cu aceasta reglementare neechivocă a efectelor nerespectării termenului înăuntrul căruia se poate exercita un drept procesual, instanța de fond a învederat că trebuie examinată și posibilitatea de a se face plângere împotriva actelor procurorului de netrimitere in judecata, intemeiul prevederilor art. 278 alin. 3 si art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura penala.

Intr-adevăr, in contextul reglementarii plângerii contra actelor procurorului, prin art. 278 alin. 3 din Codul de procedura penală se prevede că „in cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonantei ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanța sau rezoluție, persoanelor interesate....";.

Tot astfel, in cadrul art. 278 1 alin. 1 din Codul de procedura penală, prin care este reglementata plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere in judecată, se subliniază că o asemenea plângere se poate face „in termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278";...., pentru ca in alin. 2 al aceluiași articol să se precizeze ca in cazul in care procurorul ierarhic superior „nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut in art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile";.

Or, în aceste condiții, a opinat instanța de fond, fiind evident că termenele reglementate in cuprinsul art. 278 alin. 3 si in art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura penală, pentru exercitarea căii de atac a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu pot fi decât termene procedural peremptorii, se impune concluzia că nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la acea cale de atac si respingerea ei ca tardivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul Z. G. prin mandatar L. D. PENTRU D. DIN R., solicitând admiterea acestuia și

„înfăptuirea actului supus judecății, în mod ferm, curat și neprimejduit de nici o formă de abuz, dând eficiență juridică tuturor probelor și înscrisurilor depuse de noi în susținerea cazului în speță.";

Recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Potrivit art. 278/1 pct. 10 C.pr.penală, hotărârea judecătorului pronunțată în cazul plângerii împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale pronunțată potrivit pct. 8 al aceluiași articol, este definitivă.

Or, împotriva hotărârilor definitive nu se poate exercita nici o cale de atac ordinară, situație în care recursul petentului declarat prin mandatar apare ca inadmisibil.

Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a C.pr.penală, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul Z. G. prin mandatar L.

D. PENTRU D. DIN R., obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la

150 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul Z. G. prin mandatar L. D. PENTRU D. DIN R., împotriva sentinței penale nr. 112 din

23 decembrie 2010 a J.ecătoriei D.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2011 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. I. M. L. H.

G., L. S.

Red.V.V.A. Dact.H.C./2 ex./(...). J..fond:B. L..

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 303/2011, Curtea de Apel Cluj