Decizia penală nr. 649/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR..(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 649/R/2011
Ședința publică din 26 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : S. D.
S-au luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul T. I., împotriva încheierii penale din data de 18 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr.4481/2011 al T.ui M., prin care s-a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș nr. 2. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la viol prevăzute de art. 192 alin. 1 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul inculpatul T. I. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.I. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest. Din probele existente la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care acesta este cercetat, respectiv declarația părții vătămate nu este în concordanță cu expertiza medico legală precum și cu poziția inculpatului care nu a recunoscut faptelor, ca urmare, raportat la acest aspecte, există dubii în ceea ce privește comiterea faptelor de către inculpat. C. că nu s-a făcut dovada că odată cercetat în stare de libertate, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită a se dispune luarea unei alte măsuri, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara cu toate obligațiile ce se impun. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are doi copii minori în întreținere și a se ține seama de declarația mamei părții vătămate care a arătat că nu are nici o pretenție față de inculpat. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. C. hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală în condițiile în care există cel puțin indicii temeinice în sensul art.143 C., care îl indică pe inculpat ca fiind autorul faptelor reținute în sarcina sa. În acest sens, se are în vedere plângerile și declarațiile părții vătămate care se coroborează cu aspectele ce rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile martorilor, cu procesul verbal de confruntare dintre partea vătămată și inculpat. Pe de altă parte, sunt îndeplinite și condițiile de la art.148 lit.f C., având în vedere modalitatea în care au fost comise faptele, perseverența infracțională a inculpatului care a mai fost condamnat pentru astfel de fapte chiar și în străinătate.
Inculpatul T. I., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Solicită a se avea în vedere că are doi copii minori în întreținere, soția sa este plecată în
Italia iar copiii sunt în grija mamei sale care este în vârstă. Solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 18 aprilie 2011 a T.ui M., în temeiul art. 3001 raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T. I. (porecla „Frătiucu";, CNP 1., fiul lui I. și M., născut la (...) în B., județul M., domiciliat în oraș B., str. Alunilor, nr. 43, jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M.), măsură care a fost menținută pentru următoarele 60 de zile. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 2. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul T. I. (porecla „Frătiucu";, CNP 1., fiul lui I. și M., născut la (...) în B., județul M., domiciliat în oraș B., str. Alunilor, nr. 43, jud. M., arestat preventiv, aflat în Arestul I.P.J. M.) pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă la viol prevăzute de art. 192 alin. 1 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal. Cauza a fost înregistrată la instanță la data de (...) și s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluționarea acesteia la data de (...). La termenul din data de (...) instanța de judecată a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul T. I., reținând următoarele: Prin încheierea penală nr. 205 din 24 martie 2011 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. I. pe o durată de 29 zile ((...)-(...)), reținându-se că acesta la data de (...) în jurul orei 17,30, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate H. A. În locuință se afla fiica părții vătămate, respectiv minora H. I. A. și prin constrângere fizică a încercat să întrețină relații sexuale cu minora în vârstă de 13 ani, fiind surprins de mama acesteia. Examinând temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, instanța a reținut că acestea subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate. Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală a rezultat probe și indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. d și f Cod procedură penală deoarece se presupune că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în raport de natura și gravitatea presupuselor fapte lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l- ar implica lăsarea în libertate a inculpatului este particularizat atât de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele, cât și de antecedentele penale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, de abuz sexual grav de minori, constrângere gravă și abuz de autoritate față de persoană minoră prin sentința penală nr. 13HV86/08b/(...) a T.ui Regionale Leoben - Austria, recunoscută prin sentința penală nr. 328/(...) a Curții de A. B. În raport de aceste aspecte instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, faptele de care este acuzat inculpatul fiind de natură să producă o puternică reverberație în rândul unei comunități restrânse cum este cea din care acesta face parte, iar lăsarea sa în libertate ar putea determina un sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva infracțiunilor de acest gen. În consecință, constatând că motivele care au determinat inițial privarea de libertate a inculpatului subzistă și în prezent, în temeiul art. 3001 Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură pe care a menținut-o pentru următoarele 60 de zile. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul,solicitând prin apărătorul său casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest,iar în subsidiar, solicită a se dispune luarea unei alte măsuri, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara cu toate obligațiile ce se impun. Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului;Curtea constată că aceasta este legală și temeinică. Astfel,inculpatul fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv,instanța ,potrivit obligațiilor ce-i revin conform art. 300/1 rap.la art.160/b C.,verificând legalitatea si temeinicia acestei măsuri preventive,a menținut această măsură având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu s-au modificat ,existând probe că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea unei fapte penale pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani,iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță,sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.143 C. cu privire la existența indiciilor de comitere a unei fapte prevăzute de legea penală, cât și condițiile prev. de art.148 lit. d și f C. ,existând presupunerea că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în raport de natura și gravitatea presupuselor fapte lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică prev. de art.148 lit.f C. ,este ,desigur,adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă social ca trăsătură esențială a infracțiunii ;aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei ;sub acest aspect,existența pericolului public poate rezulta ,între altele ,și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul,de reacțiapublică la comiterea unor astfel de infracțiuni,de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane,în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, există „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe. În consecință,Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului,obligându-l totodată la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului,incluzând onorariul apărătorului din oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. I., împotriva încheierii penale f.nr. din 18 aprilie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H. G., L. S. Red.I.M/Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond:A. C. R.
| ← Decizia penală nr. 2053/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 303/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
