Decizia penală nr. 228/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 228/2011
Ședința publică din 23 februarie 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul P. S., partea civilă A. G. și asigurătorul S. R. A. V. I. G. "; S. S. C. împotriva deciziei penale nr.493/A din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.184 al.2 și 4 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă se prezintă inculpatul P.
S., partea civilă A. G. asistată de av. A. V. R. V. din cadrul Baroului C. cu împuternicire la dosar și cons.jur.Eliza Lorincz pentru asigurătorul S. R. A.
V. I. G. S. S. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că, având în vedere încadrarea juridică a faptei, nu este obligatorie asistența juridică a inculpatului.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. S. arată că își menținere recursul declarat, iar motivele care stau la baza acestuia vizează latura civilă a cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților prezente pentru dezbaterea recursurilor.
Inculpatul P. S. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate sub aspectul laturii civile a cauzei și, rejudecând, să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat și înlăturarea obligației de prestație lunară.
Se arătă că daunele morale au fost acordate într-un cuantum exagerat
și nu este de acord cu plata unei rente viagere.
De asemenea, arată că a fost de acord inițial să achite părții civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale, dar în prezent nu are posibilități materiale, motiv pentru care solicită să nu fie obligat la plata daunelor morale și nici la renta viageră.
Nu este nici primul și nici ultimul accident care se întâmplă, după cele văzute la televizor, apreciază că a fost obligat la o sumă fabuloasă cu titlu de daune morale, nu are posibilități financiare să le plătească, fiind un simplu paznic, în condițiile în care și el a suferit.
Reprezentantul asigurătorului S. R. A. V. I. G. SA S. C. solicităadmiterea recursului formulat, casarea deciziei atacate împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând cauza, să fie diminuat cuantumuldaunelor morale și înlăturată prestația lunară, la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.
Se arată că, raportat la condițiile concrete ale speței, daunele morale au fost acordate într-un cuantum mult prea mare, iar renta viageră acordată pentru acoperirea sporului de efort pe care trebuie să-l facă în continuare partea civilă, apreciază că nu se justifică, în condițiile în care partea civilă este pensionat pentru limită de vârstă, nu mai prestează activitate profesională, astfel că acest spor de efort se încadrează în categoria daunelor morale.
Apărătorul părții civile A. G. solicită admiterea recursului declarat de această parte, strict în ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, majorarea daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului la suma de
80.000 lei, arătând totodată că, prestația lunară la care a mai fost obligatinculpatul a fost stabilită de instanță în funcție de venitul minim pe economie.
Consideră că în mod corect instanțele au acordat daunele morale, dar nu într-un cuantum suficient pentru a acoperi integral prejudiciul moral suferit, inculpatul făcându-se vinovat exclusiv de comiterea accidentului, astfel că se justifică majorarea acestora la suma de 80.000 lei, cu atât mai mult cu cât, din conținutul raportului de expertiză medico-legală rezultă că partea civilă a suferit mai multe leziuni, precum și o infirmitate fizică permanentă, și-a pierdut vederea la ochiul drept, fiind obligat la eforturi suplimentare, pentru a-și continua viața obișnuită de până acum.
Solicită a fi avute în vedere toate consecințele accidentului, precum și faptul că partea civilă nu mai poate realiza activitățile pe care le exercita anterior, era o persoană activă, se ocupa de apicultură, iar în prezent aceasta se deplasează cu ajutorul unei cârje, fiind cât se poate de vizibile urmările accidentului.
Ca atare, solicită admiterea recursului și acordarea pretențiilor solicitate, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul M.ui P. solicită în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.,respingerea celor trei recursuri ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu privire la recursul inculpatului P. S. arată că solicitarea înlăturării de la plata rentei viagere și a daunelor morale este nefondată având în vedere că, urmare a conduitei sale culpabile, partea civilă a suferit leziuni vindecabile în 90-120 zile de îngrijiri medicale, cu reducerea capacității de muncă la 50%, ce rezultă din actele medicale depuse la dosar. A. că nu este nici un tremei pentru a fi înlăturate daunele morale la care a fost obligat inculpatul. E. corectă și renta viageră precum și suma stabilită.
Referitor la recursul asigurătorului S. A. R. A. V. I. G. S. S. C. pentru aceleași considerente expuse anterior, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Raportat la recursul părții civile susține că instanța de apel a stabilit în mod corect suma de 60.000 lei care este corespunzătoare, raportat la vârsta părții civile, la suferința prin care a trecut și la circumstanțele concrete ale cauzei.
În consecință, solicită respingerea tuturor recursurilor.
Inculpatul P. S., având ultimul cuvânt arată că își menține punctul de vedere și precizează că realizează venituri în sumă de 530 lei, fiind agent de pază.
Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă și admiterea recursului asigurătorului.
Reprezentantul asigurătorului S. R. A. V. I. G. S. S. C. solicitărespingerea recursului părții civile și admiterea recursului inculpatului.
Apărătorul părții civile solicită respingerea recursurilor inculpatului șiasigurătorului.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 207 din (...), pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. (...), în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului P. S. ( fiul lui I. și Ana, născut la data de (...) în Vultureni, jud. C., cetățean român, studii medii, agent de paza la SC A. SRL C.-N., stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în C.-N., str. D. nr. 71, apt. 27, jud. C., CNP 1.),
La pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă.
În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a teza. II C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni, calculate în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 C.pen., privitor la cauzele de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999
C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată-parte civilă A. G., obligând inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de 5000 lei despăgubiri pentru daune materiale, a sumei de 40.000 lei despăgubiri pentru daune morale și a unei rente lunare în cuantum de 300 lei, începând cu data de (...) și până la încetarea stării de nevoie.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998-999
C.civ, a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de
S. M. T., obligând inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de
218,43 lei despăgubiri pentru daune materiale, cu dobânda legală calculată începând cu data de (...) și până la data plății efective.
S-a luat act de faptul că S. C. J. C., nu a formulat pretenții civile în cauză.
S-a constatat că hotărârea este opozabilă asiguratorului SC A. R. V. I.
G. SA, cu sediul în B., sector 2, Bulevardul C. I nr. 31-33.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 C.pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții vătămate-parte civilă a sumei de 714 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de (...), în jurul orelor 09.00, partea vătămată și martora L. E. s-au urcat într-un autoturism de ocazie în comuna I., jud. C., cu intenția de a se deplasa în localitatea S. Ș. autoturismului luat la ocazie era martorul C. V.
La ieșirea din I., înainte de intrarea în B., deplasându-se pe DJ 107 M, într-o zonă în care carosabilul era în aliniament, în rampă, prevăzut cu două sensuri de circulație, cu o bandă pe fiecare sens, fără marcaje rutiere (f. 9 u.p), autoturismul marca Dacia Break cu număr de înmatriculare (...) condus de inculpatul P. S. și care circula în sensul opus celui al autovehiculului condus de C. V., s-a angajat în depășirea unui autobuz fără a se asigura corespunzător. În aceste condiții, inculpatul nu a avut timp suficient pentru a finaliza manevra de depășire, intrând în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de martorul C. V. (f. 5-7 u.p, f. 8 u.p, f.
42-44 u.p, f. 45-46 u.p, f. 38 fond, f. 50-51 fond, f. 52-54 fond, f. 55 fond).
Partea vătămată A. G. a suferit leziuni după cum urmează: TCF minor, contuzie nazala, plaga sclerala perforanta cu hernierea membranelor, hemoftalmie, luxație șold drept, fractura acetabul drept. Evoluția stării de sănătate a părții vătămate a fost favorabilă în privința reducerii luxației de sold, intervenindu-se chirurgical prin fixare cu șuruburi de compactare și placa neutralizare. În schimb, s-a înregistrat o evoluție negativă în privința leziunii de la nivel coreean, partea vătămată fiind supusă pierderii vederii la ochiul drept, cu legătură de cauzalitate directă cu accidentul rutier de la data de (...). Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză medico-legală, numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate a fost de 90-100 zile îngrijiri medicale, pierzându-și capacitatea de muncă prin vârstă, cu o incapacitate adaptivă de 50%. (f. 112-114 fond).
Urmare a aceluiași accident rutier, au suferit leziuni și martora L. E. - care a necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale (f.
29 u.p) și martorul C. V. - care a necesitat pentru vindecare un număr de
16-18 zile îngrijiri medicale (f. 30 u.p), arătând că nu înțelege să solicite tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză (f. 194-218), accidentul s-a produs din cauza angajării în depășire, fără o asigurare corespunzătoare, a inculpatului P. S.
Sub aspectul culpei la producerea accidentului, instanța de fond a reținut că inculpatul P. S. a încălcat normele care reglementează circulația pe drumurile publice, mai exact normele legale care reglementează efectuarea manevrei de depășire.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 118 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 1., conducătorul auto are obligația să se asigure la efectuarea manevrei de depășire, pentru a nu pune în pericol sau stângeni circulația din sens opus.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. b din același act normativ, este interzisă depășirea vehiculelor în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m, iar potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. j din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 1., inculpatului îi este interzis a efectua manevre de depășire când din sens opus se apropie un alt autovehicul.
Împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria Turda a declaratapel inculpatul P. S., partea civilă A. G. și asiguratorul S. A. V. I. S. B.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul P. S. critică hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală solicitând instanței de control judiciar reținerea unei culpe concurente, reindividualizarea pedepsei și a daunelor civile și morale, în sensul diminuării lor proporțional cu gradul de culpă.
În motivarea cererii sale, inculpatul a arătat că și partea civilă are o culpă în producerea accidentului, deoarece nu purta centura de siguranță.
Se mai arată că principiul in dubio pro reo este încălcat în mod flagrant de către instanța de fond care în pagina nr. 3 a sentinței, aliniatul penultim reține „Nu se va putea reține o culpă concurentă, cât timp nu apare cu certitudine faptul că aceasta nu purta centura de siguranță, probele administrate în cauză conducând la concluzia că, dimpotrivă, acesta și-a amorsat centura de siguranță din dotarea autoturismului"; .
Sub aspectul laturii civile inculpatul a arătat că daunele materiale și morale stabilite de către instanța de fond sunt exagerate având în vedere posibilitățile reale de acoperire a acestor sume de bani.
Partea civilă A. G. a solicitat, urmare admiterii apelului, majorarea cuantumului daunelor morale pe care le-a acordat instanța de fond, apreciind că înjumătățirea acestora, raportat la suma de 80.000 lei cerută, nu are o justificare legală.
Pierderea vederii unuia dintre cei doi ochi constituie una dintre cele mai grave afecțiuni pe care le poate suporta o persoană. În esență, rămânând funcțional doar ochiul stâng și acela afectat de diminuarea naturală a vederii ca urmare a vârstei, întreaga viață i-a fost bulversată.
Pe de altă parte, nu doar pierderea vederii ochiului drept l-a făcut să își schimbe totalmente stilul de viață ci și luxația soldului drept, respectiv fractura acetabulului drept, deoarece a dobândit o imobilitate evidentă care îl împiedică să se deplaseze atât pe jos cât și cu mașina.
S. A. R. - A. V. I. G. S. B. critică hotărârea primei instanțe numai în ceea ce privește renta lunară în sumă de 300 lei, reprezentând cuantificarea sporului de efort fizic, fără a se justifica concret modul de calcul. În opinia asiguratorului, ținând cont de vârsta părții civile și de faptul că este pensionar, aceasta nu justifică pierderea de venit iar sporul de efort fizic este acoperit prin acordarea daunelor morale, în cuantumul stabilit de instanță.
Prin decizia penală nr. 493/A din data de (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui C., în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen. s-a admis apelulformulat de către partea civilă A. G. împotriva sentinței penale nr. 207/0(...) pronunțată de către Judecătoria Turda în dosarul cu nr. (...), care a fost desființată cu privire la cuantumul daunelor morale acordate și rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 14, art. 346 al. 1 C.pr.pen. cu aplicarea art. 998 - 999
C.civ. a fost obligat inculpatul P. S. la plata în favoarea părții civile A. G. a sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul P. S. și asigurătorul S. A. R. - A. V. I.
G. S. B. prin S. C. împotriva sentinței penale nr. 207/0(...) pronunțată de către Judecătoria Turda în dosarul cu nr. (...) al aceleiași instanțe.
S-a admis cererea formulată de către inculpatul P. S. și în temeiul art. 111 alin. 6 din OUG nr. 1. rep., s-a dispus prelungirea dreptului de circulație a inculpatului P. S., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de (...).
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul și asiguratorul la plata a câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Analizând sentința apelată, tribunalul a constatat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat, cum de altfel s-a reținut de prima instanță, culpa exclusivă a inculpatului P. S. în producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală a părții civile.
T. a apreciat că încercările inculpatului de a culpabiliza pe partea vătămată, în sensul că nepurtând centura de siguranță ar avea și aceasta o vină în producerea rezultatului, sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză.
Potrivit declarațiilor constante ale părții vătămate A. G. (f. 7 u.p. 50-51 fond) acesta avea cuplată centura de siguranță, însă spre deosebire de centurile de siguranță ale autoturismelor de tip nou, în cazul cărora reglarea centurii după gabaritul pasagerului se face automat pentru a asigura fixarea în scaun a acestuia, centura de siguranță a autoturismului marca Dacia, condus de martorul C. V. nu avea prevăzut un sistem de reglare automată pentru fixarea pasagerului în scaun. Acest aspect este confirmat și de martora L. E., care în declarația dată în fața instanței a arătat că, din câte reține, partea vătămată purta centura de siguranță.
De altfel, în declarațiile date în cursul urmăririi penale (f.45) inculpatul și-a recunoscut culpa în producerea accidentului și faptul că acesta a fost cauzat de „. neregulamentară de depășire"; pe care a efectuat-o.
În ideea de a crea un dubiu care să-i profite inculpatul a lansat, la doi ani după producerea accidentului, ideea potrivit căreia partea vătămată n-ar fi purtat centura de siguranță.
S-a solicitat și efectuarea unei expertize care să stabilească dinamica producerii accidentului motivat de faptul că, 2 dintre pasagerii mașinii au susținut că partea vătămată purta centura de siguranță iar alți doi că nu purta.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că „accidentul rutier s-a produs din cauza angajării în depășire, fără o asigurare corespunzătoare, a numitului P. S..
La întrebarea numărul 3 „. ocupantul de pe locul din dreapta față al autoturismului Dacia 1300, având centura de siguranță funcțională și amorsată corect, ar fi intrat sau nu în contact cu bordul autoturismului?";, expertul desemnat în cauză a arătat, cu probabilitate, că purtarea de către numitul A. G. a centurii de siguranță se afla în legătură de cauzalitate, sub forma unei condiții favorizatoare, cu producerea leziunilor acestuia.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a afirmat că acest dubiu generat de cuvântul „. ar trebui să-i profite iar instanța de control judiciar să stabilească un procent de culpă și în sarcina părții vătămate.
Studiind expertiza efectuată în cauză, se poate însă observa că în prezenta cauză nu exista nici un dubiu, concluziile expertului cu privire la culpa inculpatului fiind foarte clare iar răspunsul acestuia la întrebarea numărul 3 nu poate fi desprinsă din context și anume că, probabil, fixarea pe banchetă a pasagerului, prin intermediul centurii, nu ar fi permis deplasarea necontrolată în urma coliziunii, limitând, astfel urmările accidentului.
A mai apreciat tribunalul că nu trebuie omis nici faptul că această întrebare a fost pusă expertului de către inculpat care a profitat de faptul că, la doi ani de la producerea accidentului, doi dintre martori n-au putut să-și aducă aminte cu exactitate dacă partea vătămată purta sau nu centură.
Pentru motivele arătate tribunalul a respins apelul inculpatului, apreciind că acesta are culpă exclusivă în producerea accidentului soldat cu vătămarea părții vătămate A. G.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, tribunalul a apreciat că aceasta a fost judicios dozată, la stabilirea ei instanța având în vedere toate criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal.
Cu privire la apelul părții civile A. G., T. a constatat că acesta a suferit leziuni după cum urmează: „TCF minor. contuzie nazală, plagă sclerală perforantă cu hernierea membranelor, hemoftalmie, luxație șold drept, fractură acetabul drept. Evoluția stării de sănătate a părții vătămate a fost favorabilă în privința reducerii luxației de șold, intervenindu-se chirurgical prin fixare cu șuruburi de compactare și placă neutralizare. În schimb, s-a înregistrat o evoluție negativă în privința leziunii de la nivel coreean, partea vătămată fiind supusă pierderii vederii la ochiul drept, cu legătură de cauzalitate directă cu accidentul rutier de la data de (...). Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză medico-legală, numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate a fost de 90-100 zile îngrijiri medicale, pierzându-și capacitatea de muncă prin vârstă, cu o incapacitate adaptivă de 50% (f.112-114 fond).
La termenul de judecată din (...), partea vătămată A. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.730 lei despăgubiri pentru daune materiale, solicitarea acordării unei rente lunare în cuantum de 300 lei reprezentând cuantificarea sporului de efort suplimentar și 80.000 lei despăgubiri daune morale.
Instanța de fond a apreciat că partea civilă a dovedit parțial pretențiile sale materiale, sens în care a obligat pe inculpat la plata în favoarea părții civile a sumei de 5.000 lei despăgubiri daune materiale, a sumei de 40.000 lei despăgubiri pentru daune morale și a unei rente lunare în cuantum de
300 lei, începând cu data de (...) și până la încetarea stării de nevoie.
La stabilirea acestor despăgubiri prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor C. V., L. E. și G. I. care au relevat instanței faptul că înainte de accident partea vătămată era un om activ, se ocupa de agricultură și apicultură. În anul accidentului acesta a fost nevoit să plătească oameni pentru a presta muncile gospodărești, îngrijirile medicale au fost costisitoare, constând în sume de bani acordate personalului sanitar, cheltuieli de transport aferente deplasărilor pentru tratamente și controale medicale la C., cheltuieli constând în mâncăruri bogate caloric.
T. a apreciat că daunele materiale au fost stabilite corect.
În cauză s-a contestat însă cuantumul daunelor morale, partea civilă apreciind că acestea nu reflectă prejudiciul moral ce i s-a cauzat.
T. a apreciat că sub acest aspect, apelul părții civile este fondat.
În contextul în care partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat
90-100 zile îngrijiri medicale, fiind imobilizat la pat vreme de 3 luni, și-a pierdut vederea la ochiul drept rezultând o infirmitate fizică permanentă și a dobândit o incapacitate adaptivă de muncă în proporție de 50%, schimbându-și stilul de viață urmare a producerii accidentului, este evident că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, pentru a cărei justă și echitabilă compensare, T. a apreciat necesară acordarea de despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 60.000 lei.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată și de asigurator, criticile aduse de acesta vizând renta lunară în cuantum de 300 lei, reprezentând cuantificarea sporului de efort fizic și suplimentar.
T. a apreciat că această rentă a fost judicios stabilită, urmare luxației la șoldul drept și fracturarea acetabului drept, partea civilă a fost supusă unei intervenții chirurgicale prin fixare cu șuruburi de compactare și placă neutralizare.
Adăugând la aceasta faptul că partea vătămată are capacitatea de muncă pierdută prin vârstă, dar prezintă o incapacitate adaptivă de 50%, renta stabilită până la încetarea stării de nevoie a fost corect acordată. Incapacitatea adaptivă reprezintă gradul de tulburare morfologică și funcțională ce apare în adaptarea individului la viața socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi.
În temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen., au fost obligați inculpatul și asiguratorul la plata a câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei T.ui C., în termen legal, au declarat recurs inculpatul P. S., asigurătorul S. A. R. - A. V. I. G. S. și parte civilă A. G.
Inculpatul P. S. a solicitat casarea hotărârii atacate sub aspectullaturii civile a cauzei și, rejudecând, să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat și înlăturarea obligației de prestație lunară.
S-a arătat în motivare că daunele morale au fost acordate într-un cuantum exagerat și nu este de acord cu plata acestora și nici a rentei viagere pentru că nu are posibilități financiare, fiind un simplu paznic, în condițiile în care și el a suferit.
Asigurătorul S. R. A. V. I. G. SA S. C. A solicitat casarea deciziei atacateîmpreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând cauza, să fie diminuat cuantumul daunelor morale și înlăturată prestația lunară, la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.
S-a arătat în motivarea recursului că, raportat la condițiile concrete ale speței, daunele morale au fost acordate într-un cuantum mult prea mare, iar renta viageră acordată pentru acoperirea sporului de efort pe care trebuie să-l facă în continuare partea civilă, apreciază că nu se justifică, în condițiile în care partea civilă este pensionat pentru limită de vârstă, nu mai prestează activitate profesională, astfel că acest spor de efort se încadrează în categoria daunelor morale.
Partea civilă A. G. a solicitat casarea deciziei atacate împreună cu sentința judecătoriei, strict în ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, majorarea daunelor morale stabilite în sarcina inculpatului la suma de 80.000 lei, arătând totodată că, prestația lunară la care a mai fostobligat inculpatul a fost stabilită de instanță în funcție de venitul minim pe economie.
S-a considerat că în mod corect instanțele au acordat daunele morale, dar nu într-un cuantum suficient pentru a acoperi integral prejudiciul moral suferit, inculpatul făcându-se vinovat exclusiv de comiterea accidentului, astfel că se justifică majorarea acestora la suma de 80.000 lei, cu atât mai mult cu cât, din conținutul raportului de expertiză medico-legală rezultă că partea civilă a suferit mai multe leziuni, precum și o infirmitate fizică permanentă, și-a pierdut vederea la ochiul drept, fiind obligat la eforturi suplimentare, pentru a-și continua viața obișnuită de până acum.
S-a solicitat a fi avute în vedere toate consecințele accidentului, precum și faptul că partea civilă nu mai poate realiza activitățile pe care leexercita anterior, era o persoană activă, se ocupa de apicultură, iar în prezent aceasta se deplasează cu ajutorul unei cârje, fiind cât se poate de vizibile urmările accidentului.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată , în baza materialului și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
Fără a reitera starea de fapt reținută de prima instanță, confirmată și de instanța de apel și pe care, în cele din urmă, nu o mai contestă nici inculpatul, Curtea constată că probele dosarului administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești relevă că, la data de (...), inculpatul P. S., conducând autoturismul marca Dacia Break cu nr. de înmatriculare (...), circulând pe DJ 107 M, din direcția B. spre I., jud. C., s-a angajat în depășirea unui alt autovehicul, fără respectarea normelor legale privind efectuarea manevrei de depășire, a cauzat un accident de circulație în urma căruia partea vătămată A. G. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 90-100 zile îngrijiri medicale, pierzându-și vederea la ochiul stâng și dobândind o incapacitate adaptivă de 50%.
Reținând apoi, în mod corect, așa cum a arătat și tribunalul C., culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, instanța de fond a încadrat juridic fapta acestuia în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 C.pen.
Nu se impun comentarii în privința pedepsei aplicate inculpatului, aspect care, de altfel, nu face obiect al recursurilor declarate în cauză.
În ceea ce privește criticile formulate în recurs sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, Curtea constată că acestea sunt întemeiate în parte, respectiv, sub aspectul prestației lunare la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, începând cu data producerii accidentului și până la încetarea stării de nevoie a acesteia.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata unei rente lunare, reprezentând cuantificarea sporului de efort fizic pe care trebuie să-l depună după producerea accidentului. Aceasta, deoarece, pierzându-și vederea la un ochi, și-a diminuat considerabil mobilitatea, nu mai poate efectua anumite activități lucrative și intelectuale pe care le desfășura anterior accidentului ( nu se mai poate ocupa de treburile gospodărești, nu mai poate lucra în grădină, nu mai poate face cumpărături, nu mai poate activa în societatea comercială pe care o avea înainte de accident), renta lunară având deci menirea de a compensa în bani, suplimentul de efort fizic pe care este obligat să-l depună după accident.
Potrivit expertizei medico-legale efectuate în cauză, în urma accidentului partea vătămată prezintă o incapacitate adaptivă de 50%
(incapacitatea adaptivă reprezentând tulburarea morfologică și funcțională ce apare la adaptarea individului la viața socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi). De asemenea, se menționează în expertiză că partea civilă are capacitatea de muncă pierdută prin vârstă ( aceasta era pensionar la data accidentului).
Potrivit jurisprudenței și literaturii de specialitate, pentru stabilirea prejudiciilor în caz de vătămare a sănătății victimelor accidentelor de circulație, se au în vedere, pentru adoptarea unor soluții corespunzătoare, aspectele privind caracterul temporar sau de durată al vătămării, dacă victima era sau nu încadrată în muncă, dacă și-a pierdut sau nu capacitatea de muncă.
În speță, partea vătămată nu era încadrată în muncă, era pensionar la data producerii accidentului, nu și-a pierdut capacitatea de muncă urmare a accidentului, ci prin vârstă, dar a dobândit o incapacitate adaptivă de 50% - ceea ce evident, presupune, conform opiniei specialistului, o tulburare morfologică și funcțională ce apare la adaptarea individului la viața socio- profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi - tulburare care, bineînțeles că trebuie compensată prin acordarea de despăgubiri bănești.
Cu toate acestea, întrucât partea civilă nu a făcut dovada că veniturile sale curente, constante, s-ar fi diminuat ca urmare a faptei ilicite a inculpatului ( nu a dovedit că, prin activitățile zilnice, în gospodărie, obținea venituri în plus față de cele din pensie), rezultă că prejudiciul invocat de partea civilă, ca derivând din sporul de efort la care este obligată în prezent - este în fapt o îmbinare dintre prejudiciul patrimonial și cel moral, fără a se putea face o delimitare netă între cele două categorii, așa încât, nefiind vorba de o compensare a unor venituri certe, lunare, de care este lipsită partea civilă, nu se pot acorda prestații periodice cu acest titlu, de compensare a veniturilor periodice, de care este lipsită partea civilă.
În practică însă, tendința este aceea de a se aprecia ca nepatrimonial acest prejudiciu, ce poate fi compensat prin despăgubiri echivalente cu efortul suplimentar, pe care trebuie să-l depună victima , nu pentru a obține aceleași venituri ca cele anterioare accidentului, ci pentru a avea același nivel de trai, aceeași ambianță, aceleași posibilități de acțiune ca cele anterioare - lucruri ce se pot realiza prin eforturi suplimentare fizice și chiar financiare, dar care nu pot fi cuantificate decât cu titlu de daune morale.
De altfel, acest lucru s-a și realizat în speță prin majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile la suma de 60.000 lei, operațiune realizată de instanța de apel.
Cu privire la aceste din urmă daune, se apreciază că au fost stabilite într-un cuantum corespunzător, în măsura în care suferințele fizice și psihice pot primi o anumită cuantificare.
Se au în vedere toate urmările accidentului ce s-au repercutat asupra părții civile și de care au ținut seama ambele instanțe, dar și o anumită normalitate a acestora, care, fără a fi ținute de starea materială a inculpatului sau a victimei, trebuie totuși aliniate unor anumite limite rezonabile și care să aibă o finalitate, o posibilitate efectivă de punere în aplicare.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată întemeiate recursurile declarate de către inculpat și asigurătorul S. A. R. - A. V. I. G. S. împotriva deciziei penale nr. 493/A/ 2010 a T.ui C., urmând a fi admise în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., decizia atacată va fi casată împreună cu sentința penală nr. 207 din 5 mai 2010 a Judecătoriei T. doar cu privire la greșita obligare a inculpatului la plata unei rente lunare de 300 lei. Rejudecând în aceste limite, va fi înlăturată obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de 300 lei, începând cu data de (...) si până la încetarea stării de nevoie către partea civilă. Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., pentru motivele, mai sus arătate, va fi respins ca nefondat recursul declarat de parte civilă A. G. împotriva aceleiași hotărâri. În baza art.193 alin.6 C.pr.pen. se va respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către acesta, întrucât părții civile i s-a respins recursul. Inculpatul a solicitat și prelungirea dreptului de circulație, dar având în vedere că prezenta hotărâre este definitivă la data pronunțării, această cerere rămâne fără obiect, în raport cu dispozițiile art.111 alin.6 din OUG nr.1., prelungirea acestui drept putându-se solicita până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. În baza art.192 alin.2 și 3 C.pr.pen. va fi obligată partea civilă la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei, iar cheltuielile judiciare în recursul asigurătorului și al inculpatului rămân în sarcina statului. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., admite recursurile declarate de către inculpatul P. S., domiciliat în C.-N., str. D. nr. 71, ap. 27 și de asigurătorul S. A. R. - A. V. I. G. S., cu sediul in C.-N., str. C. nr. 20-22 - împotriva deciziei penale nr. 493/A/ 2010 a T.ui C., pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 207 din 5 mai 2010 a Judecătoriei T. doar cu privire la greșita obligare a inculpatului la plata unei rente lunare de 300 lei. Rejudecând, în aceste limite, înlătură obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de 300 lei, începând cu data de (...) si până la încetarea stării de nevoie. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate. În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de parte civilă A. G., domiciliat în T., A. S. nr. 4, împotriva aceleiași hotărâri. Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către acesta. Respinge cererea inculpatului de prelungire a dreptului de circulație. Cheltuielile judiciare în recursul asigurătorului și al inculpatului rămân în sarcina statului. Obligă partea civilă la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului. Decizia este definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. R. L. M. ANA C. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 3 ex./(...). Jud.apel:S.S.;R.Mornăilă. Jud.fond:L.M.F.;
| ← Decizia penală nr. 1595/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 566/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
