Decizia penală nr. 951/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.951/2011

Ședința publică din 8 iunie 2011

I. compusă din: PREȘEDINTE: M. R., judecător

JUDECĂTORI: L. M.

ANA C. GREFIER: M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul C. I., partea civilă K. I., chemata în garanție SC";G. A.";SA și partea responsabilă civilmente S. împotriva deciziei penale nr.84/A din 21 februarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.și ped.de art.184 al.1 și al.3 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I. asistat de apărător ales av.L. C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, reprezentantul chematului în garanție SC";G. A.";SA cons.jur.Dragotă N. Anișoara, cu delegație la dosar, partea civilă K. I. asistată de av.Meteș D. O. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă S. C. J. de U. C. și partea responsabilă civilmente S. T. A.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul părții civile K. I., depune la dosar motivele de recurs ale acestuia.

Întrebat fiind de către instanță inculpatul C. I., arată că își menține declarații anterioare și nu are de făcut completări la acestea.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpatului C. I., în primul rând solicită admiterea recursuluiformulat în cauză, casarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre în baza argumentelor ce urmează:

S. că înțelege să atace cele două hotărâri, atât în ce privește latura penală cât și în ce privește latura civilă a cauzei.

In ceea ce privește hotărârea instanție de fond, înțelege să atace modalitatea în care instanța de fond a înțeles să dozeze culpa celor doi implicați în producerea acestui eveniment rutier cu implicații majore asupra laturii civile a cauzei, iar în ceea ce privește hotărârea tribunalului, înțelege să o atace în ce privește latura penală atât partea referitoare la dozarea culpei, precum și faptul că nu s-au acordat circumstanțe atenuante prev.de art.74,76

C.pen., și de asemenea și pe latura civilă cu nuanțările ce le va puncta.

C. că hotărâtoare în speță este starea de fapt pentru că de la starea de fapt pornește și încadrarea juridică și soluționarea cauzei. S. că, urmare a unei analize judicioase și obiective a stării de fapt, coeficientul de culpă a părții vătămate în producerea acestui eveniment rutier este substanțial mai mare decât a inculpatului și chiar îl apreciază la 80% pe baza următoarelor considerente :

Raportat la viteza părții vătămate, arată că avem la dosar un raport de expertiză criminalistică a L.ui de C. I. C. care a stabilit că în momentul impactului sau momentul imediat anterior premergător impactului, partea vătămată rula la volanul autoturismului său cu o viteză estimată la 96-97 km la oră. Expertul, deci o probă științifică, constată că viteza cu care s-ar fi evitat impactul dacă ar fi fost cu 6-7 km mai puțin, respectiv de 90,6 km la oră, acest impact ar fi putut fi evitat. Oricum și dacă discutăm de 90,6 la oră viteza era exagerată, având în vedere un fapt banal și extrem de simplu că ne aflam în plină localitate. M. C. D., martor propus chiar de partea vătămată (f.71 dosar instanță fond), arată că în momentul prealabil producerii impactului el a rulat în spatele părții vătămate. Au pornit de pe loc, partea vătămată a prins viteză, s-a deplasat cu o viteză crescendo, ajungând la 2-300 m în fața martorului, condiții în care martorul, arată că el circula cu 75-80 km la oră. Este limpede că viteza cu care circula partea vătămată era mult superioară. Este evident că a încălcat astfel prev.art.49 al.1 din OUG nr.195/. privind regimul vitezelor în localitate.

Ca un al doilea aspect, arată că, și în fază de urmărire penală și la instanța de fond și tribunal, s-a purtat o virulentă polemică și susținută polemică, privind indicatorul de ieșire din mun. C.-N. P. vătămată pe tot parcursul procesului penal a susținut că evenimentul rutier s-a produs înafara localității. S. a se observa că la dosar există procesul verbal de cercetare la fața locului (f.6 dosar u.p), întocmit de P. R. M. U. C. N. S-a consemnat că accidentul s-a produs pe str.V. C. din C. N. S-au cerut relații suplimentare la nivel de instanță și s-a arătat că indicatorul era amplasat după locul producerii accidentului la podul de intrare în comuna C., într-o curbă în formă de „S";. Mai mult, s-a subliniat și faptul că nu s-a putut trece nici un reper în plus întrucât nu erau case sau borne kilometrice în jur pentru a se putea raporta la ele. Dar, clar și fără echivoc, accidentul s-a produs pe raza mun.C. N. De asemenea, avem și adresa S.ui de S. C. U. din (...), poziția indicatorului rutier cu semnificația ieșirea din localitate era pe str.V. C. din mun.C. N. S. a se observa că toate acestea sunt probe obiective. In contrapartidă, declarațiile martorilor C. D., și M. V., în mod evident trebuiesc să fie înlăturate, după cum a procedat de altfel și instanța de fond, având în vedere că ele sunt, pe de o parte, subiective, toți martorii fiind propuși de către partea vătămate, cunoștințe și prieteni cu partea vătămată, iar, pe de altă parte, au fost mult alterate de trecerea timpului, respectiv un interval de 3 ani de la producerea evenimentului rutier.

Un al treilea aspect de care nu s-a preocupat nici instanța de fond și nici instanța de apel cu privire la starea de fapt este centura de siguranță. În mod cert, în opinia sa, partea vătămată la momentul producerii accidentului nu purta centură de siguranță. Martorii, întrebați fiind, nu au putut preciza acest aspect. Aici intervine un aspect paradoxal legat de atenția selectivă a martorilor. A. martori sunt capabili să observe la momentul imediat producerii accidentului, că la bord era un radiocasetofon, marca acestuia, hainele cu care era îmbrăcată victima, numărul și marca telefoanelor celulare, etc.

În aceeași idee, în dinamica producerii accidentului, partea vătămată a spart cu capul parbrizul, acest fapt fiind un argument în plus care denotă că acesta nu purta centură de siguranță.

S. că a enumerat aceste argumente pentru a încerca să convingă că proporția de culpă a părții vătămate în producerea acestui accident este mai mare decât cea a inculpatului. De asemenea, menționează că inculpatul nu avea viteză pentru că stătea pe loc, a menționat textual inculpatul cu ocazia declarațiilor pe care le-a dat și a interogatoriului care i s-a luat la instanță că

„s-a oprit, s-a asigurat, era cu fața cu privirea asupra segmentului acela geografic a curbei în formă de „S"; și avea o vizibilitate de până în 100 m și asigurându-se că nu vine nimic din față, a făcut manevra la stânga pentru a ieși de pe carosabil";.

Se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă atât instanța de apel cât și instanța de recurs, instanța de apel ar fi menținut iar cea de recurs ar menține punctul de vedere al instanței de fond, care, a stabilit că s-a produs un accident, dar motivul producerii accidentului este culpa ambilor participanți la acest eveniment, pentru că soluționarea laturii civile a cauzei, cel puțin la nivel de instanță de fond, o spune fără echivoc, că au fost în egală măsură vinovați în producerea accidentului. S. că o culpă majoră a are partea vătămată.

In ce privește latura civilă a cauzei, solicită a se observa că partea vătămată a formulat pretenții în faza de urmărire penală, s-a constituit parte civilă în fața instanței de judecată la fond, după aceea a făcut o precizare de constituire parte civilă iar printr-o nouă cerere a solicitat majorarea pretențiilor civile.

Inculpatul care se află la prima confruntare cu legea penală, își manifestă tot regretul pentru ceea ce s-a întâmplat și pentru suferințele cauzate părții vătămate și este de acord să despăgubească pentru că la fel de bine situația putea fi inversă. Însă, de aici și până la o îmbogățire fără just temei, este o cale lungă.

I. de fond a interpretat și daunele materiale solicitate și probele care au fost administrate extrem de judicios.

Nu este de acord cu despăgubirile acordate privind contravaloarea autoturismului distrus a părții vătămate cu ocazia accidentului.

S. a se observa că toată argumentația în justificarea obținerii acestui prejudiciu formulată atât de către partea vătămată și însușită de instanța de fond, se rezumă la două probe : una este un înscris de mână provenind de la fostul proprietar al autoturismului și ofertele din ziarul de publicitate „. de la A la Z";, unde se arăta la rubrica „. că cine deține un astfel de autoturism înțelege să-l vândă cu suma de 7.000 dar nu a văzut la rubrica „. vreun autoturism cu această sumă. C. și această probă irelevantă.

În ce privește soluția tribunalului, a arătat că o critică în baza dozajului de culpă 67% în sarcina inculpatului și 33% în sarcina părții vătămate.

De asemenea, se întreabă de ce dintre doi martori, tribunalul a optat pentru unul care spune că a observat două celulare, ambele distruse față de celălalt martor care a arătat că este vorba de un singur celular distrus. Nu înțelege forța unei probe în raport cu cealaltă. In rest, în tot ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei arată că se raliază întru totul hotărârii date de instanța de fond, a argumentelor invocate de aceasta, în schimb nu este de acord cu dozajul culpei, care desigur a atras după sine soluționarea laturii civile, așa cum a fost făcută atât la instanța de fond cât mai ales la instanța de apel, și, de asemenea anterior. Inculpatul nu posedă antecedente penale, aavut o atitudine extrem de cooperantă, a fost la fiecare termen de judecată și merită cu prisosință largi circumstanțe atenuante pe care de altfel și instanța de fond a înțeles să le acorde.

În final, arată că însăși instanța de fond a reținut acest aspect, și sunt dovezi și la dosar, chiar din cuprinsul unor acte medicale, din care rezultă conduita total pasivă a părții vătămate pe parcursul întregului proces penal. In repetate rânduri s-au acordat multiple termene pentru a se prezenta pentru investigații medicale și cu multă delăsare nu a dat curs acestora. Mai mult, apreciază că raportat la această atitudine a părții vătămate, nu ar fi echitabil să fie împovărat inculpatul.

În ceea ce privește recursul asiguratorului, curtea îi acordă reprezentantei acestuia cuvântul doar cu privire la latura civilă a cauzei, ridicând excepția inadmisibilității recursului pe latură penală.

Reprezentantul asigurătorului, solicită admiterea recursului șimodificarea în totalitate a deciziei penale atacate.

Referitor la motivele de recurs formulate în latura penală a cauzei, susține că instanța de apel, prin modificarea proporției culpei, nu a avut în vedere la pronunțarea deciziei probatoriul administrat în primă instanță, nu a motivat soluția de schimbare a proporției culpei și nu a precizat un temei legal pentru starea de fapt reținută.

Apreciază că poate critica hotărârea atacată și în ce privește latura penală a cauzei având în vedere că, gradul de culpă a avut consecință asupra despăgubirilor acordate.

Sub aspectul laturii civile, susține că în ceea ce privește respingerea de către instanță a excepției tardivității majorării de constituire a părții civile, simpla mențiune a instanței referitoare la faptul că precizarea nu este supusă termenului prev.de art.15 al.2 C., nu poate fi reținută.

În ce privesc daunele materiale, achiesează la concluziile apărătorului inculpatului, în sensul că instanțele nu au făcut investigații și nu au făcut referire la justificarea acestora. P. vătămată a depus la dosar un contract de vânzare cumpărare din cuprinsul căruia nu se poate deduce în ce calitate persoana respectivă a vândut autovehiculul, autoturismul fiind înmatriculat pe numele unei societăți.

Apreciază de asemenea că extrasul din ziar depus în cauză nu reprezintă un criteriu de stabilire a valorii autoturismului distrus.

In cuprinsul documentului denumit „. cu valoarea maximă de despăgubire";, asigurătorul a calculat efectiv suma la 1.511,85 lei.

Un alt aspect, vizează suma de 300 lei pentru telefonul distrus al părții vătămate. S. că nici un moment nu s-a făcut dovada deținerii legitime a acestor telefoane și distrugerii acestora în accident.

În ce privește cuantumul de 3.685 euro reprezentând valoarea intervențiilor stomatologice viitoare susține că daunele morale se pot acorda doar în baza unor documente justificative.

În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.

Apărătorul părții civile K. I., în susținerea recursului arată că potrivitart.385/15 pct.2 lit.c C., care apreciază că este o hotărâre nelegală atunci când ea nu se pronunță cu privire la toate capetele de acțiune, respectiv de apel. A., atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, motivele esențiale au fost de culpă și proporție, iar în latura civilă au fost daunele morale, despăgubirile civile și acel folos de tras menționat în precizarea de acțiune, respectiv salariulpe care nu l-a putut produce de la data accidentului, cu invaliditate de 50 %. S. că partea civilă a lucrat de probă o lună de zile, în antrepriza de construcții. U. dintre capetele de despăgubiri a fost acea rentă. Nu se putea cere renta lunară reprezentând efort suplimentar pentru munca pe care o va depune pentru că are această incapacitate de 50% . Practica este constantă pe această incapacitate, partea vătămată având dreptul la restabilirea situației anterioare.

Din acest punct de vedere, instanța fondului nu s-a ocupat de această acțiune și a omis să se pronunțe cu privire la această rentă lunară. I. admite apelul părții vătămate fără să se pronunțe cu privire la renta lunară pe care a solicitat-o, motiv pentru care apreciază că aceeași instanță este obligată să rejudece cauza în limitele nesoluționate. S. rejudecarea cauzei de către instanța de apel. I. decizia 480 din (...) a Curții de A. C., secția penală.

Mai mult, martorul C. I., a declarat același lucru, respectiv că partea vătămată a muncit și înainte de acest incident și putea obține un post cu salariu mai mare. Din acest punct de vedere susținerea instanței că nu este dovedită este greșită.

P. vătămată a fost în permanență la medicina legală, însă a fost amânat, astfel că nu se poate susține pasivitatea acestuia.

Cu privire la indicatorul de ieșire din localitate, arată că la dosar sunt două adrese oficiale care se contrazic.

In concluzie, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare în ce privește latura civilă a cauzei.

Cu privire la latura penală apreciază culpa părților ca fiind în procent de

25% a părții vătămate și 75 % a inculpatului.

Față de recursul inculpatului, părții responsabile civilmente și a asigurătorului, solicită respingerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului C. I., cu privire la recursul asigurătorului arată căeste de acord cu admiterea acestuia, pentru motivele invocate.

In ce privește recursul părții vătămate arată că acel folos de tras de

28.000 lei, în materie de probațiune s-a procedat exact ca și în cazul autoturismului. Dar și în cazul de față se argumentează că partea vătămată ar fi lucrat în perioadă de probă o lună de zile în care ar fi plătit cu 800 lei lunar, însă nu s-a făcut nici un contract de muncă, fiind obligatoriu încheierea acestuia chiar și pe o perioadă de probă.

În ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente, susține că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.

Reprezentantul M.ui P., apreciază că toate cele patru recursuri suntnefondate și solicită a fi respinse ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.

În ce privește inculpatul, consideră că în latura penală a cauzei este corectă proporția culpei stabilită de Tribunalul Cluj prin decizia penală nr.84/2011, cu motivarea că deși deopotrivă cei doi participanți la respectivul incident rutier puteau să evite producerea accidentului, este evident că starea de pericol a fost declanșată de inculpat, la momentul la care a efectuat virajul la stânga. C. că din acest motiv redozarea culpei de către instanța de apel a fost corespunzătoare, reținând o culpă în proporție ușor mai mare în sarcina inculpatului decât cea reținută în sarcina părții civile.

Critica adusă de partea civilă la această proporție este neîntemeiată și din acest motiv în latura penală a solicitat respingerea atât de a recursului declarat de inculpat cât și de către partea civilă.

In ce privește recursul asigurătorului arată că este de acord cu caracterul inadmisibil a recursului în latura penală în condițiile în careparticiparea în procesele penale a asigurătorului este o participare distinctă, respectiv nu are calitatea de parte. În cuprinsul deciziei pronunțate în interesul legii, este extrem de clar și de simplu de înțeles, citarea asigurătorului se face în scopul opozabilității hotărârii și calitatea în care participă este aceea de asigurător.

Așadar, atitudinea acestui participant de a promova căi de atac nu se poate încadra decât în măsura în care prin hotărârea pronunțată s-a produs o vătămare. Chiar dacă latura penală are implicații asupra rezolvării laturii civile a cauzei, cătă vreme asigurătorul nu are o altă calitate procesuală, consideră că nu este îndreptățit să promoveze căi de atac în latura penală a cauzei.

In ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, desigur în principiu nu este un aspect care să intereseze în mod deosebit organul de urmărire penală, câtă vreme părțile sunt asistate de apărători, însă din punctul de vedere al unor încălcări ale dispozițiilor legale pe care le-au invocat părțile în prezenta cauză, consideră că sunt nejustificate. A fost corect soluționată latura civilă a cauzei și de către prima instanță cu ajustările efectuate de Tribunalul Cluj și ca urmare a reținerii unei proporții diferite a culpelor ce au concurat la producerea accidentului rutier.

Nu consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, rezultând motivele pentru care au fost admise în parte pretențiile constituind daunele materiale și respinse restul pretențiilor formulate de părțile civile.

Cu privire la recursul părții responsabile civilmente apreciază că acesta este nefondat, nu este motivat dar nu constată ca putând fi întemeiat pe vreunul din cazurile de recurs prev.de at.385/9 C.

Concluzionând, susține că sunt nefondate toate recursurile și solicită respingerea acestora și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și întemeiată, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Inculpatul C. I. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr.937/(...) a Judecătoriei C.-N., în temeiul art.334

C. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C. I., din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 C., în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 C.

În temeiul art. 184 al. 2, 4 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, c, alin. 2 C., art. 76 lit. e C. p. a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui N. și M., născut la data de 14 octombrie 1975, în T.-L., jud. Maramureș, CNP 1., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, conducător auto, fără antecedente penale, domiciliat în Tg. L., str. 1 Mai, bloc TL 22, ap. 2, jud. Maramureș, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă.

În temeiul art. 71 C. i-a fost interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

In temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 3 luni stabilit potrivit art. 82 C.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 14, art.346 al.1 C. coroborat cu art. 998 și urm. C. civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă K. I., domiciliat în comuna C., nr. 171, jud. C. și a fost obligat inculpatul C. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. A., cu sediul în A., str. T. V., nr. 28, jud. C., la plata despăgubirilor civile către partea civilă, astfel: suma de 3.860 lei daune materiale, cu dobânda legală de la data de (...) și până la data plății efective; suma de 975 lei daune materiale; suma de 3.800 E. daune materiale; suma de 40.000 lei daune morale.

În temeiul art. 14, 346 al. 1 C. coroborat cu art. 998 si urm. C.civil a fost obligat inculpatul C. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. A. la plata despăgubirilor civile în suma de 2.177,87 lei către partea civilă S. C. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C., nr. 3-5, jud. C., reprezentând contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate parții vătămate K. I., în perioada (...)-(...), cu dobânda legală începând cu data de (...) si până la data plății efective.

S-a constatat ca în cauză are calitatea de asigurator SC G. A. SA, cu sediul în C.-N., str. G. Barițiu, nr. 1, jud. C.

În temeiul art. 191 al. 1, 3 C. a fost obligat inculpatul C. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat și în temeiul art. 190 alin. 4 C. la plata sumei de 63 lei în contul IML C., nr. (...)Z2165009XXX007040 deschis la T. M. C.-N.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2, 4 C. a fost obligat inculpatul C. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. la plata sumei de 3.300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată K. I.

P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :

In data de 10 martie 2007, în jurul orei 11:00, lucrătorii de poliție din cadrul IPJ C., BSCMU C., au fost sesizați că pe strada V. C. din C.-N., s-a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane. Cu ocazia deplasării la fața locului s-a constatat că pe strada V. C., pe sensul de mers dinspre strada O. spre comuna C., a fost găsit autoturismul marca Dacia Break cu nr. de înmatriculare (...) condus de către partea vătămată K. I. intrat cu fața în partea dreaptă a auto-basculantei marca R., cu număr de înmatriculare (...), condusă de către inculpatul C. I. La fața locului a sosit și S. descarcerare, care a procedat la descarcerarea victimei din Dacia Break și transportarea ei la S. C. J. de U. C., unde a fost internată cu diagnosticul: TCC minor grad zero, plăgi frontale și excoriații ale capului, fractură claviculă stânga, fractură femur stâng, excoriații profunde mâna stângă. S-a întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și s-au efectuat fotografiile judiciare (f.6-19).

Cu ocazia audierii, inculpatul C. I. a declarat că, in data de 10 martie

2009, în timp ce se deplasa pe strada V. C., in exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu autobasculanta marca R., fiind singur în cabină, a ajuns într-un loc unde urma să efectueze un viraj la stânga, pentru a descărca marfa pe care o transporta. In acest sens a semnalizat, a oprit și s-a asigurat, uitându-se dacă din față vine vreo mașină, precum și dacă nu este angajat vreun autoturism în depășirea sa. Inculpatul a arătat că înspre direcția înainte, în sensul lui de mers era o curbă la cca. 100 m și el avea vizibilitate până la acel loc. P. că in momentul in care s-a uitat nu se vedea nicio mașină, a efectuat virajul la stânga și imediat a auzit un zgomot de frâne și o bufnitură careprovenea din partea dreaptă a autobasculantei. Inculpatul a arătat că inițial a considerat că nu se face vinovat de producerea accidentului, deoarece a perceput că partea vătămată a circulat cu viteză foarte mare. Acesta a menționat că ulterior nu i-a oferit părții vătămate sume de bani, deoarece nu a avut posibilități financiare (f.28).

În declarația dată atât în cursul urmăririi penale (f.38), cât și în timpul judecății( f.69), partea vătămată K. I. a arătat că, în timp ce se deplasa dinspre C.-N. înspre com. C., la volanul autoturismului marca Dacia, după ieșirea dintr-o curbă, a văzut o basculantă care se afla oprită pe sensul celălalt de mers, dar parțial pe sensul său de deplasare. In aceste condiții și-a continuat deplasarea, apreciind că dacă trage ușor dreapta poate să meargă mai departe, dar când a ajuns la o distanță de cca 50 m a văzut că șoferul basculantei a efectuat virajul la stânga și i-a tăiat calea. In aceste condiții partea vătămată a declarat că deși a frânat, nu a mai reușit să evite impactul, intrând cu autoturismul in partea dreaptă a autobasculantei. P. vătămată a declarat de asemenea că in spatele autobasculantei exista un autoturism marca Logan, de culoare albă, motiv pentru care nu a depășit autobasculanta pe partea stângă, lucru pe care l-ar fi putut face dacă nu era acel autoturism.

P. stabilirea împrejurărilor concrete în care s-a produs evenimentul rutier în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză criminalistică de către L. I. de E. C. C. În privința locului impactului, s-a stabilit că în planul transversal al drumului impactul a avut loc la limita din dreapta a părții carosabile, în momentul impactului autoturismul marca Dacia fiind cu roțile din stânga pe carosabil și cu cele din dreapta pe acostament. P. vătămată a arătat în declarația sa faptul că a tras de volan spre dreapta crezând că în acest fel poate evita coliziunea, iar studiul și interpretarea urmelor confirmă locul impactului în sensul stabilit prin utilizarea programului de simulare. În cuprinsul raportului a fost descrisă în detaliu și metoda de calcul a vitezei de deplasare a autovehiculelor, în momentul impactului rezultând pentru autoturismul marca Dacia o viteză de 36 km/h, iar pentru autospecializata marca R., o viteză de 11 km/h . În privința vitezei inițiale de deplasare care în toate situațiile are o valoare superioară celei din momentul impactului a rezultat că autoturismul marca Dacia a circulat cu o viteză de 96-

97 km/h, expertul aplicând metoda de calcul EES, luând în considerare pentru determinarea acesteia lungimea urmelor de frânare, coroborat cu valoarea coeficientului de aderență raportat la faptul că pe porțiunea de drum respectivă carosabilul era din beton.

Referitor la posibilitățile de evitare a fost analizat momentul declanșării stării de pericol iminent, care evidențiază momentul de la care conducătorii auto trebuiau și puteau să ia măsurile de evitare. P. partea vătămată K. I. starea de pericol iminent s-a declanșat în momentul în care autospecializată a pătruns pe sensul său de deplasare, urmând a se stabili în ce măsură acesta putea să ia măsurile de evitare. A fost determinată pe baza vitezei de deplasare a autoturismului marca Dacia, a vitezei autospecializatei și a spațiului parcurs de aceasta, distanța la care se afla mașina marca Dacia față de locul impactului. A rezultat că autoturismul marca Dacia se afla la o distanță de

73,9 m de locul impactului în momentul declanșării stării de pericol, iar raportat la viteza de circulație a acestuia s-a stabilit că spațiul teoretic necesar pentru oprirea autoturismului ar fi fost de 81,9 m. A. în vedere acest aspect este evident că distanța de care a dispus partea vătămată pentru luarea măsurilor de evitare este inferioară celei necesare pentru oprireaautoturismului de la viteza de 96,7 km/h, condiții în care este justificată concluzia că aceasta nu putea evita în condițiile date producerea evenimentului rutier. Din determinările efectuate de expert a rezultat că viteza care ar fi permis oprirea autoturismului în interiorul distanței de 73,9 m ar fi fost de 90,6 km/h.

F. că partea vătămată circula cu viteză mare a rezultat implicit și din declarația martorului C. D. care în data respectivă a plecat cu autoturismul său spre comuna C. din același loc din care a pornit K. I., martorul menționând că mașina condusă de partea vătămată rula în fața sa, fiind la o distanță de aproximativ 200 m. M. a arătat că el conducea cu o viteză de 75-80 km/h, aspect din care rezultă clar că autoturismul părții vătămate avea o viteză mai mare, atâta timp cât s-a îndepărtat considerabil de mașina martorului (fila 71 dosar instanță).

În privința autospecializatei marca R. s-a menționat că nu se poate stabili pe baza expertizei criminalistice dacă anterior realizării virajului, aceasta se afla sau nu în repaus, expertul luând în calcul o viteză cuprinsă între 0 - 5 km/h pentru momentul în care aceasta a trecut peste marcajul longitudinal. Această valoare luată în calcul de expert este diferită de valoarea vitezei din momentul impactului (11 km/h), ca atare nu este justificată susținerea inculpatului în sensul că expertul se contrazice în cuprinsul lucrării și că din acest motiv s-ar impune efectuarea unei noi lucrări. În mod corect s-a apreciat de expert că în momentul inițierii virajului spre stânga de către inculpat autoturismul Dacia se afla în interiorul spațiului de vizibilitate conferit de segmentul de drum respectiv, care este de 140-150 m, atâta timp cât a rezultat că în momentul declanșării stării de pericol autoturismul Dacia se afla la o distanță de 73,9 m față de locul impactului.

A. expuse anterior referitoare la conduita în trafic a celor doi conducători auto au relevat faptul că fiecare dintre aceștia a contribuit la producerea evenimentului rutier în egală măsură, instanța de fond reținând în sarcina fiecăruia o culpă în proporție de 50%.

A., inculpatul a încălcat dispozițiile art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/. care prevede obligația participanților la trafic de a avea un comportament prin care să nu afecteze siguranța circulației și să nu pună in pericol viața sau integritatea corporală a altor persoane, precum și pe cele ale art.54 alin.1 din același act normativ, privind regulile specifice de efectuare a manevrei de schimbare a direcției de mers, prin viraj stânga, doar cu prealabilă asigurare corespunzătoare. Inculpatul ar fi putut preveni producerea accidentului dacă înainte de a efectua virajul spre stânga s-ar fi asigurat că această manevră nu constituie un pericol pentru participanții la trafic.

P. vătămată K. I. a condus autoturismul marca Dacia cu o viteză superioară limitei admise pe sectorul de drum respectiv, respectiv 96,7 km/h, față de 50 km/h, instanța reținând că accidentul a avut în interiorul localității. A rezultat din raportul de expertiză că partea vătămată ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de 90,6 km/h, fiind determinat și spațiul teoretic necesar opririi autoturismului de la viteza de 50 km/h, rezultând că acesta era mult inferior celui de care a dispus partea vătămată pentru luarea măsurilor de evitare, respectiv 29, 2 m. În aceste condiții, rezultă în mod cert faptul că numitul K. I. putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel segment de drum. P. vătămată a încălcat prevederile art.49 alin.1 din OUG nr.

195/., privind regimul legal de viteză in localitate.

In ceea ce privește poziția indicatorului de ieșire din localitatea C.-N., instanța de fond a constatat că prin declarația dată, partea vătămată a afirmat că în luna martie 2007 indicatorul de ieșire din localitatea C.-N., era situat imediat după ce se terminau casele de pe strada V. C., accidentul rutier având loc după acel indicator, care ulterior a fost mutat mai aproape de intrarea in localitatea C. In același sens este și declarația martorului C. D. ( f.71), a martorului M. C. (f. 173) și a martorului M. V. (fila 94), care au arătat că accidentul s-a produs pe porțiunea de drum dintre localitățile C.-N. și C. și că, doar ulterior producerii accidentului, acel indicator a fost mutat mai aproape de comuna C., făcând ca locul accidentului să fie inclus în localitatea C.-N.

Pe de altă parte, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului

(f.6 dosar urmărire penală), agentul de poliție D. P. din cadrul S.ui Poliției Rutiere C., Biroul C. M. U. C.-N., a consemnat că accidentul a avut loc pe strada V. C. din localitatea C.-N. În cursul judecății s-au cerut relații agentului de poliție referitoare la criteriile pe baza cărora a consemnat în procesul verbal faptul că accidentul a avut loc în interiorul localității. În procesul verbal întocmit în date de 15 mai 2010 acesta a arătat că indicatorul rutier de ieșire din localitatea C.-N. era amplasat după locul producerii accidentului, mai exact la podul de la intrarea în localitatea C., în curba în formă de „S";. Agentul de poliție a menționat că nu a trecut în procesul verbal niciun alt reper în afara capătului de pod indicat, deoarece în zona respectivă nu erau case și nici borne kilometrice la care să se raporteze (fila 215).

Din adresa S.ui S. C.i U.e și Rețele Edilitare din cadrul Primăriei M. C.-

N. (fila 188), a rezultat că la data de 10 martie 2007 poziția indicatorului rutier cu semnificația „ ieșirea din localitate"; situat pe strada V. C. din C.-N., pe sensul de mers către comuna C. era următoarea: imediat după ultima curbă spre dreapta în sensul de mers, înainte de P. F. peste pârâul V. C., locația fiind indicată în schița anexată la punctul B (fila 189). Referitor la modificarea poziției acestui indicator s-a menționat că în perioada 21 iunie 30 iunie 2006 a avut loc o singură modificare, mutarea fiind făcută din vechea locație indicată la punctul A din schița anexată (imediat după grupul compact de case de pe strada V. C.) în noua locație adică la punctul B, înspre localitatea C.

Din înscrisurile expuse mai sus instanța de fond a reținut că accidentul rutier s-a produs în interiorul localității C.-N. În privința declarațiilor martorilor C. D., M. V. și M. C. care ar confirma susținerea părții vătămate instanța de fond a constatat că aceștia nu au putut indica în mod concret data la care a fost mutat indicatorul, iar în aprecierea depozițiilor acestora nu se poate face abstracție de perioada de timp care a trecut de la momentul accidentului și până la momentul audierii (trei ani), care afectează calitatea redării aspectelor percepute. Așa cum a rezultat din adresa Primăriei C.-N., mutarea poziției indicatorului s-a realizat cu mai puțin de 1 an înainte de accident, condiții în care nu este exclus ca martorii să fi reținut greșit faptul că această operațiune s-a realizat după data de 10 martie 2007.

Din raportul de constatare medico-legală nr.2749/II/b/123, întocmit în data de (...) de IML C., a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și care necesită 55-58 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

In cursul judecății instanța de fond a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză medico-legală, având în vedere mențiunea din concluziile raportului de constatare, precum și faptul că partea vătămată a depus la dosarînscrisuri din care rezultă că a avut nevoie de tratamente și îngrijiri ulterior întocmirii actului medico-legal inițial.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr.2379/II/b/79, întocmit în data de (...), a rezultat că în urma accidentului rutier, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut necesita pentru vindecare 130-140 zile de îngrijiri medicale. La data ultimei evaluări partea vătămată prezenta diagnosticul: „stare posttraumatism prin accident rutier. stare post fractură claviculă dr. vicios consolidată, stare postfactură transtrohanteriană femur stg. cu material osteosinteză. coxartroză stânga secundară";. S-a concluzionat că partea vătămată prezintă incapacitate adaptativă de 50%, deficiență locomotorie medie și se încadrează în gradul III de invaliditate. S-a menționat că precizarea unei eventuale sluțiri se va putea face numai după epuizarea mijloacelor de tratament (revizie chirurgicală) recomandate.

Datorită rezultatului produs, astfel cum a fost determinat in baza ultimului raport de expertiză medico-legală nr.2379/II/b/79, întocmit în data de (...) prin care s-a modificat numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare de la 55-58 zile la 130-140 zile de îngrijiri medicale, instanța de fond, în baza art.334 C.p a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului C. I., din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin. 1,3 C., în infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art.184 alin.2, alin. 4 C.

In drept, fapta inculpatului C. I. care, în data de 10 martie 2007, in timp ce conducea autobasculanta cu nr. de înmatriculare (...), prin încălcarea prevederilor art. 35 alin.1 și a art.54 alin.1 din OUG nr.195/., neasigurându-se in mod corespunzător înainte de-a efectua manevra de virare la stânga, a cauzat producerea unui eveniment rutier în urma căruia partea vătămată K. I. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de

130-140 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art.184 alin.2

și alin.4 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, din probele administrate în cursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești a rezultat că inculpatul a efectuat acțiunea de virare spre stânga a autobasculantei, fără să se asigure corespunzător, producând astfel evenimentul rutier care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a părții vătămate. F. infracțiune de rezultat raportul de cauzalitate dintre acțiunea și urmarea produsă rezultă din mijlocele de probă de la dosar.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă. Datorită faptului că fapta a fost urmare nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, prevăzute de OUG nr. 195 /., fapta se încadrează in forma agravantă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.4.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (închisoare de la 6 luni la 3 ani), gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

I. de fond a avut în vedere că fapta inculpatului care a dat dovadă de neatenție în timp ce se afla la volanul autobasculantei, a cauzat părțiivătămate leziuni corporale grave, care au necesitat un număr ridicat de zile de îngrijiri medicale și care au consecințe negative asupra acesteia și în prezent. I. de fond a reținut însă și faptul că partea vătămată a avut propria contribuție la producerea evenimentului rutier, culpa revenindu-i deopotrivă acesteia, prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la limita maximă a vitezei de circulație în interiorul localităților. În privința persoanei inculpatului a rezultat că acesta a avut o conduită anterioară bună, se află la prima confruntare cu legea penală, este integrat în societate, asigurându-și veniturile prin muncă. Acesta a recunoscut săvârșirea faptei în materialitatea sa, s-a prezentat în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost necesar, a manifestat regret față de situația pe care i-a creat-o părții vătămate. A. legate de persoana inculpatului

și atitudinea sa pe parcursul procesului penal expuse mai sus, au fost valorificate drept circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c C. pen., pedeapsa urmând a fi stabilită sub minimul special de 6 luni închisoare, fără a fi apropiată de limita minimă permisă de art. 76 lit. e C. pen. (15 zile închisoare), raportat la urmările faptei asupra părții vătămate.

Raportat la cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzuta de art. 184 al.2, 4 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, c C., art. 76 lit. e C., apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C. penal.

În temeiul art. 71 C.pen. și art. 3 din Protocolul adițional nr.1 la C. europeană a drepturilor omului instanța de fond a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a C.pen. până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

A., prin decizia L. (74) din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: „dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal";.

Cu privire la interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a, C.pen., instanța de fond a apreciat că natura faptei săvârșite și gradul de pericol social al infracțiunii atrag nedemnitatea inculpatului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În raport cu interzicerea dreptului de a alege, instanța arătă că art. 3

Protocol 1 din Convenție, obligă statele membre să organizeze la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităților publice. În cauza Hirst c. Regatului Unit, Curtea europeană a drepturilor omului a constatat încălcarea acestui articol ca urmare a interzicerii automate a exercitării dreptului de a alege de către o persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea. Prin urmare, având în vedere jurisprudența Curții europene, precum și decizia Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța de fond a considerat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege ținând seama de natura infracțiunii și gravitatea ei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție. În acest sens instanța de fond a avut învedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, iar din conduita adoptată ulterior evenimentului rutier rezultă că regretă săvârșirea faptei; inculpatul este o persoană tânără, își asigură veniturile din muncă, aspecte din care rezultă că pentru sancționarea, respectiv reeducarea inculpatului nu se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate, cu atât mai mult cu cât nu a săvârșit infracțiunea cu intenție, în plan subiectiv acționând din culpă. F. îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C., instanța de fond a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 3 luni stabilit potrivit art. 82 C.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

In temeiul art. 359 C. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut următoarele: In cursul urmăririi penale, partea vătămată K. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 11.604 lei, reprezentând daune materiale și suma de

200.000 lei, reprezentând daune morale, precum și plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial in valoare de 5.000 lei (f.38).

De asemenea tot in cursul fazei de urmărire penală s-a constituit parte civilă și unitatea sanitară S. C. J. de U. C., unde a fost internată partea vătămată K. I., cu suma totală de 4.355,75 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medico-sanitare, anexând la dosar acte și documente justificative (f.33, 34).

In cursul judecății partea civilă K. I. a depus o întregire și precizare de constituire de parte civilă in care a solicitat: reactualizarea sumei de 1894 lei, suma cu care s-a constituit parte civilă in cursul urmăririi penale, cu indicele de inflație; a solicitat în plus: contravaloarea transporturilor în sumă de 580 lei; contravaloarea hainelor distruse - 630 lei; contravaloarea autoturismului Dacia Break - 7000 lei; valoarea casetofonului de mașină cu MP3 marca

„Tevion"; - 700 lei; telefon mobil marca Nokia 62301 - 500 lei și telefon mobil marca Nokia 66101 - 300 lei, toate reactualizate cu indicele de inflație 2008-

2009. De asemenea a mai solicitat in plus, în cadrul cheltuielilor de spitalizare, cheltuieli cu supraalimentația pe o perioada 21 zile + 21 zile, arătând că trebuie să se supună unei noi intervenții chirurgicale pentru scoaterea tijei metalice din picior, montată imediat după producerea accidentului.

In ceea ce privește daunele morale, în sumă de 200.000 lei, partea civilă a arătat că acestea sunt justificate față de urmele vizibile cu care a rămas: lipsa celor doi dinți incisivi, cicatrice pe bărbie, cicatrice mâna dreaptă, cicatrice clavicula ruptă ( care a rămas așa), cicatrice picior drept și stâng.

Printr-o nouă cerere depusă la dosar partea civilă a solicitat majorarea pretențiilor civile și cu următoarele sume: 2100 E., reprezentând contravaloarea manoperelor medicale de chirurgie estetică de îmbunătățire a celor doua cicatrice de la nivelul feței; 100 lei - contravaloarea consultației la „. L. depunând chitanța (f.99); 5500 E. și 1770 lei, sau 7440 E. și 1770 lei, reprezentând contravaloarea totalului lucrărilor dentare; 140 lei, contravaloare consultație la „. I. (f.102), 28.800 lei - reprezentând folosul de tras ( adică venitul net lunar de care a fost privat de la accident până in prezent: 36 luni x

800 lei/lună).

In drept, au fost invocate de către partea civilă K. I. prevederile art.998-

1003 și art.1073-1085 C.civil, care nu disting intre natura patrimonială șinepatrimonială a prejudiciului, ceea ce înseamnă că și prejudiciul nepatrimonial trebuie reparat.

P. dovedirea pretențiilor civile părții vătămate i s-a încuviințat și au fost administrate proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială, respectiv audierea martorilor B. R. V. (f.92), C. D. (f.72), M. C. (f.73), M. I. (f.130).

In probațiune s-au depus chitanțe (f.99, 102), contract de vânzare- cumpărare auto (f.96), certificat de radiere auto (f.97), scrisoare medicală (f.98), scrisoare medicală chirurgie estetică (f.100), plan de tratament (f.102), carte de identitate auto (f.104), talon RCA (f.108), adeverință martor M. I. (f.110), planșe foto (f.111- 114).

C. art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art.999 cod civil prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Din prevederile legale amintite rezultă că pentru a fi in prezența unei răspunderi delictuale pentru fapta proprie trebuie să fie întrunite următoarele condiții: să existe prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau greșeala, adică vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

A. în vedere ca în producerea evenimentului din data de (...), s-a dovedit vinovăția concurentă a inculpatului C. I. și a părții civile K. I., fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 si urm. C.civ, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile solicitate, în privința daunelor materiale, doar în măsura dovedirii cuantumului acestora, reduse la jumătate potrivit gradului de culpă reținut în producerea evenimentului rutier.

Analizând probele administrate în latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat ca pretențiile solicitate de partea vătămată cu titlu de daune materiale sunt parțial dovedite.

A., în ceea ce privește cheltuiala efectuată de către partea civilă cu deplasarea la spital, instanța de fond a reținut că martorul B. R. a declarat

(f.93) că a transportat-o pe mama părții civile timp de 9 zile , cu mențiunea că aceasta cumpăra motorină de aproximativ 10 lei/zi. Față de această declarație, instanța de fond a admis din suma solicitată pentru transport ca fiind dovedită doar suma de 90 lei, la dosar neexistând alte mijloace de probă, înscrisuri sau declarații de martori prin care să fie dovedită întreaga sumă de 570 lei solicitată.

In ceea ce privește suma de 630 lei, reprezentând contravaloarea hainelor purtate de partea civilă in momentul accidentului, instanța de fond a constatat că susținerea părții civile în sensul că acestea au fost distruse este confirmată de declarațiile martorilor. A., martorul B. R. a declarat că in ziua accidentului hainele au fost tăiate de către personalul SMURD, fiind vorba de o pereche de blugi, o geacă și o pereche de adidași (f.93). Această declarație se coroborează și cu declarația martorului C. D., care a declarat că in momentul in care a fost întins pe targă, după descarcerare, părții civile i-au fost tăiați pantalonii de către personalul SMURD (f.71). In ceea ce privește valoarea solicitată, acesta este confirmată de către martorul B. R., care sub prestare de jurământ a declarat că are cunoștință care a fost valoarea hainelor, o parte din acestea fiind cumpărate de el părții vătămate. A. instanța de fond a reținut ca fiind dovedită suma de 630 lei, solicitată de către partea civilă.

In ceea ce privește contravaloarea celor doua telefoane mobile marca Nokia, instanța de fond a reținut pe de o parte că susținerea părții civile în sensul că ambele telefoane au fost distruse nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori, iar pe de altă parte nu a fost dovedită valoarea niciunuia dintre cele două aparate. A., declarația martorului B. R. (f.93), în care acesta a arătat că în autoturism, în momentul accidentului existau două telefoane mobile, din care unul era marca Nokia, pe care el îl cumpărase părții civile, și un alt telefon, pe care îl avea partea vătămată dinainte, telefoane care au fost distruse, nu se coroborează cu declarația martorului C. D., prezent la fața locului imediat după accident (f.71). Acesta a arătat că din cele două telefoane mobile unul era întreg și a fost folosit la anunțarea mamei părții vătămate despre accident, iar celălalt era zdrobit. Nu s-a putut stabili în baza mijloacelor de probă care dintre cele două telefoane a fost recuperat, iar în privința valorii acestora partea vătămată a indicat sumele de 500 lei și 300 lei, fără ca acestea să fie dovedite prin înscrisuri sau alte mijloace de probă.

La fel, în ceea ce privește valoarea radio-casetofonului marca Devion, solicitată de partea vătămată, instanța de fond a constatat că susținerea părții vătămate în sensul că acest aparat ar fi fost distrus în urma accidentului nu se coroborează cu celelalte probe existente la dosar. A., martorul B. R. a declarat

(f.92), că din cunoștințele lui, în autoturismul părții vătămate exista un radiocasetofon marca Sony. Nu s-a depus la dosar de către partea civilă nici un înscris din care să rezulte faptul că acel radio - casetofon cu MP3 ar fi fost cumpărat de către acesta ulterior cumpărării autoturismului, iar declarația sa nu se coroborează cu cea a martorului B. R., cu privire la tipul de aparat. De asemenea, nu rezultă din alte probe faptul că acel aparat ar fi fost montat în autoturism și că ar fi fost distrus în timpul accidentului, nefiind dovedită nici valoarea acestuia, respectiv suma de 700 lei, la care a făcut referire partea vătămată. Din aceste motive instanța de fond a reținut că nici această pretenție privind recuperarea valorii radio-casetofonului nu este întemeiată.

In legătură cu suma de 7.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului marca Dacia Break, cu nr. de înmatriculare (...), instanța de fond a arătat că această sumă este dovedită din înscrisurile de la dosar. A., conform publicațiilor de specialitate prețul de piață a unui autoturism Dacia Break din anul 1999 era în jurul valorii de 7000 lei (f.275- 277). De asemenea, faptul că autoturismul a fost distrus in proporție de 90% a rezultat fără nici un dubiu din planșele foto atașate (f.251). P. civilă a depus de asemenea la dosar contractul de vânzare cumpărare (f.96), in baza căruia a cumpărat autovehiculul in cauză cu suma de 70.000.000 lei vechi de la numitul A. I., în data de (...). A., instanța de fond a reținut că valoarea de 7.000 lei reprezentând prejudiciul material datorat distrugerii autoturismului a fost dovedită de către partea civilă.

In ceea ce privește suma de 1.894 lei reprezentând cheltuieli pentru spitalizare și suma de 4200 lei reprezentând „ supraalimentație";, instanța de fond a constatat că aceste pretenții nu au fost dovedite prin niciun mijloc de proba admis de lege, neexistând la dosar nici un înscris sau declarație testimonială in acest sens, motiv pentru care le-a respins ca nedovedite.

Fată de pretențiile de 28.800 lei, reprezentând „folosul de tras";, adică venitul nerealizat calculat ca 800 lei/lună înmulțit cu 32 de luni, în care partea civilă susține că nu a muncit din cauza accidentului instanța le-a respins ca nedovedite, pentru motivele ce urmează. A., conform declarației date de către M. I., administratorul firmei SC T. DMC S., acesta l-ar fi cunoscut pe parteacivilă din anul 2006 când acesta din urmă a lucrat cca. o lună la societatea sa în perioadă de probă, fiind plătit cu suma de 800 lei, urmând ca ulterior să îl angajeze pentru o suma mai mare pe care nu au negociat-o însă. Cu toate că angajatorul este obligat să întocmească contract individual de muncă angajaților și în perioada de probă, martorul nu a prezentat nici un înscris in acest sens, declarația sa fiind doar o simplă afirmație. F. că martorul C. V. a declarat (f.128) că partea civilă a lucrat înainte de accident în construcții, fără a preciza in ce perioadă și în ce loc, nu este in măsură să demonstreze că în momentul accidentului partea civilă avea un loc de muncă și obținea un venit stabil. Nici din declarațiile celorlalți martori (f.73, 94) nu rezultă faptul că partea civilă a lucrat înainte de accident sau că ar fi avut posibilitatea să se angajeze ulterior, dacă nu intervenea accidentul.

La ultimul termen de judecată, apărătorul părții vătămate a arătat că solicită și obligarea inculpatului la plata unei rente în sumă de 300 lei lunar până la încetarea stării de nevoie, reprezentând echivalentul efortului suplimentar pe care partea vătămată ar fi nevoită să-l depună, din cauza incapacității adaptative constatate prim raportul de expertiză medico-legală. Apărătorii inculpaților au invocat dispozițiile art. 15 alin. 2 C., arătând că a fost depășit momentul procesual la care partea vătămată putea să formuleze pretenții civile și că se opun includerii în constituirea de parte civilă a unei noi categorii de cheltuieli. I. de fond a luat act de poziția formulată de apărătorii inculpatului, constatând că partea vătămată a dat dovadă de neglijență față de evoluția stării sale de sănătate, nu s-a prezentat la medicul legist pentru a fi examinată pe parcursul urmăririi penale care a durat aproape 2 ani, iar în cursul cercetării judecătorești a fost necesară acordarea mai multor termene de judecată pentru că nu a dat curs solicitării de a se prezenta la datele fixate la control. Pe de altă parte, chiar dacă nu ar fi intervenit opoziția apărătorilor inculpatului, instanța de fond a apreciat că solicitarea apărătorului părții vătămate de achitare de către inculpat a unei rente lunare nu are niciun suport probator. Nici nu s-au prezentat motivele clare pentru care s-a formulat această solicitare și modul de calcul al rentei solicitate. Plata unei rente s-ar fi putut pune în discuție, dacă partea vătămată ar fi avut un venit stabil anterior accidentului și ar fi rezultat că din cauza urmărilor accidentului este în imposibilitate de a lucra în aceeași parametri (diminuarea numărului de ore pe zi sau obținerea aceluiași rezultat într-un interval de timp mai lung) și în aceste condiții ar fi suferit o diminuare a veniturilor lunare.

In ceea ce privește suma de 2.100 E., reprezentând contravaloarea manoperelor medicale de chirurgie estetică a îmbunătățirii estetice a celor doua cicatrice de la nivelul feței instanța constată că aceasta este dovedită din probele existente la dosar. A., existența cicatricilor este consemnată in raportul de expertiză medico-legală nr. 2379/II/b/72 din (...), pct. V (f.302), arătându- se că remedierea se poate face printr-o revizie cicatriceală. Valoarea intervențiilor chirurgicale este precizată in scrisoarea medicală emisă de către un cabinet de specialitate (f.100). De asemenea s-a atașat la dosar și chitanța nr.22256566 din data de (...), in valoare de 100 lei, emisă de către E. L., reprezentând contravaloarea consultației.

Referitor la lucrările dentare necesare refacerii danturii afectate in urma accidentului instanța de fond a arătat că prin planul de tratament (f.102-103), au fost avansate doua sume: 5500 E. și 1710 lei sau 7440 E. și 1710 E.. I. de fond a constatat că aceste sume sunt necesare lucrărilor dentare pentru repararea prejudiciului cauzat danturii părții civile la nivelul maxilaruluisuperior și inferior. Față de cele doua valori, instanța de fond s-a oprit asupra celei de 5500 E. și 1710 lei, nefiind precizată nicio diferență privind rezultatul unei metode față de cealaltă. De asemenea instanța de fond a constatat ca fiind dovedită achitarea sumei de 140 lei, reprezentând contravaloarea consultațiilor la cabinetul stomatologic Medicare Internațional, conform chitanței nr. 13780625 din data de (...) (f.102).

În privința daunelor morale, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului a fost de natură a crea un prejudiciu moral părții vătămate, care în urma evenimentului rutier a suferit leziuni corporale grave, ce au necesitat până în prezent 130-140 zile de îngrijiri medicale. A rezultat din raportul de expertiză medico-legală că părții vătămate i s-a recomandat în continuare tratament de recuperare și chiar o intervenție chirurgicală pentru remedierea prejudiciului estetic. Una dintre urmările care este de natură a crea părții vătămate o profundă suferință psihică este cea referitoare la diminuarea capacității locomotorii, dobândind și o invaliditate de grad III, precum și cea referitoare la efortul suplimentar pe care trebuie să-l depună în viitor pentru prestarea activităților curente, cu atât mai mult cu cât este o persoană tânără și va resimți o lungă perioadă de timp urmările accidentului asupra stării de sănătate. P. aceste motive, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea părții vătămate de a se dispune obligarea inculpatului la plata daunelor morale, dar într-un cuantum rezonabil care să asigure o compensare echitabilă prejudiciului moral constatat, suma solicitată de partea vătămată fiind excesiv de ridicată. Din aceste motive instanța de fond a redus cuantumul daunelor morale solicitat de partea vătămată la suma de 80.000 lei, iar prin reținerea culpei în proporție de 50 % a acesteia la producerea evenimentului rutier, inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de daune morale suma de

40.000 lei.

I. de fond a constatat de asemenea că în momentul producerii accidentului rutier care a avut urmările prezentate anterior, inculpatul a acționat in calitate de prepus al SC F. T. S., care a fost introdusă în cauză ca și parte responsabilă civilmente. C. art. 1000 C.civil, comitenții sunt răspunzători de prejudiciile cauzate de către prepușii lor, iar art. 1003 C.civil, prevede că răspunderea acestora este solidară.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 14, art.346 al. 1 C., coroborat cu art. 998 și urm. C. civil instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă K. I. și inculpatul C. I. a fost obligat, in solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 3860 lei daune materiale (reprezentând 50% din: 90 lei - transport,

630 lei - haine distruse, 7000 lei - autovehicul Dacia Break) daune materiale, cu dobânda legală de la data de (...) și până la data plății efective, 975 lei - daune materiale (reprezentând 50% din: 1710 lei - contravaloare intervenții stomatologice, 100 lei - contravaloare consultație cabinet E. L., 140 lei - consultație cabinet stomatologic), suma de 3800 E. - daune materiale ( reprezentând 50% din: valoarea de 2100 E., intervenții chirurgicale pentru înlăturarea cicatricilor +5500 E., intervenții stomatologice) și suma de 40.000 lei daune morale.

În legătură cu aplicarea dobânzii legale la sumele solicitate de partea vătămată cu titlu de daune materiale, instanța de fond a apreciat că aceasta este justificată în privința sumelor apreciate ca fiind dovedite și care au fost cheltuite până la acest moment de partea vătămată, respectiv suma de 3.860 lei menționată anterior. Referitor la momentul de la care se va aplica dobândalegală instanța de fond are în vedere momentul formulării pretențiilor civile, respectiv momentul la care partea vătămată s-a constituit parte civilă față de inculpat; instanța de fond a apreciat că nu poate fi avut în vedere momentul producerii accidentului (partea vătămată efectuând unele dintre cheltuielile incluse în daunele materiale ulterior producerii accidentului), ci se impune aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 1088 C.civ., potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare de bani daunele interese se cuvin din ziua cererii de chemare în judecată; momentul introducerii acțiunii civile, în cauzele penale este echivalent cu momentul constituirii de parte civilă, când partea vătămată își formulează în mod concret pretențiile, respectiv indică în mod clar sumele de bani pe care le solicită de la inculpat; partea vătămată K. I. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale în data de (...). P. prejudiciul viitor, respectiv sumele necesare efectuării manoperelor medicale de chirurgie estetică și a tratamentelor stomatologice, nu se poate aplica dobânda legală de la momentul solicitării acestora, astfel cum a menționat apărătorul părții vătămate, sumele respective urmând a fi cheltuite ulterior de partea vătămată; în cazul nerespectării obligației de plată de către inculpat sau partea responsabilă civilmente, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, partea vătămată are posibilitatea să solicite actualizarea acestor sume.

In cauză s-a constituit parte civilă S. C. J. de U. C. cu suma de 4.355,75 lei, reprezentând valoarea prestațiilor medico - sanitare acordate părții vătămate K. I., în perioada de internare (...)-(...) și dobândă legală începând cu data de (...) (f.33 dos.u.p.). A fost depus la dosar decontul cu privire la cheltuielile de spitalizare, fiind dovedit cuantumul pretențiilor civile solicitat de furnizorul de servicii medicale.

A. în vedere că s-a reținut vinovăția concurentă a inculpatului și a părții civile K. I., în săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, iar partea civilă a necesitat îngrijiri medicale aferente leziunilor cauzate prin evenimentul rutier produs din culpa comună, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, precum si dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate de S. C. J. de U. C. in procent de 50%. In temeiul art. 14, art.346 al.1 C., coroborat cu art. 998 si urm. C.civil inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. A. la plata despăgubirilor civile în suma de 2.177,87 lei către partea civila S. C. de U. C., reprezentând

50% din contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate parții vătămate

K. I. în perioada (...)- (...), cu dobânda legală începând cu data de (...) si până la data plății efective.

I. de fond a constatat ca în cauză are calitatea de asigurator SC G. A. SA.

În temeiul art. 191 al. 1 și 3 C. inculpatul a fost obligat in solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat și în temeiul art. 190 alin. 4 C. la plata sumei de 63 lei în contul IML C., nr. (...)Z2165009XXX007040 deschis la T. M. C.-N.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2, 4 C. inculpatul C. I. a fost obligat in solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S., la plata sumei de 3.300 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată K. I., reprezentând jumătate din valoarea onorariului avocațial, achitat potrivit chitanțelor depuse la filele 303-

304.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpatul C. I., partea civilă K. I., SC G. A. SA și parte responsabilă civilmente SC F. T. S. A.

Prin motivele de apel depuse la dosar, partea civilă K. I. a criticat sentința apelată atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei. Pe latură penală, partea civilă a criticat procentul de culpă reținut în sarcina sa ca fiind de 50 %, apreciind că în realitate inculpatului i-ar reveni o culpă în proporție de 75 % la producerea accidentului, iar părții civile un procent de 25 %. Pe cale de consecință, partea civilă a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării este mult prea scăzută. În susținerea orală a apelului, partea civilă a solicitat stabilirea culpei exclusive la producerea accidentului în sarcina inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, partea civilă a criticat sentința apelată sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale (solicitându-se acordarea contravalorii cel puțin a unuia dintre telefoanele mobile distruse și despre existența căruia ar exista probe certe, a radiocasetofonul cu mp3 era marca Sony, a sumei de 4.200 lei pentru supraalimentația de pe timpul spitalizării, a sumei de 28.800 lei reprezentând folosul de tras", respectiv venitul nerealizat timp de 32 de luni calculat la 800 lei /luna, timp în care partea civila nu a putut munci din cauza accidentului) și morale.

Prin motivele de apel depuse la dosar, asigurătorul SC G. A. SA a solicitat admiterea apelului formulat si modificarea in parte a sentinței penale nr. 937/(...), sub aspectul laturii civile pronunțate in dosarul penal nr. (...), criticând sentința apelată sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale (cheltuielile de deplasare la spital, valoarea stabilită pentru autoturismul distrus în accident) și morale.

S-a mai argumentat, in ceea ce privește solicitarea de majorare a cererii de constituire parte civila admisa in parte de către instanța de fond, faptul ca aceasta cerere a fost încuviințata fără a se tine cont de depășirea termenului de constituire de parte civila. prevăzut de art. 15 din Codul de P. P. A., aceasta cerere a fost depusa de partea civila la termenul al cincilea de judecata. deci cu mult peste intervalul prevăzut de legea aplicabila in materie. Din acest motiv, si luând in considerare faptul ca partea civila nu a înțeles sa își precizeze pretențiile in interiorul termenului legal, asigurătorul a apreciat ca aceasta cerere este tardiva, solicitând respingerea ei in totalitate.

In subsidiar, pentru ipoteza în care majorarea constituirii de parte civilă s-ar aprecia ca fiind admisibilă, s-a solicitat a se avea în vedere următoarele aspecte : a) Referitor la cuantumul de 1.050,00 euro (50% din 2.100,00 euro), reprezentând costul manoperelor medicale de chirurgie estetica admis de către instanța de fond pe motivul ca remedierea costului acestor intervenții si limitarea stricta la intervențiile care se justifica din evenimentul rutier sus-menționat. b) In ceea ce privește actualizarea cu dobânda legala a cuantumului de 3.860,00 lei reprezentând daune materiale, acordata de instanța de fond, consideram ca aceasta este lipsita de temei legal, câta vreme in cererea de constitute parte civila inițiala, depusa in faza de urmărire penala la data de (...), anterior citirii rechizitoriului, partea vătămata nu a solicitat o astfel de actualizare.

În susținerea orală a apelului declarat în cauză, inculpatul C. I. a criticat sentința penală apelată sub aspectul laturii penale și civile, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțând o nouă hotărâre, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 10lit. d C. lipsind elementul subiectiv al infracțiunii, iar pe latură civilă, în principal respingerea pretențiilor civile întrucât lipsește culpa delictuală a inculpatului, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale și morale, cu referire la despăgubirile acordate pentru articolele de îmbrăcăminte și de încălțăminte distruse, dar și reducerea despăgubirilor pentru intervențiile medicale întrucât partea civilă nu a respectat etapele obligatorii de tratament. S-a mai solicitat respingerea pretențiilor privind contravaloarea lucrărilor stomatologice, acestea fiind apreciate ca un prejudiciu eventual.

În susținerea orală a apelului, reprezentantul părții responsabile civilmente SC F. T. S. A. a criticat sentința apelată sub aspectul laturii civile, mai exact a cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale și morale, cu referire explicită la despăgubirile acordate pentru efectuarea lucrărilor dentare.

Prin deciyia penal[ nr.84 din (...) pronun’at[ de Tribunalul Cluj ]n dosarul nr.(...), admis apelul declarat de partea civilă K. I. împotriva sentinței penale nr. 937/(...) a Judecătoriei C.-N. privind pe inculpatul C. I., pe care a desființat/o în parte, sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului urmare a reținerii de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia, a gradului de culpă reținut în sarcina inculpatului, a duratei termenului de încercare, a naturii pedepselor accesorii, a cuantumului despăgubirilor pentru daune materiale și morale cuvenite părții vătămate.

Rejudecând în aceste limite au fost ]nlăturate circumstanțele atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatului C. I., majorând cuantumul pedepsei aplicate acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., la 1 an închisoare, ca efect al reținerii unui procent de culpă de 67 % în sarcina inculpatului și de 33 % în sarcina părții vătămate.

În baza art. 71 C.pen., s/a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. c C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost menținut[ suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii, pe un termen de încercare de 3 ani, calculat în condițiile art. 82 C.pen.

A fost majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite părții vătămate la suma de 6378,5 lei și 5092 euro, cu dobânda legală calculată de la data de (...) și până la data plății efective, aferentă sumei de

4810,6 lei.

A fost majorat cuantumul compensațiilor pentru daune morale cuvenite părții vătămate la suma de 53600 lei.

Au fost extinse efectele apelului și asupra părții civile S. C. DE U. C., cu sediul în C.-N., str. C. nr. 3-5, jud. C., obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. A. la plata în favoarea părții civile a sumei de 2918,35 lei cheltuieli spitalizare, cu dobânda legală aferentă de la data de

(...) și până la data plății efective.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză de inculpatul

C. I., de asigurătorul SC G. A. SA și de partea responsabilă civilmente SC F. S.

În baza art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea apelului declarat de partea vătămată au rămas în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. 2 C., a fost obligat inculpatul, pe partea responsabilă civilmente și pe asigurător la plata în favoarea statului a sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 193 alin. 6 C., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții vătămate a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel, iar pe asigurător și pe partea responsabilă civilmente la plata în favoarea părții vătămate a sumei de câte 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.

P. a pronunța această soluție tribunalul analizând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză și în limitele caracterului devolutiv prev. de art. 371 C., a constatat că prima instanță a stabilit o stare de fapt corespunzătoare adevărului judiciar, căreia i- a conferit o corectă încadrare juridică.

S-a stabilit, pe cale de consecință, că la date de 10 martie 2007, în timp ce conducea autobasculanta cu nr. de înmatriculare (...), prin încălcarea prevederilor art. 35 alin. 1 din OUG 195/., neasigurându-se în mod corespunzător înainte de a efectua manevra de virare la stânga, a cauzat producerea unui eveniment rutier în urma căruia partea vătămată K. I. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 130-

140 zile îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4

C.pen.

S.rile formulate de inculpat în apărare, în sensul că la momentul când a început efectuarea manevrei de virare la stânga, în spațiul de vizibilitate nu s- ar fi aflat nici un autovehicul nu poate fi primită de instanța de apel, reținând în acest sens, în consonanță cu prima instanță de judecată, concluziile ferme ale raportului de expertiză criminalistică potrivit cărora autoturismul marca Dacia se afla la o distanță de 73,9 m de locul impactului în momentul declanșării stării de pericol, așadar în interiorul spațiului de vizibilitate indicat de inculpat însuși ca fiind de 100 m, iar de expertul criminalist la 140-150 m.

De altfel, inculpatul prin apărător a formulat o susținere subsidiară în apărare (achiesând implicit la concluzia că autoturismul Dacia se afla în interiorul spațiului de vizibilitate la momentul când a început virajul la stânga), în sensul că de la distanța la care se afla autoturismul condus de partea vătămată, viteza de deplasare a acestuia nu a putut fi apreciată în mod corect de inculpat, sens în care acesta trebuie să fi estimat că poate efectua manevra de virare la stânga în condiții de siguranță.

Această susținere a fost reținută de instanța de apel, susținere care a fost apreciată ca fiind relevantă sub aspectul decelării unui procent de culpă mai ridicat în sarcina inculpatului. A., tocmai această estimare greșită făcută de inculpat a condus la producerea accidentului, determinându-l să se angajeze în efectuarea manevrei de virare la stânga, fără a acorda prioritate de trecere autovehiculului care se deplasa din sens opus. Chiar dacă partea vătămată însuși a încălcat normele rutiere sub aspectul limitei maxime admisibile de viteză pe sectorul de drum, starea de pericol a fost declanșată de inculpat. Prin ipoteză, în lipsa încălcării obligației de asigurare corespunzătoare, cu consecința acordării priorității de trecere în favoarea părții vătămate, chiar și o viteză superioară de deplasare a acestuia ar fi rămas fără consecințe.

Față de dinamica producerii accidentului reținută în cuprinsul expertizei și de posibilitățile de evitare a accidentului dezvoltate în cuprinsul raportului de expertiză, s-a reevaluat gradul de culpă al inculpatului la producereaaccidentului la 67%, iar cel al părții vătămate K. I. la 33%. S-a reținut și în sarcina părții vătămate K. I. procentul de culpă de 33 %, întrucât expertul criminalist a formulat concluzii ferme în sensul că la o limită de viteză de 90,6 km/h, acesta ar fi putut evita producerea accidentului prin oprirea în interiorul distanței la care s-a generat starea de pericol.

Criticile formulate de inculpat cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză criminalistică apar nefondate, imprimarea unei viteze superioare de deplasare a autobasculantei după momentul impactului, raportat la viteza inițială de deplasare fiind explicabilă datorită accelerației imprimate de impact. În contrapondere, expertul s-a preocupat a explica evoluția vitezei autoturismului condus de partea vătămată, care urmare a impactului cu autobasculanta condusă de inculpat, a suferit o decelerație, cu consecința unei variații a vitezei inițiale de deplasare de 47,17 km/h (f. 60 d.u.p).

Urmare a reținerii unui procent majorat de culpă în sarcina inculpatului, s-a procedat la reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, urmând a înlătura circumstanțele atenuante judiciare reținute în favoarea acestuia. Față de caracterul facultativ al reținerii de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, reținând gravitatea consecințelor faptei săvârșite de inculpat - șofer profesionist, precum și frecvența evenimentelor rutiere cauzate de nesocotirea dispozițiilor OUG 195/., s-au înlăturat circumstanțele atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatului C. I., majorând cuantumul pedepsei aplicate acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen., la 1 an închisoare.

Față de calitatea de șofer profesionist a inculpatului, condiții în care respectarea strictă a normelor Codului Rutier i se impun cu o rigurozitate sporită, suplimentar față de aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a tz. II C.pen., reținută de prima instanță, s-a apreciat că pricinuirea în circumstanțele arătate, a accidentului rutier soldat cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate K. I., justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii, pe un termen de încercare de 3 ani, calculat în condițiile art. 82

C.pen.

Sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile, s-a analizat cu prioritate excepția tardivității majorării constituirii de parte civilă, invocată de asigurătorul SC G. A. SA. În esență, asigurătorul a invocat faptul că întregirea și precizarea constituirii de parte civilă depusă la dosar la data de (...) ar fi fost făcută cu depășirea termenului instituit de art. 15 alin. 2 C.

Sub acest aspect, s-a constatat că, într-adevăr, precizarea constituirii de parte civilă a fost formulată doar la data de (...) (f. 42 fond).

Totuși, tribunalul a subliniat faptul că termenele de decădere prevăzute de art. 15 alin. 2 C. se referă la constituirea, iar nu la precizarea constituirii de parte civilă, de unde se poate conchide că precizarea constituirii de parte civilă nu este supusă vreunui termen.

Pe de altă parte, chiar și în interpretarea restrictivă că însăși precizarea constituirii de parte civilă ar fi supusă aceluiași termen de decădere, efectuarea actului de procedură peste termen atrage nulitatea relativă a acestuia, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 185 alin. 1 și art. 197 alin. 1 și 4 C. Or, invocarea nulității relative este supusă termenuluiprevăzut de art. 197 alin. 4 C., termen nerespectat în prezenta cauză de reprezentantul asigurătorului, prezent în instanță atât la termenul la data de

(...), cât și la termenul de la data de (...) cum de altfel nu a fost respectat nici de inculpat, ori de partea responsabilă civilmente personal sau prin reprezentant.

A. fiind, asigurătorul este decăzut din dreptul de a mai invoca tardivitatea precizării constituirii de parte civilă, instanța fiind legal investită și cu privire la majorarea constituirii de parte civilă.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile acordate, s-a constatat că prima instanță a analizat pertinența și concludența probelor administrate, argumentație care a fost însușită cu precizările care vot fi făcute în cele ce urmează:

A., în privința despăgubirilor pentru daune materiale- contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte aparținând părții vătămate K. I., s-a reținut că distrugerea adidașilor urmare a intervenției echipei de descarcerare nu apare ca fiind verosimilă. În acest sens, s-a reținut că martorii prezenți la fața locului la momentul intervenției echipei de descarcerare au confirmat faptul că pantalonii de blugi ai părții vătămate au fost tăiați(f. 71 fond). Doar martorul B. R., propus de partea vătămată, arată că din spusele mamei acestuia, pantalonii, geaca și bluza, dar și adidașii părții vătămate ar fi fost tăiați cu ocazia operațiunii de descarcerare, declarație care a fost înlăturată ca având natura juridică a unei mărturii indirecte, sursa acestei declarații provenind de la mama părții vătămate, susceptibilă de subiectivism. Sub acest aspect, apare verosimil și justificat distrugerea prin tăiere a gecii și a bluzei, atâta timp cât martorul C. D. a precizat acest aspect despre pantalonii părții vătămate. Sub aspectul tăierii adidașilor purtați la acea dată de partea vătămată, apare puțin probabil că operațiunea de extragere din caroserie ar fi presupus intervenții de acest gen. P. aceste considerente s-a dedus valoarea indicată de partea vătămată a adidașilor, și s-a acordat suma de 430 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte.

În ceea ce privesc despăgubirile solicitate pentru distrugerea telefoanelor mobile, tribunalul a constatat că martorul C. D., sosit la fața locului imediat după producerea accidentului, confirmă faptul că unul dintre aparate era strivit, însă unul părea intact, fără a putea preciza marca aparatelor de telefon (f. 71 fond). Declarația în sensul că ambele telefoane mobile ar fi fost distruse în accident provin de la același martor B. R., au fost înlăturate de instanță ca fiind în mod evident date pro causa. Reținând că unul din telefoanele mobile aparținând părții vătămate K. I. a fost distrus în accident, aplicând principiul interpretării probațiunii în favoarea celui care este căzut în pretenții, s-a acordat în favoarea acestuia suma de 300 lei contravaloarea cea mai redusă pretinsă de partea vătămată ca reprezentând contravaloarea unuia dintre aparatele telefonice distruse în accident.

În sfârșit, reținând că potrivit declarațiilor părții vătămate însăși, acesta a înstrăinat la fier vechi epava autoturismului marca Dacia, încasând suma de

250 lei (f. 70 fond), sens în care a fost diminuată suma acordată cu titlu de contravaloare a autovehiculului la suma de 6750 lei.

În ceea ce privesc restul categoriilor de despăgubiri pentru daune materiale, s-a însușit întru totul argumentația primei instanțe, privind motivele acordării acestor despăgubiri și limitele în care cuantumul acestor sume este dovedit.

În mod similar, raportat la urmările de durată ale accidentului, apreciem ca fiind pe deplin justificate compensațiile pentru daune morale în cuantum de

80.000 lei, stabilite de prima instanță, acestea fiind de natură a realiza a justă și echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit de partea vătămată K. I.

Aplicând procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului la noile valori ale despăgubirilor pentru daune materiale și la cuantumul de 80.000 lei despăgubiri pentru daune morale, s-a majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune materiale cuvenite părții vătămate la suma de 6378,5 lei și 5092 euro, iar compensațiile pentru daune morale cuvenite părții vătămate K. I. au fost majorate la suma de 53600 lei.

Reținând caracterul cert al întinderii prejudiciului material la data săvârșirii faptei numai pentru suma de 6750 lei contravaloarea autoturismului distrus în accident și respectiv contravaloarea articolelor de îmbrăcăminte distruse în accident, văzând și dispozițiile art. 1078 C.civ., s-a acordat în favoarea părții civile K. I. dobânda legală aferentă sumei de 4810,6 lei de la data săvârșirii faptei, (...) și până la data plății efective.

P. aceleași rațiuni privind gradul de culpă majorat la producerea accidentului, reținut în sarcina inculpatului C. I., au fost extinse efectele apelului și asupra părții civile S. C. DE U. C., cu sediul în C.-N., str. C. nr. 3-5, jud. C., obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. T. S. A. la plata în favoarea părții civile a sumei de 2918,35 lei cheltuieli spitalizare, cu dobânda legală aferentă de la data de (...) și până la data plății efective.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate, cu consecința respingerii ca nefondate a apelurilor declarate în cauză de inculpatul C. I., de asigurătorul SC G. A. SA și de partea responsabilă civilmente SC F. S.

În baza art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluționarea apelului declarat de partea vătămată au rămas în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. 2 C., a fost obligat inculpatul, partea responsabilă civilmente și asigurător la plata în favoarea statului a sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 193 alin. 6 C., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții vătămate a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel, iar pe asigurător și pe partea responsabilă civilmente la plata în favoarea părții vătămate a sumei de câte 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, partea civilă, asiguratorul și partea responsabilă civilmente.

P. responsabilă civilmente a depus înscrisul prin care a arătat că atacă cu recurs hotărârea dar nu a depus motivele de recurs și deși legal citată, nu s-a prezentat în fața curții pentru a-și susține calea de atac promovată.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că tribunalul a reevaluat în mod greșit gradul de culpă a inculpatului, reținând un grad de culpă mult prea mare raportat la circumstanțele concrete ale faptei, fiind evident că principalul vinovat de producerea accidentului este partea vătămată care a circulat cu o viteză foarte mare.

Apoi, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta a avut o atitudine sinceră de regret și nu are antecedente penale cuantumul majorat al pedepsei aplicate acestuia nu se justifică.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, consideră că în mod greșit a fost inculpatul obligat la plata despăgubirilor materiale referitoare la contravaloarea autoturismului avariat ca urmare a accidentului, în condițiile în care nu s-afăcut dovada contravalorii acestuia raportat la vechimea sa și gradul de uzură al acestuia. Pretențiile părții civile sunt mult exagerate, încercându-se în mod evident îmbogățirea fără justă cauză a acestuia.

În motivarea recursului său, asiguratorul a arătat că din punctul său de vedere culpa reținută nu este în proporție corectă iar despăgubirile materiale la car a fost obligat inculpatul nu se justifică. Asiguratorul mai arată că în mod tardiv și-a precizat partea civilă acțiunea civilă, cu încălcarea dispozițiilor art.15 alin.2 C. apoi, nu s-a făcut dovada contravalorii autoturismului, articolul de ziar depus la dosar nefiind o probă concludentă în cauză, iar despăgubirile acordate pentru operații viitoare sunt nelegale, în condițiile în care nu se poate știi dacă partea vătămată se va supune acestor intervenții.

În motivarea recursului său, partea civilă a învederat faptul că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel car nu a răspuns la petitul referitor la renta lunară solicitată și neacordată acestei părți.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului,precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu și a analizării atente și detaliate a acestuia în cauză s-a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

A., s-a constatat dovedită vinovăția inculpatului, în forma culpei concurente, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 10 martie 2007, în timp ce conducea autobasculanta cu nr. de înmatriculare (...), prin încălcarea prevederilor art. 35 alin. 1 din OUG 195/., neasigurându-se în mod corespunzător înainte de a efectua manevra de virare la stânga, a cauzat producerea unui eveniment rutier în urma căruia partea vătămată K. I. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 130-

140 zile îngrijiri medicale.

P. a conchide astfel și a stabili gradul de culpă a celor două părți implicate în accidentul rutier descris mai sus, s-au avut în vedere atât probele testimoniale cât și cele științifice, coroborate conform art.63 C.

D.mica producerii accidentului rutier este redată în concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, din care rezultă fără dubiu că atât inculpatul cât și partea vătămată au avut un grad de culpă important, prin nerespectarea unor norme imperative prevăzute de legislația rutieră.

A., este cert că inculpatul a încălcat prevederile art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/. care prevede obligația participanților la trafic de a avea un comportament prin care să nu afecteze siguranța circulației și să nu pună in pericol viața sau integritatea corporală a altor persoane, precum și pe cele ale art.54 alin.1 din același act normativ, privind regulile specifice de efectuare a manevrei de schimbare a direcției de mers, prin viraj stânga, doar cu prealabilă asigurare corespunzătoare. Inculpatul ar fi putut preveni producerea accidentului dacă înainte de a efectua virajul spre stânga s-ar fi asigurat că această manevră nu constituie un pericol pentru participanții la trafic. A. împrejurări sunt confirmate de inculpat, care a achiesat implicit la concluzia că autoturismul Dacia se afla în interiorul spațiului de vizibilitate în momentul când a început virajul spre stânga, și care este șofer profesionist și are experiență în conducerea și manevrarea autovehiculului.

În ceea ce o privește pe partea vătămată, din întreg probatoriul administrat rezultă că acesta nu și-a adaptat viteza circulând cu o viteză mult prea mare, astfel că a condus autoturismul marca Dacia cu o viteză superioarălimitei admise pe sectorul de drum respectiv, respectiv 96,7 km/h, față de 50 km/h, instanța reținând că accidentul a avut în interiorul localității. A rezultat din raportul de expertiză că partea vătămată ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de 90,6 km/h, fiind determinat și spațiul teoretic necesar opririi autoturismului de la viteza de 50 km/h, rezultând că acesta era mult inferior celui de care a dispus partea vătămată pentru luarea măsurilor de evitare, respectiv 29, 2 m. În aceste condiții, rezultă în mod cert faptul că numitul K. I. putea preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita admisă pe acel segment de drum. P. vătămată a încălcat prevederile art.49 alin.1 din OUG nr. 195/., privind regimul legal de viteză in localitate.

Apreciem că instanța de apel a făcut o analiză corectă a gradului de culpă a participanților la trafic, culpa inculpatului fiind în mod evident mai mare decât cea a părții vătămate, astfel că recursurile promovate în acest sens sunt nefondate, cu precizarea că recursul asiguratorului cu privire la latura penală este inadmisibil, raportat la calitatea în care acesta participă în cadrul procesului penal, ca asigurator în vederea asigurării față de acesta a opozabilității hotărârii pronunțate.

Raportat la toate aceste împrejurări, precum și la criteriile prevăzute de art.72 C. a fost necesară o reindividualizarea a pedepsei aplicate, instanța de apel dând dovadă de clemență în stabilirea cuantumului pedepsei, orientându- l spre minimul special prevăzut de textul incriminator.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciem că aceasta a fost soluționată în mod corect. Împărtășim opinia instanțelor cu privire la dispozițiile art.15 C. care fac referire la momentul până la care se poate realiza constituirea de parte civilă, precizările ulterioare nefiind supuse acestei norme imperative.

Apoi, referitor la renta lunară solicitată, instanța de apel s-a pronunțat implicit prin respingerea restului despăgubirilor materiale solicitate și însușirea întrutotul a argumentației primei instanțe, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art.385 ind.15 pct.2 lit.c C. și nu se impune trimiterea spre rejudecare a cauzei.

Cu privire la despăgubirile materiale constând în contravaloarea autoturismului avariat, apreciem raportat la probele administrate în cauză precum și la jurisprudența în materie Decizia în interesul legii nr.I/2004 a Înaltei Curți de C. și Justiție, că această sumă a fost corect stabilită, fiind raportată la valoarea unor astfel de autoturisme pe piața specializată.

Față de cele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondate recursurile declarate.

Va obliga recurenții la plata in favoarea statului a câte 600 lei fiecare, cheltuieli judiciare.

P. A. M.IVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

In baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod proc.penala, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul C. I., domiciliat in T. L., str. 1

Mai, nr. 22, ap.2, jud. Maramureș, partea civilă K. I., cu domiciliul procesual ales in C.-N., Calea Dorobanților, nr. 14-16, sc.A, etaj 4, ap.7. S. G. A. S.A., cu sediul in B., str. M.E., nr. 45 si partea responsabilă civilmente S. F. S., cu sediul in C.-N., str. Z. S., nr. 6-8, bl.1.A, ap.8, împotriva deciziei penale nr.

84/A/2011 a T.ui C.

Obligă recurenții la plata in favoarea statului a câte 600 lei fiecare, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. L. M. ANA C.

GREFIER M. B.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud.apel.S. S./L. Firicel

← Încheierea penală nr. 2/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 165/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Sentința penală nr. 91/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1596/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 234/2011, Curtea de Apel Cluj Încheierea penală nr. 2/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 165/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1376/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1281/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1821/2011, Curtea de Apel Cluj