Decizia penală nr. 904/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.904/R/2011
Ședința publică din 1 iunie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: M. R.
L. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea vătămată P. S. împotriva deciziei penale nr.30/A din 8 martie 2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul M. I. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.181 al.1 și 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I. D. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Urs L. M. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar și apărătorul ales av.Bilan I. din cadrul Baroului B. N. cu delegație la dosar și apărătorul părții civile P. S. av.S. M. din cadrul Baroului B. N. cu împuternicire la dosar, lipsă fiind partea vătămată P. S. și părțile civile S. J. B. N. și S. C. J. de U. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. I. D. solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarul și prezența în instanță.
Apărătorul părții civile P. S., având în vedere cererea principală dinrecurs (casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare) solicită, în virtutea art. 385/16 C.pr.pen încuviințarea audierii martorilor P. I. și M. V. care au mai fost audiați în cauză, pentru dovedirea laturii civile a cauzei.
La întrebarea instanței apărătorul părții civile arată că dorește dovedirea despăgubirilor civile.
Reprezentantul M.ui P. arată că, pe de o parte, cererea de suplimentare a probatoriului în faza de judecată a recursului esteinadmisibilă, probele admisibile în recurs fiind doar înscrisuri noi; astfel cum a formulat apărătorul părții civile solicitarea, respectiv o admitere în principiu a declarației de recurs și pe parcursul rejudecării cauzei, readministrarea probelor, arată că readministrarea probei testimoniale este inutilă și nu prezintă concludență. Martorii au fost audiați în dezbateri publice și contradictorii de către instanțele anterioare, ori reascultarea acestora nu face decât să dovedească tendința părții civile de a solicita readministrarea acestor probe pentru martorii să ateste solicitările favorabile părții civile , ceea ce nu este admisibil.
Se opune solicitării în probațiune formulate.
Apărătorul inculpatului M. I. D. apreciază că cererea formulată este nefondată. S. a se observa că prin recursul formulat, nu s-a invocat nici unmotiv de nulitate a hotărârii recurate, de natură să conducă la casarea cu reținerea spre rejudecare a cauzei sau cu trimitere spre rejudecare la instanța care a pronunțat hotărârea.
Motivele invocate de către partea vătămată vizează temeinicia hotărârii prin prisma probelor deja administrate în instanță. In instanța de apel i s-a dat posibilitatea să propună probațiunea testimonială pentru a dovedi despăgubirile și pentru a combate apelul declarat de inculpat. P. civile nu au înțeles să facă acest lucru și în recurs își invocă propria culpă.
Instanța deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de către apărătorul părții civile, având în vedere că în această fază procesualănu pot fi administrate alte probe decât cea cu înscrisuri, iar în ipoteza în care instanța va considera că se impune rejudecarea cauzei, numai prin decizia pe care o va pronunța, se va putea pronunța și asupra necesității sau nu, a administrării de noi probe. În aceste condiții, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul părții civile P. S. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să seîncuviințeze un probatoriu testimonial pentru dovedirea laturii civile, stabilind un nou termen de judecată în acest sens.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii apelului formulat de către inculpatul M. I. D., menținând sentința pronunțată de Judecătoria Năsăud. S. obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel, conform chitanțelor depuse la dosar.
În motivarea recursului arată că, a fost surprins și de soluția pronunțată de instanța de apel și mai ales de motivare, pentru că, în motivare, în mod cu totul neîntemeiat și nejustificat, instanța de apel apreciază că partea vătămată ar fi suferit un prejudiciu de doar 900 lei și se referă la acei doi martori care au fost audiați P. I. și M. V. care, într-adevăr, spun că partea civilă a lucrat 5 zile cu 100 lei pe zi și, respectiv, 4-5 zile cu câte 100 lei pe zi. A., se apreciază că un prejudiciu pentru această parte vătămată ar fi fost de doar 900 lei. Se observă că instanța de apel ignoră restul declarațiilor acestor martori și mai ales, se axează pe declarațiile celor doi martori care au fost audiați în apel la cererea inculpatului, dar aceste declarații sunt neconcludente. Revenind la declarația martorului P. I., arată că instanța nu observă că acest martor spune despre partea vătămată că lucra în agricultură zi - lumină, de luni până sâmbătă. Nu este vorba de o muncă în gospodăria proprie, ci presta activități în localitate, pentru că în declarați martorului se arată că lucra și în gospodărie, ceea ce înseamnă că acesta desfășura activități și în localitate dar și activitățile sale din gospodărie. În această situație, nu se poate spune că nu a dovedit prejudiciul material și faptul că partea vătămată nu a avut posibilitatea să desfășoare activități. De altfel, pentru cele 90 zile care au urmat incidentului, este stabilit prin expertiza medico-legală că, aceasta a avut pe deplin pierdută capacitatea de muncă. Pentru aceste zile, apreciază că trebuie acordate despăgubirile pentru că este cert că nu a putut munci, iar faptul că anterior, acesta a lucrat în agricultură 6 zile pe săptămână este dovedit cu martorii audiați în cauză.
Consideră că nu se poate susține că o persoană nu desfășoară nici un fel de activitate care să-i aducă un venit minim, instanța putându-se raporta cel puțin la salariul minim pe economie.
În ceea ce privește neacordarea rentei lunare, susține că potrivit expertizei medico-legale, s-a stabilit cu certitudine că partea civilă trebuie să depună un efort suplimentar pentru desfășurarea vreunei activități. Nu se susține că nu ar fi așa, în motivele deciziei, ci pur și simplu se spune că nu s-a dovedit prejudiciul. S. că se impunea ca instanța să calculeze renta lunară.
De asemenea, din declarația martorei A. V. rezultă că la cosit se pot lucra chiar și două luni pe an. Se întreabă, de ce se rezumă instanța de apel și spune că numai 9 zile. Coroborând probele de la dosar, apreciază că se putea trage o concluzie și a se da o altă soluție. Consideră că a fost sancționată până la urmă partea vătămată, chiar dacă aceasta a fost agresată, a avut de suferit, a fost în comă și până la urmă, nu are dreptul la nici o despăgubire.
În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului M. I. D. solicită în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., respingerea recursului declarat de partea vătămată ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală sub toate aspectele. De asemenea, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, conform chitanței și facturii fiscale depusă la dosar.
În susținerea poziției procesuale arată că, partea vătămată critică hotărârea sub aspectul modului soluționării laturii civile a cauzei, invocând doar motive de netemeinicie a acesteia. În ceea ce privește principalul motiv din recursul declarat în cauză, solicită a se observa că partea vătămată nu a invocat nici un motiv de nelegalitate sau nulitate a hotărârii atacate, de natură să ducă la soluția casării cu reținere spre rejudecare sau casare cu trimitere spre rejudecare.
Cu privire la modul în care instanța a interpretat probațiunea administrată în cauză, arată că acesta poate constitui, eventual, motiv de netemeinicie, dar care nu este de natură să conducă la soluția solicitată de către recurent în sensul casării cu rejudecare sau trimitere cu rejudecare. Din acest punct de vedere, apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
În ce privește fondul pricinii, arată că partea vătămată critică hotărârea susținând că instanța a făcut o interpretare greșită a probelor administrate și că, din probele administrare rezultă că ar fi putut realiza veniturile solicitate. Tribunalul Bistrița Năsăud și-a fundamentat hotărârea pe probațiunea administrată la cererea părții vătămate. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor P. I. și M. V., martori care declară că au fost angajați de către partea vătămată să-i presteze munci în gospodărie. Unul a lucrat 4-5 zile și celălalt 5 zile și au fost remunerați cu câte 100 lei pe zi. A. este singurul prejudiciu dovedit de către partea vătămată la instanța de fond. Un alt argument invocat de partea vătămată este acela că din declarația acelui martor, P. I., rezulta că munca agricolă este foarte bine plătită, că se lucrează 6 zile, zi lumină. A făcut un calcul și a constatat că în agricultură s-ar câștiga cel puțin 3.000 lei, însă această împrejurare nu este reală.
Așa cum a statuat și instanța de apel, pentru ca partea vătămată să beneficieze de sumele solicitate trebuia să facă dovada că anterior a prestat munci agricole și că prejudiciul se ridică la un anumit cuantum. Nu s-a observat faptul că în expertizele medico-legale care au fost efectuate, medicii legiști au făcut o precizare și au făcut o distincție între zilele necesare pentru vindecare și capacitatea de muncă pe care o are partea vătămată. În raportul de expertiză se face mențiunea că pentru vindecarealeziunilor sunt necesare 80-90 zile îngrijiri medicale și că în această perioadă, partea vătămată ar fi suferit o reducere a capacității de muncă de
35-40 %. Deci, s-a făcut această distincție, instanța putea să acorde din suma de 900 lei, 35-40%. Apreciază că criticile formulate de partea vătămată sunt nefondate.
Un alt argument invocat de partea vătămată este că instanța trebuia să stabilească despăgubirile civile cel puțin la nivelul venitului minim pe economie. S. că nu se poate accepta opinia exprimată, în sensul că pentru prejudiciul suferit de către o persoană care lucrează în agricultură, putem să avem punctul zero venitul minim pe economia națională, întrucât agricultura nu beneficiază de acest venit.
În consecință, apreciază soluția instanței de apel legală și temeinică.
În ce privește renta lunară de întreținere, susține că și aici s-a făcut o confuzie. Este adevărat că medicii au o opinie. La concluziile raportului se face precizarea că partea vătămată a suferit o incapacitate adaptivă de 35-
40%, dar aceasta are capacitatea de muncă păstrată în întregime. Sigur, s- a întrebat ce înseamnă această capacitate adaptivă. Medicii legiști au explicat că aceasta se referă la situația în care partea vătămată, ar fi dorit presteze niște activități, ar fi avut nevoie să depună un efort suplimentar. Este cert deci, că partea vătămată pentru a putea beneficia de această rentă lunară de întreținere trebuia să facă dovada că în urma afecțiunii suferite, i s-a redus capacitatea de muncă, acesta fiind criteriul pentru care se poate acorda această rentă. De altfel, sub acest aspect, practica judiciară și literatura de specialitate este constantă, în sensul că, renta lunară se acordă numai în cazul în care capacitatea de muncă este redusă sau pierdută.
Pentru ca partea vătămată să poată beneficia de această rentă lunară trebuia să facă dovada că este în imposibilitate de muncă, că realizează venituri în această perioadă și că pentru anumite munci evidențiate, va trebui să depună un efort suplimentar. Martorii Andronesei V. și Lorinț S. au declarat că în prezent, partea vătămată desfășoară toate muncile specifice în gospodărie.
S-a mai solicitat de către partea vătămată ca, la stabilirea cuantumului rentei lunare să se aibă în vedere suma de 100 lei și venitul minim pe economie. C. vreme partea vătămată nu a dovedit că în urma leziunilor i s-a redus capacitatea de muncă, aceasta nu poate solicita renta lunară.
S. a fi avute în vedere la soluționarea cauzei și concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentantul M.ui P. apreciază nefondat recursul declarat de partea civilă P. S., motiv pentru care solicită respingerea căii de atac în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., cu consecința obligării recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apreciază că decizia penală a adus o cuvenită corecție hotărârii primei instanțe de judecată în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei. Este greu de crezut că partea civilă a obținut venituri lunare de
3.000 lei din muncile agricole în gospodărie și că a obținut în mod constant o astfel de sumă. Cu certitudine nu există vreo dovadă în acest sens, iar pe de altă parte, în mod corect instanța de apel a stabilit despăgubirile materiale la suma de 900 lei, deoarece aceasta este suma dovedită. Partea civilă a dovedit cheltuielile efectuate pe durata celor 85-90 zile de îngrijiri medicale și nu a dovedit lipsirea sa de venituri, pentru că nu a dovedit că ar fi obținut venituri pe această perioadă, așa încât, din acestpunct de vedere, apare corectă hotărârea pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud.
De asemenea, și în ce privește renta lunară, apreciază că este corectă soluția de înlăturare a obligării inculpatului la plata acesteia. Într-adevăr, rezultă că după epuizarea zilelor de îngrijiri medicale, partea civilă și-a recăpătat capacitatea de muncă, acea capacitate adaptivă nefiind de natură a genera o pierdere, în sensul de prejudiciu care să trebuiască a fi acoperit de către inculpat.
În măsura în care partea civilă dovedește efectuarea unor cheltuieli pentru această scădere a capacității adaptive atestată de către actele medico-legale în cauză, desigur că se cuvine acordarea de despăgubiri cu acest titlu, dar ca prezumție a scăderii capacității adaptive, fără dovada unui prejudiciu sub forma unui beneficiu nerealizat, nu se pot acorda despăgubiri.
Apreciază că se impune respingerea recursului declarat, iar pentru a opera achiesarea inculpatului la plata pretențiilor civile sau eventual, tranzacționarea laturii civile, este importantă poziția exprimată personal de către inculpat.
Apărătorul părții civile P. S., în replică, în privința venitului, arată căpartea civilă putea să-l realizeze având în vedere că fapta s-a petrecut în data de 17 mai, iar în lunile imediat următoare putea să meargă la coasă cu
100 lei pe zi.
În ce privește incapacitatea adaptivă, solicită a se observa că tribunalul nu din acest motiv a înlăturat renta, pentru că nu s-ar cuveni, ci a apreciat că nu s-a dovedit cuantumul sumei solicitate.
Inculpatul M. I. D., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 38 din 12 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.(...) a fost condamnat inculpatul M. I. D. ( CNP-1., fiul lui G. I. și F., născut la data de (...) în loc. N., jud. B.-N., domiciliat în comuna N., sat T., nr. 50, jud. B.-N., cetățean - român, studii
- 8 clase, situația militară - nesatisfăcută, fără ocupație, starea civilă - necăsătorit), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comitereainfracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.1 și 2
Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe timp de 4 ani (patru ani) și s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă P. S. și a fost obligat inculpatul să îi plătească părții civile P. S. suma de 9.000 lei despăgubiri civile și suma de 5.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul să îi plătească părții civile P. S. suma de 625 lei/lună, începând cu data de 4 decembrie 2007 și până la încetarea situației care a generat această obligație de întreținere .
A fost obligat inculpatul să îi plătească părții vătămate P. S. suma de
1.850 lei cheltuieli de judecată .
S-a admis acțiunea civilă a cauzei formulată de părțile civile S. J. B.
și S. C. J. de U. C. și a fost obligat inculpatul să îi plătească părții civile S. J. B. suma de 1.221 lei despăgubiri civile și părții civile S. C. J. de U. C. suma de 1.062,81 lei , cu același titlu.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 1. mai 2007 un grup format din mai multe persoane, printre care se aflau S. C., H. V., H. V., H. P. D., H. Ion, Ș. G. și inculpatul M. I. D. s-au întors cu un autovehicul de la discoteca din localitatea A., oprindu-se în fața localului aparținând S.C. „Singbai G."; S.R.L. M. unde au coborât din mașină și au intrat în local. Atât în acest local cât și anterior la discotecă, inculpatul și ceilalți tineri au consumat băuturi alcoolice.
D. ce au ieșit din local, aceste persoane au intenționat să se deplaseze spre locuințele lor. La intersecția aflată în apropierea casei părții vătămate P. S., H. Ion și Ș. G. s-au desprins de grup luând-o pe o stradă care ducea la locuința lor. Celelalte persoane și-au continuat deplasarea pe strada V. C. din loc. M. dintre care S. C., H. V. și H. V. se deplasau mai în față, iar în spatele lor au rămas puțin în urmă H. P. D. și inculpatul M. I. D.
Întregul grupul se deplasa făcând gălăgie cu toate că era noapte în jurul orelor 3.00.
Datorită zgomotului mare pe care tinerii îl făceau, partea vătămată s- a trezit din somn și a ieșit în fața casei. Le-a atras atenția acestora să nu mai facă gălăgie, deoarece este o oră târzie în noapte și mai mult decât atât, văzând că i-au fost răsturnate lemnele depozitate în fața casei, a început să adreseze și cuvinte injurioase grupului de tinderi. În acest context, acesta s-a deplasat în urma tinerilor pe o distanță de circa 20-40 m. respectiv, până la imobilul în care lucrează fiica părții vătămate, moment în care inculpatul M. I. D. care a rămas în urma grupului, s-a întors și dintr-o singură mișcare, i-a aplicat un pumn în față părții vătămate, care a și căzut la pământ, după care inculpatul a lăsat partea vătămată la fața locului și și-a continuat drumului apropiindu-se de martorul H. P. D., care auzind zgomotul (o bufnitură) s-a întors la fel ca și ceilalți martori care se deplasau în fața sa. Ajungând la martorul H. P. D., inculpatul i-a spus acestuia că i-a dat un pumn părții vătămate și i-a arătat că este tăiat la un deget „probabil de la dinții părții vătămate";. Cu toate acestea, toate persoanele ce se deplasau în această direcție și-au continuat drumul, niciuna dintre acestea și nici inculpatul nu s-au întors să vadă ce se întâmplă cu partea vătămată.
Pe de altă parte, auzind zgomotul (bubuitura) susmenționat, martorul H. I. s-a oprit, fiind ajuns din urmă de către martorul Ș. G., acesta i-a spus că partea vătămată a fost lovită de inculpatul M. I. D. care a căzut la pământ, moment în care aceștia doi s-au speriat și s-au întors de pe cealaltă stradă pe care intenționau să se deplaseze să vadă ce s-a întâmplat cu partea vătămată. Au ajuns în dreptul acesteia, care era căzut la pământ și avea pierdută cunoștința, motiv pentru care martorul H. Ion, speriat fiind, s-a dus la vecinul B. S. pe care l-a anunțat despre cele întâmplate șicare l-a dus apoi pe partea vătămată la locuința lui, unde au fost urmați și de către martorii H. Ion și Ș. G.. În aceeași noapte, deoarece partea vătămată nu și-a revenit, acesta a fost transportat la S. C. județean de urgență C.-N., unde a fost spitalizată pe perioada 20-25 mai 2007. Apoi, în continuare, în perioada 25 mai - 11 iunie 2007 partea vătămată a fost spitalizată la S. județean B., S. de urgență - Secția N.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit de S. județean de medicină-legală B.-N. nr. 1. din (...), cât și raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 8947/VI/a/68 din (...), leziunile suferite de partea vătămată P. S. astfel cum sunt acestea descrise în aceste rapoarte de expertiză medico-legale, au necesitat pentru vindecare un nr. de 85-90 zile de îngrijiri medicale și așa cum rezultă din precizările la noul raport de expertiză cu nr. 7158/IX/86/(...) a Institutul de M. L. C.-N. au fost de natură să pună în primejdie viața părții vătămate.
Pe toată perioada necesară vindecării, de 85-90 zile (circa 3 luni) partea vătămată a avut pierdută total capacitatea de muncă, astfel cum rezultă din rapoartele medicale susmenționate și, ulterior, acestui interval, aceasta a avut scăzută capacitatea de muncă prezentând o incapacitate adaptativă, neîncadrabilă în grad de invaliditate, dar care i-a determinat un efort suplimentar în plus de muncă, într-un procent de circa 35-40 % potrivit primului raport de expertiză medico-legală efectuat de S. județean de medicină-legală B.-N. sau de circa 20-49 % potrivit precizărilor finale ale Institutul de M. L. C.-N. .
În final, coroborând aceste probe cu declarațiile martorilor P. I. și M.
V., instanța de fond a reținut ca medie, o incapacitate adaptativă de 25 %, pentru care partea vătămată are nevoie să efectueze un efort suplimentar în plus față de cel pe care l-a avut inițial pentru munca prestată.
Așa cum rezultă din declarațiile celor doi martori menționați, înainte de acest incident, partea vătămată obișnuia să lucreze atât cu ziua în agricultură , cât și în gospodăria proprie, de lunea până sâmbăta inclusiv. Ca urmare a producerii faptei inculpatului, deoarece partea vătămată nu a mai putut lucra, aceasta l-a angajat pe martorul P. I. pentru cosit, fiind plătit cu 100 lei/ fiecare zi de muncă, timp de 5 zile și pe martorul M. V. care a fost plătit cu aceeași sumă și care i-a prestat munci părții vătămate timp de 4 zile. Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor acestor martori, partea vătămată a mai angajat și alte persoane pentru a-i cosii pe parcursul verii anului 2007.
Din coroborarea acelorași probe, instanța de fond a reținut costul unei zile de muncă în agricultură ca fiind de 100 lei / zi.
Raportat la situația de fapt astfel reținută, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a-i aplica o lovitură părții vătămate prin care i-a pricinuit integrității corporale sau sănătății acestuia o vătămare care necesită pentru vindecare un nr. de 85-90 zile de îngrijiri medicale și care a fost de natură să-i pună în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 și 2 Cod penal, temei legal în baza căruia a fostcondamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei în această modalitate, instanța de fond a făcut aplicarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv a luat în considerare atât persoana inculpatului, cât și gradul concret de pericol social al infracțiunii,rezultat din împrejurările și modalitățile în care aceasta a fost comisă. Din acest punct de vedere, instanța reține că, chiar dacă inculpatul nu a avut antecedente penale și nu a fost cunoscut anteriorca având o conduită agresivă, nici în situațiile în care acesta consuma băuturi alcoolice, totuși având în vedere împrejurările în care inculpatul a comis fapta și anume pe timpul nopții, în condițiile în care în aproprierea lui se aflau prietenii săi, și mai ales având în vedere faptul că după ce l-a lovit pe partea vătămată,acesta a părăsit locul faptei lăsându-l pe acesta fără ajutor, și continuându-și liniștit drumul împreună cu ceilalți prieteni, instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Din acest punct de vedere, s-a înlăturat și solicitarea reprezentantului inculpatului de a se reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. „b"; Cod penal și anume starea de provocare. A. deoarece în speță, astfel cum rezultă din starea de fapt reținută de instanță, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru reținerea comiterii infracțiunii în stare de provocare din partea părții vătămate.
A., potrivit art. 73 lit.";b"; Cod penal, constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă";. A., s-a constatat faptul că atitudinea manifestată de partea vătămată a fost determinată chiar de conduita inculpatului, împreună cu a celorlalte persoane. A., acesta s-a văzut nevoit să iasă din casă, fiind trezit din somn chiar datorită zgomotului și gălăgiei pe care o făceau inculpatul împreună cu prietenii acestuia în jurul orelor
03.00 noaptea. În aceste condiții, chiar dacă partea vătămată ar fi adresat grupului de persoane injurii sau cuvinte jignitoare, totuși acestea nu erau de natură să le producă acestora tulburări sau emoții „puternice"; astfel încât să determine o asemenea conduită și reacție a inculpatului și mai ales, care să se soldeze cu urmările determinate de fapta acestuia. Mai mult decât atât, nu se poate reține îndeplinirea cerințelor legale a stării de provocare, cu cât partea vătămată chiar în aceste condiții, era singură în timp ce în apropierea inculpatului se aflau prietenii acestuia.
Chiar dacă partea vătămată ar fi adresat cuvinte jignitoare grupului de persoane datorită conduitei pe care aceștia au manifestat-o în prealabil, acestea nu au fost de natură să aducă o atingere „gravă"; demnității persoanei inculpatului, astfel cum cer imperios dispozițiile art. 73 lit. „b"; Cod penal .
Pentru toate aceste considerente, având însă în vedere și faptul că înainte de comiterea infracțiunii, inculpatul nu a fost cunoscut ca o fire agresivă și faptul că acesta nu are antecedente penale, instanța a aplicat acestuia limita minimă a pedepsei prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că scopul pedepseai poate fi atins chiar fără executarea acesteia cu privare de libertate, motiv pentru care în baza art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani, punându-se în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului legal astfel acordat în situația comiterii unei nou infracțiuni în termenul de încercare astfel stabilit.
Având în vedere starea de fapt susmenționată, în baza art. 998 cod civil art. 14 și 346 Cod procedură civilă s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată P. S., fiind îndeplinite cumulativ cerințele legale ale răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită a inculpatului, astfel cum a fost aceasta descrisă mai sus, prejudiciul suferit de parteavătămată, de asemenea evidențiat anterior, precum și legătura de cauzalitate între acestea și care este una directă.
Pentru aceste considerente, inculpatul a fost obligat să-i plătească acestei părți civile suma de 9.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. La stabilirea acestui cuantum s-au luat în considerare un nr. de 90 de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare, în care acesta a avut redusă total capacitatea e muncă, reținându-se costul unei zile de muncă ca fiind de 100 lei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, susmenționate.
Raportat la consecințele ridicate ale faptei inculpatului, la aceea că fapta acestuia a fost de natură să pună în primejdie chiar viața părții vătămate, inculpatul a fost obligat să îi plătească părții civile suma de
5.000 lei cu titlul de daune morale.
Deoarece așa cum rezultă din rapoartele medico-legale întocmite în cauză și cu precizarea evidențiată și justificată mai sus, potrivit căreia instanța a reținut o incapacitate adaptativă de muncă care necesită un efort suplimentar în plus față de cel obișnuit părții vătămate de 25 % după perioada celor 3 luni în care acesta a avut capacitatea de muncă scăzută total, instanța l-a obligat să-i plătească părții civile P. S. și o rentă de întreținere viageră în sumă de 625 lei/ fiecare lună, începând cu data 4 decembrie 2007 și care reprezintă data la care s-a formulat în instanță această cerere (ca fiind data începând cu care partea vătămată s-a aflat în nevoie) și până la încetarea situației care a generat această obligație de întreținere.
La stabilirea acestui cuantum s-au avut în vedere pe lângă nevoile părțile vătămate și prejudiciul susmenționat cauzat acestuia și posibilitățile de plată ale inculpatului. Din acest punct de vedere, s-a reținut de către instanță faptul că, pe parcursul procesului, inculpatul a fost plecat în străinătate la muncă, acesta este o persoană aptă de muncă. Chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada câștigului pe care inculpatul l-a realizat în străinătate, instanța a reținut că, așa cum s-a menționat mai sus, costul unei zile de muncă în agricultură în medie în țară, respectiv în această zona este de 100 lei/zi. Rezultă faptul că, într-o lună inculpatul poate să câștige un venit mediu de 2.500 lei în condițiile în care s-au reținut circa 25 de zile lucrătoare pe lună.
De asemenea, deoarece așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați pentru latura civilă a cauzei, și partea vătămată înainte de accident obișnuia să lucreze zilnic, realizând un venit aproximativ identic, și întrucât în prezent acesta este nevoit să depună un efort suplimentar de 25 %, coroborând toate aceste date a rezultat cuantumul la care a fost obligat inculpatul cu acest titlu .
Prin decizia penală nr. 30/A/ 8 martie 2011 pronunțată îndosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul M. I. D. împotriva sentinței penale nr. 38 pronunțată de Judecătoria Năsăud care, s-a desființat în parte, în latura civilă și rejudecând în aceste limite:
- l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate P. S. suma de
900 lei cu titlu de despăgubiri civile;
- s-a respins ca neîntemeiată, cererea părții vătămate P. S. de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare de 625 lei începând cu 4 decembrie 2007.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost obligată partea vătămată intimată la cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, în cuantum de 80 lei și la plata cheltuielilor de judecată în apel către inculpatul apelant, în cuantum de 2380 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, T. a reținut următoarele:
În ce privește susținerea potrivit căreia inculpatul a comis faptadedusă judecății în stare de provocare din partea părților vătămate, aceastas-a apreciat a fi neîntemeiată, prin prisma probelor administrate în cauză.
A., potrivit declarațiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale, la 10 iulie 2007 (f.6 dos.de urm.penală) aceasta a dormit în noaptea de 1. mai 2007 în bucătăria de vară a imobilului în care locuiește și în jurul orelor 3.30 , fără să-și amintească în ce împrejurări, a fost probabil agresat în fața locuinței sale. A mai precizat că nu cunoaște persoana sau persoanele ce l-au agresat. U., la 23 octombrie 2007 (f.7 dos. de urm.penală), partea vătămată a arătat că-și însușește plângerea formulată de fiul său, P. Cifor.
A mai arătat că în seara zilei de (...), s-a întors de la munte de la oi, la domiciliul său, însoțit de persoanele cu care a fost la stână, a organizat o petrecere la locuința sa, consumând băuturi alcoolice până în jurul orelor
2300 și s-a culcat în bucătăria de vară, fără să știe ce s-a mai întâmplat ulterior. Fiul său i-a spus că l-a găsit căzut inconștient în stradă, de unde a fost transportat la unitățile spitalicești. Referitor la motivele agresiunii, partea vătămată a precizat că nu le cunoaște, pentru că nu îl cunoaște pe inculpat, acesta locuind în localitatea M.
Audiat în instanță (f.262) la 23 februarie 2010, partea vătămată a declarat că în noaptea incidentului a auzit larmă și a ieșit din casă în curte să vadă ce se întâmplă, a văzut 3-4 persoane lângă gardul său care făceau larmă și care i-au răsturnat lemnele ce erau depozitate în fața casei. Partea vătămată a mai precizat că presupune că persoanele care făceau larmă și i- au răsturnat lemnele se numesc H. și M. D. ce a ieșit în fața porții și a cerut celor ce făceau gălăgie să facă liniște, a fost lovit cu o rangă în zona nasului și la cap de către una dintre persoane, pierzându-și cunoștința. U., la poliție a aflat că fiul numiților M. (pe care-i cunoaște) ar fi recunoscut că l- a lovit (pe inculpat nu-l cunoaște). A precizat că el nu obișnuiește să consume băuturi alcoolice și nu a băut în seara incidentului și că nu s-a certat cu persoanele care făceau gălăgie, doar a avut discuția sus- menționată.
Potrivit declarației date de inculpat la urmărirea penală la 11 iulie
2007 (f.13,14) în seara incidentului, după ce a participat la o discotecă în A.
, în jurul orelor 3.00 -a deplasat cu un microbuz spre casa bunicilor săi, din M., după ce au coborât din autobuz și-a continuat deplasarea pe jos (însoțit de H. P., prietena sa și mai mulți prieteni ai acestuia, pe care nu-i cunoaște). În timp ce se deplasa pe str. V. C. din M., inculpatul și H. P., verișorul său, au rămas mai în urmă și în momentul în care au trecut pe lângă locuința părții vătămate, au observat că în fața casei sale era răsturnată o grămadă de lemne. Partea vătămată a ieșit în curtea casei și le-a adresat cuvinte jignitoare, a început să fugă după ei, reproșându-le că i-au răsturnat lemnele. Partea vătămată s-a apropiat de ei, a încercat să-l lovească pe inculpat, dar nu a reușit pentru că acesta i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul în zona feței. D. ce i-a aplicat lovitura, P. S. a căzut la pământ și inculpatul și-a continuat drumul, în momentul când s-a uitat înapoi a observat că o persoană fuge în direcția lor și pentru a nu fi agresațiau fugit și ei. Inculpatul a mai precizat că de față a fost doar martorul H. P., care nu a lovit-o pe partea vătămată.
Audiat în apel (f.54) la 7 decembrie 2010, inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată pentru că s-a îndreptat spre el și fiind întuneric, s-a gândit că s-ar putea să aibă ceva în mână, deoarece venise cu viteză spre el. A precizat că dacă partea vătămată nu-l înjura și nu se lua după el, nu ar fi comis fapta.
Inculpatul a mai precizat că partea vătămată i-a reproșat că i-a răsturnat lemnele, dar el nu a avut vreo legătură cu această împrejurare, a început să-l înjure și să-l amenințe, în aceste împrejurări inculpatul lovind partea vătămată. Totodată, inculpatul a arătat că atunci când a avut loc incidentul la aprox.10-15 metri de locul unde s-a petrecut fapta, erau numiții H. P., H. V. și H. V..
Inculpatul a mai arătat că a lovit partea vătămată cu pumnul și aceasta a căzut la pământ și s-a lovit cu capul de pietre, s-a îndepărtat cam
10 metri și a văzut o persoană (necunoscută) care fugea după ei, motiv pentru care au fugit și ei.
Martorii audiați în cauză, în marea lor majoritate, nu au asistat direct la fapta dedusă judecății.
A., martora S. C. a declarat în cursul urmăririi penale (f.15-17) că a participat alături de H. P., H. V., H. V., H. R. și M. I. D. la o discotecă din satul A., iar la întoarcere, în jurul orelor 3.00 în drum spre locuința fraților H., unde urmau să înnopteze, inculpatul M. I. D. și H. P. au rămas mai în spate și la un moment dat a auzit o persoană, care-i înjura pe băieții rămași mai în spate, apoi l-a văzut de inculpat alergând înspre persoana care i-a înjurat și fără să vadă momentul în care M. I. l-a lovit pe cel ce-i înjura, a auzit o bușitură și l-a văzut pe cel lovit căzut la pământ, iar inculpatul era fugit din acel loc, fără să știe în ce direcție pentru că era întuneric.
În declarația dată în fața instanței (f.97-99) aceeași martoră a declarat că în primăvara anului 2007, în timp ce se deplasa pe str. V. C. în loc.M., în jurul orelor 3.00, a auzit un zgomot puternic ca și cum ar fi căzut ceva jos, în spatele său, s-a întors, dar nu a văzut nimic, a continuat drumul, cu precizarea că în spatele lor se deplasa un grup format din mai multe persoane, dintre care îi cunoștea doar pe H. P. și M. I. D. A mai precizat martora că nu a auzit voci și că nu-l cunoaște pe P. S., totodată că, la momentul când a auzit zgomotul se afla la distanță de câțiva pași față de H. P. și la o distanță mult mai mare față de M. I. D., deși în acea noapte s-a reîntâlnit cu H. P., după aprox. 10-15 minute după ce a ajuns acasă, acesta nu i-a relatat nimic despre incident, spunându-i că a stat la o țigară.
Martorul H. P. D. a declarat la urmărirea penală (f.20), la 2 mai 2007, că în timp ce se deplasau pe str.V. C., după ce au trecut calea ferată, au văzut niște lemne puse le-a latul drumului, în fața locuinței părții vătămate, după ce au trecut de lemne au auzit partea vătămată că striga după ei, crezând că aceștia i-au răsturnat lemnele. La un moment dat, inculpatul văzând pe partea vătămată că fuge spre ei s-a întors spre P. S., fără să poată preciza ce s-a întâmplat. A așteptat să se întoarcă inculpatul (vărul său) și împreună cu Borș Aurel au stat toți la o țigară, ulterior fugind spre casă, auzind că cineva strigă după ei și fiind urmăriți de două persoane.
Tot la urmărirea penală la (...) (f.21) acest martor arată că după ce au trecut de locuința lui P. S. au auzit pe acesta că strigă, întrebându-i de ce i- au împrăștiat lemnele. Apoi, partea vătămată s-a îndreptat spre grupul lor, adresându-le injurii (pentru că a crezut că ei i-au răsturnat lemnele), cineva din grup a încercat să-i explice că nu ei au împrăștiat lemnele, dar parteavătămată nu i-a ascultat. Inculpatul a rămas în urmă, fiind ajuns de partea vătămată și când martorul s-a întors, a văzut-o pe partea vătămată căzută, inculpatul i-a ajuns din urmă spunându-le că partea vătămată a vrut să-l lovească, moment în care el l-a lovit cu pumnul în față. În urma loviturii P. S. a căzut lovindu-se cu capul de suprafața tare a drumului. Inculpatul i-a arătat martorului că s-a lovit la mână în urma loviturii aplicate părții vătămate.
În fața instanței, martorul H. P. D. (f.100 și urm.) a declarat, pe lângă cele deja precizate anterior că partea vătămată era sub influența alcoolului, împrejurare pe care a dedus-o din modul în care acesta vorbea și înjura.
Totodată, a mai precizat că pe o distanță de aprox.20-40 m partea vătămată a venit după M. I. adresându-i acestuia injurii, inculpatul replicându-i „du-te bade, lasă-mă în pace și caută-ți omul care ți-a pus lemnele în drum";.Inculpatul a rămas mai în spate cu vreo 2 metri de grup ca să-și aprindă o țigară, partea vătămată i-a adresat injurii (de mamă) și în timp ce martorul își continua deplasarea a auzit o bubuitură, s-a întors și a văzut-o pe partea vătămată la pământ și inculpatul venind spre ei. Inculpatul i-a arătat că era lovit la mână (probabil de la dinții părții vătămate).
Martorul H. I.-Aurel (f.24 dos. de urm.penală) a declarat că întorcându-se spre casă împreună cu Gangea P., H. V., H. V., 2 fete din B. și inculpatul (văr al fraților H.) când a ajuns pe str.V. C. s-a despărțit de grupul cu care era pentru a se deplasa spre locuința sa, a auzit că cei din grupul fraților H. făceau gălăgie, astfel că P. S. a ieșit din curte și a strigat să nu mai facă gălăgie. Martorul s-a oprit să vadă ce se întâmplă, moment în care a auzit o bușitură, dându-și seama că cineva l-a lovit pe P. S., dar nu a văzut cine, pentru că era întuneric.
La scurt timp, martorul a fost ajuns de S. G. care i-a spus că l-a văzut pe inculpat (vărul lui H.) cum l-a lovit pe P. S., cei doi s-au întors la partea vătămată și găsindu-l căzut, în stare gravă, au anunțat alte persoane și l-au transportat la spital. I. cei doi i-au urmărit pe cei din grupul inculpatului fugind după ei, dar nu i-au ajuns pentru că aceștia au fugit la rândul lor.
Pe parcursul cercetărilor judecătorești, martorul H. I. a reiterat susținerile sus arătate, precizând în plus că partea vătămată care zăcea inconștientă într-o baltă de sânge avea urme vizibile de lovituri la față și în zona nasului.
Martorul Ș. G. în declarația dată la urmărirea penală (f.30) a declarat că întorcându-se în noaptea incidentului în jurul orelor 3,00 de la discotecă din A., a ajuns în dreptul locuinței lui P. S., l-a văzut ieșind din curte și deplasându-se spre magazinul din apropierea locuinței sale unde se afla un grup de tineri care făceau gălăgie, atenționându-i să nu mai facă gălăgie. D. ce și-a continuat drumul trecând podul de peste pârâul V. C., s-a întâlnit cu H. I., moment în care a auzit o bușitură puternică. Uitându-se în direcția din care venea zgomotul, a văzut un tânăr care avea pantaloni albi, bănuind că el l-a lovit pe P. S. U., împreună cu H. I. au alergat în direcția magazinului unde au găsit partea vătămată inconștientă și au anunțat alte persoane pentru a fi transportată la spital.
Martora H. R. (f.26,27 dos. de urm.penală) a declarat referitor la incidentul dedus judecății că, în timpul deplasării spre casă, băieții din grupul său făceau gălăgie, motiv pentru care partea vătămată a ieșit în stradă, nu a auzit dacă partea vătămată i-a înjurat pe băieți, pentru că vorbea la telefon, l-a văzut pe inculpat fugind înapoi, în direcția din careveneau și a auzit o bușitură puternică. Întrebând ce s-a întâmplat, H. V. i- a relatat că M. I. D. l-a lovit cu pumnul pe P. S. care a căzut la pământ și nu s-a mai ridicat, toți băieșii din grupul cu care era fugind.
T. a apreciat în baza întregii probațiuni administrate în cauză cu privire la latura penală a cauzei sus arătate, că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prev.de art. 73 lit.";b"; Cod penal, respectiv comiterea faptei în stare de provocare. A. unor injurii, chiar repetate, de către partea vătămată și deplasarea acesteia în viteză spreinculpat (sau grupul din care acesta făcea parte) nu pot fi apreciate ca împrejurări de natură a cauza inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție.
Pentru a reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare, pentru incidența dispozițiilor art.73 lit.";b"; Cod penal se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.
Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a apreciat apelulinculpatului ca fiind fondat, în parte.
A., potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de L. de M.
L. B.-N. la (...) sub nr. 1. cât și raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 8947/VI/a/68 din (...) efectuat de IML C.-N. (f.233-235), astfel cum a fost avizat și precizat de comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C.-N. (f.255), leziunile suferite de partea vătămată P. S. au necesitat pentru vindecare 85-90 de zile de îngrijiri medicale și au fost de natură să-i pună în pericol viața. Pe durata necesară vindecării, partea vătămată a avut pierdută total capacitatea de muncă cu 35-40 %, neîncadrabilă în grad de invaliditate. U. a prezentat o incapacitate adaptativă care se menține cel puțin 6 luni, de 45 % (între 20-49 % potrivit precizărilor IML C.-N.), neîncadrabilă într-un grad de invaliditate, având păstrată capacitatea de muncă. Incapacitatea adaptativă reflectă efortul suplimentar pe care partea vătămată trebuie să-l depună în vederea efectuării unei anumite munci. S-a mai precizat că incapacitatea adaptativă reprezintă gradul de tulburare morfologică și funcțională ce apare în adaptarea individului la viața socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi și se exprimă procentual într-un sistem codificat bine stabilit.
Deoarece din conținutul actelor medicale menționate mai sus rezultă cu claritate faptul că, în afara celor 85-90 de zile de îngrijiri medicale, nu este redusă capacitatea de muncă a părții vătămate și este explicată noțiunea de incapacitate adaptativă, tribunalul a apreciat că nu se impunea efectuarea unei alte adrese către IML C.-N. pentru lămuriri suplimentare legate de noțiunea de incapacitate adaptativă.
În ce privește îndreptățirea părții vătămate, în principiu, de a fi despăgubită pentru efortul suplimentar depus, la care a fost obligată prin fapta culpabilă a inculpatului, aceasta există, deoarece potrivit art.998 și
999 Cod civil repararea prejudiciului trebuie să-i asigure celui vătămat o acoperire integrală a daunelor suferite, restabilindu-se astfel situațiaanterioară faptei prejudiciabile. Pe cale de consecință, în cazul în care cel vătămat trebuie să depună un efort suplimentar în muncă, este necesar să primească un echivalent al acestui efort suplimentar.
În aprecierea despăgubirii însă, se ține seama de criterii concrete, astfel că, la fixarea ei se iau în considerare daunele suferite efectiv de victimă, așa cum rezultă din situația sa personală și din împrejurările de fapt ale pricinii.
În speță, pentru dovedirea veniturilor pe care partea vătămată le obținea s-au audiat 2 martori : P. I. și M. V.
Potrivit declarației martorului P. I. (f.105 și urm.) acesta a cosit în vara anului 2007, 5 zile pentru partea vătămată fiind plătit cu 100 lei pe zi
(în total 500 lei).Martorul a arătat și că o zi în agricultură este plătită în vara anului 2007 cu 100-120 lei/zi, că partea vătămată lucra anterior incidentului în agricultură, inclusiv sâmbăta, că avea cai (anterior faptei deduse judecății), o zi de muncă cu caii era plătită cu 300 lei. S-a mai arătat că partea vătămată a mai angajat pentru a efectua muncile în gospodărie și alți oameni, în funcție de cum erau disponibili, că a văzut și oameni lucrând la partea vătămată cu cai dar nu știe în ce condiții lucrau aceștia (cu plată sau fără plată). Totodată, martorul a mai arătat că partea vătămată lucra la alții în agricultură și înainte de a fi lovit de inculpat, respectiv la arat, după lovire nu l-a mai văzut lucrând deloc, nici la alte persoane, nici în gospodăria proprie.
Martorul M. V. (f.107 și urm) a arătat în depoziția sa că a fost angajat
4 zile în august 2007 la partea vătămată la coasă, fiind plătit cu 100 lei pe zi, că anterior incidentului, partea vătămată lucra în agricultură, fără să știe dacă obișnuia să lucreze și pentru alte persoane. Câștigurile pentru o zi de coasă sunt în medie de 100 lei/zi, iar partea vătămată nu a mai lucrat după ce a fost lovit de inculpat și până în prezent (declarația martorului e dată la 5.II 2008).Totodată, martorul a mai arătat și că partea vătămată a avut cai și are și la data declarației, lucrând cu caii în gospodăria proprie
(fără să poată preciza cât costă o zi de muncă cu caii).
Prin prisma probelor testimoniale administrate, instanța de apel a apreciat că partea vătămată a făcut dovada cu privire la plata celor 2 martori cu suma totală de 900 lei (unul 400 lei, altul 500 lei) pentru a cosi în gospodăria sa în vara anului 2007, fără să facă altă dovadă cu privire la veniturile certe lunare (sau zilnice) pe care le obținea anterior faptei prejudiciabile. Martorii audiați au făcut aprecieri generale, fără a se referi în concret la veniturile pe care partea vătămată le obținea din agricultură.
T. a constatat că în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că partea vătămată realiza venituri de 100 lei pe zi și a acordat despăgubiri de
9.000 lei pentru perioada de 90 de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare vindecării sale, acestea trebuind a fi acordate doar în măsura în care au fost dovedite, respectiv în cuantum de 900 lei. Instanța de fond a apreciat că partea vătămată putea realiza venituri de 100 lei pe zi, fără să verifice dacă s-a făcut dovada dacă acestea s-au și realizat.
Prin prisma depozițiilor celor doi martori, în mod neîntemeiat s-a dispus și obligarea inculpatului la plata unei rente de întreținere de 625 lei/lună, începând cu 4 decembrie 2007 și până la încetarea situației ce a generat obligația de întreținere, reprezentând efortul suplimentar de 25 % depus de partea vătămată pentru a munci, apreciindu-se că acesta putea realiza venituri de 2.500 lei lunar. În mod greșit s-a apreciat că dacă cei doi martori au fost plătiți cu 100 lei pe zi și partea vătămată putea obține aceleași venituri pe zi lucrând în agricultură (zi de zi și lună de lună), fărăsă se facă dovada efectivă a muncii pe care partea vătămată o desfășura în gospodăria proprie sau în afara ei și a veniturilor pe care aceasta le putea obține din această muncă, nici măcar a suprafeței de teren pe care acesta o avea, a animalelor deținute, etc.
De altfel, martorii audiați în apel A. V. și Lorinț S. (f.69,70) au declarat că în prezent partea vătămată lucrează în gospodăria lui „. ce se lucrează"; și că „la munca de gospodar sunt slabe prețurile";.
În concluzie, a arătat tribunalul, cum partea vătămată nu a făcut dovada că anterior incidentului obținea venituri de 100 lei pe zi, în mod neîntemeiat instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata rentei de întreținere, despăgubirile civile putând fi acordate doar în măsura dovedirii lor.
În ce privește daunele morale acordate, în mod întemeiat instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata acestora prin prisma valorii lezate de inculpat (integritatea fizică a părții vătămate), vătămărilor fizice și psihice suferite de partea vătămată exprimate în numărul zilelor de îngrijiri medicale și sentimentului de jenă și umilință resimțit de ea, urmările infracțiunii, faptul că părții vătămate i-a fost pusă în primejdie viața, împrejurările concrete ale faptei, modul de acționare al inculpatului, comportamentul său ulterior lovirii victimei.
Prin prisma acestor considerente, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.";a"; Cod procedură penală s-a admis apelul declarat în cauză și s-a desființat în parte, în latura civilă hotărârea atacată și rejudecând s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 900 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea vătămată (și nu a sumei de 9.000 lei cu același titlu, astfel cum s-a dispus de către instanța de fond) și s-a respins cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata unei rente lunare de 625 lei începând cu 4 decembrie 2007.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Împotriva deciziei T.ui B. N., în termen legal, a declarat recurs partea civilă P. S. solicitând casarea hotărârii atacate și, rejudecând, în principal, reținerea cauzei spre rejudecare conform art.385/16 C.pr.pen. cu consecința administrării probei testimoniale, pentru dovedirea laturii civile a cauzei, iar în subsidiar, respingerea apelului inculpatului și menținerea sentinței Judecătoriei N.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod neîntemeiat, instanța de apel a diminuat despăgubirile materiale acordate de prima instanță părții civile, constând în contravaloarea zilelor de muncă pe care aceasta nu a mai putut să le presteze, ca urmare a leziunilor cauzate prin fapta inculpatului (90 zile de îngrijiri medicale, necesare pentru vindecare) și, totodată a înlăturat obligarea inculpatului la plata rentei lunare în favoarea părții civile.
Cu privire la despăgubirile materiale, constând în contravaloareazilelor de muncă pe care aceasta nu a mai putut să le presteze, recurentul a arătat că, acestea au fost dovedite în cuantum de 9000 lei, așa cum a apreciat și prima instanță, corespunzător celor 90 de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare și în care, nu a putut lucra în gospodăria proprie, dar și la cosit, pentru alte persoane, dovedindu-se cu declarațiile martorilor P. I. și M. V., costul unei zile de cosit - 100 lei.
Chiar dacă, nu se făcea dovada costului unei zile de muncă la cosit în zona respectivă, instanța trebuia să stabilească despăgubiri pentruperioada în care partea civilă nu a putut lucra, la nivelul venitului minim pe economie.
În privința rentei lunare, s-a arătat că partea vătămată este îndreptățită la aceasta, având în vedere că s-a stabilit prin expertizele medico-legale că prezintă în prezent o incapacitate adaptativă cuprinsă între 20-49 %, neîncadrabilă în grad de invaliditate și care, îi impune un efort suplimentar pentru realizarea activităților curente, pe care le desfășura până al momentul incidentului. Este adevărat că în prezent partea vătămată poate munci, dar cu o anumită dificultate, care se datorează vătămării comise chiar de către inculpat.
De asemenea, s-a arătat că se impune reținerea cauzei spre rejudecare, pentru a putea fi reaudiați martorii P. I. și M. V., pentru dovedirea laturii civile a cauzei.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea constatăfondat, în parte, recursul formulat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând, Curtea constată că nu se impune reaudierea martorilor solicitați de partea civilă în recurs - P. I. și M. V., în temeiul art.385/16 C.pr.pen., pentru dovedirea laturii civile, ei fiind audiați de prima instanță în condiții procedurale, rămânând doar ca instanțele să aprecieze depozițiile lor, prin coroborare cu restul probelor administrate sub acest aspect.
În privința despăgubirilor constând în contravaloarea zilelor de muncă pe care partea vătămată nu a mai putut să le presteze, în cele 90 de zile de îngrijiri medicale, de care a avut nevoie pentru vindecare - se constată de către Curte că aceste despăgubiri, în mod corect au fost stabilite de către instanța de apel la nivelul sumei de 900 lei, aceasta fiind suma dovedită ca fiind cheltuită pentru plata martorilor P. I. și M. V., persoane care au muncit la coasă în vara anului 2007, pentru partea vătămată. Corect a apreciat instanța de apel că nu s-a făcut dovada cu privire la veniturile certe lunare (sau zilnice) pe care le obținea partea vătămată anterior vătămării de către inculpat, martorii audiați făcând aprecieri generale cu privire la acest aspect, fără a se referi în concret la veniturile pe care partea vătămată le-ar fi obținut din agricultură, prin muncile prestate în alte gospodării.
Cu toate acestea, instanța de apel nu a avut în vedre că inculpatul a achiesat parțial la pretențiile părții civile, cu acest titlu.
A., audiat de către instanța de apel la 7 decembrie 2010 ( fila 54 dos. apel), inculpatul a arătat, pe de o parte că a lovit partea vătămată, provocat fiind de injuriile acesteia, iar pe de altă parte că, dorește să achite părții vătămate o sumă de bani, dar că nu dispune de vreo sumă la acel moment, pentru că nu realizează venituri, fiind întreținut de părinți și că, despăgubirile acordate de prima instanță sunt prea mari.
În același timp, în memoriul cu motivele de apel ( filele 17-20 dos. apel), inculpatul prin avocat, a arătat că este de acord cu plata sumei de
2000 lei despăgubiri civile către partea civilă, nu și cu plata daunelor morale și a rentei lunare acordate de prima instanță.
Rezultă așadar că, invocând starea de provocare, inculpatul a fost de acord cu plata sumei de 2000 lei despăgubiri materiale către partea civilă, ceea ce, în lipsa stării de provocare ( asupra căreia au statuat ambele instanțe și aspect pe care inculpatul nu l-a mai contestat, neformulândrecurs) suma la care a achiesat inculpatul este de 4000 lei, cu titlu de daune materiale.
Nu se poate susține că achiesarea la această sumă nu rezultă din declarația inculpatului, în care, personal, acesta nu a menționat vreo sumă cu care este de acord, atât timp cât, a precizat că singurul impediment de plată este lipsa momentană a veniturilor și cuantumul prea mare solicitat de partea vătămată și, în condițiile în care, apărătorul ales, se știe că reprezintă interesele clientului, că are dreptul să exercite drepturile procesuale ale acestuia ( inclusiv dreptul de a achiesa la pretențiile civile) în virtutea legii - art.172 alin.7 C.pr.pen. și a contractului de asistență juridică încheiat cu inculpatul.
Așa fiind, se constată că, prin apărător, în motivele de apel, dar și cu ocazia concluziilor în dezbaterea orală a apelului ( fila 75 verso dos. apel) inculpatul a achiesat în parte la pretențiile civile (2000 lei - despăgubiri materiale, în stare de provocare) ceea ce înseamnă că, în lipsa provocării, suma recunoscută se ridică la 4000 lei, astfel că având în vedere și dispoz. art.16/1 alin.3 C.pr.pen., instanța trebuia să oblige inculpatul la despăgubiri în măsura recunoașterii acestora.
În ceea ce privește despăgubirile periodice lunare, în mod corect, instanța de apel a apreciat că acestea nu se cuvin părții civile, dar nu pentru că nu au fost dovedite, cum greșit s-a motivat, ci pentru că, în circumstanțele concrete ale speței, acestea nu se justifică din următoarele considerente:
Potrivit jurisprudenței și literaturii de specialitate, pentru stabilirea prejudiciilor în caz de vătămare a sănătății sau integrității corporale a victimelor unor agresiuni, se au în vedere, pentru adoptarea unor soluții corespunzătoare, aspectele privind caracterul temporar sau de durată al vătămării, dacă victima era sau nu încadrată în muncă, dacă și-a pierdut sau nu capacitatea de muncă, etc.
În speță, partea vătămată nu era încadrată în muncă, nu și-a pierdut capacitatea de muncă urmare a accidentului, dar a dobândit o incapacitate adaptativă de 20-49 %, neîncadrabilă într-un grad de invaliditate - ceea ce evident, presupune, conform opiniei specialistului, o tulburare morfologică și funcțională ce apare la adaptarea individului la viața socio-profesională, în desfășurarea activităților de zi cu zi - tulburare care, bineînțeles că trebuie compensată prin acordarea de despăgubiri bănești.
Cu toate acestea, întrucât partea civilă nu a făcut dovada că veniturile sale curente, constante, s-ar fi diminuat ca urmare a faptei ilicite a inculpatului ( nu a dovedit că, prin activitățile zilnice, în gospodărie, obținea constant venituri într-un cuantum determinat), rezultă că prejudiciul invocat de partea civilă, ca derivând din sporul de efort la care este obligată în prezent - este în fapt, o îmbinare dintre prejudiciul patrimonial și cel moral, fără a se putea face o delimitare netă între cele două categorii, așa încât, nefiind vorba de o compensare a unor venituri certe, lunare, de care este lipsită partea civilă, nu se pot acorda prestații periodice cu acest titlu, de compensare a veniturilor periodice, de care este lipsită partea civilă.
În practică însă, tendința este aceea de a se aprecia ca nepatrimonial acest prejudiciu, ce poate fi compensat prin despăgubiri echivalente cu efortul suplimentar, pe care trebuie să-l depună victima , nu pentru a obține aceleași venituri ca cele anterioare accidentului, ci pentru a avea același nivel de trai, aceeași ambianță, aceleași posibilități de acțiune ca cele anterioare - lucruri ce se pot realiza prin eforturi suplimentare fizice șichiar financiare, dar care nu pot fi cuantificate decât cu titlu de daune morale.
De altfel, acest lucru s-a și realizat în speță prin acordarea de daune morale părții civile.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.d
C.pr.pen. va fi admis recursul părții civile, decizia atacată va fi casată doar cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile și, cheltuielile judiciare la care a fost obligată aceasta în apel.
Rejudecând, în aceste limite, se va majora cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale, la care a fost obligat inculpatul M. I. D. de la 900 lei la 4000 lei și va fi obligat inculpatul la plata acestei sume către partea civilă.
Totodată, se va înlătura obligarea părții civile P. S. la cheltuieli judiciare către stat în apel în sumă de 80 lei și, respectiv, obligarea aceleași părți civile la plata sumei de 833 lei cheltuieli judiciare în apel către inculpat și se va menține doar obligarea acesteia la plata sumei de 1547 lei cheltuieli judiciare către inculpat.
A., deoarece, se constată că, deși partea civilă nu a formulat apel, în mod incorect instanța de apel a aplicat dispoz. art.192 C.pr.pen., obligând-o la cheltuieli judiciare către stat, iar față de inculpat ( căruia i s-a admis apelul) a fost obligată, în mod greșit la o sumă mai mare decât s-a dovedit în cauză, respectiv suma dovedită fiind de1547 lei ( onorariu avocat - filele
73, 74 dos. apel) nu și cea de 833 lei ( fila 71 dos. apel) , care a fost achitată la (...), instanța d apel fiind sesizată la (...), ceea ce înseamnă că respectiva sumă reprezintă cheltuieli pentru alt ciclu procesual (judecata în primă instanță, când inculpatul a fost condamnat, acțiunea civilă admisă, deci, oricum, nu se cuvenea acoperirea acestor cheltuieli făcute de inculpat).
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
În baza art.193 alin.6 C.pr.pen se va respinge cererea inculpatului de obligare a părții civile la cheltuieli judiciare în recurs, recursul acesteia fiind admis și, va fi obligat inculpatul M. I. D. să plătească 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P. S., reprezentând onorariu avocat ( fila 25 dos. apel).
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu (avoc. Urs L. M.), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă P. S., domiciliat în loc. M. nr.1064, jud. B. N. împotriva deciziei penale nr. 30/A/ 8 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o casează doar cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile și cheltuielile judiciare la care a fost obligată aceasta în apel.
Rejudecând, în aceste limite,
Majorează cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale, la care a fost obligat inculpatul M. I. D. de la 900 lei la 4000 lei și obligă inculpatul la plata acestei sume către partea civilă P. S.
Înlătură obligarea părții civile P. S. la cheltuieli judiciare către stat în apel în sumă de 80 lei și, respectiv, înlătură obligarea aceleași părți civile la plata sumei de 833 lei cheltuieli judiciare în apel către inculpat și menține doar obligarea acesteia la plata sumei de 1547 lei cheltuieli judiciare către inculpat.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Respinge cererea inculpatului de obligare a părții civile la cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă inculpatul M. I. D. să plătească 1500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P. S.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de
50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu (avoc.Urs L. M.) ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. R. L. M.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...)
Jud.apel: Găurean A./Berbecariu D.
Jud.fond: D.M.M.
| ← Decizia penală nr. 24/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1203/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
